Sf Paisie Velicicovschi : „Sfintenia adevaratilor barbati Sfinti nu se cunoaste propriu zis dupa minuni (caci si paganii si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului)ci dupa adevarata credinta ortodoxa, dupa felul in care pazesc cu grija dogmele dumnezeiesti, cei urmeaza toate Canoanele Apostolice si Sobornicesti si Traditia Bisericii Ortodoxe, si dupa vietuirea cea fara de prihana, urmand toate poruncile Evanghelice si Patristice.”
„De nimic nu ne va intreba Hristos la judecata decit numai de ce nu ne-am pocait, pentru ce nu am plins pacatele, pentru ce a ramas candelele nostre stinse. Deci sa ne silim la POCAINTA ca iata noaptea vine si nu mai putem lucra, vine moartea si ne gaseste in pacate”.
*************
A URMAT OARE PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU DREAPTA CREDINȚĂ A SFINȚILOR PĂRINȚI?
În ultima vreme se tot promovează o așa zisa „sfințenie ”a unor anumiți duhovnici. Eu nu vreau să trag concluzii, sau să ma pronunt in privinta sfinteniei cuiva, dar raman totuși niste semne de intrebare foarte serioase asupra acestor „așa zise sfințenii” deoarece la acești „așa ziși sfinți” sînt anumite învățături și fapte greșite care sînt contrar Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane, care nu-i putem declara Sfinți așa cum o fac unii cu așa mare ușurință.
A fi „fânt ”trebuiesc îndeplinite niște condiții…nu putem declara sfânt pe orcine….pe baza unor fapte părut bune….Nu vreau să denigrez persoana părintelui Iustin ci doar vreau să arat anumite învățături greșite care sînt contrar Sfînților Părinți și Sfintelor Canoane, de care trebuie să ne ferim.
Nu vreau să pronunț o sentință, ci doar vreau a ridica cîteva semne de întrebare, poate mă lămurește și pe mine cineva …Nu voiesc a trage concluzii sau a mă pronunța în privința sfințeniei cuiva, dar rămân totuși niște semne de întrebare foarte serioase…
Doresc a mă lămuri la modul cel mai serios întrucât în ultima perioadă se acordă titlul de „sfinți” unor duhovnici ce au abateri de la dreapta credință, de aceea văzând tăcerea unora, am considerat că ar fi bine a ne lămuri împreună anumite lucruri spre a ne aduce lumină și pace.
REPET: A URMAT OARE DREAPTA CREDINȚĂ A SFINȚILOR PĂRINȚI PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU?
Mereu m-am întrebat și vă spun ca una care 8 ani de zile am frecventat Petru Vodă și am avut ocazia a ajunge de câteva ori la sfinția sa și cele ce am văzut și auzit de la sfinția sa, nu le vedeam întocmai ca la Sfinții Părinți .
Sfântul Nicodim Aghioritul spune:
„Şi cu cât lucrul are mai multă faţă şi chip de sfinţenie, cu atât trebuie să-l cercetezi mai temeinic”
Și atunci văzând cum unii și alții îi tot pun aureolă de „sfânt” m-am apucat să cercetez…și citind această carte, am rămas fără grai ce am putut descoperi. Apoi am cerut ajutorul și părerea unui călugăr, care de fapt dânsul mi-a deschis ochii a vedea anumite lucruri, în privința acestor duhovnici contemporani ai noștri.
Voi încerca a vă aduce argumente cu ce anume am descoperit ….cu anumite învățături greșite ale părintelui Iustin Pârvu din cartea „Viața și învățăturile unui marturisitor” ce este BINECUVÂNTATĂ ȘI SEMNATĂ DE ÎNSUȘI SFINȚIA SA.
Susținătorii Părintelui Iustin Pârvu, toate argumentele care li s-au adus le-au negat spunând că sunt minciuni puse pe seama dânsului, dar această carte nu poate fi contrazisă, căci are însuși semnătura și cuvântul sfinției sale.
*******
DOVEZI PENTRU AUTENTICITATEA CĂRȚII PENTRU CĂ MULȚI VOR SPUNE CĂ SUNT MINCIUNI PUSE PE SEAMA DÂNSULUI:
Părintele Iustin Pârvu- Viața și învățăturile unui mărturisitor:
PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU:
„Viața și învățăturile unui mărturisitor” de Grația Lungu-Constantineanu, ediția a III-a, Editura Haritina Iasi, 2008.
Această carte pune înaintea cititorului întreaga viață a Părintelui Iustin Pârvu, prin propriile sale cuvinte, pornind de la copilărie, cu un accent aparte pe educația primită în familie, rolul foarte important al mamei în creșterea copiilor prin propria sa trăire, relațiile dintre membrii familiei și dintre membrii comunității sătești.
Grația Lungu Constantineanu, PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU. Viața și învățăturile unui mărturisitor,
a III-a revăzută și adăugită, ediție OMAGIALĂ, 647 pagini, Editura HARITINA, Iasi, 2008.
Prefațată și binecuvântată de Î.P.S. Serafim de Ottawa și întreaga Canadă, cartea cuprinde o substanțială biografie a Părintelui Arhim. Iustin Pârvu de la Petru-Vodă.
Autoarea acestei cărți, Grația Lungu-Constantineanu spune :
La pagina 14 pr. Iustin Pârvu spune:
„În octombrie 2006, mă aflam în chilia bătrânului Iustin, abia apăruse o carte cu Părintele Iustin și deodată îmi spune:
– Hai să scriem o carte împreună!
– Cum, părinte?
– Aduni cuvântul meu de absolut peste tot, îl structurezi bine, înregistrezi ca să complectezi golurile, scoți la împrimantă și-mi dai mie să citesc. Mi-a dat binecuvântare pentru lucrarea asta și am plecat. Nu știam de unde să încep, dar știam un singur lucru că doream și trebuia să împlinesc această ascultare: Ajută, Doamne neputinței mele! Eu nu am intervenit cu nimic. Este numai cuvântul Părintelui de la început până la sfârșit, așa cum mi s-a poruncit ”.
DECI : „Aduni cuvântul meu de absolut peste tot.”
Să vedem ce spune Sf. Ignatie Briancianinov:
„Aceasta înseamnă că scrierile Părinţilor sunt călăuză nerătăcită către cer, mărturisită de cerul însuşi. Toate scrierile Sfinţilor Părinţi sunt alcătuite sub insuflarea sau înrăurirea Sfântului Duh. Minunată este conglăsuirea lor, minunată este ungerea lor de sus! Cel care se călăuzeşte după ele are drept călăuză, fără îndoială Duhul Sfânt. Să nu socoţi că-ţi este îndeajuns numai citirea Evangheliei, fără citirea Sfinţilor Părinţi! Acesta este un gând trufaş, primejdios.Mulţi, toţi care au lepădat nebuneşte şi cu trufie Sfinţii Părinţi, care s-au apropiat nemijlocit, cu îndrăzneală oarbă, cu minte şi inimă necurate de Evanghelie, au căzut în rătăcire pierzătoare. Pe aceştia i-a lepădat Evanghelia: ea îi îngăduie la sine numai pe cei smeriţi.
După ce povăţuitorii duhovniceşti s-au împuţinat, citirea scrierilor Părinţilor a devenit călăuza de căpetenie pentru cei ce doresc a se mântui şi chiar a atinge desăvârşirea creştină. Cărţile Sfinţilor Părinţi, aşa cum spune unul dintre ei, asemenea sunt unei oglinzi: Citirea cărţilor Părinţilor este maica şi împărăteasa tuturor virtuţilor. Din citirea cărţilor Părinţilor deprindem adevărata înţelegere a Sfintei Scripturi, credinţa dreaptă, vieţuirea după îndreptarul poruncilor evanghelice, adânca cinstire ce se cuvine a o avea faţă de ele: într-un cuvânt, mântuirea şi desăvârşirea creştină. Necitind după rânduiala cuvenită Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi, lesne te poţi abate de la calea mântuitoare în hăţişuri de netrecut şi prăpăstii adânci, ceea ce s-a şi întâmplat cu mulţi”.
SF IGNATIE BRIANCIANINOV – Despre citirea Sfinţilor Părinţi
Deci: „Aduni cuvântul meu de absolut peste tot, îl structurezi bine, înregistrezi ca să complectezi golurile, scoți la împrimantă și-mi dai mie să citesc”.
Vedeți? Sfinții Părinți sunt călăuza noastră cea mai sigură către Dumnezeu. Sfinții nu au avut curajul a merge după mintea lor…..Se vede clar că părintele Iustin Pârvu a căutat slava deșartă…? Auziți ce îndrăzneală: „Aduni cuvântul meu” în loc să adune cuvântul Sfinților!
„Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5, 29)
**********
Aici este cuvântul Părintelui Iustin Pârvu unde apreciază această carte, unde găsim și semnătura dânsului la pagina 9, dovada că părintele a citit-o și a și semnat-o…deci nu mai poate a spune cineva că sunt minciuni puse pe seama dânsului.
„Cuvânt către cititori
Așa după cum ați văzut, după aprecierea unor cititori, care m-au impresionat cu ceea ce urmăresc ei din toată cartea, povestesc că ar fi cea mai bună din toate încercările care s-au scris în jurul activității păcătoase a vieții mele. Și acum rămâne ca la toate complectările și aprecierile făcute, autoarea să le dea o înfățișare cât mai frumoasă în ansamblul bisericesc și al neamului nostru. Dânsa a făcut o lucrare care să rămână ctitorie frumoasă pentru literatura noastră, pentru adevărurile istorice prin care a trecut țara noastră și ca un stimulent urmașilor noștri despre oameni care n-au stat cu mâinile încrucișate în vremurile grele în care se zbătea țara noastră între 1948-1964.
Așa încât o umbră de străduință am lăsat și noi împreună cu autoarea care să rămână fiecărui cititor, în folosul și spre binele credincioșilor noștri ortodocși”.
![CAM00015[1]](https://i0.wp.com/deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.files.wordpress.com/2017/07/cam000151.jpg?ssl=1&w=450)
Maria: Se vede cum se laudă singur? Sfinții mustrau aspru pe cei ce-i lăudau și mai mult, ei tot timpul se necinsteau pe ei, nu căutau nici o laudă de la nimeni, ci toată lauda o așteptau de la Dumnezeu. Ba mai mult, plângeau când erau lăudați, ca nu cumva a se îndulci cu asemenea laude și apoi harul lui Dumnezeu a se îndepărta de la ei. Ori părintele Iustin Pârvu se vede clar cum se lăuda singur…!
Tot în această carte sunt puse: o diplomă de onoare, o cinstire pentru vrednicie, apoi redată toată activitatea misionară și câte alte laude pentru a dobândi slava deșartă….ar fi fost de acord cu așa ceva Sfinții? Și mai ales a semna așa ceva? Sau a se bucura pentru laudele primite de la alții?
****
La pagina 495 pr. Iustin Pârvu spune:
„Spunea un professor de la Seminar, cică:
Părinte, spun profesorii de la Seminarul Mănăstirii Neamțului:
Măi da nu s-a scris nici Sfântul Ioan Gură de Aur, măi, da nu s-a scris nici Patericul nostru românesc, nici Patericul Egiptean, nu s-a scris cum se scrie de Părintele acesta al nostru. Măi, a epuizat orice aspect, nu avem ce face. Asta este părerea lumii intelectuale care face educație unui tineret. Cartea este apreciată, și cea mai bună din câte s-au scris(Despre prima ediție a acestei cărți).
Mai spun unii dintre monahi:
Lasă măi, că prea se mândrește cu aprecierile astea. Nu-mi place ce apare – sunt păreri pro și contra. Părerea mea este cum am spus de la început(de la începutul cărții), că este cea mai potrivită introducere și care prezintă conținutul cărții foarte frumos, de aceea am căutat să o pun aicea, la ușă, pentru citirea credincioșilor. Asta face mai mult decât aproape cartea în sine”.
Maria : Se vede cum se lăuda pe sine? Deci: „Nu s-a scris nici Sfântul Ioan Gură de Aur, măi, dar nu s-a scris nici Patericul nostru românesc, nici Patericul Egiptean, nu s-a scris cum se scrie de Părintele acesta al nostru”…Care Sfânt și-ar fi făcut asemenea laude?…Câtă îndrăzneală!? Ce i-a folosit pușcăria dacă el își aduce asemenea laude? Să nu uităm că Lucifer nu a fost izgonit că nu avea virtuți, ci mai mult, că avea cele mai multe virtuți, dar mândria l-a aruncat în cel mai mare adânc.
Sf.Nicodim Aghioritul:
Numai pentru un gînd trufaş şi hotărîtor al lor, Dumnezeu a pedepsit păcatul la Îngeri,
DECI ÎN CONCLUZIE:
„NU POATE NIMENI A SPUNE DESPRE ACESTĂ CARTE CĂ SUNT MINCIUNI SAU CUVINTE PUSE PE SEAMA PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU, CĂCI ARE BINECUVÂNTAREA ȘI SEMNĂTURA PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU LA PAGINA 9.
DECI : Grația Lungu Constantineanu a adunat toate cele spuse de părintele Iustin Pârvu, părintele Iustin Pârvu le-a citit și a dat binecuvântare pentru a fi publicate…ba mai mult…a primit și mulțime de aprecieri după spusele dânsului.
Vom vedea în continuare ce au apreciat creștinii noștri…așa zise lucruri bune.
Și să le luăm pe rând:
PUTEM OARE PARTICIPA LA ÎMPREUNĂ RUGĂCIUNE?
La pagina 271-272 părintele Iustin Pârvu spune :
„Biserica Ortodoxă este veşnică prin Hristos Dumnezeu, este netrecătoare, nu are nevoie să se amestece cu nimic altceva, ca să nu se dilueze. Se apropie, dar nu se amestecă. Nici măcar nu poţi avea o relaţie. Vin foarte mulţi oameni şi mă întreabă ce să facă: să mai intre sau nu în bisericile în care s-au făcut slujbe ecumeniste? Eu le-am spus că atunci când vor vedea că se vor împărtăşi unii de la alţii, să nu mai stea. Dar nici aşa – ne temem de cuvintele Sfinţilor Părinţi care interzic să stăm sub acelaşi acoperiş cu ereticii. Ba canoanele spun că nici cu creştinii necununaţi să nu stai la masă, darămite cu ereticii. În cazul acesta ea nu mai este Biserică. De altfel este şi prorocit că toate organizaţiile ecleziastice vor cădea groaznic şi deodată, chiar şi instituţia Bisericii”.
(Interviu din „Glasul monahilor”, nr. 4 (18)/ aprilie 2005)
Sfântul Ignatie Briancianinov spune aceasta:
„Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este închinare la idoli, iar dogma infailibilităţii papale este o latură a umanismului, după cum spune şi Sfântul Justin Popovici, reînviind idolatria. Toţi se închinau şi venerau Partidul precum un idol. Iar cei care au tăcut şi s-au supus ideologiei comuniste chiar siliţi, socotesc că sunt asemenea închinătorilor la idoli”.
****
La pagina 408 părintele Iustin Pârvu reafirmă ideea că poți avea părtășie cu ecumeniștii până ce vezi că se împărtășesc împreună cu ereticii.
SPUNE PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU :
„Și azi mă întreabă creștinul: Părinte, la cutare sfințire au venit străini, nu știu ce erau, de ce religie erau. Oare este bine să mă duc la slujbele astea, care se fac în comun? Ei, măi, îi zic, te duci. Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge. Dar ascultați mai departe: Antihrist va fi încoronat ca rege într-o catedrală din Ierusalim cu participarea clerului și a Patriarhului, Sf. Lavrentie”.
(interviu de Ioan Enache, publicat în revista Credinţa Ortodoxă)
Maria : „Ei, măi, îi zic, te duci. Atâta vreme cât nu se împărtășesc împreună, mai merge”. Oare prin aceasta nu a deschis portița la împreună rugăciune, ecumenismului? Ne întrebăm: „De ce s-a ajuns la împreună rugăciuni?”…Păi dacă părintele a spus: „Până la Potir?!” De unde asemenea îngăduință și pogorământ?!
NICI UN SFÂNT CANON NU NE PERMITE AȘA CEVA! ȘI NICI UN SFÂNT PĂRINTE NU A FĂCUT ASEMENEA POGORĂMÂNT!
Avem atâtea învățături de la Sfinții Părinți ce vorbesc împotriva a ceea ce spune pr. Iustin Pârvu și nu vreau a le enumera eu aici pentru a nu mă lungi deoarece deja mulți le știu.
Și iată că pr Sava ne lămurește: „Canoanele Bisericii vorbesc întodeauna despre împreuna rugăciune. Atunci cînd există împreună rugăciune cu ereticii atunci întrerupem comuniunea”.
Dar să mergem mai departe:
Pe blogul Mănăstirii Petru vodă am găsit acest link:
Părintele Justin Pârvu despre dialogul inter-confesional al ortodocşilor
Interviu de Ioan Enache, publicat în revista Credinţa Ortodoxă:
ÎNTREBARE:
Mai devreme aţi afirmat că pe măsură ce se vor înteţi atacurile vrăjmaşilor, va creşte şi harul de la Dumnezeu în ajutorul apărătorilor Ortodoxiei. Totuşi, dacă în Biserica noastră se produc schimbări ecumeniste, care afectează clerul şi ierarhia, precum în exemplul dat de Sfinţia Voastră mai înainte, ce se va întâmpla cu harul? Întreb aceasta, ştiind că amestecul cu ereticii provoacă retragerea harului lui Dumnezeu…
RĂSPUNDE PR. IUSTIN PÂRVU:
Dar spune într-o viziune a marelui rugător, ascet şi pustnic şi trăitor în Hristos, Sfântul Serafim de Sarov [de fapt,Sf. Serafim de Varița si Sf. Lavrentie de Cernigov – n.n.], că se vor ridica biserici, paraclise, schituri, clopotniţe şi altare în toată splendoarea aurăriei lor, dar creştinii nu vor putea intra în ele. Am stat şi eu şi m-am gândit: ce-o fi asta, domnule?! Am fost pus în situaţia să le răspund şi credincioşilor mei la această întrebare, că unii ziceau:
„Mai putem noi intra în cutare biserică din Bacău, din Timişoara sau din Iaşi, dacă s-a făcut acolo o slujbă ecumenistă ori un ritual al Cavalerilor de Malta sau un jurământ masonic?”
răspunde pr Iustin: Ei bine, să ştiţi că aceasta este cea mai adâncă blasfemie! Le-am spus credincioşilor să meargă la biserică, să participe la rugăciune, până se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtăşirea comună cu ereticii. Când ai să vezi că iau din acelaşi potir şi ereticii şi ortodocşii, atunci să nu mai intri. Până aici merge să ascultăm, fiindcă spun Sfinţii Părinţi că, atunci când e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni. Lucrurile s-au mai întâmplat în decursul istoriei. S-au făcut greşeli din partea oilor, dar şi din partea păstorilor. Sfatul duhovnicilor celor bătrâni este ca păstorul să meargă pe drumul lui, dar dacă greşeşte acesta, oaia să-i urmeze pe Sfinţii Părinţi. Este supus greşelii oricine, că diavolul îl încearcă pe fiecare. Au existat cazuri în istorie de greşeli grave, când credincioşi au rămas doar 30 la sută, dar au dus mai departe adevărul de credinţă, chiar dacă 70 la sută dintre păstori s-au pierdut. Aceasta înseamnă că acum, în momentele grele pe care le trăim, cu ispite puternice, înfricoşătoare, harul lui Dumnezeu va creşte. Sporeşte această forţă dumnezeiască în forţa noastră de rugăciune. Dacă ne vom ruga! Dacă vom păstra unitatea în Biserică, dacă nu ne va împrăştia această ispită, noi vom rezista. Nu contează numărul celor care se vor risipi, ne interesează calitatea şi valoarea celor care rămân în dreapta credinţă. Poate să rămână numai unul drept în toată tulburarea aceasta.
(Interviu de Ioan Enache, publicat în revista Credinţa Ortodoxă)
Maria : „Le-am spus credincioşilor să meargă la biserică, să participe la rugăciune, până se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtăşirea comună cu ereticii. Când ai să vezi că iau din acelaşi potir şi ereticii şi ortodocşii, atunci să nu mai intri. Până aici merge să ascultăm, fiindcă spun Sfinţii Părinţi că,atunci când e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni”.
Deci: care Sfânt Părinte a spus așa ceva, nu avem nici o temelie la nici un Sfânt Părinte cu așa argument.
Sf Ioan Gură de Aur: „Auziţi toţi care mâncaţi împreună cu ereticii, hotărâre dureroasă: sunteţi vrăjmaşi ai lui Hristos. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului; şi nu se învredniceşte de viaţă, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi suferă şi mai rele.”[3]
„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.
Si celor ce se află în unire duhovnicească cu aceşti eretici sau îi sprijină pre ei, sau apără noul lor eres ecumenist, închipuindu-l drept dragoste frăţească şi drept unire a creştinilor despărţiţi care, chipurile, se va întîmpla, ANATEMA
Maria: Deci: care Sfânt a spus așa ceva? Argument de care astăzi multi se folosesc, chiar si Î.P.S.Teofan se disculpă : „Când o să mă vedeți pe mine la Potir!! ”etc…Vedeți? Oare prin aceasta nu a dat o portiță ecumenismului?… Împreună rugăciuni și alte întruniri cărora Sfinții au fost f.f. clari : ”să nu avem nici o părtășie cu ei !!”….Iar pr. Iustin Pârvu deschide o asemenea portiță la așa întruniri….până la Potir?!?
Deci: arată gravitatea și ce ne spun Sfintii Părinti a face, dar el vine cu asemenea pogorământ?! A merge la biserică, a participa la împreună rugăciune?! Care Sfânt Părinte spune a participa la rugăciune alături cu ereticii?!?
Care sfânt Părinte spune asta? păi nu se vede clar cum se contrazice singur? deci zice că e blastfemie …. dar dezleagă la împreună rugăciune ca apoi să spună cuvîntul Sfinților: „cînd e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni”….păi nu la asta ne îndeamnă pr Iustin? adică, să ascultăm de oameni? adică de cuvîntul lui care nu-l găsim la nici un sfânt Părinte?
Cine sînt vrăjmașii lui Dumnezeu?
*********
Apoi părintele Teodot îmi dă un link cu pr Iustin prin care vrea să dovedească(de fapt să-l afunde și mai tare pe pr Iustin)cum că nu este adevărat ce afirmă unii despre pr Iustin.
DAR SĂ ANALIZĂM UN PIC ACEST FILMULEȚ:
La minutul 7:44
întrebare:
Maica: „În tot acest dialog ecumenic, cînd credeți că este în pericol biserica. Pînă la ce punct să se meargă?”
răspunde pr Iustin:
„Măi dacă punctul așa culminant, eu am zis că mă întreba niște credincioși de pe la Bacău că la ei în Biserică au asistat niște preoți străini….măi, da au slujit acolo au intrat în altar, s-au împărtășit împreună? pînă nu o să vedeți lucrurile acestea, intrați în Biserică acolo și vă închinați, ce eram să le spun? să nu mai intre acolo? Să facă o aghiazmă Părintele acolo, și să facă slujba mai departe”.
maria: se pare că pr Iustin era foarte preocupat doar de problema dacă nu cumva s-au împărtășit?!! și nu era preocupat dacă au făcut împreună rugăciune cu ereticii poate că pentru dânsul asta nu era așa de grav, că spune mai jos: „ să nu fim chiar așa de absurzi cumva și de neînțelegători”..?…și deci: dacă nu au ajuns de s-au împărtășit era totul ok… ?!! deci: pot participa ereticii la rugăciunea ortodocșilor?…
deci: spune pr Iustin: ”se pot închina….?” dar ce răspuns este ăsta? un răspuns ambiguu și foarte neclar ca multe alte altele…cum să meargă? la bisericile unde s-au tinut slujbe ecumeniste ? nu trebuia să spună mai clar? cînd ? după ce au fost ereticii, sau la împreună rugăciune? sau cînd? dacă maica care a luat interviu a întrebat clar:
Maica: „cînd credeți că este în pericol biserica pînă la ce punct să se meargă?”
pr Iustin: „pînă nu o să vedeți lucrurile acestea, intrați în Biserică acolo și vă închinați, ce eram să le spun”?
maria: pînă nu o să vedeți lucrurile acestea, intrați în Biserică acolo și vă închinați, ce eram să le spun? să nu mai intre acolo?” deci: asta însemnând că la viitoarele întruniri, poate să participe la împreună rugăciuni „doar pînă la Potir?”nu? OARE NU E DESTUL DE CLAR!!…NU? sau să se închine după slujba ecemeniștilor? dar maica l-a întrebat : „pînă la ce punct să se meargă?”
Pr Iustin: ce eram să le spun? să nu mai intre acolo?”
maria: să spună ce spune Sfinții…așa au spus Sfinții? pînă nu o să vedeți lucrurile acestea, intrați în Biserică acolo și vă închinați, ce eram să le spun? să nu mai intre acolo?” Răspunsul Sfinților era clar și limpede, nu cum răspunde pr Iustin sau boloborosește cuvinte de neînțeles !! așa spun Sfinții Părinți ?…„dar din momentul cand se vor impartasi unii de la altii-ortodocsi de la eretici si invers, la acele biserici sa nu se mai mearga”?….Deci să meargă la împreună rugăciune dar „pînă la Potir”?și apoi să facă aghiazmă?
NICI UN SFÂNT PĂRINTE NU A DECLARAT AȘA CEVA !!AȘA FĂCEAU SFINȚII?PRIMEAU ERETICI LA ÎMPREUNĂ RUGĂCIUNE ȘI APOI FĂCEAU AGHIAZMĂ ?
apoi continuă pr Iustin
„Dar acuma luînd așa lucrurile în viața mea de păcătos, călugăr preot, sunt eu la înălțimea cuvenită Sfintelor Canoane și ale rânduielilor, să săvîrșesc Sfânta Taină a Liturghiri să împărtășesc o lume, dar e harul lui Dumnezeu care lucrează”.
maria: ce rost avea aceste spuse? nici o legătură cu întrebarea? asta ca să ocolească răspunsul….dar să vedem mai departe
„Așa socotim și noi, dar acum să nu fim chiar așa de absurzi cumva și de neînțelegători”.
maria: oare la ce s-a referit părintele cînd a spus asta? să fim înțelegători cu ereticii?
pr Iustin: „Deși știu prea bine, ăștia nu vin dragii mei cu o corectitudine, nu vin cu cinste, nu vin cu un respect față de confesiunile lor, față de religile lor…nuuu măi! ăsta e un joc în sfârșit pe care la ordin trebuie să se desfășoare actul, dar ei nu au convingere despre asta”.
maria: deci: „Deși știu prea bine, ăștia nu vin dragii mei cu o corectitudine, nu vin cu cinste” deci unde să vină?la rugăciune, nu? că era întrebarea de pericolul in Biserică… apoi:cum adică: nu vin cu cinste, nu vin cu un respect față de confesiunile lor, față de religile lor?”…respect față de ereziile lor?!!
pr Iustin: „că nu o să vină ei la ortodoxie de la conferința de la Sibiu sau conferința ce știu eu ce punct al…nu există nici o uniformizare sau nu cedează nici unii nici alții,o țin cu încăpățînarea lor acolo diavolească și nu renunță”.
maria: de cine e vorba că sînt încăpăținați și să cedeze ca să se uniformizeze? ce trebuie să cedăm noi? avem oare ce ceda noi? sau oare nu trebuie ei să cedeze ei să se pocăiască?
Pr Iustin: „Eu vreau să văd la Sibiu acum că vine o confesiune știu eu care din lumea asta care ne spune uite noi de aliniem orotoxiei ,ne aliniem,ne aliniem catolicismului,ne aliniem greco-catolicismului,ne aliniem și noi..”
maria: de cine e vorba? să ne aliniem noi ereticilor?
Întrebare: Credeți că ei vin cu dorința să-și mărturisească credința lor sau de a ne compromite pe noi și a face o religie de asta universală?
Pr Iustin: Ei încearcă de la început că astea nu fac altceva decît să…nuu acuma sigur că ei vin aici să-și mărturisească credința lor și să dovedească oricum, să ne dovedească și nouă că ar trebui să fim mai înțelegători, să fim mai împăciuitori să mai luăm de la ei, să mai lăsăm de la noi, și în felul acesta e de ajuns în lacul ăsta barajul de la Bicaz să ne introducă nouă o fisură, cît un vîrf de că și dacă fisura aia întră apă apăi să stii că barajul ăsta în scurt timp a dărâmat rezistența lui.
maria: Sfînții au spus să fugim cît putem de ei. Sfînții nicodată nu s-au întins la dialoguri ci mai mult ne-au spus să fugim cît putem de ei de ei….însuși apostolul Pavel spune : „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te”..si atunci noi sîntem mai îngăduitori ca Sfinții?… „pînă la Potir?”
Cine sînt vrăjmașii lui Dumnezeu?
Din Predica Ierom. Spiridon – Duminica Vindecarii celor doi demonizați din Gadara – Schitul Radeni
„Cîtă grijă și prudență aveau Sfinții din vechime în abordarea relațiilor cu ereticii și cu cîtă ușurință și nepăsare îndeamnă ierarhii eretici ecumeniști din vremea noastră pe ortodocși să se amestece cu eretiici.Cum? prin rugăciuni comune, prin cununii mixte prin acțiuni caritabile ale ereticilor în familii ortodoxe, prin tot felul de burse primite în străinătate și multe alte forme. „Credința greșită nici nu trebuie să se audă” Aceasta estea atitudinea corectă față de eretici: înfruntarea și mustrarea așa învață Sf.Apostolul Pavel: de omul eretic după prima și a doua mustrare depărtează-l, așa au procedat Sfinții din vechime și cu claritate și fermitate. Niciodată nu s-a întîmplat ca Sfinții Părinți să discute timp îndelungat cu ereticii de la egal la egal cu scopul negocierii sau să relativizeze dogmele și canoanele așa cum fac ierarhii ecumeniști de astăzi”.
**********
IATĂ O ALTĂ DOVADĂ CLARĂ CUM PĂRINTELE CINSTEȘTE NIȘTE ÎNȘELAȚI CA ARSENE BOCA ȘI ILARION ARGATU…
La pagina 435 spune pr. Iustin Pârvu:
„Tinerii au modele în Viețile Sfinților…
Biserica și astăzi naște modele în toată lumea creștină ortodoxă. Îl putem aminti aici pe Sf. Nectarie de la Eghina(1846-1920), pe Sfântul Lavrentie de Cernigov(1868-1950), Sfântul Arhiepiscop Luca(1877-1950) din Rusia, pe Sfântul Ioan Maximovici(1896-1966), pe părintele Serafim Rose(1934-1982), care a atins culmile sfințeniei în America, țara tuturor libertăților, Cuviosul Porfirie Biraktaris al grecilor(1906-1991), Cuviosul Paisie Aghioritul(1994),Cuviosul nostru Părinte Arsene Boca(1910-1989), Părintele Paisie Olaru; Ilie Cleopa (1912-1998)de la Mănăstirea Sihăstria-Neamț, Ilie Cioruță, Ilarion Argatu de la Cernica și nenumărați alții care au trăit și trăiesc o viață de sfințenie în ultimul secol al modernismului mondial. Ei sunt darul lui Dumnezeu pentru timpul nostru, de la ei ne-au rămas învățături de mare valoare pentru vremurile noastre atât de sufocate de progres material tehnologic și așa zis științific, de ateism și nihilism.”
Maria: Iată un fragment în care părintele Iustin îi amestecă pe Sfinții Părinți cu unii înșelați precum Arsene Boca, Ilarion Argatu…Mulți au contestat argumente aduse de cei de la Petru-Vodă ce spune părintele Iustin Pârvu despre Arsene Boca, dar acum iată că din nou se confirmă faptul că părintele Iustin Pârvu cinstea acești înșelați. Acum înțeleg că cele spuse de ucenicii dânsului de la Petru-Vodă sunt adevărate.
––––––
La pagina 179 SPUNE PR. IUSTIN PÂRVU:
„Este greu de găsit, dar nu-ți trebuie prea multă bătaie de cap ca să recunoști un povățuitor duhovnicesc. Cel care caută un adevărat povățuitor duhovnicesc, la momentul potrivit îl va simți…Sufletul simte cui să se încredințeze, căci Dumnezeu este Cel Care pune în inimă dragostea față de cel cărui ți-a rânduit să-i urmezi. Eu abia așteptam să ies din temniță numai ca să-l văd pe părintele Paisie Olaru”.
Maria : MERGEM PE SIMȚIRI? SAU UN DUHOVNIC BUN ÎL CUNOAȘTEM DUPĂ DUHUL SFINȚILOR PĂRINȚI?
Despre alegerea duhovnicului iată ce ne învață foarte clar Sfântul Simeon Noul Teolog ce spune că:
„Stăpânul ne învaţă a nu ne lăsa amăgiţi numai de cuvinte şi a nu crede orice om ce spune despre sine că este duhovnicesc, ci numai dacă avem mai înainte confirmarea din viaţa şi din faptele lui şi mai cu seamă dacă cuvintele şi faptele lui consună cu cele ale Domnului, ale Apostolilor şi cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi abia atunci să primim a asculta cuvintele lui precum cuvintele lui Hristos. Iar dacă nu, chiar dacă ar învia morţi, chiar dacă ar arăta zeci de mii de alte minuni, să ne întoarcem de la el şi să-l urâm ca pe un demon, mai cu seamă atunci când vedem că, dacă este povăţuit, nu primeşte a-şi schimba gândul său, ci stăruie în cunoştinţa sa rătăcită şi socoteşte că-şi are vieţuirea şi petrecerea sa în ceruri (Flp. 3, 20)”.
CONTINUĂ PR. IUSTIN PÂRVU: „Auzisem în pușcărie de marii părinți ai ortodoxiei noastre românești, de Părintele Paisie Olaru, Părintele Arsene Boca și Părintele Cleopa Ilie.
Maria : Dar iată că din nou Pr. Iustin Pârvu amintește de Arsene Boca ca de unul care a fost un mare părinte al Bisericii. DECI ESTE DESTUL DE LIMPEDE CĂ CINSTEA PE ARSENE BOCA ȘI ILARION ARGATU?
CONTINUĂ PR. IUSTIN PÂRVU: „Ardea inima-n mine să-i văd, astfel încât, după eliberare, când am ieșit din închisoare primul lucru care a fost, ca să mă descarc și eu sufletește, a fost următorul: am mers direct în chilia părinteleui Paisie, așteptând 2 zile la ușă ca să mă primească la spovedit. De aici înainte, timp de 2 ani, nu m-am mai despărțit de povățuirea caldă a părintelui Paisie. Mă trimisese mai întâi la părintele Cleopa, care după o perioadă de prigoană începuse să răsfoiască cărți groase de canoane, însă la care , nu am simțit atâta odihnă sufletească”.
Maria : De ce nu a simțit odihnă? Deoarece i-a răsfoit canoanele?
IATĂ MAI JOS CE SPUN UNII DIN UCENICII DÂNSULUI DE LA PETRU-VODĂ:
Părintele Justin despre pictura Părintelui Arsenie Boca
Apoi o altă dovadă că pr. Iustin Pârvu cinstea înșelatul Arsenie Boca:
Cuvânt al Părintelui Iustin Pârvu, despre Părintele Arsenie Boca
La pagina 264-266 părintele Iustin Pârvu spune :
Despre părintele Ilarion Argatu:
„Părintele Ilarion este o apariție pentru argumentarea vieții noastre creștine în spiritualitatea ei, a vieții noastre creștine ortodoxe, parcă pregătită în mod special pentru a da și dânsul o mărturie puternică în îndoielile și lupta aceasta antihristică. Ca după șapte ani să apară așa în frumusețea care se găsește și că e un adevăr, oarecum, al faptului că Dumnezeu l-a proslăvit. Părintele acum, într-adevăr, este o mărturie frumoasă pentru viața noastră creștină ortodoxă, care apare ca o ajustare pentru noi. Și poporul acesta, vedeți dumneavoastră,atât de mult ne-a atras după el, că din toată țara se îndreaptă spre sfintele acestea oseminte care sunt o binefacere ca și în viață și după trecerea dincolo. Acum se bagă și cei ce l-au contestat. L-a dat la o parte omul, dar Dumnezeu l-a ales”.
Maria : Că Dumnezeu l-a proslăvit…spre sfintele acestea oseminte…”…Deci părintele Iustin Pârvu ne vorbește de părintele Ilarion Argatu ca despre un sfânt cu sfinte moaște…
La pagina 285 părintele Iustin Pârvu este supărat că Părintele Ilarion Argatul nu este cinstit precum ar vrea dânsul:
Spune Pr. Iustin Pârvu: „Nu sunt împotriva(teologiei), ferească Dumnezeu! Că pe mine, soarta, m-a făcut să fac închisori. Dar văd totuși că viața duhovnicească lipsește peste tot. Pentru că Părintele Ilarion care a dus viață creștină, într-o permanentă trezvie și numai prin oseneala postului, a rugăciunii, privegherea și menținerea acestei scântei creștine, este desconsiderat”.
Maria: Părintele Iustin Pârvu apreciază viața de sfințenie ce a dus-o părintele Ilarion, dar nu pune în calcul dacă a mărturisit sau nu dreapta credință.
….„nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune”….
************
La pagina 194 părintele Iustin Pârvu afirmă următoarele:
„Acum sunt minuni cu nemiluita mai mult ca oricând, pentru că în vremurile acestea care acționează forța satanică demonică, ca să te opui trebuie să ai putere, este o minune chiar și faptul că ne-am salvat ca neam după tot ce am trăit în ultima jumătate de veac. Și parcă și Dumnezeu a înmulțit puterea aceasta a minunilor. Păi eu am trăit aproape 90 de ani și am avut ocazia să cunosc minuni cu nemiluita. Dar au mai fost și semnele de la Maglavit și de la Vladimirești și multe altele pe la Pașcani. Dar noi nu am urmărit fenomenul acesta al miracolelor care au avut drept martori creștini de ai noștri. Sub influiența materialismului s-a urmărit denigrarea martorilor. Dacă ar fi fost de pildă, aceste apariții la catolici sau protestanți, apoi făceau mare reclamă, ar fi știut să le folosească cu folos sporit. Le-au speculat.
Păi, Lourdes, de pildă, în Franța, apoi Fatima. Sau în Iugoslavia acum, la catolici, unde merg și se închină și ortodocșii noștri, la Medjugordje.Merg și se închină cu toții acolo.
Dar miracolul vieții și al rezistenței în fața persecuției așa cum a fost la Aiud, la Pitești, la Gherla, e un fapt de care vorbește de credința vremii noastre. Nu mai vorbim de icoanele făcătoare de minuni, din Poienari, de pildă sau de la Iași, unde a plâns icoana Maicii Domnului. Apoi în sudul țării, în zona Teleormanului, au fost semnalate icoane care plâng și sângerează. Apoi în Rusia este o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos, care de la o picătură de sânge a ajuns să fie acoperită complect de sânge. Lucrurile astea parcă s-au înmulțit acum pentru că acum e nevoie de ele. Cu multă vreme în urmă nu era nevoie de minuni și miracole, atunci lumea era încredințată de ceea ce trăia, trăia credința cu maximă convingere”.
Deci toate acestea le spunea pr. Iustin Pârvu la vârsta de 90 de ani.
Maria: După cum se vede din acest fragment, părintele Iustin Pârvu amestecă iarăși, fără dicernământ, minunile false cu cele adevărate. Ba mai mult are o opinie contrară Sf. Ignatie Brianacinainov ce spune că spre sfârșitul lumii, minunile false se vor înmulți, iar creștinii le vor căuta cu multă ardoare. Dar aceasta nu arată alceva decât că, creștinii ultimelor timpuri vor fi în mare înșelare.
Într-una din cuvântările lui, de Dumnezeu insuflate, Sfântul Efrem Sirul ne-a lăsat învăţătura ce urmează:
„Cu durere îmi voi începe cuvântul şi cu suspine voi grăi despre sfârşitul lumii acesteia şi pentru şarpele cel fară de ruşine şi preacumplit, ce va aduce lumea în mare tulburare şi va vârî frică, laşitate şi necredinţă groaznică în inimile oamenilor. El va lucra minuni, semne şi privelişti înfricoşătoare, cât să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi (Matei 24, 24) , amăgindu-i pe toţi prin semne mincinoase şi părelnicii de minuni lucrate de el însuşi. Căci prin îngăduinţa Dumnezeului Celui Sfânt, va primi puterea de a înşela lumea, fiindcă fărădelegea va fi umplut pământul şi pretutindeni se vor săvârşi tot felul de urâciuni. De aceea, din pricina nelegiuirii oamenilor, Stăpânul Cel Preacurat va îngădui ca lumea să fie ispitită de duhul minciunii, de vreme ce oamenii au dorit a se desparte de Dumnezeu şi să-l iubească pe cel viclean.”
***
Cineva spune pe blogul lui saccsiv:
Riko said, on Martie 23, 2017 at 8:41 pm
Monahul Teodot mărturisește alte lucruri:
„L-am întrebat pe P.Justin dacă P.Arsenie este în rândul Sfinților și mi-a spus : „Între cei mai mari.” Altădată, după un hram la Aiud, l-am rugat să mă lase să merg la Prislop, la mormântul P.Arsenie Boca și mi-a spus : „Mergi și fă și pentru mine trei metanii la mormânt”, ceea ce am și făcut.” ___ și nu cred că minte. Se poate ca părintele Arsenie Boca să fi fost înșelat, eu încă nu m-am convins, la fel cum nu înțeleg care e treaba cu părintele Ilarion Argatu, cărțile care chiar fiul lui le-a publicat și zice că sunt ale părintelui, sunt niște cărți pline de vrăjitorii și prostii, dar în puținele videouri cu el, zice altceva despre practicile astea, cum e cea cu deschiderea cărții”.
Apoi un altul:
sile said, on Februarie 28, 2017 at 5:14 pm
„Mi-am amintit acum că și monahul Teodot spune că P. Justin zicea de P. Arsenie Boca că este sfânt…l-a pus să se ducă odată la Prislop la mormânt și să facă metanii pt. el…..știi că are blog nu?”
La care și eu am spus:
maria said, on Martie 1, 2017 at 3:41 pm
Și mie mi-a spus pr. Teodot la fel. O dată când pr. Teodot vroia să se ducă la mormântul lui Arsene Boca i-a spus pr. Iustin „să se închine la crucea lui Arsene B. și ptr. dânsul” și eu(Maria)i-am spus : este limpede cum iese la suprafață sfințenia pr. Iustin Pârvu, dacă a ajuns a cinsti un înșelat !
Apoi tot în acea discuție cu pr. Teodot i-am spus că eu nu știu că pr. Iustin Pârvu să fi dat pe față rătăcirea lui Arsene Boca și că aici a greșit… că doar și pr. Stăniloaie a greșit cu Petrache Lupu etc..la care pr. Teodot îmi spune: „Păi și de Petrache Lupu spunea pr. Iustin Pârvu că făcea minuni” …eu m-am blocat când am auzit așa ceva și din nou îi repet: este și mai limpede sfințenia pr. Iustin Pârvu! Și l-am întrebat din nou…dar ce a spus de Petreche Lupu pr. Iustin Pârvu? La care pr. Teodot îmi spune că a spus pr. Iustin Pârvu : „Da, măi! Mari minuni se făcea acolo cu Petrache Lupu !!!…”
Mai este ceva de comentat aici? Poate minți pr. Teodot care-l cinstește pe pr. Iustin Pârvu? Că de fapt nu-l cinstește cu așa ceva, ci mai tare îl afundă.
Și saccsiv îmi răspunde:
saccsiv said, on Martie 1, 2017 at 4:50 pm
Maria:
Mai este de comentat: Să nu te mai uiți în gura monahului Teodot.
Maria: Acum am dovada clară că într-adevăr pr.Iustin Pârvu i-a spus pr. Teodot…Căci se vede clar că cinstește fenomenul Maglavit și mai grav: Cinstește Vladimireștiul!…
„Dar au mai fost și semnele de la Maglavit și de la Vladimirești și multe altele pe la Pașcani”.
Și mai mult se pare că cinstește și minunile catolicilor? Că așa pare a se înțelege deoarece nu lansează nici un avertisment de luare aminte la asemenea rătăciri pentru cei ce merg a se închina acolo! Iată : „Lourdes, de pildă: în Franța, apoi Fatima. Sau în Iugoslavia acum la catolici, unde merg și se închină și ortodocșii noștri, la Medjugordje” De ce nu a avertizat ortodocșii ce merg acolo ca nu cumva a îndrăzni a să închina la eretici? Tăcerea este consimțământ! Deci: Este limpede că minunile catolicilor le arată ca pe niște minuni? Păcat de Părintele Iustin Pârvu, dar era și sfinția sa prins de tot felul de minuni ca și cei de astăzi, ce iau lupul drept păstor pe baza minunilor. Chiar dacă mai spunea și alte bune părintele…„cu adevărul poți amăgi”.
„Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume”
În Biserica Ortodoxă izvoarele de credință sunt două:
Minuni s-au sâvârşit prin Sfinţii şi marii cuvioşi creştini, despre care „Vieţile Sfinţilor” ne aduc o bogată mărturie, după cum minuni s-au împlinit în tainice chipuri cu feluriţi smeriţi credincioşi, cu ajutorul proniei cereşti şi pentru slava numelui lui Dumnezeu.
Deci: ”Pentru slava lui Dumnezeu”. Deci atât timp cât Biserica ne dă toate cele necesare mântuirii, ce mai avem nevoie de minuni? Minunile sunt pentru cei necredincioși a-i mântui, nu a-i arunca în mândrie… Spune părintele că astazi avem nevoie de minuni?!?
Spun sfinții că pe lângă celelalte ce ni le-a lăsat în viața de față ca pe o moștenire părintească și o comoară cu neputință de cheltuit sunt 7 și sfinte auguste Taine ale Bisericii: Botezul, Mirul, Cuminecatura, Preoția, Nunta, Pocăința și Maslu, pentru a ne folosim de ele ca de tot atâtea mijloace duhovnicești necesare tămăduirii și mântuirii sufletului nostru.
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/11/08/nu-numai-sfanta-impartasamie-ne-mantuieste-ci-si-cele-7-sfinte-taine/
Deci: Ce nevoie mai avem de minuni?
****
La pagina 191-192 spune părintele Iustin Pârvu:
„Eram acum câțiva ani la Mănăstirea Bistrița, a venit un autocar din Paris, era condus de un tânăr care făcea studiile în Franța. Eu eram ghid la Mănăstirea Bistrița. Părinte, uite vin catolicii aceștia, sunt de la UNESCO, capete luminate și un cardinal de la Paris. Au vrut să se împărtășească aici. Cum era în octombrie, s-au întins cu toții pe jos, să culeagă și să mănânce fructe, mere. Aruncau cu acela, na ca omul. S-au dat la mâncare, la băut și…că vor să se împărtășească. Cum să se împărtășească oamenii ăștia, nu vezi că mănâncă acum? Ei, asta era regula lor. Si noi ce facem? În Biserică n-o să-i primim să facă slujbă. Să meargă acolo în dosul Bisericii, să le ducem o masă, le punem acolo o lumânare și să facă și ei acolo…Ne-am așezat și noi vreo câțiva călugări acolo, să vedem ce fac ei. Scoate părintele o batistuță, cum aș scoate eu niște anafură dintr-o hârtiuță, le pune acolo pe o tavă. A început slujba, s-a citit un Apostol, o Evanghelie și la un moment dat, hai să ne împărtășim. A luat întâi părintele, după aceea, veneau, aruncau cocenii în față și veneau și se împărtășeau aici. Mă gândeam să le cânt un axion,o cântare ortodoxă. Dar am văzut și eu așa, nu mai ai ce le cânta la ăștia. Lasă-i în plata Domnului! Iată ce înseamnă Împărtășanie-ce înseamnă cultul ortodox și ce înseamnă cultul occidental. Unde mai e post, unde sunt rugăciunile frumoase al Sfintei Împărtășanii? Sunt vreo douăsprezece molifte în ortodoxia noastră. E greu să facem noi unitatea aceasta, e greu să ajungem noi să spunem că ne putem alia cu ei? Noi suntem cu toată dragostea, îi primim, îi cinstim, le dăm tot ce li se cuvine, afară de amestecul ăsta de rânduială. Rămân ei la concepția lor, s-o mântui ei în concepția lor și noi rămânem pentru botezul și harul „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat”. Rămân ei acolo, la ei, să meargă mai departe cu viața lor. E greu de spus să facem unitate între romano-catolici și ortodocși. Când o să ajungem la vârf de piramidă să se facă niște acte de unire, o fi, dar poporul nu renunță cu ușurință la viața duhovnicească. Noi nu putem să ne împărtășim nici cu romano-catolicii, nici cu monofiziții. Cu părere de rău, dar noi avem învățătura noastră cu care am mers de atâta vreme și tot ce există abatere, păcatul este nu numai pentru cei ce semnează un act de trădare, dar și pentru tot neamul care rămâne sub osândă”.
Maria : În fragmentul de mai sus se vede clar cum părintele a primit eretici în curtea noastră, ba mai mult le-a dat voie a săvârși o misă catolică, participând însuși sfinția sa și cu alți călugări, fără a realiza cât este de păcat după canoanele Sfinților Părinți. Dar lucru și mai grav, că deși pare a vedea bine cum stau lucrurile cu ereticii papistași, afirmă că se vor mântui în „concepția” lor…lucru f. grav potrivit Sfintelor Canoane ale Sfinților Părinți.
Sf. Ignatie Briancianinov – despre nemântuirea ereticilor:
Scrisoarea Sf. Ignatie către o cucoană care nu accepta că sunt „mulţi chemaţi, puţini aleşi” şi că aleşii sunt tocmai adevăraţii ortodocşi
La pagina 68 părintele Iustin Pârvu spune:
„Îmi amintesc că eram în 1947 în vacanța de Paști și la părintele Ghervase, un bătrân renumit pentru înainte-vederea lui. Veniseră niște creștine de la Borca. Eu nu discutam prea multe cu părintele Ghervase, el știind că eu nu sunt de acord cu deschiderea Psaltirii. Și cum stăteam eu pe cerdac, vin femeile acelea la mine, neîncrezătoare și plângându-se că le-a zis părintele Ghervase că or să aibă mare pagubă: la una că o să-i ardă casa, la alta că o să aibă pagubă la vite și tot așa. Ei, nu după multă vreme vin femeile și-mi spun că într-adevăr așa li s-o întâmplat. Deși părintele Ghervase era un om simplu, însă îți spunea la precizie ce ai să pățești. În timpul ăsta eu eram tare necăjit. Presimțeam eu ceva, cu două luni de zile înainte n-aveam somn, n-aveam nici un chef de viață, de studiat, de citit, de rugat, eram străin de mine însumi, treceam printr-o perioadă de întunecime foarte mare, absent cu gândul pe la slujbe, nu mai avem noțiunea unei vecernii. O trecut timpul, în sfârșit, eram singur și îngrijorat. În cele din urmă, tulburat fiind îmi iau inima-n dinți și deși eram împotrivă, trec peste mine și, îl întreb pe părintele Ghervase: Părinte ce ziceți sfinția voastră de această treabă ce mi se întâmplă mie? Dar părintele, știindu-mi convingerile și crezând că-l iau în râs, n-a vrut să deschid Psaltirea. Insistând eu, mai apoi îmi dă totuși Psaltirea lui să o deschid, dar eu atât de pătruns eram și de zbuciumat că neapărat vroiam să aduc Psaltirea mea, dacă tot făceam ceva cu care nu eram de acord. Lasă că tot aceea e, îmi spusese bătrânul și mi-o dădu pe a lui. Și, măi, s-o uitat numai așa, a închis-o repede și mi-a spus direct: Să știi că ai de întâmpinat greutăți destul de mari. E o cumpănă de moarte, dar după asta urmează mai grea. Chiar dacă cele spuse de părintele Ghervase mai apoi s-au adeverit, eu astăzi sunt împotriva acestui obicei de deschidere a Sfintei Cărți; e aspru condamnată de Biserică pentru că poate fi folosit de cel rău împotriva omului. Dar atunci așa a fost. Mai târziu am aflat de la alți părinți înbunătățiți că Părintele Ghervase avea într-adevăr darul înainte vederii, dar și-l ascundea folosindu-se de deschiderea Psaltirii”.
Maria: Pr. Iustin Pârvu spune că este împotriva deschiderii cărților Sfinte (a Psaltiri în cazul de față) de către unii; faptul ce arată că spusele lor se împlinesc, lasă a se înțelege că el crede că acele spuse de ei sunt din inspirație de la Dumnezeu. Deci părintele face afirmații contradictorii. Apoi faptul că a cerut el să-i deschidă psaltirea și să credă că ar fi de la Dumnezeu vestirea nu este vrăjitorie? Apoi ultima frază arată părintele Iustin Pârvu de acord cu posibilitatea ca Sfinții Părinți a-și ascunde darul înainte vederii folosidu-se de deschiderea Psaltirii ori noi nu găsim așa ceva la Sfinții Părinți. Te folosești de diavol pentru a-ți ascunde niște virtuți? Deci: lucrezi cu diavolul pentru a acoperi niște virtuți?
La pagina 204-205 spune pr. Iustin Pârvu:
„Nunta trebuie să fie așa: după Biserică se merge la casa mirelui sau a miresei și acolo toate rudele ne bucurăm împreună, mai cântăm ceva și chiar cum se cânta altă dată cu vioara și cobză. Îmi amintesc de pe vremea mea, de la țară, cum se cânta, erau aduși muzicanții de pe la Iași, ba mai era și câte un fluier, o trișcă și câte un țambal și se crea o armonie așa de plăcută parcă te tihnea. Ei bine, acum să te ferească Dumnezeu să intri la o petrecere din asta de la nuntă, o săptămână întreagă nu-ți mai iese din creier. De gălăgie și de hărmălaie se sperie harul lui Dumnezeu. O asemenea nuntă, numai cu gândul la plăceri, nu are temei creștin”.
La fel spune în pagina 127 pr. Iustin Pârvu:
„Când eram copil ascultam muzica de la nunțile din sat, venea taraful de pe undeva de pe lângă Pașcani. Se cânta la fluier, la vioară, așa petrecea omul de sărbători. Muzica era odihnitoare, era plăcută urechii și sufletului. Muzica de acum, de la nunțile de azi, te face să auzi zgomote în cap trei zile”.
Maria: Pr.Iustin Pârvu arată că este de acord cu muzica la nunțile creștine, deși Sfinții Părinți, precum Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Nicodim Aghioritul sunt cu totul împotriva muzicii nebisericești. Părintele Iustin Pârvu oare nu a știut cât a luptat pr. Nicodim Măndiță pentru a stârpi nunțile cu lăutari? Ce liniște pot aduce instrumentele? Diavolul nu poate aduce liniște pentru a fii sluga lui? Atât timp cât acești mari Sfinți au combătut pe toate drumurile muzica, cu lăutari, ce liniște mai mare pot să am decât fugind de ele și ascultând porunca Sfinților însuflați de Dumnezeu?Este mai presus părintele Iustin Pârvu decât ei?!?
***
La pagina 202-203 spune pr. Iustin Pârvu:
„Acum de pildă, de multe ori le spun:
Măi, duceți-vă la părintele cutare, stați de vorbă cu el, o să vă spovediți, o să vă dea sfaturi, să vă dea îndrumări, ce aveți de făcut” și omul mă ascultă se duce, dar zice: Părinte vreau să stăm mai întâi de vorbă și apoi mă duc acolo, la mine, la preotul de parohie. Asta e treaba, omul te ia după bătrânețea ta, probabil că are și o încredere pe care i-o inspiri. Te iau de prezicător, te pun în toată încurcătura, îmi zic: Am auzit, părinte, de un articol de gazetă, știu eu care, da, Formula As. Păi îți trag niște bărbiereli acolo, în revistă de rămâi uimit”.
Maria: Se vede cum se desfăta cu slava deșartă? Sfinții se necinsteau necontenit… De ce nu a făcut-o și el la fel? De ce nu a vorbit împotriva acestui subiect? De ce le-a permis a-i pune o asemenea etichetă?
*******
La pagina 207:
„O fată tânără i-a murit un copilaș….și părintele îi zice: „Tu ești tânără, ai un îngeraș acolo în ceruri care se roagă pentru neamul acesta, pentru poporul acesta, pentru sufletele voastre, măi, c-aveți morți moși, strămoși, poate s-au făcut niște păcate cândva sau nespovedite și copilul ăsta le-a răspălătit măi, prin jertfa lui. Aveți și bucuria aceasta că un înger aveți acolo sus”.
Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă, ci, după cum cei din închisori sunt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa sufletele, când pleacă de aici, sunt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de el de lanţuri de păcate.”
Sf.Ioan Gura De Aur: „Dar aud pe unii spunând: De ce oare să fie în lume nenorocirea şi ostenelile? Eu spun că de aceea viaţa aceasta de acum este plină de trudă şi de greutate, pentru ca şi oamenii cei mai grosolan formaţi, care cu totul se dedau celor vremelnice, a se obosi, a se sătura de cele lumeşti şi pământeşti, sa fugi de dezmierdări, a se lepăda de dragostea lor către cele vremelnice, a-şi aţinti dragostea către cer şi a se pregăti pentru ziua judecăţii. Căci mulţi slujesc cărnii şi încătuşaţi fiind de tirania celor vremelnice zac ca fiarele în viziunile lor şi se simt tihniţi în ele, de aceea prin nenorocire Dumnezeu voieşte a smulge de la dânşii această plăcere şi pentru aceasta le-a trimis multă trudă, întristare, grijă, lupte şi primejdii, o întreagă oaste de patimi trupeşti şi multe alte nevoi, ce nu le putem toate număra, pentru ca ei, înspăimântându-se de acest nor de rele, să năzuiască a ajunge la limanul cel lin şi să tindă a dobândi pacea cea veşnică, unde nu este binele amestecat cu răul, ci se află numai binele.”
Sfântul Cosma Etolianul spune: „Vai de cel care moare înainte de a se împăca cu duşmanul său! Mii de preoţi şi mii de episcopi să le citească rugăciuni la mormânt! Nu se iartă”.
Când ne vin necazurile Sf. Paisie Aghioritul spune:
Mai întâi trebuie a găsi pricina ispitei și apoi a acționa în modul potrivit, nu a începe îndată posturile și privegherile etc.
Sf. Nicodim Aghioritul vorbește de patimile trupești: „Acestea sunt cele ce trebuie a le ține și a le păzi înainte de ispita patimii trupești. lar în timpul ispitei, cugetă de unde vine acest război: din cauze externe ori interne”.
Deci și noi să cugetăm de ce ne vin necazurile…Ori părintele Iustin Pârvu liniștea acea tânără că i-ar fi iertate păcatele nespovedite prin acel copil? Care Sfânt părinte a hotărât aceasta? Nu cumva prin aceasta vrea a încuraja pe cei ce vor muri nespovediți că ar fi iertați prin alții?
****
La pagina 223-224 spune Pr. Iustin Pârvu:
„Când a venit la mine Înalt Prea Sfințitul Serafim(Joantă), eram într-o seară pe aici în chilie și a venit un călugăr și mi-a cerut câteva cuvinte, să-i citesc o dezlegare, o rugăciune. Cum era seară, amurg, nu prea se vedea prin cameră, căutam Moliftelnicul, observ parcă ceva sub rasă, m-am întors aici la scaun și parcă observ un engholpion sau o cruce la gât. Atunci mi-am schimbat poziția și eu că nu e un oarecare monah, ci e cineva deosebit. Cu toate acestea am citi rugăciunea de dezlegare și a plecat. M-a întrebat ceva cu privire la viața occidentală. Ne-am despărțit. Intr-adevăr, aflu mai târziu că el a fost la noi și a vizitat mănăstirea noastră. M-am învrednicit și eu să citesc pentru Ierarh care a fost pentru prima dată cerința asta omenească pe care a manifestat-o Înalt Preasfințitul. Și cam asta a fost întâlnirea scurtă cu Înalt Preasfințitul Serafim Joantă”.
Maria: S-a învrednicit pentru cine? Pentru un trădător și vânzător al ortodoxiei?Serafim Joantă… Vedeți slava deșartă a dânsului? Că, vezi doamne, s-a învrednicit a-l căuta un mare ierarh?! Știm foarte bine toate rătăcirile Î.P.S.Serafim Joantă, nu mă mai lungesc a le enumera aici.
***
La pagina 224-225 SPUNE PR. IUSTIN PÂRVU:
„A mai venit săptămâna trecută un ierarh de al nostru de la Mitropolia Clujului, Irineu Bistrițeanu care a vizitat mănăstirea. Ne-am bucurat foarte mult că a poposit un moment aici la noi și a intrat în interiorul bisericii, a vizitat lăcașul în întregime, tot exteriorul, i-a plăcut foarte mult și a mai rămas adânc impresionat de frumusețile acestea ale pădurilor și ale locurilor așa de pitorești pe unde a trecut și Calistrat Hogaș cu Pisicuța lui(era numele iepei lui Calistrat Hogaș) care venea dinspre Humuleștiul lui Creangă, trecea hălăuca. Se ducea înspre Broșteni, unde a fost școala lui Ion Creangă, unde se ducea și învăța și axioanele la Înviere și le cânta la Humuleștii lui și cu toate neamurile și credincioșii din sat și el se mândrea cu toată podoaba pe care o făcea el Bisericii, nevoința și școala de cântăreți de la Broșteni. Este un moment frumos și bucuros pentru noi că a stat împreună cu noi călugării de aici. Asta mai mult sau mai puțin mă încânta pe mine. Dacă într-adevăr ar fi o apreciere a Duhului lui Dumnezeu, că vin vremurile judecății, vin vremurile întrebării, vin vremurile dezlipirii de cele pământești, apropierea de celelalte de dincolo și acolo se va vedea glasul lui Dumnezeu ce vă glăsui sentința. Asta e important”.
Maria : Vedeți mândria lui? Bucuria de a-l vizita cei mari…personalități înalte! Dar de fapt arăta cât de văzător a fost, așa încât nu le-a văzut înălțimea celor(înșelați) ce el îi cinstea. Sfinții necontenit se ocărau pe sine, nu se lăudau cu așa ceva! Și de cine s-a învrednicit a-l vizita? Irineu Bistrițeanu ce un timp a susținut „fenomenul Pucioasa”?
******
La pagina 470 Cuvântul Î.P.S Mitropolit Daniel rostit la sfințirea Bisericii Petru-Vodă:
„Trebuie însă să amintim aici, că în Moldova este obiceiul, o tradiție, ca în ziua sfințirii Bisericii, toți credincioșii ortodocși-bărbați și femei intră în sfântul altar pentru a săruta Sfâna Evanghelie, Sfânta Masă(Aceasta se petrece în ziua sfințirii înainte de săvârșirea primei Sfinte Liturghii pe Masa nou sfințită). De obicei intră numai preoții, diaconii-persoanele sfințite, consacrate sau cele care au binecuvântare specială, ca unii ce îngrijesc de curățenia Sfântului Altar. În rest nu intră în Sfântul Altar. Dar în ziua sfințirii Bisericii, ca o binecuvântare deosebită, pentru cei ce au participat și ca un simbol al faptului că toți suntem chemați să intrăm în Împărăția Cerurilor”.
Maria: Aici ni se arată iarăși cât de bine cunoștea pr. Iustin Pârvu Canoanele Sfinților Părinți, din moment ce era de acord cu un obicei în dezacord total cu Sfintele Canoane ale Sfinților Părinți. Căci atât timp cât nu a corectat ce a spus și aprobat Mitropolitul Daniel…înseamnă că a fost de acord cu așa ceva. Căci tăcerea înseamnă consimțământ.
************
Când a murit Patriarhul Teoctist, la pagina 510-511 pr. Iustin Pârvu spune:
„Când mi-a zis un băiat că a murit Patriarhul, știți, odată m-a învăluit un vârtej parcă. N-am știut să mă explic, parcă vedeam duhul lui și am spus:
Preafericite, să mă ierți că te-am judecat. Mult te-am judecat și zice: Dumnezeu să te ierte unde te duci. Astea au fost cuvintele, după ce mi-am revenit. Pentru că odată cu el este și căderea unui arbore…odată căzut arborele acesta, s-a dus după el, s-a format un gol unde Dumnezeu știe cât se va mai împlini această lipsă a arborilor. Iată că s-a dus din mijlocul nostru stâlpul Bisericii. S-a dus și și-a făcut datoria. Dumnezeu l-a luat acolo”.
Maria : VEDEȚI PE CINE LAUDĂ ȘI CINSTEȘTE? TOTI ÎNȘELAȚII! PE TOȚI TRĂDĂTORII ORTODOXIEI!
Care stâlp?
Patr. Teoctist, acesta numea Biserica Ortodoxă şi cea romano-catolică (papistă) „Biserici-surori”.
La pagina 56 spune:
„Pe fugă l-am citit pe Dostoievschi, dar mi-a plăcut mult și Tolstoi și Gogol, cam toți scriitorii ruși. Literatura franceză, o aveam în manualele de la limba franceză, erau cam toți scriitorii clasici. Și Kafka am citit, dar nu întreaga operă”.
Maria : Aceasta pentru a arăta cât de cult și de citit ar fi… Un om înduhovnicit nu are pe buzele lui și în inima lui decât Sfinții Părinți…ei sunt călăuza noastră cea mai sigură.
APOI AM MAI GĂSIT ȘI ACEASTA ÎNTR-O BROȘURICĂ:
Alui Gheorghe, Adrian
Părintele Iustin Pârvu: O misiune românească și creștină.
La pagina spune:
„Oamenii care-l caută pe părintele Iustin îl „ispitesc” cu dorința lor de a afla răspuns la o mulțime de chestiuni și întrebări imediate, bazându-se pe harul lui de „clar văzător” al acestuia. Ori credința „nu vede” credința trăiește, simte, sporește. De data aceasta am reținut o „anecdotă” spusă de un ucenic al părintelui Iustin, care o aflase chiar de la femeia deznădăjduită care venise la mănăstire. Aceasta venise să-i spună părintelui că fiica sa „fugise de acasă cu unul”, nu mai știa nimic de ea, nu-i dăduse nici un semn, familia toată era îndurerată. Trăiau un coșmar, soțul se apucase să bea de supărare, prietenii îi ocoleau….Părintele Iustin a ascultat-o pe femeie, după care i-a spus:
Da, măi…!Asta e din cauza lipsei de comunicare între voi….și apoi lipsa de rugăciune, de credință, de înțelegere. Nu ați creat o atmosferă de înțelegere, mama și fiica nu au fost prietene, v-ați mulțumit să trăiți ca niște străini în casă, mâncând ca la restaurant, dormind ca la hotel și comunicând ca oamenii care se întâlnesc la colț de stradă și schimbă o vorbă-două. Cu atâta nu se face o familie, nu se zidește încrederea între cei de același sânge…Părintele a vorbit mult mai mult, femeia a aprobat totul, dintr-un capăt în altul realizând că așa e, dar că acum e prea târziu, sfaturile nu puteau să mai întoarcă și vremea înapoi. Apoi când s-a făcut liniște în chilie, femeia s-a foit un pic și prinzând curaj l-a întrebat pe pr.Iustin:
– eu știu părinte, că aveți viziuni, toată lumea știe! Părinte, te rog să te concentrezi și să-mi spui și mie dacă o vezi pe fata mea și unde e!
Părintele s-a încruntat și i-a spus apăsat femeii :
– Măi femeie tu crezi că eu nu am altă treabă în gândurile mele, decât să o văd pe stricata ta de fată?! Dacă tu, ca mamă, nu știi unde-i, eu de unde să știu? Du-te la poliție, dă-o în urmărire și ai să o găsești! Că doar n-a fugit în pădure s-o mănânce lupul, o mâncat-o lumea pentru care nu ai pregătit-o.
Peste o vreme femeia a revenit, mult mai liniștită:
-Da, părinte. M-am dus la poliție, cum mi-ai zis. Am găsit-o pe fata mea, era ascunsă la bărbatu-său, în oraș. M-am împăcat și cu cel care a fugit, e cam bârâitor, dar nu-i un ginere chiar rău, acum s-au cununat, aștept și un nepot…! Bodaproste că m-ai ajutat să o găsesc! Indiferent ce i-a spus părintele, femeia a rămas încredințată că părintele „a avut viziuni”, că numai ele i-au luminat calea spre regăsirea fiicei, i-au limpezit, situația în familie”.
Maria: „…mama și fiica nu au fost prietene”…deci pune mama și fiica pe aceași treaptă?… Ori Sfinții Părinți ne arată că este o scară a supunerii: copilul este supus parintelui; nu pe aceași treaptă. Apoi de ce nu a îndreptat-o către cele duhovnicești? Apoi de ce nu a mustrat acea femeie a-i arăta că el nu are viziuni, că viziunile sunt și de la diavoli etc…deci le-a primit….„că eu nu am altă treabă în gândurile mele”… înseamnă că, de obicei avea viziuni doar că la această femeie nu avea timp?… Deci, a primit toate amăgirile demonice… păcat pentru anii de temniță ce i-a îndurat.
Spune pr. Iustin Pârvu: „Eu nu am altă treabă în gândurile mele, decât să o văd pe stricata ta de fată?!” Acesta este răspuns de mare duhovnic? Aceasta avea nevoie biata femeie, pe lângă durerea că nu-și găsea fata? Sau oare nu ar fi trebuit a se smeri că el nu este văzător etc…și multe alte sfaturi de încurajare a-i fi dat acelei femei , că nu era puțină durere dacă fata îi plecase de acasă…nu?…
Este păcat: că acum m-am lămurit sigur că a cinstit toți înșelații: Arsene Boca, Ilarion Argatu, Petrache Lupu, Vladimireștii….etc… Cu durere și părere de rău spun aceasta că ar fi fost o mare bucurie a fi un sfânt de al nostru precum îl declară unii. Dar a fi Sfânt sunt niște condiții de îndeplinit!
mai citiți și acestea:
Ce condiții trebuie să îndeplinească cineva ca să fie Sfânt
******
Argumente din învățăturile greșite ale părintelui Iustin Pârvu
******
Gheron Sava Lavriotul – Nu este nici un canon care să vorbească de Potir comun… însă pr Iustin spune – atîta vreme cît nu se împărtășesc împreună, mai merge….
******
Iată ce ucenici a avut Pr. Iustin Pârvu
******
Stareţa contrabandistă care mergea în Turcia să încarce TIR-urile cu marfă. A intrat în călugărie „sub aripa“ faimosului duhovnic Justin Pârvu
******
Ne permit oare Sfintele Canoane să participăm la împreună rugăciuni?
******
„Ne permit oare Sfintele Canoane locuirea împreună monahii și călugări?
******
Răspuns pentru părintele Teodot la postarea: „Noi contestatari ai P.Justin”
******
Cuvânt al Părintelui Iustin Pârvu, despre Părintele Arsenie Boca
******
Părintele Justin despre pictura Părintelui Arsenie Boca
******
cineva mi-a dat aceste linkuri
Iată „ucenicii” călugări, Filotheu și Iustina, ai P. Iustin:
https://dragosvasilescu.wordpress.com/2016/05/23/o-maica-de-la-manastirea-paltin-petru-voda-a-fost-zdrobita-in-bataie-chinuita-si-alungata-de-ce-pentru-ca-s-a-imbolnavit-iar-stareta-manastirii-a-crezut-ca-e-o-curva-bortoasa/
*****
******
https://dragosvasilescu.wordpress.com/tag/maici/
*****
Despre cine sunt cei care promoveaza un cult exagerat pentru anumiti duhovnici cititi cele de mai jos:
Dar acum au ajuns să se folosească și de numele Sfinților Mucenici cu sfinte moaște ale mărturisitorilor din închisorile comuniste pentru a promova ecumenismul și pentru a închide ochii în fața compromisurilor cu ereticii de dragul unor recunoașteri publice.
14 mai – Marș memorial și conferință, la 70 de ani de la marile arestări politice
Pe 14 MAI, cu toții ÎN STRADĂ! Ziua națională a cinstirii MARTIRILOR din TEMNIȚELE COMUNISTE ortodoxinfo.ro/2018/05/14/14-mai-ziua-nationala-a-martirilor-din-temnitele-comuniste-mars-memorial-si-conferinta-la-70-de-ani-de-la-marile-arestari-politice/
Împreună cu Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Centrul Cultural Mihai Eminescu organizează, luni 14 mai, orele 17, la sediul său din str. Jean Louis Calderon nr. 39, o conferință dedicată foștilor deținuți politici, celor ce au luptat împotriva comunismului.
Vor participa: Zoe Rădulescu – fiica luptătorului anticomunist Gogu Puiu, născută în detenție, prof. Radu Ciuceanu – luptător în rezistența armată, fost deținut politic și actual director al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, și respectiv istoricul Marius Oprea – supranumit „Vânătorul de securiști”, omul care și-a dedicat viața căutării victimelor represiunii comuniste.
De la această manifestare, cei ce doresc vor putea merge în Piața Revoluției, unde începând cu ora 19 se va desfășura o manifestare publică dedicată cinstirii memoriei luptătorilor anticomuniști.
Iată cum aceste fundații ce au legături cu interesele Statului Mamona, sunt promovate și de rătăciții de la ne-ortodoxinfo – fundații ce colcăie de promovarea unității dintre ortodocși și eretici:
În organizarea Asociației pentru Custodia Monumentului de la Majadahonda, delegații ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, Fundației George Manu și Frăției Ortodoxe Române, Falangei Spaniole, Partidului Naționalist Francez, Grupul Civic Piața Universității 2012, Fundației Hermandad Divisione Azul și altor organizații românești și spaniole, au participat la ceremonia de comemorare a morții eroice a legionarilor Moța și Marin în lupta împotriva comunismului.
Slujba religioasă a fost oficiată de
preotulgreco-catolic Marius Visovan.Au ținut concise dar impresionante discursuri:
preotulgreco catolic Visovan din partea Fundației George Manu, Sorin Olariu din partea Fundației Ion Gavrilă Ogoranu – acesta dând citire mesajului transmis de comandantul legionar Dan Boghiu (Elveția), ultimul membru al Consiliului Politic al Mișcării Legionare din Exil, Ovidiu Mocanu – reprezentantul filialei spaniole a Frăției Ortodoxe Sf. Mc. Gheorghe (membrii acestei organizații realizând anul acesta curățarea monumentului înaintea comemorării), Miguel-Menendez Pinar în numele Asociației pentru Custodia Monumentului Moța-Marin.–http://www.buciumul.ro/2018/01/16/mota-si-marin-comemorati-la-majadahonda-si-bucuresti/
Ecumenism la parastasul lui Mota si Marin
Oare Sfinților care au pătimit în închisori le place cum se folosesc de numele lor pentru a face înțelegeri cu dușmanii Adevărului, cu ereticii și cu tot felul de instituții publice amestecate aflate în înțelegere cu Statul-Mamona?
Aceștia sunt pași spre a recunoaște că și papistașii au sfinți! Cumplită rătăcire. Ereticii nu au calea spre mântuire.
Sfantul Ignatie Briancianinov – Despre mantuirea neortodocsilor
Doar știm că uneltele ecumeniste, cum ar fi Radio Trinitas hulesc Adevărul pomenind în fiecare zi ca sfinți pe rătăciții eretici papistași!
Iată cum necinstesc toți aceștia memoria Sfinților Mucenici!
Au fost atâția și atâția Sfinți Mucenici care au fost uciși de catolici. Iar unora li se pare o nimica toată dacă mai mereu sunt prezenți ereticii la manifestațiile lor!
SFÂNTUL MUCENIC PLATON, EPISCOP DE BANJA LUKA, UCIS DE „FRAŢII” ROMANO-CATOLICI
SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE, care pentru DREAPTA CREDINŢĂ a fost ucis de catolici (4 mai)
NOII SFINTI MUCENICI POLONEZI CARE AU PRIMIT MARTIRIUL DIN PARTEA CATOLICILOR
Cum să se bucure Sfinții din închisorile comuniste de înțelegerile cu hulitorii?
Iată ce fac promotorii iconomiei nelegiuite de la ne-ortodoxinfo, nu îi mai interesează nimic decât popularitatea! Ajung să îi promoveze alandala pe conducători ai sistemului ca Dodon și pe nelegiuții ecumeniști din Mitropolia Moldovei, fără nicio explicație, doar pentru că organizează marșuri fățarnice de doi lei, de parcă ar fi niște modele de urmat! Noi nu putem să facem nicio înțelegere cu statul antihristic sau cu conducătorii ecumeniști. Pe ei doar trebuie să îi dăm pe față înaintea oamenilor, pentru ca să se ferească de ei ca de șarpe!
Cum să admitem că fac și lucruri bune?
Aceasta este rătăcirea cea de pe urmă, rătăcirea antihristică, deoarece asta e strategia Antihristului să îi facă pe oameni să creadă că urmărește binele lor. Dar un bine construit pe minciună nu este decât închinare la tatăl minciunii, diavolul!
Sfântul Ipolit al Romei despre Antihrist:
„La inceput se va arata bland, plin de dragoste, linistit, evlavios, plin de pace, urator al nedreptatii, cu sila de daruri si potrivnic idolatriei. Va spune ca ii face placere sa mediteze asupra Sfintelor Scripturi, ca ii va cinsti pe preoti, va cinsti batranetea, ca nu va accepta desfraul, curvia, ca ii este sila de adulter si nu va da atentie acuzelor (impotriva altora), nu va accepta juramintele, va fi iubitor de straini, prietenul celor nevoiasi si milostiv. Va face indemnuri la dragoste si nu va avea in general bogatie. Toate aceste le va face ca un viclean si prefacut, voind sa-i insele pe toti pentru a-l face imparatul lor.”
Vedeți și: Dezmat dupa Marsul pentru Viata sustinut de organizatorii acestuia
Marsul pentru viata, masca perfecta pentru promovarea ecumenismului
Învățăturile și faptele ultimelor veacuri sunt amestecate. Să preluăm de la mărturisitorii ortodocși ai vremurilor noastre în primul rând pilda de jertfelnicie, de îndelungă răbdare în suferințe pentru a rămâne cu Hristos. Singurele repere sigure în zilele noastre rămân însă Ortodoxia neschimbată a Sfinților Părinți și Sfintele Sinoade Ecumenice.
Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane 
Cum iti permiti sa scrii tu,toate traznaile astea despre Parintele Justin Parvu?!?Cine esti tu,care nu stii nici macar sa legi doua cuvinte sa-l judeci pe PARINTELE?Pune-ti sac si cenusa in cap si taci,clevetitorule si rau credinciosule care esti si nu mai judeca tu,care esti un pacatos ca si mine! ATENTIE,ca vei plati pentru fiecare cuvant pe care il scoti din gura,pentru ca toate se platesc! Dumnezeu sa te ierte pe tine pentru toate prostiile tale si pe mine ca nu am tacut!
ApreciazăApreciază
Mihaela zice:
17 noiembrie 2017 la 8:41
Apropo, ai auzit de Sf Nicolae Velimurovici?
cate impotriviri a starnit intre preotii sarbi ai vremii, care il vedeau prea modern, aproape sau chiar eretic, cu predici in catedrale protestante? Sf Ioan de Kronstadt cu spovedania la comun?! Sf Siluan care nu a fost apreciat de ceilalti minahi la vremea lui pt cum vorbea despre Dumnezeu (prea familial pt unii). Sf Fotie cel Mare, parerea uditilor din vremea lui?! Nu vrei sa ii iei si pe iei la puricat?!
Ps: nu ma apuc sa analizez tot ce ai scris ca ma apuca groaza! Te-ai legat ca parintele a zis ca mama trebuia sa fie prietena fiicei! incredibil de ce nimicuri te legi! Ba iti spun ca bine ar fi sa fie prietene si din fericire am exemplul meu – mama mi-a fost si imi este cea mai buna prietena (bineinteles pe alt plan ca prietenele obisnuite) fara sa piarda respectul care i se cuvine; si asta cred ca e firescul. Tu chiar nu realizezi cat de eronat gandesti?! Cum sa te legi de asa nimicuri?!
ApreciazăApreciază
Ati citit cartea Sfantului Ignatie Briancianinov Despre inselare?
Putem fi siguri că unii parinti slaviti de oameni sunt „vazatori cu duhul”? Mirenii si chiar monahii lipsiti de dreapta socoteala duhovniceasca sunt aproape totdeauna atrasi de amagitori, fatarnici si oameni care se gasesc in inselare draceasca, recunoscandu-i de sfinti si harismatici
Cuviosul Serafim Rose nu indemna pe nimeni sa faca ascultare neconditionata, si atragea atentia asupra asa numitul guru-ism in randul preotilor.
-„Si poate ca aceasta este marea realitate duhovniceasca a vremurilor noastre – si anume ca toti invatatorii au lipsuri, ca nu mai sunt mari Stareti, ci doar invatatori duhovnicesti ‘cu jumatate de norma’, care isi petrec jumatate din timpul lor stricand ceea ce au facut bun in cealalta jumatate. Trebuie sa fim recunoscatori pentru buna invatatura pe care o putem primi, insa cu trezvie si cu grija. Lectia pentru dumneata este probabil trezvia. (…) Nu cred ca vei avea de suferit de pe urma increderii pe care ai avut-o in Parintele _ [nume lipsa] ; binele facut de el va ramane cu tine, daca ramai smerit si trezvitor. Iar daca i-ai acordat o incredere excesiva, la fel ca unui guru, atunci sa stii ca ceea ce suferi acum este tocmai pedeapsa pentru aceasta; dar o sa treaca. Constiinta si inima dumitale trebuie sa vorbeasca: ascultarea orbeasca, totala, este pur si simplu cu neputinta, mai ales in vremurile noastre. (…) Episcopul Ignatie Briancianinov ii sfatuia mereu pe crestinii vremurilor de pe urma: Nu mai exista Stareti, cercati orice invatatura cu Evanghelia (desigur, nu in sensul de a ‘calcula’ ca sa vezi daca invatatorul greseste – ci firesc, cu inima si cu constiinta). (Cuv. Seraphim Rose);
Citiți și:
Criteriul minunilor nu este neaparat semna al sfinteniei, ci mai intai dreapta credinta si dreapta vietuire. Pai CAND SE PROPUNE CINEVA CA SFANT, NU SE CERCETEAZA VIATA SA?! CITITI MAI INTAI ARTICOLUL, CERCETATI MAI INTAI. NU AVETI VOIE SA FACETI SFINTI! A face Sfant pe cineva inaintea proslavirii de catre Dumnezeu, este hula impotriva Duhului Sfant! Daca parintele Iustin este Sfant, si se va dovedi, noi vom recunoaste asta, dar deocamdata trebuie mai intai sa cercetam, deoarece au avut loc abateri, unele din ele de credinta, ceea ce este foarte grav. Cu totii ne-am scaldat in nepasare ca popor chiar si inainte de Sinodul din Creta, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa invatam din greseli si ca trebuie sa persistam in ratacire.
ApreciazăApreciază
Imi pare pare rau ca foarte putini au inteles ca mesajul articolului nu este o insulta la adresa Parintelui Iustin, ci o coborare de pe piedestal. Fenomenele de inselare au patruns foarte mult, dupa modelul minunilor si al pelerinajelor in numar mare de la Prislop, Vladimiresti, si Petru-Voda, fara sa existe o baza puternica in invatatura sanatoasa ortodoxa. Pacat ca majoritatea nu poate sa faca diferenta si nu inteleg ca aceste framantari pornesc din dorinta de a cugeta ortodox, neavand intentia de a jigni, ci de a urma Sfanta Predanie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce condiții trebuie să îndeplinească cineva ca să fie Sfânt
DUPA DREPTUL CANONIC ORTODOX,SEMNE ALE SFINTENIEI SINT
– moartea martirică – dovada cea mai certă;
– mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe;
– viaţa curată, viaţa sfântă;
– darul facerii de minuni, în viaţă sau după moarte.
Dintre condiţiile de fond (personale) ale sfinţeniei:
– să fi avut credinţa neîndoielnică ortodoxă;
– puterea de a suferi moarte martirică, primejdii şi orice necazuri pentru apărarea dreptei credinţe;
– puterea de a trăi moral şi religios cât mai desăvârşit;
– puterea de a săvârşi minuni;
– cultul spontan acordat de poporul credincioși
DOVEZI DE SFINTENIE
– Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:
— Puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credință;
— Puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii pentru mărturisirea dreptei credințe pînă la moarte;
— Puterea de a-și închina eroic viața celei mai desăvîrșite trăiri morale și religioase;
— Puterea de a săvîrși minuni în viață sau după moarte; sau în fine,
— Puterea de a apăra sau a sluji cu devotament eroic credința și Biserica Ortodoxă
ApreciazăApreciază
pe toate acestea le-a indurat cu rabdare si curaj SFANTUL JUSTIN PARVU!!!!
ApreciazăApreciază
Dragii mei,
Trebuie sa intelegem ca noi avem de-a face cu viclenia satanei ! Noi, credinciosii Ortodocsi care prin Mila lui Dumnezeu ne straduim ca sa ramanem in Adevar, noi ne ridicam impotriva satanei ! Este asadar lesne de inteles ca vrajmasul mantuirii omului sa foloseasca impotriva noastra toata viclenia lui ! Trebuie sa fim constienti de acest lucru ! Voi chiar credeti ca slujitorilor satanei le-ar fi greu ca sa „ajusteze”putin cartea despre viata parintelui Iustin Parvu !? Daca acestia au fost capabili sa modifice si manualele din scolile de Teologie !? Eu personal NU ma indoiesc de Sfintenia parintelui Iustin ! Un om cu viata Sfanta are Dragoste pentru sufletele semenilor ! Eu am vazut aceasta Dragoste la parintele ! Un om cu viata Sfanta vede dincolo de lucruri, in partea duhovniceasca ! Eu am vazut asta la parintele Iustin ! Parintele avea acea intelegere duhovniceasca a lucrurilor pe care nu o iau decat cei despatimiti !
ApreciazăApreciază
ai perfecta dreptate MIKE SUTTON !!!
ApreciazăApreciază
Fraților, nu este greșit a cerceta viața și credința cuiva, este o datorie!
Sfântul Nicodim Aghioritul spune:
„Şi cu cât lucrul are mai multă faţă şi chip de sfinţenie, cu atât trebuie să-l cercetezi mai temeinic”
Iar dacă veți asculta acest film, veți vedea că Părintele Iustin greșește, iată înregistrarea! Asta nu înseamnă că noi am fost mai grozavi in acea vreme, cu totii am fost amagiti de pacate si de ecumenism, dar acum e timpul sa fim atenti la fiecare lucru. Nu exista Canoane care sa vorbeasca de mers pana la potirul comun, ci daca in acea catedrala calca papistasi si alti eretici sa se roage, nu trebuie sa mai mergi acolo cand sunt slujbe (trebuie mers doar pentru inchinare la Sfintele Moaste si Sfintele Icoane) si sa intrerupi comuniunea cu ecumenistii! Canoanele apostolice spun clar ca trebuie afurisiti, scosi de la impartasanie, comuniune, cei care se roaga cu ereticii (papistasi, protestanti, pagani etc.) De-aia s-a ajuns aici, după peste 115 ani de ecumenism, tot cu iconomii nelegiute s-a mers, cu totii suntem vinovati, nu e doar greseala pr Iustin, recunoastem.
La minutul 7:44
întrebare:
Maica: „În tot acest dialog ecumenic, cînd credeți că este în pericol biserica. Pînă la ce punct să se meargă?”
răspunde pr Iustin:
„Măi dacă punctul așa culminant, eu am zis că mă întreba niște credincioși de pe la Bacău că la ei în Biserică au asistat niște preoți străini….măi, da au slujit acolo au intrat în altar, s-au împărtășit împreună? pînă nu o să vedeți lucrurile acestea, intrați în Biserică acolo și vă închinați, ce eram să le spun? să nu mai intre acolo? Să facă o aghiazmă Părintele acolo, și să facă slujba mai departe”.
maria: se pare că pr Iustin era foarte preocupat doar de problema dacă nu cumva s-au împărtășit?!! și nu era preocupat dacă au făcut împreună rugăciune cu ereticii poate că pentru dânsul asta nu era așa de grav, că spune mai jos: „ să nu fim chiar așa de absurzi cumva și de neînțelegători”..?…și deci: dacă nu au ajuns de s-au împărtășit era totul ok… ?!! deci: pot participa ereticii la rugăciunea ortodocșilor?…
Iar la Bistrita, a gresit primind ereticii papistasi in pridvor sa faca misa! E un fapt dovedit, inregistrat, nimeni nu poate spune ca nu a fost asa…
La pagina 191-192 spune părintele Iustin Pârvu:
„„Eram acum câțiva ani la Mănăstirea Bistrița, a venit un autocar din Paris, era condus de un tânăr care făcea studiile în Franța.
Eu eram ghid la Mănăstirea Bistrița. Părinte, uite vin catolicii aceștia, sunt de la UNESCO, capete luminate și un cardinal de la Paris. Au vrut să se împărtășească aici. Cum era în octombrie, s-au întins cu toții pe jos, să culeagă și să mănânce fructe, mere. Aruncau cu acela, na ca omul. S-au dat la mâncare, la băut și…că vor să se împărtășească. Cum să se împărtășească oamenii ăștia, nu vezi că mănâncă acum? Ei, asta era regula lor. Și noi ce facem? În Biserică n-o să-i primim să facă slujbă. Să meargă acolo în dosul Bisericii, să le ducem o masă, le punem acolo o lumânare și să facă și ei acolo…Ne-am așezat și noi vreo câțiva călugări acolo, să vedem ce fac ei. Scoate părintele o batistuță, cum aș scoate eu niște anafură dintr-o hârtiuță, le pune acolo pe o tavă. A început slujba, s-a citit un Apostol, o Evanghelie și la un moment dat, hai să ne împărtășim. A luat întâi părintele, după aceea, veneau, aruncau cocenii în față și veneau și se împărtășeau aici. ”
Inainte cei care ne tot ataca ziceau ca putem zice ca asteptam sa se faca voia lui Dumnezeu și ca nu stim daca parintele Iustin e sfant, si noi nu facem decat sa ne argumentam o opinie, dar acum au turbat de tot…
ApreciazăApreciază
LASA NUMAI CERCETATI DVS.C-O DATI IN BARA RAU DE TOT..FARA SUPARARE VA LUATI LA TRANTA CU SFINTII PARINTI IN SPECIAL CU PR.JUSTIN PARVU CARE A STAT IN TEMNITILE COMUNISTE 16 ANI IAR DVS.SI NOI TOTI CEILALTI STAM PE FOTOLIU SI SCRIEM LA CALCULATOR -TOT FELU DE BALIVERNE..VRUTE SI NEVRUTE…
ApreciazăApreciază
Doar sectantii citesc Biblia – litera – si nu interpreteaza sensul. E vorba de duhul in care e scris cartea, nu de litera si de virgula. E vorba de context, nu de citate scoase din context, e vorba de ideea de baza a vietii si a lucrarii Sfintiei Sale spre mantuirea si indreptarea oamenilor.
Chiar daca de multe ori esuam in ce ne propunem, Dumnezeu ne judeca in primul rand pentru intentia pe care am avut-o, pentru ideea de la care am pornit. Poate nu intotdeauna reusim ce ne propunem, insa Dumnezeu judeca intentia si duhul. Poate dupa criteriile lumesti nici Stefan cel Mare nu trebuia canonizat, insa Domnul are alte planuri. Multi sfinti au avut vieti de neinteles pentru noi, insa Dumnezeu are alte planuri si alte criterii de evaluare.
Daca pornim de la premisa aceasta, am comite o grava greseala – in cel mai sfant loc din lume, Biserica Sfantului Mormant, sau Biserica Invierii, slujesc mai multe religii – pe langa ortodocsi, acolo slujesc si catolicii, si coptii, si armenii. Nu simultan, au program de slujire si se respecta. Harul lucreaza in Biserica Ortodoxa si doar la noi apare Sfanta Lumina. La Sfantul Mormant au loc minuni, desi acolo slujesc si alte credinte pe care noi le consideram ca s-au indepartat de legea dreapta.
Insa norul de pe Tabor, intoarcerea apei de Boboteaza, minunile de Schimbarea la Fata si alte minuni (cuiele pironite care se aud pe Golgota, mirul care curge pe Piatra Ungerii la intrarea in Biserica Sfantului Mormant) sunt dovezi ale credintei lucratoare, dovezi la care asista si celelalte neamuri. Nu le putem nega.
Ce ar insemna daca noi cand vizitam Sfantul Mormant sa ne permitem sa comitem blasfemia de a spune ca nu mai e har ca acolo slujesc mai multe credinte? Gresiti in privinta prezentei harului in locurile unde slujesc mai multe religii. Este decizia Lui Dumnezeu peste cine sufla harul. Li se ingaduie si altor religii sa coexiste in acel loc, sa asiste la minuni, fara a spune ca acolo e ecumenism sau alte rataciri.
Daca Parintele a avut caderi – si le-a platit in tinerete cu suferintele din inchisoare si cu ultimele luni de viata, petrecute in boala si suferinta. Sfintii patimesc pentru a le fi primite rugaciunile si a le fi ajutati ucenicii. Sfantul Nectarie a fost hulit si prigonit de cei deopotriva cu dansul, de niste clerici invidiosi din Egipt, care se temeau de smerenia lui si se considerau amenintati de sfintenia si harul sau. Si Parintele Nectarie a fost dispretuit, calomniat, i s-au pus la indoiala intentiile si a fost indepartat din Alexandria de clerici.
Am fost martora la o intamplare in 2008, cand intr-un grup de pelerini veniti la Petru Voda era si o demonizata, care la vederea Parintelui, a inceput sa strige. Ar mai fi si alte mentiuni despre lucrarea Sfintiei Sale – Parintele taia de pe pomelnic numele celor pe care ii considera nevrednici de a fi pomeniti sau in legatura cu care nu vedea vreo sansa de intoarcere sau revenire.
Nu ni se ingaduie sa judecam oamenii dupa aparente, judecata apartine Lui Dumnezeu, care are criteriile Sale de evaluare a sfinteniei si a valorii rugaciunii si lucrarii fiecaruia.
Acum, a propos de mandrie – exemplul personal. M-am dus la Sfintia Sa (acum 10 ani, eram foarte, tanara, incepatoare in mersul la Biserica, naiva, si mandra de reusitele mele duhovnicesti) . Mi-a spus ce sa fac, ce rugaciuni, si eu – mandra de performantele mele duhovnicesti, i-am spus ca eu citesc deja acatiste si Paraclisul Maicii Domnului, ca merg la Sfantul Maslu, la care el, razand mi-a spus „mai, tu esti ca fariseul, fii ca vamesul”.
M-a certat, insa cu blandete, pentru mandria de a ma socoti „buna”, „vrednica” pentru ca incepusem si eu sa ma rog si sa particip la slujbe.
Este doar opinia mea, pornita din experienta personala pe care nu incerc sa o impun nimanui. A ajutat enorm mii de oameni, Dumnezeu i-a dat putere sa stea pana noapte tarziu cu fiecare crestin. Consider insa ca li se face o mare nedreptate, lor, sfintilor atipici, sfintilor zilelor noastre care au dus o viata de lupta, de prigonire, de permanenta marturisire si iubire pentru Hristos si aproapele si care s-au jertfit pentru noi – unii au platit dreptul de a fi sfinti cu viata, altii cu tineretea furata prin inchisori, altii cu boala la batranete, altii cu calomniile, tradarile care vin uneori de la cei apropiati.
Domnul sa ne ajute si sa ne lumineze pe toti!
ApreciazăApreciază
Nu greseste PR.JUSTIN pt.ca daca ar fi cum ziceti voi atunci nu ar fi Sfant…ia nu mai judecati inainte de JUDECATA DE APOI! Vreti sa va judecce Hristos ???!!!!! Sf.Justin sa se roage pt noi!
ApreciazăApreciază
TARE MARE TREABA AVETI CU ACEST PARINTE PATRIOT CARE STATEA LA DISPOZITIA OAMENILOR CATE 18 ORE..CHIAR CREDETI CA UN OM OBISNUIT REZISTA ATAT?! NUMAI UN OM CU VIATA SFANTA REUSESTE ACEST LUCRU..SI AT.DACA-I SFANT CE PUNETI LA INDOIALA (SMINTIND SI PE ALTII MAI SLABI) SFATURILE SALE..EL ZICE DE LA SFINTII PARINTI.
ApreciazăApreciază
A face Sfant pe cineva inaintea proslavirii de catre Dumnezeu, este hula impotriva Duhului Sfant! Daca parintele Iustin este Sfant, si se va dovedi, noi vom recunoaste asta, dar deocamdata trebuie mai intai sa cercetam, deoarece au avut loc abateri, unele din ele de credinta, ceea ce este foarte grav.
Iar mandria poate duce pe oricine la cadere, de aceea noi nu intelegem graba unora de a declara Sfinti. Nu se supara un Sfant daca nu-l cinstesti, deoarece Sfintii ardeau pentru Dumnezeu si poruncile Lui, nu pentru slava oamenilor.
Noi suntem pe o pozitie neutra, altii sunt cei care forteaza nota si proclama Sfinti fara sa se urmeze etapele de cercetare necesare, conform Predaniei.
ApreciazăApreciază
Încă un lucru: recunoastem si cinstim memoria Sfintilor din Inchisori si a marturistorilor, respectam suferintele parintilor Sofian Boghiu, Arsenie Papapcioc, Iustin Pârvu, prin care au trecut în inchisorile comuniste, jertfindu-se pentru popor, sa nu inteleaga nimeni ca nu respectam suferintele prin care au trecut, ne rugam pentru ei si ii pomenim, doar nu ne grabim cu proclamarea sfinteniei, pentru ca trebuie vazut daca in a doua parte a vietii au pazit Credinta si Sfintele Canoane si daca nu s-au lasat ispititi de amagitorul, care poate pierde pe multi din cauza mandriei. Nu se supara acesti parinti ca nu ii cinstim ca Sfinti, dimpotrivă, se bucură dacă ne rugăm pentru ei și daca cercetăm viața lor cu poruncile lui Dumnezeu. Nu a trecut mult de la adormirea lor si nu putemn spune ca Dumnezeu i-a proslavit, noi asteptam, cercetam. Iar in unele aspecte au gresit: mersul pana la potirul comun (părintele Iustin), cei trei ani maxim de canonisire a pacatelor (parintele Arsenie Papacioc si parintele Sofian), lucru pe care Sfantul Teofan Zavoratul l-a dovedit a fi un laxism si o nepasare fata de sufletul celui ce se pocaieste, care are nevoie de pansament, de canonisire, adica de indelunga rabdare, uitare a pacatelor, lacrimi si smerenie,
CANONUL 14 AL SFÂNTULUI MUCENIC PETRU:
Iar de au pătimit unii silă multă şi nevoie, căscându-li-se gura, şi legături, şi au rămas cu răbdare întru aşezarea credinţei şi au suferit a li se arde mâinile, care se aducea fără de nevoie la nesfinţita jertfă, precum au scris mie de trei ori fericiţii mucenici din temniţă, încă şi alţi împreună slujitori, pentru cei din Libia. Unii ca aceştia mai ales când împreună mărturisesc pentru ei şi ceilalţi fraţi, pot a fi întru slujba (liturghisirea) lor, rânduiţi între mărturisitori, precum şi cei omorâţi întru multele chinuri, şi nu mai pot a vorbi, sau a zice, sau a se mişca spre a sta împotriva celor ce îi silesc în zadar. Că nici s-au învoit cu urâciunea lor, precum cu adevărat iarăşi am auzit de la cei împreună slujitori. Deci se va rândui între mărturisitori şi tot oricare vieţuieşte, după Timotei, plecându-se şi el celui ce zice: „Goneşte dreptatea, buna cinstire, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Nevoieşte-te cu buna nevoinţa credinţei, apucă-te de viaţa cea veşnică, spre care te-ai chemat, şi ai mărturisit buna mărturisire înaintea multor martori” (I Timotei: 6,11).
– O condiție a Sfințeniei este și lipsa trufiei
„Și de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.” Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13, 3-4
TÂLCUIRE
Cei ce pedepseau pe Sfinţii Mucenici, după alte multe munci, cu mare silă deschizându-le gura le punea ori vin, ori carne din cele idolojertfite, ori punând tâmâie şi cărbuni aprinşi în mâinile lor, îi trăgeau legaţi la capişte ca, nesuferind durerea arsurii, să arunce tămâia în focul capiştei şi să se arate că au jertfit. Aceştia dar, rânduieşte canonul, că de au stătut statornici în credinţă, şi au ales mai bine a li se arde mâinile, decât a lepăda tămâia cea pusă cu cărbuni în mâinile lor în focul capiştei, precum au făcut mucenicii cei din Libia (şi Sfântul Mucenic Varlaam), nu numai că pot să aibă ierosire, şi clerul (soarta) lor, ci şi cu mărturisitorii împreună senumără. Încă şi cei ce au fost mai omorâţi cu multe chinuri, şi nu puteau grăi, sau a sta împotriva gonacilor celor ce le puneau în gură din cele idolojertfite, asemenea împreună cu mărturisitorii se numără. Şi mai adaugă sfântul pentru mărturia ştiinţei, zicând, ceea ce Apostolul Pavel scria către Timotei (cartea 1 cap 6 stih 11) şi că şi cel ce vieţuieşte cu chipul acesta, cu mărturisitorii se numără.
ApreciazăApreciază
Doamne ajută!
Puteți vă rog să faceți poză la pagina 191-192, 408 și 510-511? Am căutat să cumpăr cartea aceasta ca să văd singur acestea, însă se pare că nici la anticariat nu mai există. Dacă nu vă deranjez prea mult, ați putea să postați aici sau să-mi trimiteți pe mail aceste pagini..?
Vă mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ioan
Cartea părintelui Iustin ați spus? Eu am această carte, dar din păcarte eu sânt în Italia. și peste un an voi ajunge acasă. Dacă vreți ținem legătura, și vă mulțumesc că mi-ați dat o idee, ca să postez la acest articol și poza cu textul integral.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ioan
O să încerc să mă rog de cineva, ca să mi-o trimită de acasă și poate o să refac articolul cu poze la fiecare citat, căci nu m-am gândit și la așa ceva. Căci articolul nu este a celui ce l-a postat. Dacă vă duceți la sfârțitul articolului găsiți sursa de unde l-a luat, care sânt eu. Nu m-ați deranjat, ba chiar vă mulțumesc pe aceasă cale și mai mult, mă bucur că mai sunt oameni care vor să vadă cu ochii lor și nu se lasă amăgiți.
ApreciazăApreciază
Amice, esti cel putin un idiot, daca nu cumva esti dracul in persoana. Chiar nu e nimic de comentat la rahatul pe care il savurezi.
ApreciazăApreciază