Acuzatii grave si nefondate aduse parintelui Tihon de asa zisi parinti marturisitori la sinaxa recent desfasurata in judetul Neamt

Recent in zona judetului Neamt a fost organizata o sinaxa la care au participat majoritatea parintilor ingraditi de erezie (parintele Antim, parintele Ieronim, parintele Spiridon, parintele Xenofont, parintele Elefterie, parintele Ghervasie etc…), mai putin cel acuzat de inselare (parintele Tihon , care nici nu a fost invitat ) .

Imediat dupa aceasta sinaxa , un grup de credinciosi si maici au venit la parintele Tihon si i-au transmis ca duhovnicii de la sinaxa le-au zis ca parintele Tihon este inselat si sa nu mearga la el pentru ca nu foloseste formula eretica episcopul nostru in ectenie. Parintele argumenteaza ca aceasta formula este eretica cu ajutorul invataturii Sf Ipatie Din cartea Strajerii Ortodoxiei de la pagina 101.

La aceasta sinaxa s-a decis de comun acord ca parintele Tihon este inselat. De ce oare acesti duhovnici nu au curajul sa afirme si public acest lucru?

Vom aduce argumente in viitoare articole cu inselarile acestor duhovnici si chiar erezii a unora dintre ei.

Parintele Antim si nu numai, cand vrea sa scape de niste ucenici (cei mai prosti si fara bani) ii trimite la parintele Tihon, desi la alti ucenici le spune ca parintele Tihon este inselat si nu ii lasa sa mearga la el. Spuneti voi daca aceasta atitudine este ortodoxa.

Mai nou aflam de la parintele Xenofont Horga ca nu este bine sa dai in vileag un inselat, desi si acesta la unii ucenici (care au portofele pline de bani) le spune ca parintele Tihon este inselat .

In privinta acestei ectenii asteptam argumente canonice .

Priviti mai jos ce face parintele Tihon. Citeste rugaciuni de dezlegare si in tren .

Oare preotii ”marturisitori” Antim ieronim, Elefterie, Spiridon, Xenofont etc… au facut, sau ar putea sa faca asa ceva? Nu credem, deoarece acestia declara ca spovedesc doar ”sfinti” . Parintele Tihon spovedeste numai pacatosi.(fara smerenie, plini de patimi).

Uitati cum a procedat Sf Ipatie cu cei necondamnati de un sinod: https://www.aparatorul.md/stiati-ca-cuviosul-ipatie-a-incetat-pomenirea-lui-nestorie-pina-la-soborniceasca-hotarire/?fbclid=IwAR34x5kvUv_-vqnksjHS1fdpftURCFv3PJWlBpsisr6cwK0_4vwWtJHcIGs

Reclame
Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Taina Sf Botez este usa prin care se intra in Biserica lui Hristos. Botezul prin turnare sau stropire este o intinaciune al latinilor

Ca o nota de inceput tinem sa precizam ca asa zisii preoti Spiridon si doctor teolog Staicu , recunosc ca botezul prin stropire nu este valid, deci nici tainele de dupa nu sunt valide.

Sfântul Paisie de la mănăstirea Neamț boteza pe toți cei din obștea lui care veneau din Ardeal si erau botezați prin stropire,bazandu-se pe hotărârea Sinodului din 1756 de la Constantinopol. Caci scrie in viața lui,Isaac Dascălul că :,, înştiințându-se de acest lucru toți părinți soborului si fiind cei mai multi din Ardeal şi din Țara Leşească şi cunoscându-se pe sine că au trebuință de Sfantul Botez,multă supărare îi făceau Preacuviosului ca să-i boteze. Iar el stiind că multă vrajmasie este asupra Pravoslavnicei Bisericii pentru aceasta,de vreme ce ea ține întru sinesi Piatra cea scumpă şi neprețuit,amanetul care l-a luat de la Domnul nostru Iisus Hristos şi îl păzește nestricat şi intreg,iar celelalte l-au pierdut si au ramas goale şi sărace de o bogăție nepretuită,ca aceasta şi de aceea o zavistuiesc,căci darul bun totdeauna este zavistuit şi totdeauna se sarguiesc că de ar putea să o jefuiască şi pe dânsa de aceasta,întârzia de a-i boteza. Însă mai pe urmă,incredintandu-se desăvârsit că de nicăieri nu-i va veni nici o supărare,pentru aceasta a inceput a-i boteza….”.În Moliftelnicul de la Mănăstirea Neamț -1843 se gaseste o însemnare la rînduială de primirea ereticilor si schismaticilor la Ortodoxie după cum urmează:,,dar după cum se si vede în cartea ce se numește, ,Arătare sau adunare pe scurt a Dumnezeiestilor dogme ale credinței de Atanasie de Paros,la fila 311, -însemnări oarecare a dumnezeieștilor Taine-arată pentru dumnezeiescul Botez cu mii de marturii de la sfinții Prooroci,Apostolii,Ierarhi,prea înțelepți Dascăli,că cel ce nu se va boteaza în trei afundari si trei chemări ale Sfintei Treimi sau va fi stropit nu este desăvârsit botezat. De aici vedem că botezul prin stropire nu este socotit botez ortodox în Biserică ci este socotit ca botez eretic,deoarece simpla chemare a Sfintei Treimi peste cel ce se botează fără închipuirea mortii si învierii Domnului, adică fără afundare,nu are nici un fel de efect asupra celui ce se botează.Botezul este piatră unghiulara a intrării în crestinism ( ortodocsie) si dacă acesta nu este facut exact după tradiție,întreg edificiul Sfintelor Taine se prăbușește,neavând nici o valoare ,iar cel botezat astfel rămâne nebotezat,chiar dacă este săvârșit de un preot ortodox.Prea mult sa invocat si se invocă pogoramantul,dar pentru pastrarea întocmai a predaniilor Sfinților Părinti,nimeni nu se primejduieste si se sarguieste,de aceea ne temem sa nu ajungem si noi ca vechii evrei către care a spus Mântuitorul ,,se va lua de la voi împărăția lui Dumnezeu si se va da neamului care va aduce roadele ei”. Preotul este numai o unealtă prin care se savarseste Taina,iar adevăratul savarsitor si implinitor al Tainei este Hristos,iar cel ce se botează dacă nu e botezat conform credinței în Hristos si predaniei bisericii,rămâne de fapt nebotezat. Această rătăcire a intrat in Biserica noastră prin practica falsă a botezului prin stropire si părerea gresită că orice crestin poate sa facă botezul în caz de necesitate prin stropire sau turnare ca fiind valid. Această parere nu este adevărată deoarece conform canoanelelor mirenii nu pot savarsi nici un fel de lucrare sfințită in Biserică ci numai in caz că moare cineva,dar dacă ramane in viață,botezul trebuie refăcut conform randuielii canonice. Deci si-n cazul nostru toți cei botezați prin turnare sau stropire,din neglijența sau neștiința preotului,ori din influențe eretice care nu pot fi considerate ca pogoramant nicidecum,cand este vreme trebuie toți botezați prin afundare după toată randuiala canonică.Sfântul Chiril al Ierusalimului în Cateheze la Botez spune: ,,Cel ce se botează cu sfințenie,prin tainica învățătura si prin tainica învățătură si prin simboale se povatuieste ca prin cele trei afundari in apă,pe I ncapatoarea de viață moarte si Ingroparii celei de trei zile si de trei nopții a lui Hristos Datatorului de viață să o urmeze….si asa episcopul cu cele trei afundari si scoateri glasuind asupra celui ce se botează,pe intreitul ipostas al dumnezeiestii firi.” Conform acestui sf părinte,orice botez săvârșit nu după randuiala Bisericii prin trei afundari este un botez eretic si trebuie refăcut după canonul 50 ApostolicSfinți Parinti cand au facut iconomie nu au renunțat la propria credință si tradiție,ci au intarit-o si mai mult prin iubirea de oameni;iar noi din mândrie si slavă deșartă,vrând să ne arătăm mai milostiv ca Sfinți Părinți,începem sa rastalmacim cuvintele si faptele lor dupa patimile noastre si astfel ne vom pierde si pe noi si credința ortodoxă cea adevărată.De aceea cei ce sunt pusi să vegheze la pastrarea credinței ortodoxe (ierarhi,preoti) trebuie sa vegheze la păstrarea ei curată de aluatul erezie si sa nu o vândă pe arginti ca Iuda,făcând iconomie ereziei de dragul unei păci false;fiindcă pacea nu poate fi pentru cei ce iubesc faradelegea si compromisul,ci pentru cei ce luptă pentru adevar până la moarte. Sfântul Paisie de la mănăstirea Neamț boteza pe toți cei din obștea lui care veneau din Ardeal si erau botezați prin stropire, bazandu-se pe hotărârea Sinodului din 1756 de la Constantinopol.Sfântul Nicolaie Cabasila vorbind despre sensul Sfintei Taine a Botezului prin intreita cufundate spune: ,,Căci scufundandu-te în apă,îți pierzi urma şi lasi să se înțeleagă ca ai ajuns să te lipsesti de viata din aer.Iar a te lipsi de viață e tot una cu a muri.Când,peste câteva clipe,te-ai ridicat iarăsi la suprafața apei,ajungand din nou la lumină,înseamnă că te dorești fierbinte după altă viață,iar după ce ai dobandit-o trăiesti numai pentru ea.Din această pricină şi cerem în slujba Botezului ajutorul Facatorului a toate,fiindcă acum dobandim din nou viața,iar o creare din nou e cu mult mai însemnată decât cea dintâi.””Pentru limbajul biblic şi patristic,botezul fără afundare totală in apă este un nonsens. Pentru a simplifica ecuația,suntem pe deplin îndreptățiți să traducem formula baptismala în felul următor:,,Se scufundă robul / roaba lui Dumnezeu ( N ) în numele Tatălui şi al Fiului,şi al Sfântului Duh;Amin”.Această traducere literală nu lasă loc speculatiilor,pentru că ele nici nu sunt îndreptățite în vreun fel.Şi,devine clar că nu poți să te scufunzi în apa fără să te uzi… Despre sensul duhovnicesc al afundarii în apa botezului în apă botezului vorbeste Sf.Apostol Pavel la Români 64, Coloseni 2:12 şi mai mulți Sfinții Părinți,printre care sf.Chiril al Ierusalimului,Vasile cel Mare,Grigore de Nu asa,Dionisie Areopagitul,Ioan Damaschin,Nicolaie Cabasila,ş.a..Toate aceste texte vorbesc despre afundarecompletă în apa botezului ca simbol al mortii si învierii,al nasterii din nou şi al spălării depline. Săvârșirea botezului doar prin turnare înseamnă ignorarea simbolismului mortii şi al învierii şi mutarea întregului accent doar pe aspectul curațitor al Tainei (cf.Chiril al Ierusalimului, ,,Cateheze II mistagogica”.) Inaintemergatorul Ioan boteza în Enom,aproape de Salam,pentru că, ,acolo erau ape multe”(cf.ioan 3:23).Si Hristos,după ce a fost botezat a iesit din apă ” (Matei 3:16). De asemenea şi Ap.Filip l-a botezat pe eteopian în apă,după care a iesit din ea (Fapte 8:38-39). Deci Scriptura nu lasă nici un pic de îndoială asupra formei botezului,iar celelalte cazuri de botezuri în care nu este menționată apa (Fapte 2:41,9:18 s.a.)acelea a avut loc în bazinele /fantanile destinate spalarilor rituale ale iudeilor sau în alte locuri unde era posibilă scufundarea în apă. De exemplu în regiunea Si omului au fost găsite zeci de bazine pentru spalările rituale,iar evreii mai bogați aveau astfel de bazine chiar în casă;de asemenea grecii şi romani.Prin urmare nu trebuie sa ne mire faptul că toate vechiul e scrieri liturgice ( Didahia”, ,,Randuiala Bisericii Egiptene”, ,,Constituțiile Apostolice, ,,s.a.) vorbesc despre botezul prin afundare în apă,având în vedere că primele biserici erau de fapt case particulare puse la dispoziția comunității pentru săvârșirea cultului.În aceste bazine,ca şi în baptisteriile de mai tarziu,oamenii maturi intrau până la brâu sau până la piept,apoi punandu-le episcopul sau preotul mâna pe cap,se scufundau complet de trei ori. Copii şi pruncii erau băgați şi scosi complet din apă la fiecare scufundare,mai ales dacă nu erau baptisterii speciale pentru copii şi maturi,asa cum vedem la Sfânta Sofia Constantinopol.În cartea I.N. Cabasila ,, Viața în Hristos ” insistă asupra rolului Sfintelor Taine în viața duhovnicească:,,Datorită Sfintelor Taine ne naste şi noi la viața duhovnicească,cu ajutorul lor creștem în ea şi ajungem să ne unim în chip minunat cu Însusi Mântuitorul nostru”(op.cit.,p.29).Iar pentru a ne uni cu Hristos,trebuie să trecem prin toate stările prin care a trecut şi El.,,Căci, intr-adevar,noi de aceea ne si botezam,ca să ne ingropam şi să inviem împreună cu El,de aceea ne ungem cu sfântul Mir,ca să ajungem părtași cu El prin ungerea cea împărătească a dumnezeirii si în sfârsit,de aceea mâncăm hrana cea preasfanta a Impartașaniei si ne adapam din dumnezeiescul poti,ca sa ce cuminicam cu Însusi trupul şi sângele pe care Hristos le-a luat asupra-Si.Asadar că,la drept vorbind,noi ne facem una cu Cel ce S-a întrupat şi S-a indumnezeit,cu Cel ce a murit şi a înviat pentru noi.”(p.48). Observăm ca Botezul, mirungerea si Impartașania se prezintă intr-o triadă nelipsită la sfântul Cabasila,caci ,,Botezul(afundarea) este cel care ne dă însăsi ființa şi trăirea noastra în Hristos,caci până nu primesc această Taină,oamenii sunt morții şi plini de stricaciune şi aiba prin ea păsesc la viața. Ungerea cu sfântul Mir desavarseste pe noul nascut la viața Duhului,intarindu-i puterile de care are nevoie aici pe pământ. Iar dumnezeiasca Împărtășanie susține această viață,pastrand-o intr-o stare înfloritoare.”(p.30).Şi toate aceste Taine se oglindesc în viața Mântuitorului,după sf Nicolae Cabasila.Astfel, ,,pentru aceea Domnul a binevoit să primească botezul de la Ioan,vrând prin acesta să arate ca intr-o oglinda măreția Botezului pe care El îl va întemeia. „(p.32)Deschiderea cerurilor la Botezul Domnului arată că ,,taina Botezului este aceea prin care ne invrednicim să vedem desfatarile cerești.”(p.32 )Am putea zice şi noi cum zicea patriarhul Iacob că Sfintele Taine sunt «casa şi poarta Cerului» 51, prin care nu coboară numai îngerii — oare de fapt slujesc împreună cu noi la orice lucrare pe care o să- vârşim —, ci pentru fiecare din cei botezaţi coboară şi Dom- nul îngerilor52. Pentru aceea, când Domnul a binevoit să primească botezul de la Ioan — vrând prin aceasta să arate, ca într-o oglindă, măreţia Botezului pe care îl va înte- meia Μ —, atunci a poruncit de s-au deschis cerurile spre a ne face să înţelegem că taina Botezului este aceea prin care ne învrednicim să vedem desfătările cereşti. Aşijderea, şi când zice că nimeni nu poate intra în viaţa de veci dacă n-a primit Botezul, şi atunci baia Botezului e închipuită ca o trecere şi ca o poartă. De aceea când striga proorocul Da- vid : «Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii» cred că tocmai aceste porţi dorea să le vadă deschizându-se. Aceasta este ceea ce mulţi prooroci şi împăraţi au dorit să vadă55, dar care s-a putut împlini numai cu venirea pe pământ a însuşi deschizătorului porţilor acestora. Iată pentru ce, dacă i-ar fi fost dat lui David să intre pe uşa aceasta duhovnicească, n-ar fi ştiut cum să mulţumească lui Dumnezeu că a stricat pe- retele despărţiturii, ci ar fi exclamat: «Deschideţi-mi porţile dreptăţii şi intrând în ele voi lăuda pe Domnul», deoarece, odată trecut pe această poartă, i-ar fi fost dat în măsură şi mai mare să cunoască marea bunătate a lui Dumnezeu şi ne^ grăita Lui iubire de oameni. într-adevăr, este oare vreo mărturie mai puternică a bunătăţii lui Dumnezeu şi a iubirii Lui de oameni56 decât curăţirea sufletului nostru de întinăciunea păcatului prin spălarea cu apă, decât dobândirea împărăţiei cereşti prin Ungerea cu Sf. Mir sau, în sfârşit, decât ospătarea împreună cu Cel ce şi-a dat trupul şi sângele pentru noi ? Prin Sfin- tele Taine oamenii ajung dumnezei şi fii ai lui Dumne- zeu 57, iar firea noastră omenească, care altfel e praf şi ce- nuşă, se învredniceşte de cinstea care numai Domnului I se cuvine, se ridică la atâta mărire, încât ajunge părtaşă la în- săşi cinstea şi firea dumnezeiască. Cu ce s-ar mai putea ase- măna această minune ? 51. Facere 28, 18. 52. «Încă de la Botez fiecare creştin primim şi un înger», Origen, în Mathaeus 1G, 27, Migne P.G. 13, 1-165. 53. Cu alte cuvinte, termenul προχαράττων ne dă să înţelegem, crede Cabasila, că botezul lui Hristos a prefigurat şi Botezul creşti nilor. Sf. Chirii al Ierus., Cateheza III mistagogică, trad. rom., p. 556. 54. Psalm 117, 19. 55. Matei 13, 17. 56. Tit 3, 4. 57. Sf. Vasile, De Spiritu Sancto 9, Migne P.G. 32, 109: «pţrin Duhul Sfânt putem ajunge dumnezei» (θεό·ν γενέσθαι ).

Cele șapte Sfinte Taine sunt singurele mijloace de împărtăşire a harului. Ele sunt necesare oricărui creştin pentru mântuire și sunt următoarele:

1. Botezul – este Taina prin care omul, prin întreita cufundare în apă şi prin rostirea formulei botezului de către săvârşitor, intră în starea harică, curăţindu-se de păcatul strămoşesc şi devenind membru al Bisericii. Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălţarea Sa la Cer, prin cuvintele: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (Matei 28, 19).

2. Mirungerea – este acea Taină prin care noul botezat, îndată după botez, primeşte harul Duhului Sfânt, spre a se întări şi spori în noua viaţă dobândită prin Botez. „Iar Cel Care ne întăreşte pe noi… şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi” (II Corinteni 1, 21- 22).

3. Sfânta Euharistie (Împărtăşania) – este Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu înseşi Trupul şi Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie. A fost instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…, apoi luând paharul şi mulţumind, a zis: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al legii celei noi…” (Matei 26, 26-28).

4. Pocăinţa sau Mărturisirea – este Taina prin care creştinul, căindu-se de păcatele săvârşite şi mărturisindu-le înaintea duhovnicului, primeşte de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor. Această Taină a fost mai întâi făgăduită de Mântuitorul Apostolilor Săi: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer” (Matei 18, 18), iar după Învierea Sa a fost instituită ca Taină, când a zis „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele se vor ierta lor; şi cărora le veţi ține vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23).

5. Taina Preoţiei – este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericeşti. Instituirea Tainei s-a făcut de Mântuitorul după Învierea Sa din morţi: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi” (Ioan 20, 21-23)

. 6. Taina Nunţii – Taina prin care un bărbat şi o femeie, care s-au hotărât liber să trăiască împreună, primesc prin rugăciunile preotului harul divin care sfinţeşte legătura lor. Familia a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18).

7. Taina Sfântului Maslu – este acea Taină în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea de păcate. Practicarea obişnuită a acestei Taine este arătată la Iacob 5, 14-15: „De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav… şi se vor ierta lui”.

Articol semnat de un grup de crestini fara doctorat.

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Din inselarile DOCTORULUI teolog preot Ciprian Ioan Staicu

Incepem acest articol cu o vorba al bunicului unui amic: ”hartia (de doctor) acopera prostia”.

Acest preot doctor care se lauda ca a studiat minim 12 ore pe zi, nu a deschis o pagina din cartea Hristoitia al Sf Nicodim Aghioritul (ii dam si pagina pag 175 . la cuvantul 6) care arata ca nu se cuvine crestinilor sa joace: domino, lupte , carti, alergari si nici chiar sa priveasca asemenea jocuri sau spectacole (facem referire la postarea unui articol spre lauda simonei halep de catre acest doctor in teologie.) Daca acest preot doctor citeste 12 ore pe zi(profund) , cum se face ca dupa atata cunoastere de limba greaca nu a vazut ce spun Sf Nicodim Aghioritul si Sf Ioan Gura de Aur cu privire la cei care umbla la jocuri, arene etc…? Dubios…

Daca acest doctor nu cunoaste invatatura marilor Sfinti, cum a canonist pana acum?

Oare la ucenici le da canon sa se uite la Simona Halep, sau la Victor Rebenciug, care cu parere de rau sunt niste oameni inselati?

Cica daca afli ca un duhovnic renumit este inselat si poate chiar si eretic care mai are si o multime de ucenici sa nu ii avertizezi ca nu te intelege nimeni, ci sa ii lasi sa mearga in iad.

La pagina 199 la cuvantul 100 din Hristoitia, Dumnezeiescul Gura de Aur s- a dus singur si a oprit jocurile si teatrele, cand a vazut ca sunt putini oameni la biserica a luat cu sine pe toti preotii si clericii , au mers cu crucea in maini si au mustrat pe cei care se uitau la teatre si jocuri. Oare daca acest lucru s-ar intampla in prezent ce ar zice acest doctor? dar cel mai citit din tara parintele ieromonah Spiridon(dupa cum ne invata ieromonahul Xenofont)? Pai acestia deja ne indeamna sa facem exact invers de cum faceau Sfintii Ioan Gura de Aur si Nicodim Aghioritul, adica sa pacatuim. Iar daca cineva indrazneste sa se opuna, acestia nu te mai primesc la spovedit si spun la altii ca esti inselat.

Se pare ca parintele doctor nu a citit profund canoanele 42, 43 Apostolesti , deoarece isi indeamna fii duhovnicesti sa priveasca meciul Simonei Halep si a filmului lui Victor Hrebenciuc.

Gheron Sava a afirmat ca acest gen de comportament este specific ecumenistilor.

In anii de studiu profund de 12 ore pe zi nu a gasit nici un Sfant Parinte care sa il invete ca titlul de doctorat in teologie este plin de mandrie, slava desarta specific ecumenistilor ajunsi episcopi cu multe doctorate si defaimand pe Sfintii mari parinti de ex: Sfantul Spiridon care a fost cioban, etc……

In anii lui de studiu nu a stiut ca botezul prin turnare sau stropire este invalid, ci abia dupa sinodul din Creta si-a dat seama ca are botez invalid in familie. Ne intrebam , oare acest doctor nu a auzit de sinodul de la 1756 de la Constantinopol, stiind limba greaca?

Sa nu uitam ca parintele teolog, in afara de faptul ca nu are legatura cu Sfintii parinti , nu urmeaza smerenia si trairea sfintilor care nu se laudau in public ca au diferit doctorate sau merite, ci din contra aveau smerita cugetare .

Nici un Sfant Parinte nu a participat si nu a recunoscut vreun consistoriu de judecare cum au facuto diversi asa zisi marturisitori de la ora actuala. Sa nu uitam si de intalnirile si comuniunea cu episcopul Longhin care niciodata nu s-a ingradit de erezie, ba mai mult acest teolog doctor nu stia ca nu este ingradit.

Ne intrebam cum acesti inselati pot canonisi oameni din moment ce incalca vizibil canoanele Bisericii? Ce fel de duhovnicie dupa ureche are acest preot doctor?

Noi nu cenzuram pe nimeni. Ii dam drept la replica si acestui mic papa care se crede infailibil si interzice pe cei care nu sunt deacord cu el.

Publicat în Uncategorized | 82 comentarii

Ce spun Sfintii Parinti despre nevaliditatea tainelor (preotie, calugarie, casatorie) la cei cu botezul prin stropire sau turnare?

Mai jos va prezentam argumentele mai multor Sfinti Parinti care sustin ca toti care au botezul facut prin stropire, turnare sau nu sunt facute cum spun canoanele, nu au taine valide. Foarte grav este faptul ca cel putin o parte din parintii care se pretind a fi impotriva ereziei ecumeniste au botezul facut in zona Ardealului( parintele doctor Ciprian Ioan Staicu, Ieromonahul Spiridon, Parintele Zorila Nicolae), unde se face numai prin stropire sau turnare , nicidecum prin cele 3 afundari complete dupa cum ne invata Canonul 50 Apostolic. Unii din acesti parinti marturisitori au pretentia sa aducem argumente de la minim 3 Sfinti Parinti ca informatia sa aiba tarie (acest lucru il sustine parintele Xenofont Horga) , desi acest lucru nu il regasim la nici un Sfant Parinte, dorim sa ii facem pe plac. In urma studiului si cercetarii indelungate, cu ajutorul lui Dumnezeu s-au gasit 3 Sfinti renumiti plus canonul enumerat mai sus.

Cum pot sa existe cele 6 taine, daca botezul nu este valid? Multi va spovediti si participati la acestia la slujbe, dar refuzati sa va puneti intrebarea daca nu cumva va periclitati mantuirea.

Parintele Doctor (cum ii place sa fie numit) Ciprian Ioan Staicu si-a rebotezat fata deoarece botezul era facut prin stropire, deci recunoaste ca botezul prin stropire nu este valid.

Ieromonahul Spiridon recent a sustinut ca si dansul si-ar fi refacut botezul , prin acest fapt a recunoscut ca botezul facut prin stropire nu este valid. Daca acest parinte recunoaste ca botezul care nu se face conform canoanelor nu este valid, rezulta ca nici tainele de dupa nu sunt valide. Punem intrebarea:cum are taina calugariei si a preotiei? A refacut si aceste taine? Sau are o invatatura noua(eretica) cum ca ultimele doua taine se activeaza automat daca o faci pe prima?

Canonul 50 Apostolic:

Priviti ce spune Sf Ioan Iacob Romanul in cartea: Din Ierihon catre Sion, Trecerea de la Pamant la Cer, pagina 225, anul 1999, citand doi Sfinti: Sf Nicodim Aghioritul si pe Sf Paisie Velicicovschi

Situatia este una foarte grava deoarece foarte multi asa zisi preoti nu au hirotonie valida fara botez valid(prin cele 3 afundari plus toata randuiala canonica).

Unii dintre duhovnici sustin ca se aplica iconomia in cazul celor botezati prin stropire. Asteptam la aceasta afirmatie dovezi din Sfintii Parinti cum ca s-ar aplica iconomia , iar toate tainele sunt valide. Cel ce sustine o asemenea afirmatie ii combate pe cei doi duhovnici care recunosc ca botezul facut prin stropire nu este valid.

Daca cineva poate argumenta contra a ceea ce invata Sfintii Parintii, asteptam sa fim combatuti.

Asteptam si din partea lui Gheron Sava argumente cu privire la acest subiect, desi dansul in una din conferinte sustinea ca botezul facut prin stropire sau turnare trebuie refacut.

Toate aceste probleme tin de mantuirea fiecaruia si nu putem trata cu indiferenta aceste subiecte, cum doresc unii.

Vor urma si alte articole demonstrate cu dovezi cu privire la inselarile duhovnicilor actuali care se pretind antieretici.

PS: Despre gruparea MSC nu are rost sa aducem aminte deoarece ei sunt in erezie, desi si ei au preoti care au botezul facut in zona Ardealului prin turnare sau stropire(model papistas sau latin).

Publicat în Uncategorized | 56 comentarii

Sfântul Vasilie cel Mare în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei

„Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).”

Sfântul Ignatie Teoforul, în scrisoarea sa către cei din Filadelfia: „Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioşii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească darurile sau binecuvântările lui, atunci vor cădea cu toţii în afara Bisericii.“

Canonul 15, I-II Constantinopol:

,,Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, episcopi, mitropoliţi, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun presbiter (preot), sau episcop, sau mitropolit, ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh, şi nu ar  pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în Dumnezeiasca Slujbă tainică, ci mai înainte de înfăţişarea sinodicească şi de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie cu totul străin de toată preoţia, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovăţii se depărtează de întâii lor stătători, şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii.

 Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare erezie osândită de Sfintele Sinoade, sau de Părinţi, fireşte de comuniunea cu acela, care propovăduieşte erezia în public, şi cu capul descoperit o învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schismă şi dezbinări’’.

Publicat în Ecumenism | 14 comentarii

Presa despre ÎPS Pimen – „templier” mason, spion al Securităţii în SUA, Germania şi Israel, turnător la Mănăstirea Putna. A gazduit ceremonii masonice si simpozioane ecumeniste

Nu știm cât de reale sunt cele prezentate mai jos:

ÎPS Pimen, spion al Securităţii în SUA, Germania şi Israel, turnător la Mănăstirea Putna

https://adevarul.ro/locale/suceava/Ips-pimen-spion-securitatii-sua-germania-israel-turnator-manastirea-putna-1_534530430d133766a8a17bdd/index.html

Masonii din Biserica

de Carol HarsanAvereaSâmbătă, 29 octombrie 2005, 0:00
FacebookTwitterEmailMai multe…

https://hotnews.ro/stiri-arhiva-1203110-masonii-din-biserica.htm

In ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viata politico-spirituala romaneasca: o apropiere insidioasa, dar tenace, desi aparent fara un demers programatic, a unor personalitati din clerul inalt din Biserica Ortodoxa, de segmente declarat masonice, in speta, de Masoneria recunoscuta oficial.Este vorba de Episcopi si Mitropoliti, membri ai Sfantului Sinod, dar si de reprezentanti ai clerului mijlociu.

Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda, relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si afiliat la Loja „Fiii coloniei lui Traian” din Nordul Moldovei), IPS Teofan – fost Sinaitul, azi, Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja „Armonia”, Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar patriarhal, Loja

„Armonia” Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia Bucurestilor, sub obladuirea Lojii „Ovidius” Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).

Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri „de gradul trei” in sanul albastrei familii Grifofoni.

Staretul manastirii Putna, Arhimandrit Melchisedec Velnic, este, de asemenea, pomenit ca fiind intr-o Loja „Sfantul Stefan cel Mare”.Dupa cum se va vedea si din fondul articolului, nu incriminam fenomenul, ci il semnalam ca analiza a mecanismelor ce unesc mult mai strans decat transpare la abordari superficiale, forta lobby-ului masonic romanesc cu influenta covarsitoare a institutiei Ortodoxiei.

Dar faptele sunt cât se poate de ecumeniste:

VIDEO: La manastirea Putna, directivele CMB sunt mai presus decât învăţătura Bisericii Ortodoxe. Aceasta va favoriza aplicarea cu mai multă uşurinţă a deciziilor ierarhilor BOR care apără erezia din Creta.

Staretul Melchisedec Velnic de la mănăstirea Putna adoptă erezia ecumenistă.

Evenimentul prezentat mai sus a avut loc în anul 2014 şi arată că pentru monahii din mănăstirea Putna aplicarea deciziilor din Creta va fi un lucru uşor de acceptat.
Aprobarea sinodului din Creta, de catre mănăstirea Putna, a fost făcută public de către ieromonahul Teofan Popescu în predica din Duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci. 

Deşi canoanele Bisericii Ortodoxe nu aprobă rugăciunile în comun cu ereticii, pentru staretul Melchisedec Velnic de la Putna, aceasta este puţin important. Nu contează ce spun canoanele sau Sfinţii Părinţi ai Bisericii, ci doar ceea ce spun organizaţiile internaţionale laice şi de ce nu, organizaţia protestantă numită „Consiliul Mondial al Bisericilor” CMB-ul.

Aviz celor precum părintele Mihai Valică și părintele Gheorghe Anițulesei care îl consideră pe ÎPS Pimen „mare mărturisitor” si induc oamenii in eroare, in loc sa intrerupa pomenirea ecumenistului IPS Pimen. Se vede clar ce rătăciți promovează…

Păgânism, erezii, teoria ramurilor:

Colocviul Geniu şi memorie colectivă.  http://www.putna.ro/pdf/CP-5-2012.pdf

Dan D. Iacob Opera lui Ion Creangă, privită din așezarea studiilor tradiţionale Vom încerca în rândurile ce urmează să aducem în atenție o abordare mai puțin cunoscută a operei lui Ion Creangă, făcută de Vasile Lovinescu din așezarea gândirii tradiționale conturate în prima parte a secolului XX de René Guénon. Plecând de la ideea existenței unei Tradiții primordiale, revelată încă din Paradisul Terestru, tradiție ce s-a ramificat de-a lungul mileniilor în câteva mari tradiții autentice, ce-au născut la rându-le civilizațiile, Guénon a încercat să readucă în atenție marile simboluri ce conturează o unitate transcendentă a religiilor. Împotrivindu-se oricărui fel de sincretism, el a respectat caracterul providențial al fiecărei tradiții, având convingerea că toate drumurile autentice converg către aceeași țintă, spre același Principiu unic, transcendent și imuabil, care are nume diferite în diferitele tradiții și care a fost revelat de Dumnezeu odată cu crearea umanității.

Cu toată reatașarea lui la o altă tradiție, nu se poate vorbi totuși, în cazul lui Vasile Lovinescu, de o convertire la Islam, căci inițierea, în orice tradiție ar avea loc, subliniază Florin Mihăescu, înseamnă situarea, dincolo de orice esoterism, în «unitatea transcendentă a religiilor». (pp.78-79)

Pierzând legătura cu esenţa credinţei sale – care este, într-un cuvânt, lepădarea de grijile lumii -, creşti­nătatea îi lipseşte pe credincioşi de legătura vie cu harul Duhului Sfânt. De aceea, creştinii trebuie să găsească înlocuitori ai acestui har, pricinuind, prin autosugestionare, „experienţe spirituale”. In acelaşi timp, ei caută în lumea aceasta un înlocuitor pentru cealaltă lume care nu le mai este la îndemână. Arhiepiscopul Averchie a scris despre aceşti neo-creştini:

„Ei vor fericire aici în lumea aceasta, împovărată cu mulţimea ei de păcate şi fărădelegi; şi aşteaptă această fericire cu nerăbdare. Ei socotesc că unul din cele mai sigure feluri de a o dobândi, este «mişcarea ecumenică», unirea şi unificarea tuturor popoarelor într-o «biserică» nouă care va cuprinde nu doar romano-catolici şi protestanţi, ci şi iudei, musulmani şi păgâni, fiecare păstrându-şi propriile convingeri şi greşeli. Această iubire «creştinească» închipuită, în nu­mele fericirii viitoare a oamenilor pe pământ, nu poate decât să calce Adevărul în picioare”.

Vladica Averchie Tausev – Trei niveluri ale apostaziei

Publicat în Ecumenism | Lasă un comentariu

Operațiunea DIICOT și începutul unei noi perioade de prigoană.

Cei care vor mărturisi până la capăt vor fi prigoniți. Dar să avem grijă să luptăm cu toate rătăcirile și să nu credem toți amăgitorii.

Iată cum stau lucrurile:

Mai multe persoane au fost chemate la DIICOT sub pretextul сă sunt formatori de opinie pe rețelele de socializare, deoarece au protestat împotriva ecumenismului, împotriva primirii ereticului papă Francisc și înaintemergător al antihristului, pentru că au vrut să-și apere țara care este vândută de politicieni și de ierarhi.

(Vineri) pe la ora 15.00, când Papa trebuia să îşi facă o primă apariţie publică, la Dealul Patriarhiei, militanţi cunoscuţi pentru viziunile lor naţionaliste erau convocaţi la Biroul de Crimă Organizată.

Printre cei convocaţi de DIICOT au fost: Cătălin Berenghi, Calin Marincus, Marian Motocu, Gabriel Apreutesei, Bacosca Iustina şi încă câțiva. Celor ce s-au prezentat li s-a vorbit de un dosar ce ar fi în curs de „alcătuire”, care ar urma să vizeze mai multe persoane din lumea naţionalistă. Sus-numiții au fost chestionaţi despre mai multe aspecte; inclusiv despre legăturile pe care le au cu alţi patrioţi şi dacă sunt sau nu dispuşi să comită acţiuni violente. Au dat declarații și au fost supus unui fel de interogatoriu. https://razboiulinformational.ro/site/2019/06/vizita-papei-francis-in-romania/

Bacosca Antoanela Iustina

3 iunie la 18:12 · 

Vineri, 31. 05.2019, ora 15.00 am fost chemata la DIICOT -Sectia de Combatere a Infractiunilor de Terorism si a Criminalitatii Informatice, pentru a fi anchetata de doi chestori, deoarece L-am marturisit pe Hristos si am postat aici, pe fb,. ca papa este eretic.

Slava Lui Dumnezeu pentru toate. !

Iată și câteva comentarii de la această postare:

Aura Buiac Și cum s-a finalizat întâlnirea ?

Sfintele Canoane spun că rugăciunea ortodocșilor cu eretici și alte religii este erezie. Erezia înseamnă căderea din credință, vânzarea lui Iisus Hristos. Iar dacă l-ai vândut pe Iisus Hristos, ți-ai vândut sufletul și trăiești degeaba pe pământ. Intimidările nu înseamnă nimic pentru un creștin dreptslăvitor, pentru că dacă n-am lupta pentru credința în Hristos, acest lucru ar fi o trădare. Iar eventualele munci la care va fi supus un creștin ortodox, temniță, tortură, sau chiar moarte (cum au suferit și Sfinții Închisorilor) nu vor fi pentru altceva decât pentru mântuirea veșnică a sufletului. Însă trebuie să luptăm pentru toți frații noștri de la primul până la ultimul. Pentru apărarea familiei, pentru copii, pentru țară. E nevoie să lupți, să te jertfești, să îți iei Crucea. Unii își vând, alții nu își vând credința și neamul.

Citiți și:

Pentru oricine are indoieli: Noi cinstim pe Sfinții Închisorilor

Dintre români, din păcate, cei care iau atitudine sunt o minoritate. Din păcate cei mai mulți dintre noi se limitează doar să se informeze ei înșiși, dar nu iau atitudine pentru a mărturisi credința în fața cotropitorilor eretici și globaliști pentru a-și ajuta frații. Din păcate mulți doar bravează, spun cu gura, dar nu dau dovadă și de fapte…

Au existat perioade, când, de-a lungul timpului, sub conducerea binecredincioșilor voievozi Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul, românii au fost buni creștini, buni slujitori ai lui Dumnezeu și adevărați luptătorI.

Dacă acum cei de la DIICOT au ridicat pe cineva, în curând s-ar putea să ridice și pe alții, poate chiar dintre preoții îngrădiți de erezie și frați apropiați care mărturisesc și poate vor fii în pericol de a nu mai reveni acasă. Dar dacă acum nu ne pasă și nu luăm atitudine, ce vom face când vor veni după noi autoritățile instigate de stăpânire și de pseudo-ierarhii trădători?

Vom mai avea putere să facem ceva atunci dacă acum nu mărturisim și nu luăm atitudine?

Așa că orice vânzare se numește a nu lua atitudine.

Tot ceea ce facem, suntem datori să facem pentru mântuirea sufletelor noastre. Dar dacă mărturisitorii ar fi mai mulți, vrăjmașii nu vor putea birui, cum nu i-au biruit păgânii pe creștinii din vremea Patriarhului Serghie care i-au cântat PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu Acatistul Buneivestiri sau cum nu i-au biruit turcii pe Binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare și Sfânt împreună cu oștirea dreptslăvitoare. Dumnezeu ar mai da vreme de pocăință acestei țări, dar prin nepocăință și nemărturisire grăbim sfârșitul. Iar dacă vor fi puțini cei care vor mărturisi și vor lupta până la capăt, acei puțini care vor răbda până la sfârșit își vor câștiga mântuirea veșnică.

Cum trebuie să aibe loc mărturisirea ne învață Sfântul Apostol Pavel la I Corinteni, capitolul 13:

  1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
  2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
  3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
  4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
  5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
  6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
  7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
  8. Dragostea nu cade niciodată.

Iar Sfântul Simeon Noul Teolog explică:

Așadar, arată din acestea că cel ce vorbește în limbi se poate să se laude, cel ce proorocește să se trufească, cel ce are credință și face minuni să se înalțe, cel milostiv să-și adune slava de la cei miluiți și cel ce aleargă la mucenicie să cugete cu mândrie.

Și, de vreme ce a închis cuvântul cu expresia: „Dragostea nu cade niciodată”, a indicat smerita cugetare ca rădăcină a dragostei, pentru că nu are de unde să cadă rădăcina, fiind mereu ținută în adâncul pământului. Așa încât cel ce pare că are dragoste, dar nu rabdă îndelung, nu este binevoitor, ci este pizmaș, lăudându-se, trufindu-se și purtându-se cu necuviință, caută ale sale, se întărâtă, socotește răul, se bucură de nedreptate, se întristează de adevăr, nu suferă toate, nu crede toate, nu nădăjduiește toate, nu rabdă toate, [acesta] nu are dragoste, minte.

Sfântul Simeon Noul Teolog – 24 de cuvinte despre viața duhovnicească, Cuvântul 8

Controverse și întrebări legate de operațiunea DIICOT:

Totul pare a fi „un joc operativ” cu scopul de a îi intimida pe sus-numiții, dar şi pe camarazii lor, cărora aceştia s-au plâns, să stea cuminţi de „vizita papei”. Aici avem dovada clară că „operaţiunile” sunt conduse din afara ţării, după percepte şi gândire vestică. Acolo, în Germania, Austria şi Statele Unite, autorităţile se confruntă cu acţiuni de amploare ale extremei drepte. Orice funcţionar din Ministerul de Interne din România ar trebui să ştie că la noi nu exista aşa ceva. Cine voia să facă ceva de vizită Papei Francisc? Tot discursul anti-nationalist pare a fi tradus dintr-o limbă străină şi livrat opiniei publice româneşti. https://razboiulinformational.ro/site/2019/06/vizita-papei-francis-in-romania/

În al doilea rând, mulți dintre cei anchetați au anumite scăpări și nu sunt în regulă cu toate din punct de vedere al credinței. Aceste probleme ar fi: cinstirea unor așa-zisi Sfinți, promovarea unor lucrări de artă făcute de sculptori masoni, deținerea unor restaurante cu simboluri păgâne orientale, practicarea unor meserii precum antrenamentul de box (Sfinții Părinți interzic competițiile sportive sub forma unor întreceri publice ce adună pe toată lumea ca la spectacol și îi fac pe oameni să îi cinstească pe sportivi ca pe niște idoli umaniști) sau chiar neîngrădirea de erezie, nepăsarea față de participarea după posibilități la Sfintele Taine și altele.

Cu toții căutăm să rupem lanțurile robiei și ale minciunii sub care am fost robiți de demoni, deci important e să ne pocăim și să cunoaștem ce înșelări ne stăpânesc și să fim 100 % cu Hristos! Să nu osândim fără cruțare deci, dar să mustrăm cu blândețe când e cazul și să povățuim pe aproapele dacă se află în înșelare și să nu fim nepăsători fata de căderile celor din jur:

„Trebuie să nu mustrăm, nici să întristăm, ci să povățuim, nu să învinuim, ci să sfătuim – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – nu cu mândrie să ne năpustim asupra cuiva, ci cu dragoste să îndreptăm, pentru că nu aproapele nostru, ci chiar noi înșine vom fi dați la pedeapsa cea mai lipsită de îndurare, dacă nu vom avea milă de el.”

Citiți și:

Abuzurile din ce in ce mai grave ale politiei se intensifica

Prigoana este aproape: Se pun bazele unei dictaturi teribile a controlului total

Simona Halep practica yoga

Să nu fim nepăsători în fața păgânizării României. Marea Moschee din Bucureşti nu se mai construieşte, dar lupta împotriva închinării la idoli trebuie să continue

Probleme cu autoritățile și minciuno-ierarhul Teofan au avut și credincioșii care au protestat în ziua venirii papei la Iași:

Publicat în Evenimente cotidiene importante | 31 comentarii

Hulitorul și antihristicul Papa Francisc, profetul tatălui-minciunii, luptă împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii

Hulele Papei Francisc, ereziarhului Kiril și ale altor eretici papistași și ecumeniști

Pe lângă faptul că papismul este erezie, hulitorul și antihristicul Papa Francisc luptă pe față împotriva Mântuitorului Hristos și promovează în loc venerarea tatălui-minciunii!

Blasfemiile demonice ale papei și promovarea ecumenismului la nivel mondial:

  1. Nu trebuie să crezi în Dumnezeu ca să ajungi în Rai.
  2. Iadul este doar o metaforă pentru sufletul izolat, care, la fel ca toate sufletele va fi în cele din urmă unit în dragoste cu Dumnezeu.
  3. Toate religiile sunt adevărate, pentru că ele sunt adevărate în inimile tuturor celor care cred în ele.
  4. Biserica noastra este suficient de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru cei pro sau contra avortului.

http://ro.blastingnews.com/societate/2015/04/papa-cutremura-lumea-crestina-iadul-si-homosexualii-subiecte-care-starnesc-controverse-00346001.html

Concluziile sunt înfricoșătoare:

  1. Pentru conservatori și liberali, comuniștii sunt bineveniti și chiar sunt uniti cu noi.
  2. Noi toti iubim si adoram acelasi Dumnezeu!

Papa îl numește idiot (tont) pe Hristos și că a greșit cu femeia adulteră

Propovăduirea unității în minciună :

5. În ciuda acestei Tradiții comune din primele zece secole, de aproape o mie de ani, catolicii și ortodocșii sunt privați de comuniunea în Euharistie. Suntem divizați de răni provocate de conflictele unui trecut îndepărtat ori recent, de divergențe, moștenite de la strămoșii noștri, în ce privește înțelegerea și explicarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii omenești și a păcatului, care a avut loc în ciuda Rugăciunii sacerdotale a lui Cristos Mântuitorul: «Pentru ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi» (In 17, 21).

6. Conștienți de persistența numeroaselor obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la restabilirea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos. Fie ca întâlnirea noastră să-i poată inspira pe creștinii din întreaga lume să-l roage pe Domnul să reînnoiască dorința vie după unitate a tuturor discipolilor săi. Într-o lume care așteaptă de la noi nu numai cuvinte dar și gesturi concrete, fie ca această întâlnire să poată fi un semn de speranță pentru toți oamenii de bună voință!

7. În determinarea noastră de a face tot ceea ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Cristos și patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să ofere o mărturie comună despre adevăr în sectoarele unde acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală nu ne permit să rămânem inerți în fața provocărilor care cer un răspuns comun.

Havana: Declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Chiril

Iată cum sunt huliți Sfântul Fotie cel Mare și Sfântul Marcu Evghenicul:

Câteva discuţii purtate de mine cu un grup de polonezi ortodocşi ce trecuseră prin ţara mea şi unele informaţii primite din publicaţiile Consiliului Ecumenic cu privire la existenţa şi viaţa unor cercuri de ortodocşi din Apus mi-au provocat un interes sincer. În plus, începusem să fac rost de diverse cărţi şi tipărituri de-ale ruşilor şi grecilor din Londra şi Berlin, precum şi câteva din preţioasele cărţi editate la Napoli de Arhimandritul Benedict Katsanevakis. Astfel, simpatia mea pentru Ortodoxie sporea.

Încetul cu încetul, dinlăuntrul meu dispăreau prejudecăţile pe care le aveam faţă de Ortodoxie. Aceste prejudecăţi prezentau Ortodoxia drept schismatică, fără viaţă duhovnicească, cu o cotă de mici biserici pustii, ce n-au semnele caracteristice ale adevăratei Biserici a lui Hristos. Iar schisma care a făcut să fie tăiată de la Trupul Bisericii „a avut drept tată diavolul şi drept maică mândria Patriarhului Fotie”.

-Episcopul Pavel al Naziansului, Articol apărut în revista „Θεοδρομία”, nr. 1, ian.-mar. 2006, pag. 69 – 88

Metoda teologică a discutării chestiunii purcederii Sfântului Duh şi a divergenţelor dogmatice în general s-a întemeiat uneori pe o falsă smerenie. A fost afirmată neputinţa omului de a face afirmaţii definitive asupra Treimii, cu scopul de a îndreptăţi părerile ambelor părţi şi a găsi un compromis între ele. Regăsim acest „agnosticism” metodologic şi de fond, în concepţia pro-unionistului Varlaam din Calabria, în învinuirile de „mândrie” adresate neclintitului Marcu al Efesului de pro-unionişti la Conciliul de la Ferrara-Florenţa, dar şi în recomandările Declaraţiei comune a Consultării teologice ortodox-catolice nord-americane cu privire la Filioque din 2003. S-a trecut cu vederea faptul că învăţătura dogmatică se întemeiază pe Revelaţia dumnezeiască, pe autorevelarea lui Dumnezeu omului şi, corespondent, pe vederea ei înţelegătoare, pe experienţa comuniunii cu Dumnezeu în Duhul Sfânt, pe care raţiunea umană o exprimă, formulează şi hotărniceşte în definiţii dogmatice, sub insuflarea Duhului Sfânt şi cu autoritatea Sinoadelor ecumenice.

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/teologie/mos_grigore_dinu%20_ro.pdf

Accente de ură împotriva Sfântului Marcu al Efesului din partea uniaților (așa-zișii greco-catolici): http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-7/

 

Adevărul mărturisit de Sfinții Părinți prin jertfă

Viața jertfelnică a Sfântului Marcu Evghenicul, torturat în închisoare, a suferit toate cu smerenie, pentru dragostea lui Hristos:

Viata si nevointele Sfantului Marcu al Efesului – pdf

 

Iată ce spunea despre papistași binecredinciosul voievod Mihai Viteazul:

“Voi nu sunteți mărturisitori ai dreptei credințe, căci nu aveți harul Sfântului Duh în adunarea voastră”

Sfântul Grigore Palama scrie despre Filioque şi despre consecinţele sale: „Astfel de lucruri sunt adâncuri ale satanei, tainele celui viclean”, şi imediat, în mod direct, concluzionează ca un păstor de-Dumnezeu-luminat al Bisericii: „Dar noi, fiind învăţaţi de înţelepciunea dumnezeiască a Părinţilor să cunoaştem gândurile acestuia, care sunt insesizabile de la început pentru foarte mulţi, niciodată nu v-am putea accepta să fiţi în comuniune cu noi, câtă vreme spuneţi că Duhul purcede şi de la Fiul”.

Περί της εκπορεύσεως του Αγίου Πνεύματος, Λόγος Αποδεικτικός Α’ („Despre purcederea Sfântului Duh”, Cuvânt Doveditor  I), în: Scrierile lui Grigorie Palama, Ed. Pan. Hristou, Tesalonic 1962, p. 26.


Sfântul Marcu al Efesului scrie de asemenea emfantikotata: „De unde deci vi s-au arătat a fi cu totul ortodocşi, cei ce de atâţia ani şi de atâţia Părinţi şi Dascăli sunt consideraţi eretici?”

Sfântul Marcu Evghenicul, Τοις απανταχού της γης… (Celor de pe întreg pământul…), la Ioannis Karmiris, „Τα Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου Εκκλησίας” (Monumente Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe), volumul I, Atena 1960, p. 426.


După patru secole, patriarhii Răsăritului în Enciclica Sinodală din 1848 proclamau din nou: „Pentru aceasta, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, urmând paşilor Sfinţilor Părinţi răsăriteni, dar şi apuseni, a denunţat de demult sub Părinţii noştri şi denunţă şi astăzi, în mod sinodal, că această dogmă inovatoare menţionată, cum că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul, este în mod esenţial o erezie, pe partizanii ei, oricine ar fi, drept eretici, potrivit hotărârii sinodale citate a Preasfântului Papă Damasos, iar adunările convocate de ei eretice, şi toată comuniunea duhovnicească şi religioasă a fiilor ortodocşi ai Bisericii Universale cu unii ca aceştia drept nelegiuită, mai ales în puterea Canonului al VII – lea al Sinodului al III – lea Ecumenic (paragraful 5)„.

Ioannis Karmiris, „Τα Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου Εκκλησίας” (Monumente Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale), volumul II, Graz, Austria 1968,  p. 908  [988].

 

Sfinţii Părinţi teologhiseau şi acţionau urmând Sfinţilor Părinţi. Astăzi, ierarhii masoni trădători, teologi academicieni, promotori în climatul dezbaterilor teologice, declară public că noi ortodocşii trebuie să-i depăşim pe Sfinţii Părinţi, pentru a ajunge la unirea cu papistașii.

Au fost atâția și atâția Sfinți Mucenici care au fost uciși de catolici. Iar unora li se pare o nimica toată dacă mai mereu sunt prezenți ereticii la manifestațiile lor!

8 ian.: Ortodocsi inecati de catolici in aghiazma mare! Sa nu-i uitam ci sa-i cinstim, spunand: “Nu venirii calaului ortodocsilor (=PAPA) in Romania ortodoxa!”

SFÂNTUL MUCENIC PLATON, EPISCOP DE BANJA LUKA, UCIS DE „FRAŢII” ROMANO-CATOLICI

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE, care pentru DREAPTA CREDINŢĂ a fost ucis de catolici (4 mai)

NOII SFINTI MUCENICI POLONEZI CARE AU PRIMIT MARTIRIUL DIN PARTEA CATOLICILOR

Pomenirea Sfinţilor 26 de Cuvioşi Mucenici Zografiţi care în foc s-au săvârşit, uciși de papistași după ce au mărturisit împotriva uniației de la Lyon

IATĂ CUM AU ÎNŢELES CATOLICII UNIREA DE-A LUNGUL VEACURILOR! Cei 13 Cuvioşi Mucenici şi Mărturisitori din mănăstirea Kantara, Cipru, anul 1228, au preferat să moară ca mucenici decât să accepte compromisul cerut de catolicii sub a căror stăpânire erau:

-Săvârșirea Sfintei Liturghii cu azimă (pâine nedospită)! Moartea lor mucenicească ne trâmbiţează nouă tuturor şi tuturor veacurilor că nu avem voie să acceptăm nicio schimbare a credinței ortodoxe( oricât de mică ar părea) și că diferenţa dintre Ortodoxie şi romano-catolicismul papist nu este nicidecum o bagatelă, cum voiesc mulţi să o prezinte; această diferenţă este tot atât de mare pe cât de mare este distanţa dintre rai şi iad. Sfinţii Monahi au preferat moartea, decât să catolicizeze cât de puţin veritabila şi imuabila lor credinţă ortodoxă.

Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „amin zic vouă: pînă ce va trece cerul şi pămîntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pînă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va învăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema întru Împărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19.

 

Publicat în Ecumenism | 8 comentarii

Sfântul Efrem Sirul despre cauza necredinței în vremurile din urmă: “Celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune”

“Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai presus de puterea mea ? Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat; si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic, si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur (adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita necredinta in inimile oamenilor… Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea sa amageasca si pe cei alesi. Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne, cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el…

Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa insele lumea, fiindca s-au inmultit paganatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite…Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru paganatatea oamenilorDe vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor credinciosi, cand se vor savarsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe stapaniri; cand se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si toti dracii ca ingerii inaltandu-se inaintea tiranului. Si va striga cu tarie schimbandu-si chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii. Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecand? Avand in sufletul sau semnul Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfanta Lui venire.

Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, si marea vazandu-o toata lumea tulburata, va fugi fiecare sa se ascunda in munti. Unii vor muri de foame, altii de sete se vor topi ca ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei. Atunci vor vedea toate fetele lacrimand si cu durere intreband: Nu cumva se afla vreun grai a lui Dumnezeu pe pamant? Si nu vor auzi de nicaieri raspuns…

Cine va suferi zilele acelea? Si cine va rabda necazul cel nesuferit, cand vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pamantului, pentru vederea tiranului. Multi se vor inchina inaintea spurcatului si vor striga cu cutremur, incat si locul se va clatina de strigatele lor, zicand: Tu esti mantuitorul nostru… Atunci marea se va tulbura si pamantul se va usca. Cerurile nu vor ploua si sadurile se vor usca. Si toti cei ce vor fi pe pamant, de la rasarit pana la apus vor fugi cu multa frica. Si iarasi cei ce vor fi in partile de apus vor fugi in rasarit cu cutremur…

Luand atunci obraznicul stapanirea, va trimite pe draci in toata lumea, ca sa propovaduiasca cu indrazneala, ca s-a aratat cu slava: Veniti de-l vedeti pe el. Cine oare va avea suflet de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toti ingerii sa-l fericeasca pe el? Caci eu fratilor, iubitor de Hristos, desavarsit m-am infricosat numai din pomenirea balaurului, cugetand intru sine necazul ce va sa fie asupra oamenilor in vremea aceea, si in ce fel se va arata acest balaur pangarit asupra neamului omenesc. Insa sfintilor mai cumplit se va arata. Ca vor fi multi cei ce se vor arata bine placuti lui Dumnezeu, care vor putea scapa prin munti si dealuri si locuri pustii, cu multe rugaciuni si plangeri nesuferite. Ca vazandu-i Dumnezeu in asa plangere nemangaiata si intru credinta curata, se va milostivi spre dansii ca un Parinte milostiv, iubitor de fii, si-i va pazi pe ei unde se vor ascunde. Ca prea pangaritul nu va inceta sa caute pe sfinti pe pamant si pe mare, socotind ca stapaneste tot pamantul. Si pe toti ii va supune, si va socoti ca se poate impotrivi lui Dumnezeu din cer, nestiind ticalosul neputinta sa si mandria pentru care a cazut…

Cu toate acestea va tulbura pamantul, va infricosa cu semnele sale vrajitoresti pe toti. Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, ci necaz mare, tulburare si necaz, moarte si foamete peste tot pamantul. Ca insusi Domnul a zis: “Ca unele ca acestea nu s-au facut de la intemeierea lumii”. Iar noi pacatosii, cu ce vom asemana acele nevoi peste masura de mari? Insa, sa-si puna fiecare in mintea sa cuvintele Mantuitorului, cum ca, pentru nevoia si necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.

Viteaz suflet va fi acela care va putea sa-si tina viata atunci in mijlocul smintelilor; Ca daca putin va slabi credinta sa, lesne va fi inconjurat si va fi robit de semnele balaurului celui rau si viclean. Si neiertat se va afla unul ca acesta in ziua judecatii, ca insusi lui-si vanzator se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de buna voie. De multe rugaciuni si lacrimi avem trebuinta, o, fratilor! ca sa fie cineva dintre noi intarit intru ispite. Fiindca multe vor fi nalucirile fiarei. Caci luptator impotriva lui Dumnezeu fiind, va voi sa le piarda pe toate …

Luati aminte, fratii mei! Covarsirea fiarei si mestesugirea ei de la pantece incepe. Caci dupa ce va fi stramtorat cineva, de lipsa de bucate, sa fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mana dreapta si pe frunte va fi pus semnul. Ca sa nu mai aiba stapanire omul a se pecetlui cu mana dreapta, cu semnul Sfintei Cruci, si nici pe frunte a se mai insemna cu Numele Sfant al Domului, nici cu preasfanta si slavita cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Ca stie ticalosul ca daca se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, ii risipeste toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este care pecetluieste toate madularele noastreAsemenea si fruntea care este ca un sfesnic ce poarta faclia luminii. Deci fratii mei, infricosata nevointa va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, si pana in ceasul mortii sa nu se teama, nici sa stea cu molesire cand balaurul va incepe a pune pecetea sa, in locul crucii Mantuitorului. Si va face in asa fel incat sa nu se mai faca nici un fel de pomenire Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Si aceasta o va face, fiindca se teme si se cutremura de puterea Mantuitorului nostru. Ca de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nalucirile vicleanului, si nici Dumnezeu nu-i va parasi, ci ii va lumina si-i va atrage la Sine. Ni se cade, noua fratilor, a intelege nalucirile vicleanului, ca nemilostiv si fara de omenie esteIar Domnul nostru cu liniste va veni la noi, ca sa goneasca mestesugirile balaurului. Deci noi tinand neabatuta si curata credinta in Hristos, lesne vom birui puterea vrajmasului; si se va departa de la noi neputinciosul, neavand ce sa ne faca. Ca eu, fratilor, va rog pe voi iubitorilor de Hristos, sa nu ne molesim, ci mai ales puternici sa ne facem cu puterea cruciiCu toate acestea ni se cade noua a ne ruga, ca sa nu cadem in ispita. Deci fiti gata ca niste credinciosi robi, neprimind pe altul. Ca de vreme ce furul si pierzatorul si cel fara de omenie, mai intai va veni intru ale sale vremuri, vrand sa fure si sa junghie si sa piarda turma cea aleasa a lui Hristos, adevaratul Pastor; Caci se va da pe sine drept adevaratul Pastor, ca sa insele oile turmei lui Hristos.

Aceasta cunoscand-o vrajmasul, ca iarasi va sa vina din cer Domnul cu slava, a socotit aceasta ca sa ia asupra sa chipul venirii Lui, ca sa ne insele pe noi. Iar Domnul nostru va veni ca un fulger infricosat pe pamant. Dar vrajmasul nu va veni asa. Se va naste cu adevarat dintr-o femeie spurcata, care va fi unealta a lui. Deci nu se va intrupa diavolul, ci in acest fel va veni ca sa insele pe totiFiind smerit, linistit, urand cele nedrepte, spre iudei intorcandu-se, bun, iubitor de saraci, peste masura de frumos, cu buna asezare, lin catre toti, cinstind in mod special pe evrei (caci ei asteapta venirea lui). Iar intru toate acestea se vor face semne, aratari si infricosari cu multa stapanire, si se va mestesugi cu viclesug ca sa placa tuturor, si sa fie iubit de multi. Si daruri nu va lua, cu manie nu va grai, mahnit nu se va arata, si cu chipul bunei randuieli va amagi lumea, pana ce se va face imparat. Si dupa ce vor vedea multe popoare niste fapte bune ca acestea, toti impreuna cu o socoteala se vor face, si cu bucurie mare il vor propovadui pe el imparat, zicand unii catre altii: Au doara se mai afla vreun om ca acesta bun si drept? Si mai mult poporul cel ucigas al evreilor il vor cinsti si se vor bucura de imparatia lui. Pentru aceea si ca unul ce va cinsti mai mult locul si templul, va arata tuturor ca are grija de ei. Si cand va imparati balaurul pe pamant, cu mare sirguinta, toate popoarele ii vor veni in ajutor: Edom si iarasi Moab, inca si fiii lui Amon, ca unui adevarat imparat i se vor inchina lui cu bucurie, si ei se vor face cei dintai aparatori ai lui.

Apoi imparatia aceluia se va intari si va bate cu manie pe trei imparati mari. Iar dupa aceasta se ve inalta inima lui, si-i va varsa amaraciunea lui, punand inainte, din Sion, veninul mortii, tulburand lumea, va clatina marginile, va necaji toate, va pangari sufletele. Nu se va arata ca un cucernic, ci in toate ca unul fara de omenie: manios, cumplit, nestatornic, infricosat, urat, uracios, salbatic, pierzator si silindu-se a arunca in groapa paganatatii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.

Si stand multimea inaintea lui si alte popoare multe, laudandu-l pe el pentru naluciri, vor striga cu glas mare, incat se va clatina locul in care popoarele vor sta inaintea lui. Si le va grai cu indrazneala: Cunoasteti toate popoarele puterea si stapanirea mea? Iata dar inaintea voastra a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealalta parte ca sa vina aici la noi. Si va zice spurcatul: si va alerga, adica muntele in privirea tuturor, insa nicidecum din temeliile lui mutandu-se. Caci cele ce Dumnezeu Prea Inalt dintru inceputul zidirii le-a intemeiat si le-a inaltat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stapanire nu are, ci va amagi lumea cu naluciri vrajitoresti. Si iarasi altui munte ce va sta in adancul marii, ostrov foarte mare fiind, ii va porunci sa se duca pe uscat. Dar ostrovul nu se va misca nicidecum, ci nalucire va fi. Si iarasi isi va intinde mainile lui, si va aduna multime de taratoare si pasari. Asijderea inca va pasi pe deasupra adancului, si pe mare si pe uscat va umbla; insa toate acestea vor fi naluciri. Si multi vor crede intru el si-l vor slavi ca pe un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevaratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor, si cu de-amanuntul vor privi prin credinta curata si vor cunoaste inselaciunea lui. Acestea, toate facandu-le, va insela lumea si multi vor crede lui, slavindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar cati vor avea frica lui Dumnezeu in ei si ochii inimii luminati, vor cunoaste ca nici muntele nu s-a mutat din locul sau, nici ostrovul nu a iesit din mare pe pamant. Si toate acestea intru numele sau le va savarsi Antihrist si nu vor fi adevarate, precum am zis mai sus. Caci cu farmece va savarsi toate mincinoasele lui minuni, fermecand vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.

Si acestea asa facandu-se, si popoarele inchinandu-se lui, laudandu-l ca pe un Dumnezeu, din zi in zi se va mania Cel Prea Inalt in ceruri si isi va intoarce fata Sa de la el. Si dupa aceea se vor face cumplite semne: foamete neintrerupta, cutremur neincetat, morti necontenite si temeri infricosateAtunci cerul nu va mai ploua, pamantul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, raurile se vor usca, iarba nu va mai rasari, verdeata nu va fi, copacii din radacina se vor usca si nu vor odrasli. Pestii si chitii marii in ea vor muri si putoare pierzatoare va trimite marea si sunete infricosate, si de huietul valurilor vor muri oamenii de frica.Nicaieri nu vor afla sa se sature de mancare, caci se vor pune peste tot conducatori tiraniSi daca cineva va aduce cu sine pecetea tiranului insemnata pe frunte si pe mana dreapta, va cumpara putine din cele ce se vor afla.Atunci va plange si va suspina cumplit tot sufletul, si ziua si noaptea se vor chinui. Atunci vor muri pruncii la sanul mamelor, vor muri si mamele deasupra pruncilor lor. Va muri tatal cu fiii si femeia pe drum, si nu va fi cine sa-i ingroape sau sa-i stranga in morminte.

Putoare rea va fi din cauza multimii mormintelor, si a trupurilor ce vor fi aruncate pe strazi si pretutindeni, care mult vor necaji pe cei vii. Dimineata toti vor zice cu suspinuri si cu durere: cand se va face seara ca sa dobandim odihna? Si venind seara, iarasi cu lacrimi prea amare vor grai intre dansii: oare cand se va lumina, ca de necazul ce ne sta deasupra sa scapam? Atunci se va vesteji frumusetea fetei tuturor, si vor fi fetele lor ca de morti, si va fi urata frumusetea femeilor. Si toti cei ce s-au plecat cumplit fiarei si au luat pecetea aceluia, adica paganescul chip al spurcatului, alergand catre el, vor zice cu durere: da-ne noua sa mancam si sa bem, ca toti murim de foame, si goneste de la noi fiarele cele veninoase.Si neavand ce raspunde ticalosul, va zice cu multa asprime: de unde sa va dau eu, oamenilor, ca sa mancati si sa beti? Ca cerul nu voieste sa dea pamantului ploaie, si pamantul nicidecum n-a dat seceris sau roada. Si auzind acestea multimile, vor plange si se vor tangui cu totul, neavand nici o mangaiere. Necaz peste necaz va fi lor nemangaierea, caci de buna voie au crezut tiranului. Si ticalosul nu va putea nici lui sa-si ajute, si cum ar putea sa-i miluiasca pe ei? Intru acele zile vor fi nevoi mari din cauza balaurului, de frica, si de cutremurul cel mare si huietul marii, de foamete, de sete si de muscarile fiarelor. Toti cei ce vor lua pecetea lui Antihrist si se vor inchina lui, nu vor avea nici o parte de Imparatia lui Hristos, ci dimpreuna cu balaurul se vor arunca in iad.

Fericit va fi acela ce se va afla curat si credincios, si va avea in inima lui credinta fara de indoiala catre Dumnezeu, ca fara de frica vor lepada intrebarile lui Antihrist, defaimand muncile si nalucirile lui. Iar mai inainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tesviteanul si pe Enoh, ca un milostiv ca sa propovaduiasca cu indrazneala cunostinta de Dumnezeu tuturor, ca sa nu creada lui Antihrist. Ca vor striga si vor zice: Inselator este, o, oamenilor! Nimeni sa nu creada lui nicidecum, sau sa-l asculte pe acest luptator de Dumnezeu! Nimeni din voi sa nu se infricoseze, ca degrab se va surpa. Iar Domnul cel Sfant vine din cer, sa judece pe toti cei ce s-au plecat semnelor lui.

Insa putini vor fi cei ce vor asculta si vor crede propovaduirea proorocilor. Iar aceasta o va face Mantuitorul ca sa-si arate negraita Sa iubire de oameni, ca nici odata nu voieste moartea pacatosului, ci voieste ca toti sa se mantuiasca. Ca nici in vremea aceea nu va lasa neamul omenesc fara de propovaduire, ca fara de raspuns sa fie toti la Judecata. Deci multi din sfintii care se vor afla atunci vor varsa rauri de lacrimi cu suspinuri catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa fie izbaviti de balaur, si cu mare sarguinta vor fugi in pustietati, in munti si in pesteri si cu frica se vor ascunde. Si li se va darui aceasta de la Dumnezeu Cel Sfant, si-i va povatui pe ei harul in locuri hotarate si se vor mantui, fiind ascunsi in gauri si in pesteri, nevazand semnele si infricosarile lui Antihrist. Ca celor ce au cunostinta, cu lesnire le va fi cunoscuta venirea lui. Iar celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune. Pentru aceasta sfintii primesc putere de a scapa, pentru ca toata invaluirea si grijiile vietii acesteia le-au lepadat.

Atunci va plange tot pamantul. Marea si aerul vor plange impreuna, si dobitoacele cele salbatice cu pasarile cerului. Vor plange muntii si dealurile si lemnele campului. Vor plange si luminatorii cerului dimpreuna cu stelele pentru neamul omenesc. Caci toti s-au abatut de la Dumnezeu Cel Sfant si ziditorul tuturor, si au crezut inselatorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, in locul facatoarei de viata Cruci. Vor plange toate bisericile lui Hristos cu plangere mare, ca nu va mai sluji sfintirea si prinosul! Iar dupa ce se vor implini trei ani si jumatate ai stapanirii spurcatului si dupa ce se vor implini toate smintelile in tot pamantul, dupa cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul si Mantuitorul nostru ca un fulger stralucind, din cerul cel sfant, eel prea curat si infricosat si prea slavit. Dumnezeul nostru si Imparatul si Mirele cel fara de moarte, pe nori cu slava neasemanata, alergand inaintea lui ingerii si arhanghelii, toti vapaie de foc fiind. Heruvimii avand ochii in jos, si Serafimii zburand si fetele si picioarele ascunzandu-le cu aripile, strigand cu frica unul catre altul: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot. Si glas de trambita graind cu frica: Sculati-va cei ce dormiti, iata a venit Mirele.

Atunci se vor deschide mormintele si va auzi tarina cea putrezita acea mare si infricosata venire a Mantuitorului, si intr-o clipa se vor scula toate semintiile si vor cauta la frumusetea cea sfanta a Mirelui. Si milioane si mii de mii de ingeri si de arhangheli si nenumarate ostiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfintii, dreptii si toti care nu vor lua pecetea balaurului celui pagan, se vor bucura foarte mult. Si se va aduce tiranul legat de ingeri cu dracii impreuna inaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui si toti paganii si pacatosii vor fi adusi legati. Si va da Imparatul hotararea asupra lor, aceea a osandei celei vesnice in focul cel nestins. Amin”.

Publicat în Evenimente cotidiene importante, Inselari contemporane, Sfaturi folositoare | 3 comentarii

ASOCIAȚIA NIL DOROBANȚU – o MEGA-RĂTĂCIRE promovată de PATRIARHIE

Pseudo-ierarhia BOR face demersuri pentru canonizarea ratacitului Nil Dorobantu si a altor inselati

VEDEȚI LA MINUTUL 3:25

„Când m-am apucat de cercetarea despre acest iero-schimonoah, nu am făcut-o decât cu binecuvântare arehierească. Înalt-preasfințitul doctor Ioachim Băcăuanul ne-a dat binecuvântarea de a cerceta (…)

Mai mult, am trimis acele cărți tuturor ierarhilor membri ai Sfântului Sinod, care și-au dat acordul. (…)

Ba mai mult, ASOCIAȚIA ESTE BINECUVÂNTATĂ ȘI DE PĂRINTELE PATRIARH”

Citiți despre rătăcirile acestui înșelat:

Să fugim de toate înşelările ca să ne putem mântui! Despre înșelarea împărtășirii celor cu păcate opritoare și despre Ieroschimonahul Nil Dorobanțu care a scris hule la adresa Duhului Sfânt! – de Ieromonah Teodor Popovici

Cum era si de asteptat, cei care sunt impotriva sinodului eretic, dar nu sunt in totalitate cu Sfintii Parinti, nu marturisesc pana la capat

Laudele neobisnuite pentru slujitorii inselati – Preotul nepomenitor Onisim Banu vorbeste despre Nil Dorobantu

Anatomia unui hristos mincinos

Despre inselarile dracesti. Putem fi siguri că unii parinti slaviti de oameni sunt „vazatori cu duhul”?

Mirenii si chiar monahii lipsiti de dreapta socoteala duhovniceasca sunt aproape totdeauna atrasi de amagitori, fatarnici si oameni care se gasesc in inselare draceasca, recunoscandu-i de sfinti si harismatici

Sf. Ignatie Briancianinov în cartea „Despre înșelare”

In planul de lucru al dracilor intotdeauna era si raspandirea zvonurilor rele privitoare la slujitorii cei adevarati ai lui Dumnezeu si a laudelor neobisnuite pentru slujitorii lui satana camuflati sub masca slujitorilor lui Dumnezeu.(…)

Acest lucru s-a spus ca o prevenire pentru monahii incepatori, ca sa stie cum sa-si aleaga povatuitorul. Nu trebuia sa ne luam dupa parerea societatii omenesti chiar daca aceasta parere ar fii parerea marii majoritati; trebuie sa ne lasam indrumati de lumina Sfintei Scripturi si de scrierile Sfintilor Parinti. Este o mare nenorocire sa cazi din pricina nestiintei si a mintii usoare sub indrumarea unui invatator mincinos, daca orb pe orb va povatui vor cadea amandoi in groapa, a zis Domnul.”

Pg. 38 Sfantul Ignatie Brancianinov – Talcuire la Patericul Egiptean

Vedeți și articolul:

Inselari dracesti. Putem fi siguri că unii parinti slaviti de oameni sunt „vazatori cu duhul”? Mirenii si chiar monahii lipsiti de dreapta socoteala duhovniceasca sunt aproape totdeauna atrasi de amagitori, fatarnici si oameni care se gasesc in inselare draceasca, recunoscandu-i de sfinti si harismatici


Publicat în Inselari contemporane | Lasă un comentariu

Forțele masonice iudaizate au acaparat statul și ierarhii, modificând cărțile de cult

Despre acest subiect am mai scris:

Puterile sioniste vor sa se asigure ca adevarul este scos in afara legii Statului Mamona – idolul la care slujeste omul contemporan

Binecredinciosul Voievod Ştefan Cel Mare şi Sfânt îi pedepsea aspru pe trădătorii de ţară, pe când conducătorii actuali au vândut-o străinilor şi dau legi împotriva credinţei şi neamului

Ereticii Kiril, Daniel, Teofan etc… lucrează direct pentru înscăunarea lui antihrist în fața maselor de oameni adormite

Proiectul legislativ care scoate Ortodoxia în afara legii a trecut de Senat iar ortodocșii vor fi prigoniți de stăpânire cu acordul minciuno-ierarhilor trădători

Ar fi bine ca fiecare să își procure Biblia 1688:

sfantascriptura.com/Biblia_Bucuresti_1688.pdf

PSALTIREA de asemenea să fie veche:

drive.google.com/file/d/1jHKtj8b4A-ixN3aj_cHpBhu2zVY4gKtI/view

Cei de la Glasul Strămoșesc au făcut aceste importante semnalări în prefață:

„ În ultimul secol, vrăjmaşii lui Hristos au ţesut cu dibăcie pânza de păianjen care astăzi acoperă ochii celor mai mulţi dintre creştini. Iudeomasoneria a reuşit să nască şi să crească această blestemată erezie a ecumenismului, ajunsă iată la maturitate în vara anului 2016, odată cu sinodul tâlhăresc din Creta. Dar pentru a ajunge să muşte din trupul Bisericii aşa cum o face astăzi ecumenismul, a fost nevoie de o pregătire prealabilă a terenului. O direcţie importantă în acest proces o constituie modificarea cărţilor ortodoxe. Astfel, referindu-ne strict la Psaltire, au fost înlocuite anumite cuvinte, dându-le alte înţelesuri (spre exempludemoni a fost înlocuit cu idoli, spovedi a fost înlocuit cu lăudazăbovi a fost înlocuit cu cugeta ş.a.) sau au fost modificate anumite sensuri. Un alt exemplu îl avem în psalmul 90 versetul 6. În varianta de la 1688 avem: ’’De săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce în întuneric umblă, de întâmplare şi diavol de amiazăzi.’’. În Biblia de la 1914, regăsim aceeaşi formă: ’’De săgeata ce zboară ziua, de lucrul cel ce umblă în întuneric, de întâmplare şi de dracul cel de amiazăzi’’ În Biblia Sinodală din 1988, prima parte: ’’Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,’’ face parte din versetul 5, iar versetul 6 sună aşa: ’’De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.’’ Aceeaşi ’’molimă’’ o găsim şi într-o Psaltire din 2013. Mergem aleator şi ne oprim la Psalmul 44 versetul 10, care în Biblia de la 1688 sună aşa: ’’Smirnă şi stacti (ulei de smirnă)şi casie (scorţişoară), de la hainele tale; din turnuri de pil (fildeş), dintru care te-au bucurat fetele împăraţilor întru cinstea ta.’’ În Biblia Sinodală 1988, acelaşi verset sună aşa: ’Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta;’Observaţi printre alte modificări şi literele mari de la tale,te şi ta, dându-ne de înţeles că e vorba de Dumnezeu, ceea ce nu se regăseşte în Biblia de la 1688, nici în cea de la 1914. În Biblia Anania, versetul 10 e de fapt versetul 8 şi sună aşa: ’’Smirnă şi balsam şi aloe mireasma şi-o răspândesc din veşmintele Tale; din palate de fildeş Te înveselesc ele, fiice de împăraţi, întru cinstea Ta.’’ Putem da foarte multe exemple, dar ne vom întinde pe tot atâtea pagini câte are o Psaltire. Este evident că în ultima sută de ani, odată cu ecumenismul, s-au diluat psalmii, s-au ’’înmuiat’’ devenind aproape inofensivi pentru diavol. Ei au fost modificaţi fie de către întregi comisii, vezi Biblia Sinodală din 1988, fie de ierarhi masoni, fie de editurile deţinute de aceeaşi ierahi masoni, fie de jidovi. O altă inovaţie a fost aceea a schimbării anumitor timpuri ale verbelor, plasând astfel acţiunea psalmilor în trecut, ca pe o poveste, un basm ce s-a petrecut în negura vremurilor. Astfel: ’’Cel ce mă înalţi pe mine din porţile morţii’’ a devenit ’’Cel ce m-ai ridicat pe mine din porţile morţii’’ etc.”


O cititoare ne semnalează și ea:

romina zice: mai 8, 2019 la 5:13 pm

Doamne miluieste-ne!
Lasati-l pe MSC cu tot neamul lui si vedeti cam cat am fost pacaliti de evrei si cate schimbari au facut in crestinism dupa placul lor si al dumnezeului lor !!!
Cat de iudaizate sant Scriptura si cartile de Rugaciuni !!!
ex: psalmul 50 nelipsit in rugaciunile noastre -FA BINE DOAMNE INTRU BUNAVOIREA TA „SIONULUI” SI SA SE ZIDEASCA ZIDURILE IERUSALIMULUI .ATUNCI VOR BINEVOI JERTFA DREPTATII PRINOSUL SI ARDERILE DE TOT ,ATUNCI VOR PUNE PE” ALTARUL TAU VITEI” !!!
Deci ,cui ne rugam noi ?
Si apoi ,o ISTORIE a Bisericii de care nu am avut stiinta pana acum ,o aflam in „apostoliconul „!
Iertati !

În PSALTIREA de la 1688 PSALMUL 50 se termină astfel:

19 Îmbunează, Doamne, cu bunăvoirea Ta Sionul şi zidească-se zidurile Ierusalimului.

20 Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, aducere-în-sus şi arderi-de-tot; atunci vor aduce către jertfelnicul Tău viţei.



Psaltirea 1688

Și noi, am observat cu stupoare cum au cenzurat TRIODUL și PENTICOSTARUL. Iată un exemplu:

Sinaxar în Duminica Slăbănogului – Cele cinci foișoare pline de bolnavi închipuiesc că era bolnavă seminția evreiască la cele cinci simțiri. Nu aveau auz curat, pentru că ascultau fluierăturile șerpilor, iar nu învățăturile proorocilor

Sursa: Penticostar 1936 PDF

Pe toate site-urile moderne și ecumeniste, crestinortodox.ro, Lumina, Doxologia, Basilica, sinaxarul apare în varianta cenzurată. Fragmentul cu bold a fost scos cu totul din edițiile recente:

Sa se stie apoi ca acest slabanog este altul decat acela din Evanghelia de la Matei (cap. IX). Ca vindecarea aceluia s-a petrecut in casa, ajutat fiind de oameni, iar Domnul, cu acest prilej a grait: «Iarta-ti-se tie pacatele»; pe cand vindecarea acestuia s-a savarsit in pridvor, si acesta nu a avut om care sa-l arunce in scaldatoare, precum spune Sfanta Evanghelie, ci si-a ridicat singur patul, ca si acela.

Acele cinci foișoare pline de bolnavi închipuiesc că era bolnavă seminția evreiască la cele cinci simțiri: La vedere, la pipăire, la pipăire, la gust, la auz și la miros. La acestea erau bolnavi feciorii evreiești că nu aveau ochi curați, pentru că vedeau minunile și nu le băgau în seamă. Nu aveau gust mulțumitor de vreme ce mâncând mană, căutau cărnuri. Nu aveau mirosul întreg al miresmei Stăpânului, ci au voit putoarea diavolului. Nu aveau auz curat, pentru că ascultau fluierăturile șerpilor, iar nu învățăturile proorocilor. Nu aveau pipăitul de folos, de vreme ce pe idoli îi numeau dumnezei, lepădându-se de Dumnezeul cel viu. 

Vindecarea slabanogului se praznuieste acum, fiindca si ea s-a petrecut in rastimpul Cincizecimii; ca si a orbului si ca si intamplarea cu samarineanca.

Astfel praznuim pe Toma si pe Mironosite, spre dovedirea invierii lui Hristos din morti; iar pe celelalte, petrecute pana la inaltare, le praznuim fiindca au fost savarsite in chip deosebit, in timpul praznuirii de catre iudei a Cincizecimii. Si pentru ca astfel, cel putin, le aminteste Sfanta Evanghelie de la Ioan.

După cum vedeți, pe site-urile crestinortodox.ro și Basilica apare doar atât:

https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-slabanogului/sinaxar-duminica-slabanogului-144836.html


https://basilica.ro/22-d-sf-mc-vasilisc-si-marcel-sfintii-parinti-de-la-sinodul-al-ii-lea-ecumenic-duminica-a-iv-a-dupa-pasti-vindecarea-slabanogului-de-la-vitezda/

Sa se stie apoi ca acest slabanog este altul decat acela din Evanghelia de la Matei (cap. IX). Ca vindecarea aceluia s-a petrecut in casa, ajutat fiind de oameni, iar Domnul, cu acest prilej a grait: «Iarta-ti-se tie pacatele»; pe cand vindecarea acestuia s-a savarsit in pridvor, si acesta nu a avut om care sa-l arunce in scaldatoare, precum spune Sfanta Evanghelie, ci si-a ridicat singur patul, ca si acela.

Vindecarea slabanogului se praznuieste acum, fiindca si ea s-a petrecut in rastimpul Cincizecimii; ca si a orbului si ca si intamplarea cu samarineanca.

Astfel praznuim pe Toma si pe Mironosite, spre dovedirea invierii lui Hristos din morti; iar pe celelalte, petrecute pana la inaltare, le praznuim fiindca au fost savarsite in chip deosebit, in timpul praznuirii de catre iudei a Cincizecimii. Si pentru ca astfel, cel putin, le aminteste Sfanta Evanghelie de la Ioan.



Publicat în Ecumenism, Lectura zilnica a unui crestin | 11 comentarii