Datoria tuturor în vremuri de erezie, păstori, monahi și mireni, este studierea cu sârguință a învățăturilor Bisericii pentru a putea birui toate uneltirile mincinoase ale ereticilor

Bătrânii aghioriți spuneau:

„Dacă nu ne împotrivim abaterilor în cele ce țin de Credință (ereziilor), pentru ce mai păzim aceste stânci?”

… Cînd treburile merg bine în Biserică, monahii sunt datori să se dedice isihiei și să lupte prin nevoințe ascetice. În vremuri de abatere de la Dreapta Credință, însă, monahii au datoria să lupte cu discernămînt, cu ethos și cuget bisericesc, pentru ca să se păzească neatinsă „credința dată Sfinților, o dată pentru totdeauna” (Iuda 1, 3).

De altfel, așa cum s-a spus, „vreme este să taci și vreme este să grăiești” (Ecclesiastul 3, 7).

-Cartea Străjerii Ortodoxiei, pag. 10-11 (Recomandăm spre comparație și citirea Vieților Sfinților menționați în carte, pentru o raportare nemijlocită la Sfânta Tradiție. Iată, le puteți găsi și la adresa paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html .)

Sfântul Teodor Studitul (+826) atenționa :

Atunci cand Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un carmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi castiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramane nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramai tacut si dezinteresat?

„Sinodul nu este aceasta: sa se intruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se intruneasca in numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapanirea de a incalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. loan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati in comuniune cu ei.”

Avem porunca de la insusi Apostolul Pavel ca, atunci cand cineva invata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decat am primit si decat este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osandit, ca nefacand parte din clerul sfintit. Nici un sfant nu a incalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfant, daca ar fi calcat-o.”

„Și chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartandu-ne de orice erezie si urmand oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotararilor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavarsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane.”

-Migne, PG Epistola II, 81

Sfântul Ioan Gură de Aur:

Dumnezeu cel iubitor de oameni, iubiţilor, voieşte ca să unească pe oameni unii cu alţii. Pentru aceasta a pus în raporturile dintre oameni o lege atât de constrângătoare, încât fiecare om, pentru folosul lui propriu să aibă nevoie de ajutorul altuia. Agricultorul, de pildă, nu seamănă numai atât grâu cât îi este lui de ajuns, căci dacă ar face aşa şi-ar primejdui şi existența sa şi pe a celorlalţi. De asemeni şi ostaşul nu se expune pericolelor războiului ca sa se salveze numai pe el şi pe ai lui, ci ca să dea siguranţă şi linişte şi tării sale. La fel şi negustorul nu aduce numai atâta marfă cât îi este lui de ajuns, ci şi pentru mulţi alţii. Dacă n-ar fi pus Dumnezeu între oameni legea de a avea fiecare nevoie de ajutorul altuia, în adevăr oamenii n-ar urmări deloc folosul celor din jurul lor; dar pentru aceasta Dumnezeu a înlănţuit în aşa fel lucrurile ca nimeni să nu poată ajunge la folosul său până ce mai întâi n-a contribuit la folosul celorlalţi. Nici chiar să ne mântuim nu-i cu putinţă dacă nu avem această dragoste unii fată de alţii. Mai mult: chiar dacă ai ajunge la cea mai înaltă concepţie despre viată, dar dacă nu te-ai îngriji de cei pierduţi, nu vei dobândi nici o îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu.

Despre Dragoste și Prietenie

 

Acest articol a fost publicat în Ecumenism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Datoria tuturor în vremuri de erezie, păstori, monahi și mireni, este studierea cu sârguință a învățăturilor Bisericii pentru a putea birui toate uneltirile mincinoase ale ereticilor

  1. Pingback: Datoria tuturor în vremuri de erezie, păstori, monahi și mireni, este studierea cu sârguință a învățăturilor Bisericii pentru a putea birui toate uneltirile mincinoase ale ereticilor | cugeteortodoxe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s