ECUMENISMUL ÎNAINTEAZĂ FULGERĂTOR. ÎNCHINARE LA MAMONA PE FAȚĂ. Preoții vânduți au ajuns să propovăduiască ceea ce au condamnat Sfinții…


 

„După făgăduinţa Sfântului Dumnezeu, va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă s-a înmulţit păgânătatea lumii şi pretutindeni tot felul de lucrări rele se lucrează. Şi pentru aceasta, Preacuratul Stăpân va slobozi duhul înşelăciunii, ca să ispitească lumea pentru păgânătatea ei, de vreme ce oamenii au voit a se depărta de Dumnezeu şi a-l iubi pe vicleanul (2 Tesaloniceni 2,11).”

-Din Cuvântul Sfântului Efrem Sirul pentru a doua Venire a Domnului, sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist

La întâlnirea ecumenistă și cu simboluri antihristice, ITO 2018 ce a avut loc la Sibiu, nu a lipsit nici promovarea desfrâului și a muzicii destrăbălate. Preotul Constantin Necula, care urmează planul dușmanilor ortodoxiei, a prezentat-o pe cântăreața Andra, la un concert din cadrul acestei întâlniri de pionierat pentru primirea fără opreliști a lui antihrist.

Însemnele illuminati din industria muzicală românească: Andra

https://www.iqool.ro/insemnele-illuminati-din-industria-muzicala-romaneasca/

Ajung și la una dintre cele mai îndrăgite artiste din țara noastră, Andra. Ați spune că la ea nu vă așteptați. Ei bine, în videoclipul piesei „Inevitabil va fi bine” aceasta, la fel ca și Antonia, imită semnul lui Baphomet. O piesă cu un mesaj atât de pozitiv, poate avea o așa influență negativă?

Iată ce înseamnă industria muzicală! Închinare la diavol pe față!

Asta face și ITO în prezent cu sprijinul ierarhilor masoni! Semnul lui Baphomet e promovat de preoți și ierarhi vânduți masoni, la fel și numărul fiarei.

page

Înfiorător, dar acestor tineri și majorității oamenilor contemporani păgânizați, li se pare că totul este bine!

Constatăm cu durere realitatea gravă: Preoții vânduți au ajuns proorocii mincinoși ai lui antihrist, iar păcatul e considerat virtute. Preotul Constantin Necula susține satanismul, desfrâul și muzica ocultă… Despre acțiunile new–agiste ale părintelui Constantin Necula, citiți mai multe la:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/02/19/feriti-va-de-hristosii-mincinosi-si-de-slujitorii-satanei/

Ecumenismul a înaintat fulgerător. Decăderea morală, care a avut loc în ultimul veac într-un mod accelerat, este promovată din ce în ce mai intens. Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți sunt călăuza creștinilor, dar acum sunt călcate în picioare chiar de preoți! Ce lucru poate fi mai cumplit decât acesta?

„Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-au întors ochii, şi Eu sunt înjosit de către aceştia.” Iezechiel 22: 26

Iată ce spune Sfîntul Ioan Gură de Aur despre cât de grave sunt păcatele preoților, care sunt datori a păzi cu strășnicie poruncile evanghelice și învățăturile Sfinților Părinți primite prin Duhul Sfânt. Cu atât mai mult dacă preotul acela nu numai că încalcă Legea cea Nouă, ci o strică cu bună-știință, smintind zeci de mii de suflete!

A păcătuit cineva după venirea lui Hristos? Dacă moare fără să fi aflat învăţătura, va fi pedepsit mai greu decât toţi cei din timpurile de mai înainte. Păcatul a fost săvârşit după baia botezului? Nimic nu poate uşura greşeala. Dacă acum, un preot a săvârşit păcatul? Iată răul cel mai mare. Vedeţi, aşadar, într-un acelaşi păcat, câte deosebiri!

O altă deosebire încă trebuie cunoscută. „Cel ce ştie voia Domnului şi n-o face, se cade să fie aspru pedepsit”.

https://ioanguradeaur.wordpress.com/category/despre-pacat/page/3/

http://www.ioanguradeaur.ro/40/61-o-greseala-e-cu-atat-mai-grea-cu-cat-i-s-a-atras-atentia-aceluia-care-a-savarsit-o/

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/andra-pe-scena-ito-din-piata-mare-prezentata-de-parintele-necula-nu-suntem-impotriva-sufletului-oamenilor-137953.html

Îndrăgita artistă Andra a concertat sâmbătă seara la Sibiu, în cadrul celei de-a treia zile a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși, care reunește peste 3000 de tineri din întreaga lume, veniți să participe la manifestările de la Sibiu.

După ce, sâmbătă seara, ITO 2018 a adus în Piața Mare un spectacol de muzică populară, sâmbătă seara a avut loc concertul de muzică pop, cu Andra și Compact B.

La scurt timp după ora 20.00, Andra a fost anunțată pe scenă de părintele profesor Constantin Necula, preotul ortodox apreciat în mod deosebit de tineri.

”Dragi sibieni, concertul Andrei, al trupei Compact, ca și celelalte care au fost până acum sunt darul tinerilor ortodocși ai României pentru Sibiu. Am promis, în momentul Colectiv, că în calitate de preot al Bisericii Ortodoxe, cu Crucea pe piept, voi ieși să prezint muzică bună românească, parte integrantă a spiritualității românești, apreciată oricând”, a spus Părintele Necula.

El a vorbit și despre motivul pentru care Biserica a oferit tinerilor un astfel de concert.

”Pentru a vă spune că suntem oameni, nu suntem împotriva sufletului oamenilor și că pentru oameni ca Andra merită oricând să girezi un suflet de taină și de bucurie”, a mai spus Constantin Necula, urându-i Andrei ”să facă tot ce se poate ca să-și păstreze vocea vie și chipul luminos”.

Piața Mare a fost plină de sibienii veniți să o asculte pe Andra, dar și de particianții la ITO.
Artista și-a început recitalul cu hiturile sale binecunoscute de fani, după care a continuat cu muzică populară.

Concertul Andrei a fost urmat de concertul trupei Compact B.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fito2018%2Fvideos%2F2166445250295192%2F&show_text=0&width=560

 

Din cartea părintelui Nicodim Măndiţă – Vămile Văzduhului– despre jocuri

Jocurile şi cîntecele curveşti sunt lucrări, slujbe idolatre, drăceşti, infernale. Aşa ne adeveresc Sfintele Scripturi, Sfintele Soboare Apostolice, ecumenice, locale, Istoria Bisericească, Vieţile Sfinţilor, Cazania, Proloagele, Sfintele Pravili.

” Nimeni nu poate sluji la doi domni – zice Mântuitorul – adică şi lui Dumnezeu şi lui Mamona… Cel ce nu este cu Mine împoriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte ” (Mt. 6, 24; 12, 30).

„În cetatea (Biserica Triumfătoare din ceruri) Domnului, nu va intra nimic pângărit, şi nimic care e dedat cu spurcăciune şi minciună, ci numai cei scrişi în cartea Vieţii Mielului… Afară câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi toţi care lucrează şi iubesc minciuna” (Apocalipsa 21, 27; 22, 15)

Nota: Inchinarea la idoli este închinarea la păcat, în orice formă s-ar săvârşi acel păcat: şi precizez că şi un gînd răutăcios, este închinare la idoli. Ţinerea minte a răului, este o închinare nu la idoli ci la satana însuşi.

În Vieţile Sfinţilor, în Sfintele Pravile, Cazaniile Bisericii …ni se spune clar că: jocurile pe la cîrciumi, de prin case particulare sau publice sunt lucrări idolatre, drăceşti, satanice; iar cumetriile, nunţile, patroanele şi sărbătorile cu muzicanţi lumeşti, cîntece curveşti şi jocuri sau horă, sunt prăznuiri drăceşti care scot din Biserica lui Hristos şi din Împărăţia lui Dumnezeu pe creştinii şi creştinele care joacă ori participă, sau privesc acolo. (Cazania 23 aprilie, Mt. 7, 26-27; 8, 12)

Aşa de pildă: ni se povesteşte că diavolii jucau, chiuiau, băteau în palme şi fluierau în preajma Sfântului Antonie care se ruga şi cânta lui Dumnezeu, după care ei au început a plânge şi a se tângui, obosiţi cu totul. (Vieţile Sfinţilor – 17 ianuarie o.c. p. 743)

Diavolii pun hăţuri celor ce joacă şi fac glume. Majoritatea creştinilor şi clericilor după ieşirea din slujba Bisericii, se târăsc de draci la jocuri; iar banii daţi la muzicanţi sunt nişte jertfe date diavolului. (Vieţile Sfinţilor – 23 decembrie o.c. pp 1193-4)

Diavolii au venit la Cuviosul Teodosie cu muzici, fluiere şi chiuituri …(Vieţile Sfintţilor – 3 mai o.c. p 231)

Sfântul Simeon vede în vedenie pe satana stând pe scaun şi diavoli mulţi în jurul lui, cu podoabe de înşelăciune, în sunete de trîmbiţe, fluiere, cimpoaie şi alte felurite instrumente muzicale şi felurite curse ale păcatelor. (Vieţile Sfinţilor – 24 mai o.c. pp 1120 -1)

Sfântul Mucenic Filimon, comediantul, făcându-se creştin, cu rugăciunea a pogorât foc din cer şi a ars toate intrumentele cu care făcea comediile provocatoare de râs, haz şi veselii păcătoase. (Vieţile Sfinţilor – 14 decembrie o.c. pp. 1193 – 4)

Sfântul Sinod al VII-lea prin canonul 22 hotărăşte că : ” Pe la mese, nunţi (creştinii mireni) toate să le facă spre slava lui Dumnezeu; iar meşteşugirile muiereşti şi sataniceşti cântece, prin răsfrângeri curveşti de jocuri, ori prin răcnete, chiote …căci asupra celor ce fac acelea, vine proorocescul blestem care zice: ” Vai celor ce cu alăută şi cu cântări beau vinul; iar la lucrurile, Domnului nu se uită, şi la lucrurile mâinilor Lui nu gândesc” (Isaia 5, 12)

Canonul 54 al sinodului din Laodiceea: ” La nunţile unde vor fi muzicanţi şi jocuri să nu meargă, şi de la cei ce vor aduce acelea, să fugă.”

Cazania Bisericii la sărbătoarea tuturor Sfinţilor, zice: „Jocurile sunt drăceşti”

La 1 septembrie: ” Jocurile se fac spre necinstea lui Dumnezeu”

La 14 octombrie: ” Primii creştinii n-au serbat cu jocuri …care sunt lucruri drăceşti”

La 25 decembrie: ” Să serbăm nu cu praznice păgîneşti, cu jocuri, beţii …”

La 23 aprilie: ” Cuvintele deşarte, jocurile şi cîntecele lumeşti, sunt lucruri drăceşti, şi cei ce le vor face,parte cu Hristos nu vor avea ”

Jocurile, chiuiturile, cîntecele lumeşti, înjurăturile de cele sfinte, drăcuielile, sudalmele …sunt rămăşiţe idolatre care despoaie pe creştini de Hristos şi-i umple de duh demonicesc.

” Unde sunt sfintele cărţi – zice Sfântul Efrem Sirul – şi citirile, acolo este veselie a drepţilor şi mîntuire a auzitorilor; iar unde sunt alăute şi hore, acolo e întunecare a bărbaţilor şi a femeilor şi praznicul diavolului…”

Aceasta o arată şi Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând: ” Unde sunt jocuri, acolo diavolul sare în mijloc, şi casa în care se fac jocuri, e locaşul dracilor.”

Eu – strigă cu tărie Sfântul Ioan Gură de Aur – îndrăznind, dau pe faţă că: unde sunt dansuri şi jocuri acolo şi diavolul e prezent şi curvia nu face numai oameni înverşunaţi, ci şi ucigători de nevinovaţi… ” (OM. 14 la Mt. ; I Cor 10, 7)

A doua Venire a Domnului, sfarsitul lumii si venirea lui Antihrist

Sfântul Efrem Sirul – Cuvânt pentru a doua Venire a Domnului, sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist

Cum voi putea eu, Efrem cel prea mic şi păcătos şi plin de greşeli, să spun cele mai presus de puterea mea? Dar, de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei necărturari i-a învăţat înţelepciunea şi pe credincioşii cei de pretutindeni i-a luminat, şi pe a noastră limbă o va lumina cu îndestulare spre folosul şi zidirea, şi a mea, a celui ce zic, şi a tuturor ascultătorilor. Şi voi grăi întru dureri şi voi spune întru suspine pentru sfârşitul lumii acesteia de acum şi pentru cel prea fără de ruşine şi cumplit balaur, cel ce va să tulbure pe toate cele de sub cer şi să bage teamă şi împuţinare de suflet şi cumplită necredinţă în inimile oamenilor şi să facă arătări şi semne şi înfricoşări, încât de ar putea să amăgească şi pe cei aleşi, şi pe toţi să-i înşele cu mincinoase semne şi cu năluciri de arătări, care se vor face de către dânsul (Matei 24, 25).

După făgăduinţa Sfântului Dumnezeu, va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă s-a înmulţit păgânătatea lumii şi pretutindeni tot felul de lucrări rele se lucrează. Şi pentru aceasta, Preacuratul Stăpân va slobozi duhul înşelăciunii, ca să ispitească lumea pentru păgânătatea ei, de vreme ce oamenii au voit a se depărta de Dumnezeu şi a-l iubi pe vicleanul (2 Tesaloniceni 2,11).

Fraţilor, mare nevoinţă va fi în vremurile acelea – mai ales celor credincioşi când se vor săvârşi semne şi minuni cu multă stăpânire de însuşi balaurul, când se va arăta pe sine ca un dumnezeu, cu năluciri înfricoşate, zburând în văzduh, şi toţi dracii ca îngerii în văzduh înălţându-se înaintea tiranului (2 Tesaloniceni 2, 4). Că vor striga cu tărie, schimbându-şi chipurile, înfricoşând fără de măsură pe toţi oamenii. Atunci, fraţilor, oare cine se va afla îngrădit şi petrecând neclintit, având în sufletul său semnul Celui Unuia-Născut, Fiul Dumnezeului nostru, adică Sfânta Sa Cruce? Când va vedea necazul acela nemângâiat, făcut pretutindeni, peste tot sufletul care nu va avea de nicăieri mângâiere, nici iarăşi slăbire pe pământ şi pe mare, când va vedea toată lumea tulburată şi va fugi fiecare să se ascundă în munţi, unii adică murind de forat», iar alţii ca ceara de sete cumplită şi nu va fi cine să-i miluiască pe ei, când va vedea toate feţele lăcrimând şi cu dorire întrebând dacă au cumva se află vreun cuvânt al lui Dumnezeu pe pământ. Şi nicăieri nu-l va auzi.

Cine, oare va suferi zilele acelea? Şi cine va rabda necazul cel nesuferit când va yeni amestecarea popoarelor oe vor verride la marginile pământului pentru vederea tiranului si mulţi închinându-se înaintea tiranului, strigând cu cutremur: „Tu eşti mântuitorul nostru!”? Marea se va tulbura şi pământul se va usca, cerurile nu vor ploua, tulpinile se vor veşteji şi toţi cei ce vor fi pe pământul răsăritului, către apus vor fugi de multă frică. Şi iarăşi cei ce vor fi la apusul soarelui vor fugi către răsărit; vor fugi cu cutremur. Atunci, luând obraznicul stăpânire, va trimite draci în toate marginile pământului, ca să propovăduiască plini de îndrăznire: „împărat mare s-a arătat cu slavă. Veniţi de îl vedeţi pe el”.

Cine, oare, va avea suflet de diamant, încât să sufere vitejeşte toate smintelile acelea? Cine, oare, va fi acest om, precum am mai zis, ca toţi îngerii să-l fericească pe el? Că eu, fraţilor iubitori de Hristos şi desăvârşiţi, m-am înfricoşat numai din pomenirea numelui balaurului, cugetând în mine necazul ce va fi oamenilor în vremurile acelea şi în ce fel se va arăta acest balaur pângărit şi aspru neamului omenesc. Iar mult mai amar se va arăta Sfinţilor, celor ce vor putea birui nălucirile lui. Că atunci vor fi mulţi cei ce se vor afla bineplăcuţi lui Dumnezeu şi se vor putea mântui în munţi şi în dealuri şi în locuri pustii, cu multe rugăciuni şi plângeri nesuferite. Că Sfântul Dumnezeu, văzându-i pe dânşii întru plângere nemângâiată şi întru credinţă curată, se va milostivi spre ei ca un Părinte iubitor de fii şi îi va păzi pe ei unde se vor ascunde.

Că preapângăritul nu va înceta căutând pe Sfinţi şi pe pământ şi pe mare, socotind că a împărăţit de acum înainte pe pământ, şi pe toţi îi va supune. Şi va socoti ticălosul să stea împotrivă în ceasul acela înfricoşat când va veni Domnul din Ceruri, neştiind ticălosul a sa neputinţă şi mândrie, pentru care a şi căzut. Cu toate acestea, va tulbura pământul şi va înfricoşa pe toate cu mincinoasele semne vrăjitoreşti; şi nu va fi în vremea aceea, când va veni balaurul, slăbire pe pământ, ci necaz mare, tulburare şi amestecare, morţi şi înfometaţi întru toate marginile pământului. Că însuşi Domnul nostru cu dumnezeiasca Sa gură a zis: „Că unele ca acestea nu s-au arătat din începutul zidirii” (Matei 24, 21).

Iar noi, păcătoşii, cu ce vom asemăna nevoia cea peste măsură de mare a ei, încă şi netâlcuită, dacă Dumnezeu aşa a numit-o pe dânsa? Insă să-şi pună fiecare mintea sa cu dinandinsul întru sfintele cuvinte ale Domnului şi Mântuitorului nostru, cum că pentru nevoia şi necazul cel prea mare, va scurta zilele necazului aceluia, prin a Sa milostivire sfătuindu-ne pe noi şi zicând: „Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră nici iama, nici sâmbăta” (Matei 24,20). Şi iarăşi: „Privegheaţi totdeauna, adeseori rugându-vă ca să vă faceţi vrednici a scăpa de necaz şi a sta înaintea lui Dumnezeu, că vremea este aproape” (Luca 20,36). Şi întru această răutate stăm toţi şi nu credem, dar să ne rugăm necontenit cu lacrimi şi cu rugăciuni, noaptea şi ziua, căzând la Dumnezeu, ca să ne mântuim noi, păcătoşii.

Dacă are cineva lacrimi şi umilinţă să se roage Domnului, ca să ne izbăvim de necazul ce va fi pe pământ; ca să nu vadă nicidecum nici pe fiara, nici să audă înfricoşările ei, că va fi pe alocuri foamete, cutremure şi morţi de multe feluri pe pământ. Viteaz suflet va avea cel care va putea să-şi ţină viaţa sa în mijlocul smintelilor. Că dacă puţin va slăbi omul în credinţă, lesne va fi înconjurat şi va fi robit de semnele balaurului celui rău şi viclean. Şi neiertat se va afla unul ca acesta la Judecată, întrucât sieşi vânzător se va afla, ca unul ce a crezut tiranului de bunăvoie. De multe rugăciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o, iubiţilor, ca să se afle cineva dintre noi întărit întru ispite. Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei, cele ce se vor face, pentru că luptător fiind împotriva lui Dumnezeu, pe toţi va voi să-i piardă.

Luaţi aminte, fraţii mei iubitori de Hristos, ce a făcut israelitenilor în pustie când ieşeau din Egipt, cum i-a amăgit pe ei ticălosul şi preaspurcatul, ca să facă toţi acel păcat preacumplit, că a învăţat pe Valaam ca să dea lui Balac, împăratul madianiţilor, sfat rău şi pe popor să-l amăgească spre desfrânare, ca deodată să-i piardă pe ei, după ce toţi se vor desfrâna cu femeile, ca nişte dobitoace. Şi au pus femei cu ochi neruşinaţi şi mese pline de stropiri şi de jertfe înaintea porţilor, pe toţi trăgându-i spre moarte, ca acela care va vrea să se desfrâneze cu spurcatele acelea, mai înainte să aducă jertfa şi apoi să intre la dânsele. Că femeile nu luau plata de la popor, ci îi sileau pe toţi cei ce veneau Ia dânsele să jertfească. Şi au pus înaintea boierilor pe fiicele boierilor; aşijderea şi bogaţilor, pe fiicele bogaţilor; iar pe cele mai multe dintre femei, de obşte, la tot poporul cel de jos, vrând pe toţi deodată să-i vâneze spre moarte, ca nici bogatul să nu se îngreţoşeze de cei săraci, nici boierii de fiica cea săracă a celui de jos (Numeri 25).

Văzut-ai lucrarea nedreptăţii şi vicleană meşteşugire, cum tuturor le-a săpat gropi spre moarte? Văzut-a cineva dintre voi cândva vreun lucru ca acesta fără de ruşine? Pe desfrânare a ţinut-o ca pe sabia cea cu două tăişuri, căci cu două morţi cumplite secerau femeile pe cei intrau la dânsele: şi ca să jertfească, şi să se desfrâneze. Că în acest fel va face tiranul, ca toţi să poarte pecetea fiarei când va veni în vremea sa, la plinirea vremurilor; să amăgească cu semne pe toţi, şi apoi, aşa să cumpere aceştia bucate şi tot felul de trebuinţe; şi să pună cârmuitori de popor, ca toţi să săvârşească porunca lui.

Luaţi aminte, fraţii mei, la covârşirea fiarei şi meşteşugirile vicleniei, cum de la pântece îşi începe lucrarea: că după ce se va strâmtora cineva de lipsa de bucate, să fie silit a primi pecetea aceluia, păgânescul chip, dar nu peste toate mădularele trupului, ci peste mâna dreaptă, aşijderea şi pe frunte, ca să nu aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mâna dreaptă cu semnul Sfintei Cruci, iar pe frunte nicidecum a se însemna cu Sfântul Nume al Domnului, nici cu Preaslăvita şi Cinstita Cruce a lui Hristos şi a Mântuitorului nostru. Că ştie ticălosul că, dacă se va pecetlui cineva cu Crucea Domnului, se risipeşte toată puterea lui şi pentru aceasta pecetluieşte dreapta omului, că aceasta este cea care pecetluieşte toate mădularele noastre. Asemenea şi fruntea, care este ca un sfeşnic ce poartă pe faţă făclia luminii, adică semnul Mântuitorului nostru.

Deci, fraţii mei, înfricoşată nevoinţă va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, ca până în ceasul morţii să nu se teamă, nici să stea în moleşire, când va închipui balaurul puterea sa în locul Crucii Mântuitorului. Că în acest chip va face ca Numele Domnului şi Mântuitorului nostru nicidecum să se pomenească în vremurile acestuia Şi aceasta o va face, fiindcă se teme şi se cutremură neputinciosul de Sfânta Putere a Mântuitorului nostru. Că de nu se va pecetlui cineva cu pecetea aceluia, nu se va robi de nălucirile lui şi nici Domnul nu Se va depărta de la unii ca aceştia, ci îi va lumina şi îi va trage către Sine.

Se cade să înţelegem noi, fraţilor, cu tot dinadinsul, că nălucirile vrăjmaşului sunt nemilostive şi fără de omenie. Iar Domnul nostru cu linişte va veni la noi, la toţi, ca să gonească de la noi meşteşugirile fiarei. Deci, noi, ţinând neabătută credinţa lui Hristos, cu uşurinţă vom birui puterea tiranului. Gând neschimbat să ne câştigăm şi bună statornicie şi se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să ne facă.

Eu, preamicul, fraţilor, vă rog pe voi, iubitorilor de Hristos, să nu ne moleşim, ci mai vârtos să ne facem puternici cu puterea Crucii. Netrecuta nevoinţă este lângă uşi.

Platoşa credinţei să o luăm toţi. Să scoatem cu dragoste din izvorul cel dumnezeiesc nădejdile mântuirii sufletelor noastre – pe nezidita, zic, iubiţilor fraţi, Treimea cea de o fiinţă, Care este izvor ce izvorăşte viaţa. Dacă se va îngrădi cu acest fel de arme sufletul nostru, nu va fi călcat de balaur. Cu toate acestea, se cade nouă a ne ruga ca să nu intrăm în ispită, nici să fugim iarna.

Deci, fiţi gata, ca nişte robi credincioşi, neprimind pe altul. Furul şi pierzătorul şi cel fără de omenie, mai întâi va veni întru ale sale vremuri, ca să fure şi să junghie şi să piardă turma cea aleasă a lui Hristos, Adevăratul Păstor. Căci va lua asupra sa chipul Adevăratului Păstor, ca să înşele oile turmei. Insă cei ce vor cunoaşte arătat glasul cel sfânt al Adevăratului Păstor, îndată îl vor cunoaşte. Că glasul pierzătorului nu se asemănă cu cel al Adevăratului Păstor, fiindcă este rânitor. Glasul fiind plin de chipul furului, îndată se cunoaşte în ce fel este acesta.

Deci, să ne învăţăm, o, prieteni, cu ce fel de chip va veni pe pământ şarpele cel fără de ruşine, fiindcă Mântuitorul, vrând să mântuiască neamul omenesc, S-a născut din Fecioară şi prin chipul omului a amăgit pe vrăjmaşul cu Sfânta Putere a Dumnezeirii Lui. Şi blând şi smerit a fost pe pământ, ca pe noi să ne înalţe de la pământ la Cer. Căci cu încredinţare şi cu adevărat, Dumnezeu Cel Ce S-a zămislit, Acelaşi întrupându-Se, Acelaşi născându-Se din Sfânta Fecioară cu trupul nostru, a mântuit prin patima Crucii tot neamul omenesc, dând porunci. Şi iarăşi va să vină în ziua cea mai de pe urmă, să judece viii şi morţii şi să răsplătească tuturor după faptele lor, drepţilor şi necredincioşilor, ca un Drept Judecător. Aceasta cunoscând-o vrăjmaşul, că iarăşi va să vină din Cer Domnul cu slava Dumnezeirii, a socotit şi acesta să ia asupra sa chipul venirii Lui şi să ne înşele pe noi.

Iar Domnul nostru va veni pe pământ pe nori luminoşi, ca un fulger înfricoşat (Matei 24, 27-28). Dar vrăjmaşul nu va veni aşa, că este viclean. Se va naşte, cu adevărat, dintr-o fecioară spurcată care va fi unealta lui. Şi nu el însuşi se va întrupa, ci cu acest fel de chip va veni prepângăritul, ca un fur, ca să înşele pe toţi: smerit, liniştit, urând cele nedrepte, dinspre idoli întorcându-se, evlavia mai mult cinstindu-o, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, prea cu bună aşezare, blând către toţi, cinstind cu cuviinţă neamul iudeilor, fiindcă ei aşteaptă venirea aceluia Şi, pe lângă toate aceste semne, va face arătări şi înfricoşări cu multă stăpânire. Se va făţărnici cu vicleşug să placă tuturor, ca degrabă să fie iubit de către mulţi. Daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta şi cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat.

Şi după ce multe noroade şi gloate vor vedea nişte fapte bune ca acestea şi puteri, toţi cu o socoteală se vor face şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alţii: „Au, doară, se mai află vreun om bun şi drept ca acesta?” Şi, mai mult, poporul cel ucigaş al iudeilor îl va cinsti şi se va bucura de împărăţia lui. Pentru aceea, ca unul ce va cinsti mai mult locul şi templul evreiesc, va arăta lor că are purtare de grijă pentru dânşii.

Şi când va împărăţi balaurul pe pământ, cu mare sârguinţă toate popoarele i se vor face ajutătoare. Edom şi Moab, încă şi fiii lui Amon, i se vor închina şi ei cu bucurie ca unui adevărat împărat; se vor face cei dintâi apărători ai lui. Se va întări îndată împărăţia aceasta şi va bate cu mânie trei împăraţi mari. Apoi, se va înălţa inima lui şi va vărsa balaurul amărăciunea sa, punând înaintea celor din Sion veninul morţii. Tulburând lumea, va clinti marginile, va necăji toate, va pângări suflete. Căci nu se va mai arăta ca un cucernic, ci cu totul întru toate aspru, fără de omenie, iute, mânios, cumplit, nestatornic, înfricoşat, slut, urâcios, greţos, sălbatic, pierzător, obraznic şi sârguindu-se – întru a sa nebunie – a arunca în groapa păgânătăţii tot neamul omenesc. Cu minciuni va înmulţi semne în mulţime. Şi stând înainte multe alte popoare şi lăudându-l pe el pentru năluciri, va striga cu glas tare, încât se va clinti şi locul întru care popoarele vor sta înaintea lui, şi le va grăi cu îndrăznire: „Cunoaşteţi toate popoarele puterea şi stăpânirea mea. Iată, înaintea voastră a tuturor poruncesc acestui munte ce este de cealaltă parte, ca acum să se mute de aici, de această parte de mare, prin cuvântul meu”.

Şi va zice spurcatul: „Ţie îţi poruncesc: Mută-te dincoace de mare!” Şi va alerga muntele în ochii privitorilor, însă nicidecum clătindu-se din temeliile sale, căci cele ce Dumnezeu Cel Preaînalt dintru începutul zidirii le-a întărit şi le-a înălţat, asupra acestora preaspurcatul stăpânire nu are, ci va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti. Şi, iarăşi, altui munte ce va sta în adâncul mării celei mari, fiind ostrov foarte mare, îi va porunci să se ducă şi pe uscat să stea în ţărmuri veselitoare spre veselia privitorilor, ostrovul nicidecum din mare mişcându-se. Iar balaurul îşi va întinde mâinile sale şi va aduna mulţime de târâtoare şi de păsări. Aşijderea va păşi pe deasupra adâncului şi ca pe uscat va umbla peste dânsul şi le va năluci pe toate. Şi mulţi vor crede şi îl vor slăvi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iar ochii inimii celor ce vor avea pe Dumnezeu întru ei se vor lumina şi cu de-amănuntul vor privi prin credinţa curată şi vor cunoaşte înşelăciunea lui. După aceasta se va sui pe apa mării şi aşa va umbla pe apă ca pe uscat. Şi aşa va năluci şi va înşela lumea şi mulţi vor crede lui şi îl vor slăvi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iar câţi vor avea frica lui Dumnezeu întru dânşii şi ochii inimii luminaţi, vor cunoaşte cu adevărat că nici muntele nu s-a mişcat din locul său, nici ostrovul nu s-a mutat din mare pe pământ. Şi toate acestea întru numele său le va săvârşi Antihrist. Că nu va primi să numească pe curatul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, căci este luptător de Dumnezeu şi fiu al pierzării.

Acestea aşa făcându-se şi popoarele închinându-se lui şi ca pe un dumnezeu lăudându-l, din zi în zi se va mânia Cel Preaînalt din Ceruri, îşi va întoarce faţa Sa dinspre el şi se vor face ciume cumplite, foamete necurmată, cutremure neîncetate, foamete şi strâmtorare pretutindeni, necaz mare, morţi necontenite, temere înfricoşată şi tremur nepovestit. Atunci cerurile nu vor ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor lipsi, râurile vor seca, iarba nu va mai odrăsli, verdeaţa nu va mai răsări, copacii din rădăcină se vor usca şi nu vor mai rodi, peştii mării şi chiţii dintr-însa vor muri. Şi, aşa, marea va trimite putoare pierzătoare şi sunet înfricoşat, încât vor slăbi şi vor muri oameni de frică.

Atunci va plânge cumplit tot sufletul şi va suspina; atunci toţi vor vedea necaz nemângâiat cuprinzându-i pe dânşii noaptea şi ziua şi nicăieri nu vor afla să se sature de bucate, că povăţuitori aspri de popoare se vor pune în tot locul. Şi dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului pe frunte sau pe mâna dreaptă, va cumpăra puţine bucate din cele ce se vor afla. Atunci vor muri prunci la sânul maicii lor, va muri şi maica deasupra pruncului ei şi vor muri tatăl împreună cu femeia şi cu fiii în uliţe şi nu va fi cine să-i îngroape şi să-i strângă în morminte. Din mortăciunile cele multe ce vor fi aruncate în uliţe se va face rea putoare pretutindeni, care va necăji pe toţi cei vii.

Dimineaţa toţi vor zice cu durere şi cu suspinuri: „Când se va face seară, să dobândim odihnă?” Venind seara, iarăşi cu lacrimi prea amare vor grăi întru dânşii: „Oare când se va lumina, ca să scăpăm de necazul ce ne stă asupră?” Şi nu va fi unde să fugă sau să se ascundă, că se vor tulbura toate, marea şi uscatul. Pentru aceasta ne-a zis nouă Domnul: „Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru” (Matei 24, 42).

In mare şi pe pământ va fi rea putoare, foamete, cutremure; în mare – tulburare, pe pământ – tulburare; înfricoşări în mare, înfricoşări pe pământ. Aurul mult şi argintul şi hainele cele de mătase, nimic nu vor folosi cuiva întru necazul acela, ci toţi îi vor ferici pe morţii cei îngropaţi mai înainte de a veni necazul acela mare pe pământ. Că atunci va fi aruncat şi aurul şi argintul în uliţe şi nu va fi nimeni cine să-l ia, fiindcă vor fi urâte toate. Ci toţi se vor sârgui a fugi şi a se ascunde şi nicăieri nu va fi cu putinţă să se ascundă de necaz. însă împreună cu foamea şi cu necazul şi cu frica se vor afla fiare şi târâtoare de trupuri mâncătoare, muşcându-i.

Dinlăuntru frică şi dinafară cutremur. Şi noaptea şi ziua pe uliţe vor fi mortăciuni, în uliţe putoare, în case, putoare; în uliţe, foame şi sete – în case, foame şi sete; în uliţe, glas de plângere – în case, glas de plângere; în uliţe, gâlcevi – în case, gâlcevi; în uliţe, amar – în case, amar. Unul pe altul cu plângere îl va întâmpina: tatăl pe fiu şi fiul pe tată; mama pe fiică şi fiica pe mamă; prieteni pe prieteni, în uliţe îmbrăţişându-se, vor leşina; şi fraţi cu fraţi îmbrăţişându-se, vor muri. Se va veşteji şi frumuseţea feţei a tot trupul şi se vor face feţele lor ca de mort. Va fi greţoasă şi urâtă chiar frumuseţea femeilor. Se va veşteji tot trupul şi pofta oamenilor.

Şi toţi cei ce s-au plecat cumplitei fiare şi au luat pecetea aceea, adică păgânescul chip al spurcăciunii, alergând către dânsul, vor zice lui cu durere: „Dă-ne nouă să mâncăm şi să bem, că toţi murim de foame, cumplit strâmtorindu-ne, şi goneşte de la noi fiarele cele înveninate”. Şi, neavând, ticălosul va răspunde cu multă asprime, zicând: „De unde să vă dau eu vouă, o, oamenilor să mâncaţi şi să beţi? Cerul nu voieşte să dea pământului ploaie şi pământul iarăşi nicidecum nu a dat seminţe sau roade”.

Auzind acestea, popoarele vor plânge şi se vor tângui, neavând mângâiere din pricina necazului, ci necaz peste necaz va fi lor nemângâiat, căci de bunăvoie au crezut tiranului. Că acela, ticălosul, nu va putea nici luişi să-şi ajute; deci, cum pe dânşii îi va milui? In acele zile va fi nevoie [caznă] mare din necazul cel mult al balaurului, şi din frică şi din cutremur şi din vuietul mării şi din foame şi din sete şi din muşcările fiarelor. Şi toţi cei ce vor lua pecetea lui Antihrist şi se vor închina lui ca Dumnezeului Celui Bun nu vor avea nici o parte întru împărăţia lui Hristos, ci împreună cu balaurul se vor arăta în gheenă.

Fericit va fi acela ce se va arăta preasfânt şi preacredincios şi va avea inima lui fără de îndoială către Dumnezeu, că fără de frică va lepăda toate întrebările lui, defăimându-i şi muncile, şi nălucirile (Apocalipsa 11, 34).

Iar mai înainte de a se face acestea, Domnul – ca un milostiv – va trimite pe Ilie Tezviteanul şi pe Enoh – spre a se face cunoscută dreapta credinţă neamului omenesc şi să se propovăduiască tuturor cu îndrăznire cunoştinţa de Dumnezeu, ca nu de frică să creadă tiranului -, cei care vor striga şi vor zice: „înşelător este, o, oamenilor! Nimeni să nu creadă lui nicidecum sau să îl asculte pe luptătorul de Dumnezeu. Nimeni din voi să nu se înfricoşeze; că se va surpa acesta degrabă. Iată, Domnul Cel Sfânt vine din Cer să judece pe toţi cei ce s-au plecat semnelor lui”.

Insă puţini vor fi atunci cei ce vor vrea să asculte şi să creadă propovăduirii Proorocilor. Iar aceasta o va face Mântuitorul, ca să îşi arate negrăita Sa iubire de oameni, că niciodată el nu voieşte moartea păcătosului, ci voieşte ca toţi să se mântuiască. Că nici în vremea aceea nu va lăsa neamul omenesc fără de propovăduire, ca fără de răspuns să fie toţi la Judecată.

Deci, mulţi din Sfinţi, câţi se vor afla atunci la venirea spurcatului, vor vărsa râuri de lacrimi cu suspinuri către Dumnezeul Cel Sfânt, ca să se izbăvească de balaurul şi cu mare sârguinţă vor fugi în pustietăţi şi în munţi, şi în peşteri cu frică se vor ascunde. Şi vor presăra pământ şi ţărână pe capetele lor, rugându-se ziua şi noaptea cu multă smerenie. Şi li se va dărui lor aceasta de la Dumnezeul Cel Sfânt şi îi va povăţui pe dânşii în locuri hotărâte şi se vor mântui, fiind ascunşi în găuri şi în peşteri, nevăzând semnele şi înfricoşările lui Antihrist. Că celor ce au cunoştinţă, cu lesnire le va fi cunoscut venirea acestuia, iar celor ce-şi au mintea pururea întru lucruri lumeşti şi iubesc cele pământeşti nu le va fi lesne arătată aceasta Că cel ce de-a pururi este legat de lucruri lumeşti, măcar de ar şi auzi, nu crede şi urăşte cele ce i se spun. Pentru aceasta, Sfinţii primesc putere de a scăpa, că toată învăluirea şi grija vieţii acesteia au lepădat-o.

Atunci va plânge tot pământul. Marea şi aerul vor plânge, împreună şi dobitoacele cele sălbatice cu păsările cerului. Vor plânge munţii şi dealurile şi lemnele câmpului. Vor plânge încă şi luminătorii cerului cu stelele, pentru neamul omenesc, că toţi s-au abătut de la Dumnezeul Cel Sfânt, Ziditorul tuturor şi au crezut înşelătorului, primind chipul spurcatului şi de Dumnezeu luptătorului, în locul făcătoarei de viaţă Cruci a Mântuitorului. Va plânge pământul şi marea, că de năprasnă cu totul va înceta glasul Psalmului şi al rugăciunii din gura omului. Vor plânge toate bisericile lui Hristos cu plângere mare, că nu se va mai sluji Sfinţirea şi Prinosul.

Iar după ce se vor împlini trei vremi şi jumătate ale stăpânirii spurcatului şi ale faptelor lui şi după ce se vor împlini toate smintelile a tot pământul – după cum zice gura Domnului -, atunci va veni Domnul, Mântuitorul nostru, ca un fulger strălucind din Cer, Cel Sfânt şi înfricoşat şi Preaslăvit, Dumnezeul nostru şi împăratul şi Mirele Cel fără de moarte, pe nori cu slavă neasemănată, alergând înaintea slavei Lui rânduielile îngerilor, ale Arhanghelilor, toţi fiind văpăi de foc şi râu plin de foc, cu înfricoşat vuiet. Heruvimii având ochii în jos şi Serafimii zburând şi feţele şi picioarele ascunzându-şi întru aripile lor cele de foc, strigând cu groază şi zicând unul către altul: „întreit Sfânt, întreit Sfânt, întreit Sfânt Domnul!” şi glas de trâmbiţă, grăind cu frică: „Sculaţi-vă cei ce dormiţi! Iată a venit Mirele!”

Atunci se vor deschide mormintele şi va auzi ţărâna putrezită şi înfricoşată Venire a Mântuitorului şi, ca într-o clipeală de ochi se vor scula toate seminţiile şi vor căuta la frumuseţea cea sfântă a Mirelui. Şi milioane de milioane şi mii de mii de îngeri şi de Arhangheli şi nenumărate oşti se vor bucura cu bucurie mare. Atunci Sfinţii şi Drepţii şi toţi care nu vor fi luat pecetea balaurului celui păgân se vor bucura.

Şi se va aduce tiranul legat de îngeri împreună cu toţi dracii înaintea Divanului şi asemenea cei ce au luat pecetea lui şi toţi păgânii şi păcătoşii se vor aduce legaţi. Şi împăratul va da asupra lor hotărârea cea aspră a osândei celei veşnice în focul cel nestins. Şi toţi cei ce nu au luat pecetea Iui Antihrist şi toţi cei din peşteri se vor bucura împreună cu Mirele cu bucurie negrăită, în cămara cea veşnică şi cerească, împreună cu toţi Sfinţii, întru netrecuţii veci ai vecilor. Amin.

Sfântul Efrem Sirul

 

Reclame
Publicat în Ecumenism, Inselari contemporane | Lasă un comentariu

Concluziile finale ale Sinaxei de la Mestecăniș – pdf și formular de susținere


Varianta Word și lista participanților

Concluzii finale ale Sinaxei Ortodoxe de la Mestecăniș (18 august 2018)

Varianta pdf

Concluzii finale – Sinaxa de la Mestecăniș (18 august 2018).pdf

Formular de susținere (poate fi printat și semnat de cei care aprobă deciziile Sinaxei – pentru organizare se poate consulta unul dintre părinții participanți sau susținători)

Tabel cu sustinatorii Sinaxei Ortodoxe de la Mestecanis

 

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

Adepții compromisului NU merg pe linia Sfântului Maxim Mărturisitorul


„Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.  Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (Ioan 15, 18-19)
Oamenii aceştia, cu o credinţă slabă şi plină de  compromisuri, sunt creștini în primul rând ca să se „simtă bine” şi să fie încurajaţi în lumea aceasta. Ei fac toate lucrurile „bune” după măsura lumii, se simt cucernici şi sunt ferm convinşi că vor primi răsplată bogată după moarte.”
 „Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta iar lumea nu o poate suporta – nici măcar printr-un singur reprezentant al ei şi nici măcar pentru o singură clipă. Lumea poate să-l accepte numai pe Antihrist, acum sau oricând.” (Cuviosul Serafim Rose)

 

Mare este ispita slavei deșarte și a trufiei care a dus la cădere și pe îngeri. Iată ce ne spune Sfântul Luca al Crimeii despre această patimă cumplită care conduce la cugetare eretică și dorința obsesivă de cinste și de a ocupa primul loc.

„Ce este duhul iubirii de stapanire? Este na­zuinta de a avea intaietate, de a stapani asupra altora, de a ocupa primul loc. Aceasta nazuinta spre intaietate l-a pierdut pe arhanghel – capete­nia tuturor ingerilor – si l-a facut satana, l-a doborat din cer.

Iubirea de stapanire este cea care i-a manat pe toti ereticii, care au vrut sa se inalte mai presus de Biserica lui Hristos punand gandirea lor in lo­cul invataturii acesteia sau sa se faca mai-mari in Biserica.

Domnul Iisus Hristos a osandit iubirea de sta­panire – patima de a stapani – in cuvantarea Sa impotriva carturarilor si a fariseilor, a fatarnici­lor. A osandit patima lor de a fi cei dintai, dorinta lor de a avea locurile de frunte la ospete, de a fi salutati ca niste conducatori ai poporului.

Vedeti ca iubirea de stapanire – patima de a avea influenta, patima de a ocupa primul loc – es­te potrivnica duhului Evangheliei, duhului sme­reniei. ”

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/19/sfantul-luca-al-crimeii-talcuire-la-rugaciunea-sfantului-efrem-sirul-dumnezeu-celor-mandri-le-sta-impotriva-iar-celor-smeriti-le-da-har/

Adepții compromisului însă pretind neîncetat să li se acorde cinste și respect. Degeaba s-au ostenit ani de zile, dacă nu au ochi să vadă ce e în sufletul fraților pe care în continuu îi osândesc. Degeaba toată această trudă dacă au mândrie și dispreț și judecă niște neputințe firești… Cine nu a bârfit, cine nu a clevetit, cine nu s-a mâniat, cine nu a greșit niciodată față de vreun frate, să arunce cel dintâi cu piatra… aceste patimi ne stăpânesc pe toți. Ei însă nu văd pericolul ereziei și al comuniunii cu ereticii, nici nu îi doare sufletul că ierarhii fățăresc ortodoxia și încheie înțelegeri cu blestemații eretici, batjocorindu-L pe Mântuitorul. Pentru ei niște fățărnicii omenești sunt mai importante decât Adevărul…

Înainte păreau mai interesați de compromisurile cu ereticii, dar de când (pseudo)teologii apărători ai ecumeniștilor, precum pr. Theodoros Zisis, pr. Matei Vulcănescu, Mihai Chirilă și alții asemenea lor le-au strecurat prin cuvinte meșteșugite, frumos ambalate, gustul pentru toleranță față de erezie, au îmbrățișat cu totul calea laxistă a compromisurilor infinite cu erezia, fără să le pese că ar putea să își piardă sufletele.

Ei nici nu au timp, și nu îi interesează lucrul cel mai de căpătâi, să cerceteze cugetul corect al Dreptei Credințe, cred că prin activitatea lor caritabilă de trezire vor salva lumea, dar nu se gîndesc că s-ar putea să-și piardă sufletul dacă nu renunță la mândrie, la osândire, și dacă nu vor căuta cu sinceritate adevărul de credință, cercetând scrierile Sfinților Părinți. Ei ne osândesc că nu ne ocupăm mai mult cu lupta împotriva sistemului și ne disprețuiesc tocmai pentru că cercetăm de unii singuri, cum putem, unde se află adevărul, atât, călăuză având scrierile Sfinților, fără a lua totul de-a gata de la alții. Trebuie să ne ocupăm mai mult și cu celelalte pericole și nu facem îndeajuns, dar dacă ne-am pierdut credința, am pierdut totul…

Sunt atât de nepăsători, încât spun minciuni și nedreptăți fără să le pese. Noi NU negăm harul din Sfintele Taine, nu hulim și nu avem intenția de a crea nicio schismă. Noi afirmăm că ignoranța nu e o scuză pentru comuniunea cu erezia, și că în cazul copiilor e altă situație, nefiind ei răspunzători. Sluga care nu va ști va fi bătută puțin, deci e vinovată, dar pruncii sunt mici și nevinovați, nu încape comparație între un copil nevinovat care este și botezat ortodox și un adult ignorant și lumesc.

Spun și se bat cu pumnul în piept că îl urmează pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, dar tocmai pe dos fac. Sfântul Maxim Mărturisitorul a spus că nu îndrăznește să spună că numai el se va mântui dar Episcopul Longhin și toți adepții compromisului ne văd pe noi în iad. Ei își asumă comuniune cu Biserica Antiohiei, a Georgiei, a Bulgariei, a Rusiei și cu episcopii ecumeniști eretici din aceste Biserici, întocmai pe dos decât a mărturisit Sfântul Maxim, care a acceptat torturi și surghiun, pentru a nu fi în unire cu patriarhul eretic și cu niciuna din Bisericile întinate atunci de monotelism:

“ -Totuşi, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceţi voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotriveşte Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze. Apoi a continuat:

-Dacă de dragul iconomei credința mântuitoare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.

Zis-au lui:

– Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse:

– Chiar dacă tot Universul va fi în comuniune cu Patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou în credinţă (Galateni 1,8).”

– Spunând tu aceste lucruri, ai făcut schismă în Biserică.

Atunci el i-a spus:

Dacă cel ce grăieşte cuvintele Sfintelor Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi face «schismă» în Biserică, atunci ce se va arăta făcând Bisericii cel ce se arată suprimând dogmele sfinţilor, dat fiind că fără de ele nu este cu putinţă însuşi faptul de a exista o Biserică? 

Şi cei ce veniseră spuneau că ei sînt trimişi de patriarh, şi au început a întreba pe sfînt:

De care Biserică te ţii, de a Bizanţului, de a Romei, de a Antiohiei, de a Alexandriei sau de a Ierusalimului? Iată toate aceste Biserici cu părţile cele ce se află sub ele, cu noi se unesc; drept aceea de eşti şi tu fiu al soborniceştii Biserici, apoi să fii cu noi, ca nu înstrăinată viaţă întru izgoniri începînd, să pătimeşti rău.”

La acestea fericitul bărbat a răspuns:

„Hristos Domnul a spus că sobornicească Biserică este cea dreaptă şi mîntuitoare mărturisire a credinţei; pentru aceea pe Petru cel ce bine a mărturisit, l-a numit „fericit” şi pe a lui mărturisire a făgăduit Domnul să zidească o Biserică, a tuturor. Dar vreau să ştiu mărturisirea voastră, prin care toate Bisericile, precum ziceţi voi, s-au unit şi nici eu nu voi să mă deosebesc, de este bine alcătuită acea mărturisire”.

Atunci au răspuns trimişii:

„Deşi nu ni s-a poruncit nouă despre aceasta să grăim cu tine, însă zicem: Două sînt întru Hristos lucrările, după deosebirea firilor, iar una lucrarea pentru unirea amînduror firilor într-o persoană”.

Iar sfîntul a zis:

„Două lucrări ziceţi că s-au unit într-o lucrare, prin unirea firilor într-o persoană; apoi aici afară de cele două lucrări, o a treia lucrare amestecată aduceţi la mijloc”.

„Ba nu, ziseră aceia, ci două lucrări grăim, iar una pentru unirea firilor”.

Zis-a sfîntul:

Singuri alcătuiţi o credinţă nestatornică şi pe Dumnezeu nu într-o fiinţă Îl mărturisiţi a fi. Despre aceasta nu pot grăi eu, nici n-am învăţat de la Sfinţii Părinţi a mărturisi aşa; iar vouă celor ce aveţi putere, faceţi ceea ce vă place”.

Ei, neputînd la aceasta să răspundă ceva împotrivă, i-au zis lui:

„Cel ce nu se supune, să fie anatema şi să sufere moartea cea hotărîtă lui”. Iar sfîntul cu blîndeţe şi cu smerenie a răspuns: „Ceea ce a voit Dumnezeu pentru mine, aceea acum să fie spre slava numelui Lui celui sfînt”. Iar aceia ducîndu-se la cei ce i-au trimis, le-au spus cele grăite de cuviosul şi sfătuindu-se împăratul cu patriarhul, precum odată Pilat cu iudeii asupra Domnului, au trimis pe sfîntul în surghiun, într-o oarecare cetăţuie, ce se numea Vizia, care este în Tracia; la fel şi pe Anastasie, ucenicul lui, îndată l-au trimis la surghiun, într-o latură mai îndepărtată a împărăţiei greceşti, la un loc foarte rău, care în limba barbară se numea Perveris. La fel au făcut şi altui ucenic al cuviosului, care se numea tot Anastasie, şi a fost cîndva în Roma slujitor, şi care a scris mai pe urmă viaţa acestui Cuvios Maxim. Deci, l-au trimis în Mesemvria, cetatea Traciei.

Fragmente din procesul Sfantului Maxim Marturisitorul

Ereticii ecumeniști i-au prigonit pe toți acești ieromonahi și monahi care nu fac decât să cerceteze cu ethos și cuget bisericesc învățăturile de credință – pe care voi în continuu îi calomniați, i-au izgonit din mănăstiri, le-au distrus chiliile, sunt puși sub interdicția consistoriilor și vizați de autorități – iar voi folosiți cuvintele cele mai josnice („personaje malefice”, „cuceritori fanarioți”), îi prigoniți și voi și ne disprețuiți pentru că ne interesează în primul rând ceea ce ne este cel mai scump: Credința.

 

 

Publicat în Ecumenism, Inselari contemporane | 1 comentariu

Dacă mânia asupra fratelui ne stăpânește, nu ne este în nici un chip îngăduit să ne rugăm, și nici să-l implorăm pe Dumnezeu – Sfântul Ioan Casian


9.Prin urmare, ni se poruncește să ne mâniem cu folos împotriva noastră înșine, și împotriva îmboldirilor ticăloase ce se stârnesc în noi, și să nu greșim împingându-le pe astea spre fapte vătămătoare. În sfârșit, același sens îl lămurește mai deplin versetul următor: „ De cele ce ziceți în inimile voastre, căiți-vă în așternuturile voastre ! ” (Ps. 4. 5), adică tot ce gândiți în inimile voastre sub năvala neașteptată a imboldurilor ticăloase, îndreptați și cumpăniți prin cumpănită chibzuință, și alungați printr-o foarte fierbinte căință, toată izbucnirea furiei pătimașe, ca și cum ați fi gata de culcare. În sfârșit, fericitul Apostol folosindu-se de mărturia aceluiași verset, după ce a zis „ Mâniați-vă dar nu greșiți ”, adaugă îndată: „ Soarele să nu apună peste mânia voastră, nici să dați loc diavolului ” (Efes. 4, 26-27). Dacă este vătămător să apună soarele peste mânia noastră și dacă, mâniindu-ne dăm îndată loc în inima noastră diavolului, cum ne-a dat nouă poruncă mai sus să ne mâniem, zicând: „ Mâniați-vă dar nu greșiți ” ?  Oare nu este limpede că acest lucru, adică, mâniați-vă împotriva viciilor și furiei voastre, ca nu cumva voi, închizând ochii, soarele dreptății, Iisus, din cauza mâniilor voastre, să înceapă să apună peste mințile voastre întunecate și, plecând El, să faceți loc în inimile voastre diavolului ?

10.Despre acest soare amintește în mod vădit Dumnezeu prin profet, când zice: „ Celor ce se tem de numele Meu, le va răsări soarele dreptății și sănătate în aripile lor ” (Mal. 4, 2). Însă pentru cei păcătoși, pentru falșii profeți, și pentru cei ce cad în patima mâniei, se spune că acest soare apune la amiază, după cuvântul profetului: „ Soarele va apune pentru ei în miezul zilei ” (Amos 8, 9). Sau cel puțin, după sensul figurat, spiritul, sau rațiunea, care pe drept cuvânt este numită soare, deoarece luminează toate gândurile și ascunzișurile inimii, nu trebuie stinsă de patima mâniei. Apunând rațiunea, întunericul patimilor și diavolul, ar pune stăpânire pe întreaga simțire a inimii noastre și cufundându-ne într-o neagră mânie, ca într-o noapte oarbă, n-am ști ce să facem. Am prezentat într-o expunere poate mai largă acest pasaj al Apostolului, cu sensul pe care ni l-au lăsat învățăturile bătrânilor, dar am făcut-o fiindcă era nevoie să se știe ce gândeau ei despre mânie. Respectând în totul cuvântul Evangheliei „ Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă ” (Matei 5, 22), ei nu admit nici pentru o clipă să pătrundă această mânie în inima noastră. Chiar dacă ar fi îngăduit să te mânii până la apusul soarelui, totuși mânia să-și afle sațiu și mânia răzbunării să-și înmoaie pornirea vătămătoare mai înainte ca soarele să pornească spre culcare.

11.Însă ce trebuie să mai spun de unii, despre care nu pot nici chiar vorbi fără să roșesc eu însumi, a căror înverșunare nici la apusul soarelui nu-și află potolire, ci și-o prelungesc timp de multe zile ? O ură ascunsă îi roade împotriva celor pe care le-a cășunat și, oricât ar tăgădui-o prin vorbe, o dovedesc prin fapte cât sunt de copleșiți de ea. Nici nu li se mai adresează cu grai blând, dar să mai stea de vorbă cu obișnuita bunătate: și cu toate acestea socotesc că nu săvârșesc nici un păcat dacă pornirea lor nu caută răzbunare. Totuși, dacă din lipsă de curaj, ori, sigur, din neputință n-o dau pe față și n-o pun în lucrare, atunci, întorcând otrava mâniei asupra lor înșiși, spre propria pierzanie, o clocotesc mulți în inimi și o rumegă pe tăcute în ei ; în loc să alunge îndată otrava supărării prin puterea virtuții, ei o mistuiesc zi de zi, ce cu timpul se înmoaie.

12.Ca și cum n-ar fi tocmai acesta sfârșitul oricărei porniri de răzbunare și nu și-ar fi satisfăcut din plin propria-i mânie sau supărare, în momentul când și-a împlinit, sub imboldul mâniei, ceea ce îi stătea pe inimă. Nu fac așa, se știe, cei ce-și înăbușă pornirile nu sub imboldul blândeții, ci din neputința răzbunării și, neavând ce le face altceva celor pe care sunt mâniați, nu le mai vorbesc cu bunăvoința de altădată. Ca și cum mânia trebuie oprită doar la faptă, și nu mai degrabă alungată din ascunzișurile inimii noastre, ca nu cumva, orbiți de întunecimile ei să nu mai fim în stare să primim nici lumina unui sfat sănătos, nici a științei și, drept urmare, să nu mai devenim templul Duhului Sfânt, dacă duhul cel rău și-a găsit sălaș în noi. Această mânie închisă în inimă poate să nu facă supărare oamenilor din jur, dar respinge strălucitoarea lumină a Duhului Sfânt, ca și cum ar împinge-o afară.

13.Ori, cum să îngăduie Domnul să păstrăm în noi mânia, fie chiar pentru o clipă, El, care nu admite să-i fie oferite nici măcar jertfele spirituale ale rugilor noastre, dacă știm că cineva are vreun necaz pe noi ? „ Deci, zice El, dacă-ți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău, și apoi venind adu darul tău. ” (Matei 5, 23-24). De aceea, cum ne vom îngădui supărare împotriva fratelui, nu zic pe mai multe zile, dar nici chiar până la apusul soarelui, dacă nici măcar când e supărat fratele pe noi, nu ne este îngăduit să adresăm rugăciuni Domnului ? Or, Apostolul ne învață: „ Rugați-vă neîncetat ” (I Tes. 5, 17) și „ în tot locul ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără șovăire ” (I Tim. 2, 3). Deci rămâne ca sau să nu ne mai rugăm, cât timp păstrăm în inimi o astfel de otravă, și atunci ne facem vinovați de călcarea acestei porunci apostolice și evanghelice, după care ni se cere să ne rugăm neîncetat și în tot locul ; sau dacă, închizând ochii la această interzicere, cutezăm să-i înălțăm rugăciuni, să ținem seama că nu rugi îi adresăm lui Dumnezeu, ci sfidarea noastră cu duh de răzvrătire.

14.Și fiindcă de cele mai multe ori le arătăm desconsiderare fraților pe care i-am jignit și întristat, sau, cel puțin, privindu-i de sus, pretindem că nu noi ne facem vinovați de asta, doctorul sufletelor și cunoscătorul celor ascunse din lăuntrul nostru a voit să înlăture cu totul orice prilej de mânie din inimile noastre. Astfel, el ne poruncește nu numai să-i iertăm pe frații noștri care ne-au supărat, și să ne împăcăm cu ei, alungând din minte toată jignirea sau întristarea pricinuită de ei, dar mai mult: dacă știm că ei au vreo pornire dreaptă sau nedreaptă împotrivă-ne, la fel ne impune să lăsăm darul nostru, adică să întrerupem ruga și să ne grăbim mai întâi a-i împăca. După ce le-am potolit mânia, putem înălța nepătate, darurile rugăciunilor noastre. Căci Domnul nostru, al tuturor oamenilor, nu-i împărat să-i aducem o astfel de slujire prin care, ce-a dobândit printr-unul să piardă prin celălalt stăpânit de supărare. Cel ce dorește și așteaptă mântuirea tuturor robilor săi suferă o pagubă la fel dacă a pierdut pe cineva. De aceea, dacă fratele are mânie împotriva noastră, rugăciunea ne va fi tot atât de nefolositoare de parcă noi am păstra-o în sufletul umflat de indignare împotriva acestuia.

15.Dealtfel, nu este motiv să zăbovim prea mult timp asupra poruncilor evanghelice și apostolice, când chiar Legea Veche, care pare să manifeste o oarecare indulgență, ne pune în vedere același lucru: „ Să nu dușmănești, zice, pe fratele tău în inima ta. ” (Lev. 19, 17), și iarăși: „ Să n-ai ură asupra fiilor poporului tău ” (Lev 19, 18) și tot așa: „ Drumurile celor ce-și amintesc de fapta rea duc spre moarte ” (Pilde 12, 8). Deci și acolo observi că este îndepărtată răutatea nu numai de la faptă, dar chiar din gând, odată ce se cere alungată cu totul ura și răzbunarea până și din minte, dar din inimă?

16.Uneori, biruiți de orgoliu sau de lipsa de răbdare, nu vrem să ne îndreptăm purtările neașezate și neînțelepte și ne plângem că avem nevoie de singurătate, ca și când acolo, nemaifiind nimeni care să ne tulbure, vom afla virtutea răbdării. Acoperindu-ne în acest fel lipsa noastră de zel, pretindem că nu din nerăbdarea noastră, ci din vina fraților izvorăsc cauzele supărărilor. Tot dând pe alții vina propriilor greșeli, nu vom putea ajunge niciodată la adevărata răbdare și desăvârșire.

17.Prin urmare, îndreptarea și liniștea noastră deplină, nu trebuie să se bazeze pe o bunăvoință străină, ceea ce nu stă, dealtfel, în putința noastră, ci mai degrabă în tăria noastră. De asemenea, nici înăbușirea mâniei nu e bine să atârne de desăvârșirea morală a altuia, ci să coboare din forța noastă spirituală, care se dobândește nu prin răbdarea semenilor, ci prin propria noastră îndelungă răbdare.

(…)

Când acestea vor fi alungate, nu de la suprafața faptelor noastre, ci din adâncul gândurilor noastre, mintea ne va putea rămâne necontenit într-o răbdare și o sfințenie deplină. De aceea, ca să nu se săvârșească omoruri, este suprimată mânia și ura, fără de care în niciun chip nu s-ar putea întâmpla vreo ucidere : „ Căci oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă ” (Matei 5, 22) și „ Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni ” (I Ioan 3, 5).  Adică, dorind în inima lui să-l ucidă pe fratele său, al cărui sânge oamenii știu bine că n-a fost vărsat nicicum, nici de mâna, nici de arma lui, numai pentru patima mâniei, este declarat el ucigaș de Domnul, Care va da fiecăruia răsplata sau osânda cuvenită, nu numai pentru săvârșirea faptului în sine, dar chiar pentru a-l fi voit și dorit. Este tocmai ceea ce Însuși spune prin gura profetului: „ Eu însă faptele și gândurile acelora vin să le strâng la un loc, cu toate popoarele și toate limbile ” (Isaia 66, 88), și iarăși: „ care (fapte și gânduri) îi învinovățesc sau îi apără între ei în ziua când Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor ” (Rom. 2, 15-16).

(…)

În cele din urmă, trebuie să cugetăm că nu ne este în nici un chip îngăduit să ne rugăm, și nici să-l implorăm pe Dumnezeu, dacă mânia ne stăpânește, și mai presus de toate, având zilnic în fața ochilor starea schimbătoare a condiției omenești, trebuie să credem că vom pleca din trup și nu ne va fi de folos nici castitatea, nici lepădarea de toate bunurile, nici sila de bogății, nici truda posturilor și veghilor, dacă numai din cauza mâniei și urii ni se făgăduiește de către Judecătorul lumii osândă veșnică.

 Sf. Ioan Casian, Scrieri alese, Cartea a opta: Despre duhul mâniei – PSB 57, pp. 215-221

Publicat în Lectura zilnica a unui crestin, Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Sf. Ignatie Teoforul : Să fugim de cei ce poartă numele de episcop cu viclenie. De aceștia trebuie să fugiți ca de fiare, pentru că sunt câini turbați, care mușcă pe furiș


Din epistola către Efeseni a sfântului Ignatie, Capitolul VI-IX

Cu cât vede cineva pe episcop că tace, cu atât mai mult să-l Ignatiusrespecte; că trebuie să primim pe cel pe care Stăpânul casei îl trimite să-i administreze casa ca pe Însuși Cel ce l-a trimis. Este lămurit, așadar, că trebuie să privim pe episcop ca pe Domnul Însuși. Chiar Onisim vă laudă mult pentru buna voastră rânduială, în Dumnezeu, că viețuiți toți după adevăr și că nu se află între voi nici o erezie și nici nu ascultați pe altcineva mai mult decât pe Iisus Hristos, Care vă grăiește adevărul.

Sunt unii oameni care obișnuiesc să poarte numele cu viclenie condamnabilă, făcând și alte fapte nevrednice de Dumnezeu; de aceștia trebuie să fugiți ca de fiare, pentru că sunt câini turbați, care mușcă pe furiș; trebuie să vă feriți de ei, că mușcăturile lor sunt greu de vindecat. Un singur doctor este, trupesc și duhovnicesc, născut și nenăscut, Dumnezeu în trup, în moarte viață adevărată, din Maria și din Dumnezeu, mai întâi pătimitor și apoi nepătimitor, Iisus Hristos, Domnul nostru.

Să nu vă înșele cineva, – după cum nici nu vă lăsați înșelați – pentru că toți sunteți a lui Dumnezeu. Când n-a pătruns nici o ceartă între voi, care poate să vă chinuie, înseamnă că trăiți după Dumnezeu. ”Lepădătura” voastră sunt eu și mă curățesc pentru voi cei din Efes, biserica cea vestită în veci. Cei trupești nu pot face cele duhovnicești, nici cei duhovnicești cele trupești, după cum nici credința nu poate săvârși faptele necredinței, nici necredința faptele credinței. Dar chiar acelea pe care le faceți voi după trup și acelea sunt duhovnicești, că voi pe toate le faceți în Iisus Hristos.

Am aflat că au trecut pe la voi unii, care aveau o învățătură rea. Pe aceștia nu I-ați lăsat să semene între voi; v-ați astupat urechile, ca să nu primească cele semănate de ei, pentru că sunteți pietre ale templului Tatălui, pregătiți pentru zidirea lui Dumnezeu Tatăl, ridicați la înălțime cu unealta lui Hristos, care este crucea, folosindu-vă de Duhul cel Sfânt, ca de o funie. Credința vă este povățuitor la înălțime, iar dragostea cale, care urcă la Dumnezeu. Sunteți, așadar, cu toții tovarăși de drum și purtători de Dumnezeu și purtători de temple și purtători de Hristos și purtători de cele sfinte, în toate împodobiți cu poruncile lui Iisus Hristos; de care și eu bucurându-mă, am fost învrednicit, să vorbesc cu voi prin cele ce vă scriu, și să mă bucur împreună cu voi, că voi, ducând o altă viață, nu iubiți nimic altceva decât numai pe Dumnezeu.

SursaPSB volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1979, pag. 159-160.

Publicat în Ecumenism, Inselari contemporane, Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Teologul autointitulat Mihai Silviu Chirilă insistă în mod mincinos că Părinții care nu susțin ideile sale sunt în schismă, numai pentru că nu acceptă să fie în comuniune cu ierarhii care practică și acceptă ecumenismul, urmându-i astfel pe Sfinții Părinți


Fugiţi de ei şi de orice comuniune cu ei, o, fraţilor! Asemenea oameni sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care îşi iau chipul Apostolilor lui Hristos”

„Sunt pe deplin încredinţat că cu cât mai mult mă îndepărtez de el [patriarhul uniat – n.n.] şi de cei ce-l urmează, cu atât mai mult mă apropii de Dumnezeu şi de drepţi şi de Sfinţii Părinţi. Îndepărtarea de ei este unirea cu Adevărul şi cu Sfinţii Părinţi şi teologi ai Bisericii”

Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia.

Sf. Marcu al Efesului

După cum spuneam în articolul precedent, preoții români care s-au îngrădit în mod corect de erezie prin întreruperea pomenirii ierarhului care acceptă ecumenismul și Sinodul din Creta și s-au delimitat de toți cei în cuget și în comuniune cu ei, (indiferent din ce Biserică Locală ar fi), sunt deschiși să discute față în față, întâlnindu-se unii cu alții, pentru a ajunge să fie cu toții în același cuget. Din nefericire, Mihai Silviu Chirilă, de când cu proiectul său de rezoluție din iarnă, i-a denigrat în continuu și insistă că sunt cu toții în schismă (în afara de cei 4-5 preoți care îl susțin pe M.S.Chirilă), dar nu dă explicații și exemple care să constituie un raționament pertinent pentru care preoții de la Rădeni și preoții participanți la sinaxele de la Roman, Satu-Mare și Mestecăniș ar fi în schismă. Știm însă că i s-a atras atenția de mai mulți preoți că propovăduiește o teologie greșită, a compromisului, dar nu a vrut deloc să renunțe la ideile sale care îndeamnă la toleranță pentru ecumenism. A refuzat constant să asculte, mai ales că este mirean, iar Duhovnicul său, părintele Antim Gâdioi, cu durere în suflet, a luat decizia de a nu-l mai primi la spovedanie nici pe el, nici pe Părintele Ioan Ungureanu (care îi împărtășește ideile),  procedând așa cum învață Sfinții Părinți în privința celor ce susțin rătăciri și refuză constant să se îndrepte. Acest lucru a fost făcut public, cu binecuvântarea Sfinției Sale:

Mihai Chirilă nu mai este primit la spovedanie de către duhovnicul său, Părintele Antim, datorită faptului că el și gruparea lui propovăduiesc învățături neortodoxe.Exemplu ar fi părtășia la erezie ca o a 3-a stare între starea de ortodox și starea de eretic. Deși este foarte greu de crezut, aproape imposibil chiar, părintele Antim Gâdioi îl va primi din nou la spovedanie cu condiția ca Mihai Chirilă să se pocaiască și să renunțe la inovațiile care nu au legatură cu credința ortodoxă. Nu credem că va renunța la gruparea schismatică pe care și-a creat-o,nu va renunța la adepții săi, la rolul ”mesianic” pe care crede că îl are pe această planetă. De asemenea lupta pe care o duce împotriva adevărului, împotriva lui Hristos și noua teologie a compromisului l-au determinat pe părintele duhovnic să nu îl mai primească la scaunul Sfintei Spovedanii.

sursa : https://stranaortodoxa.wordpress.com/2018/05/05/precizare-parintele-ioan-ungureanu-si-teologul-mihai-silviu-chirila-nu-mai-sunt-ucenicii-parintelui-antim-gadioi/

“Părintele duhovnic Antim Gâdioi, fiind întrebat de mai mulți ucenici dacă domnul teolog Mihai Silviu Chirilă și Părintele Ioan Ungureanu de la Schitul Orășeni se mai spovedesc la Sfintia Sa, a răspuns că aceștia nu mai sunt ucenicii Sfinției Sale pentru că au refuzat să se dezică de acțiunile și „învățăturile” pe care le-au promovat în mediul online și nu numai.

Părintele nu a fost consultat în calitate de duhovnic, nu a aprobat și nici nu a sprijinit în vreun fel toate aceste acțiuni ale celor doi, dar așteaptă cu răbdare și dragoste întoarcerea lor.

Avem binecuvântarea părintelui Antim pentru publicarea acestei precizări.”

Mihai Silviu Chirilă insistă că e un mare teolog, deși nu are smerenie, nu are respect față de preoți, ține minte răul și este răzbunător. Au existat foarte mulți teologi și filozofi care au susținut rătăciri și erezii, deoarece aveau multă mândrie și considerau că numai ideile lor sunt bune. Arie avea o vastă cultură, era foarte învățat, respectat și om cu vază, dar la ce i-au folosit toate acestea dacă a ajuns să-L hulească pe Dumnezeu. Origen a scris nenumărate opere teologice de mare însemnătate, dar din cauză că a început să propovăduiască erezia apocatastazei, a căzut cumplit și și-a luat plata sa. Mulți alți teologi și filozofi de vază au căzut în rătăciri și în erezii, iar ceea ce a constituit cel mai adesea pricina marilor căderi ale lor a fost această dorință nestăvilită de a conduce, de a fi în frunte, de a-i învăța pe alții. Un om care nu are gând smerit și nu se poartă cu bună-cuviință față de preoți, cum poate fi teolog? De altfel numai foarte puțini Sfinți poartă numele de Teolog, iar unii contemporani își alocă acest titlu cu atâta ușurință!

A-i disprețui pe oamenii simpli, și a te crede tu mare teolog – e o stare plină de mândrie, și în acest fel, și de înșelare. Cărturarii, fariseii, arhiereii, mai marii sinagogilor și bătrânii nu au putut primi Adevărul. Erau întunecați de invidie, sarcasm, răutate, iubire de sine și iubire de arginti. Adevărul, Hristos, a fost primit și propovăduit mai întâi de către niște simpli pescari, din care s-au ridicat Sfinții Apostoli, purtători și chivernisitori ai harului Duhului Sfânt.

Trebuie avut în vedere că nu mirenii trebuie sa conducă, ci preoții, după multă sfatuire, rugăciune. Trebuie să respectăm pe cei hirotoniți și pe monahi, care sunt lumina mirenilor.

Susținem de asemenea, că noi nu putem fi în comuniune cu anumiți ierarhi și clerici din anumite Biserici Locale fără să-i cercetăm mai întâi; Dacă aceste Biserici, sau ierarhi, sau clerici sunt cum trebuie, nu practică ecumenismul, au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii, noi nu avem nicio problemă să fim în comuniune cu ei.

Afirmația de la Botoșani este greșită pentru că nu e clară. Ceea ce se vrea a se înțelege în mod manipulator prin acel text este faptul că trebuie păstrată comuniunea cu patriarhii, episcopii și clericii din cele 4 Biserici Locale care nu au fost la Creta, dar care in realitate practică ecumenismul și sunt în comuniune cu Bartolomeu. Nu putem fi de acord să fim în comuniune cu acei ecumeniști.

Am fost naivi atunci. Nu ne-am dat seama ce se întâmplă, nu am avut inițiativă, dar între timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne străduim să fim atenți la toate capcanele ascunse și viclene ale ereziei ecumeniste.

Dacă cineva afirmă un lucru nu trebuie luat la percheziție ca pe vremea securității. Poate persoana respectivă chiar dispune de respectivele dovezi, sau cunoaște niște martori. Informațiile se pot verifica cu răbdare și în primul rând cu gândul cel bun, nu cu iscodire.

Știm că Părintele Ioan Ungurean se află într-o situație dificilă, dar nu putem să îl urmăm. Dacă cineva învață altceva decât cele statornicite.

Sfântul Ignatie Teoforul: „Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor” 

Părintele Vasile Ioviță insistă că nu suntem deschiși la dialog. Chiar a participat la Sinaxa de la Roman și sunt martori care au confirmat faptul că a fost de acord cu cele discutate acolo, aprobând în repetate rânduri că e de acord și nu are obiecții. Acum s-a întors la 180 de grade, sau să nu fi fost cumva vorba de dublă personalitate încă de la început… În plus, acum susține minciuni, distorsionând lucrurile. Dar mereu M.S.Chirilă a fost așteptat și invitat la discuții, la sinaxe. Și acum este așteptat la discuții deschise, în mod civilizat, dacă va vrea, lăsând la o parte orgoliul, sarcasmul și atitudinea de superioritate. EL ȘI CEI CARE ÎL URMEAZĂ S-AU IZOLAT ȘI NU VOR DELOC DIALOG, CI MIHAI SILVIU CHIRILĂ ÎNTREȚINE ÎN PERMANENȚĂ STAREA DE CONFLICT. Umblă cu intimidări și amenințări, se auto-victimizează în continuu, pretextând că trebuie să îi acordăm cinste respect. etc. Dar când cineva susține rătăciri grave, trebuie mustrat public, astfel îi avertizezi și pe oameni, și îi va fi mai de folos celui rătăcit și celor ce îi impărtășesc ideile, punându-le în vedere că se află într-o stare gravă.

Sf. Iosif Voloţki: „Să fie demn pentru tine oricine, afară de cel care învaţă erezia. Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui. [Luminătorul, Cuvântul VII].

Iar cinstea i se cuvine lui Dumnezeu în primul rând („căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti” – Matei 4, 10). Să nu mai pretindă atâta cinste din partea altora și să se tot victimizeze atât, să nu se mai folosească de copii, drept paravan pentru atacuri și pentru a-i convinge pe unii și pe alții să fie în comuniune cu cei care au cugete ereticie, cu cei care îl pomenesc pe Bartolomeu în alte Biserici locale! Noi nu trebuie să ne eschivăm de o problemă gravă, cum ar fi acoperirea unor eretici ascunși și fățarnici ca patriarhul Neofit al Bulgariei, Mitropolitul Ierotheos Vlachos, Serafim de Pireu și alții, INVENTÂND TOT FELUL DE SCORNELI PENTRU A DISIMULA CENTRUL ATENȚIEI DE PE ÎNGRĂDIREA CORECTĂ ȘI COMPLETĂ DE EREZIE!

„Să intri singur în comuniune cu ereticii este o lucrare de bună voie, iar dacă cineva a făcut asta din frică –aceasta fiind întrebarea ta – nici în acest caz el nu poate avea îndreptăţire. Căci spus este: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul” (Mt. 10:28), ci temeţi-vă de Dumnezeu, Care poate şi trupul, şi sufletul să-l arunce în gheena focului veşnic. Aţi auzit? Cu adevărat întreaga lume nu este vrednică de un suflet care se păzeşte pe sine a nu fi părtaş nici la comuniunea eretică, nici la toată răutatea.” [Epistola Către fiul Taleleu]

Mihai Chirilă stă la pândă în continuu, să vadă pe cine să mai atace… Când cineva nu e cu Dumnezeu, până la urmă adevărul despre acea persoană iese la iveală. Când cineva ține Dreapta Credință, îți transmite pace și adevăr. Liniște, siguranță. Dar pentru aceasta trebuie să te lupți mai întâi să ai o cugetare neînșelată. Cu toții suntem în înșelare și conștientizând asta, vom putea să ne străduim să luptăm cu înșelările și patimile personale.

Atentie și la anumite site-uri care promovează fragmente din Scrierile Sfinților, respectivii administratori înțelegându-le într-un mod greșit.

Nu trebuie să cădem nici în idolatrizarea preoților. Recomandarea noastră – citiți mai ales de la Sfinții Părinți. Preoții de acum, îngrădindu-se de erezie, sunt în frunte, atât timp cât se țin în Dreapta Credință și se feresc de părtășia cu erezia, datorită treptei clericale, nu trebuie însă să facem ascultare orbească, mai ales în aceste vremuri. Pentru a ne mântui, trebuie să îi citim pe Sfinții Părinți, fără să îi amestecăm cu duhovnicii contemporani, cu cărțile lor recente, deoarece în aceste cărți s-au strecurat și greșeli, cum ar fi teoria mergerii la slujbe până la „potirul comun”, iar învățătura poate fi mai diluată. Sfinții Mari sunt călăuzitori nemijlociți și îndeamnă la o viață de sfințenie, citind ce au scris ei ne împărtășim din harul care a lucrat prin acești Sfinți. Este mult mai de folos în aceste vremuri de sărăcire duhovnicească și analfabetism în ale Credinței, să-i citim pe Sfinții Părinți ai Bisericii, pe care și așa nu îi stăpânim cum trebuie.

Sfântul Ignatie Briancianinov: „Citirea cartilor Parintilor e maica si împarateasa tuturor virtutilor. Din citirea cartilor Parintilor deprindem adevarata întelegere a Sfintei Scripturi, credinta dreapta, vietuirea dupa îndreptarul poruncilor evanghelice, adânca cinstire pe care se cuvine sa o avem fata de ele: într-un cuvânt, mântuirea si desavârsirea crestina.”

Pentru citirea exclusiv a scrierilor Sfinților Părinți, sunt și Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Ioan Iacob și Cuviosul Serafim Rose, care au arătat că nu mai avem povățuitori neînșelați:

„În vremurile din urmă răul și erezia vor stăpâni atât de mult, încât singurul îndrumător sigur va fi scrierile Sfinților Părinți. Nu vor mai fi ierarhi și păstori care să ferească credincioșii de înșelări și să-i conducă pe calea mântuirii.” – Sfântul Ioan Maximovici

Sfântul Ioan Iacob: „Să ne gândim fraţilor că mântuirea noastră este în mare primejdie acum când nu mai sunt povăţuitori. Deci să fim mai cu pază de către orice vătămare sufletească  şi mai sârguitori la citirea Sfintelor Scripturi. Căci în ele vom afla mângâiere şi luminare. Dacă nu mai sunt povăţuitori vii să ne ajute, să alergăm mai mult la cuvintele Scripturii pe care ni le-au lăsat moştenire Sfinţii Părinţi.

Folosind mai des sfaturile lor şi urmând pilda vieţii lor, nu vom rătăci drumul mântuirii (cu darul lui Dumnezeu).” (sursa: Sf.Ioan Iacob Românul – „Din Ierihon către Sion. Trecerea de la pământ la cer.”)

Cuviosul Serafim Rose: „Felul acesta de călăuzire nu este dat unor vremuri ca ale noastre – și, să fim sinceri, noi, în starea noastră de slăbiciune, stricăciune și păcătoșenie, nici nu o merităm. Vremurilor noastre li se dă un fel mai smerit de viață duhovnicească, după poruncile evanghelice”

Vedeți ce am scris și la: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/01/30/sa-ii-cercetam-in-lumina-sfintilor-parinti-pe-toti-cei-implicati-in-lupta-antiecumenista-si-sa-nu-credem-tot-felul-de-vorbe-minciunoase-lansate-public/

De asemenea, tot anumite site-uri, nu vorbesc aproape deloc despre problemele actuale. Nu este suficient să expui articole de la Sfinții Părinți, amestecate cu cele ale unor duhovnici contemporani, (cărora le respectăm nevoințele prin care au trecut, dar preferăm scrierile consacrate ale Sfinților Părinți drept călăuză sigură), dar ne pot conduce spre sentimentalism, iar o inflație de astfel de scrieri, alături de lipsa abordării problemelor actuale, zilnice, de maximă importanță, ne moleșește și ne face vulnerabili pentru compromisuri, nebăgare de seamă și tot felul de alte pericole. Nu e deloc după Dumnezeu sa taci, cum fac unele site-uri, atunci când în sânul Bisericii se răspândesc tot felul de rătăciri și de teologi înșelați. Aceste site-uri pun uneori mesaje de la Sfinții Părinți sau de la diferiți duhovnici, prin care noi trebuie să subînțelegem că trebuie să ne mai temperăm, că suntem super-corecți și altele. Trebuie să spunem în față ce avem de zis cuiva, nu să umblăm cu aluzii ambigue și cu interpretări ale Sfinților Părinți după capul nostru, având drept rădăcină judecarea aproapelui. În realitate, nu suntem deloc super-coreți, ci încercăm să ne ferim cât se poate de înșelări și de comuniunea cu ereticii și cei în comuniune cu ei. Încă mai avem mult de lucrat pentru a mărturisi întocmai în limitele celor statornicite de Sfinții Părinți.

Dacă noi susținem ceva greșit, va rugăm să ne atrageți atenția. Noi doar încercăm să le spunem oamenilor că trebuie să urmeze calea arătată de Sfinți, nu pretindem să ne urmeze cineva. Voim să îndrumăm oamenii spre Sfinții Părinți, atât cât reușim, cât ne stă în putere. Dacă cineva ne face o observație, vom lua în considerare. Mai ales dacă s-ar strecura vreo atitudine sau învățătură greșit.

 

Publicat în Ecumenism, Inselari contemporane | 20 comentarii

Îndepărtarea credincioșilor de ereticii ecumeniști care acceptă Creta este obligatorie! Interpretarea patristică a Canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol


Apăsați pe link-ul de mai jos pentru a descărca documentul în format pdf:

Studiul-teologic-ortodox-despre-Canonul-15-al-lui-Gheron-Sava-Lavriotul-19-mai-2018

Publicat în Ecumenism | 2 comentarii

Cel care mărturisește Credința Ortodoxă întrerupe comuniunea cu toți cei care acceptă erezia și rămâne în comuniune cu toți cei care mărturisesc ortodoxia prin cuvânt și faptă, conform Sfinților Părinți


„ Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii,
4. Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.” (II Tesaloniceni 2, 3-4) ….

„Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciunii,
12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.” (II.Tesaloniceni 2, 11-12)

Patriarhul Catolicos Ilia al Georgiei s-a întâlnit cu papa Francisc, la Palatul Patriarhal din Tbilisi

Vedem foarte clar că doar dacă vom fi până la capăt cu adevărul, ne vom putea mântui sufletele de osânda veșnică. Dacă nu voim să fim cu adevărul, înseamnă că alegem lepădarea de credință. Mărturisirea nu poate fi amestecată cu relativizarea, ambiguitatea și confuzia. Sfinții Părinți au fost categorici în această privință:

Sfântul Grigorie Palama: „Cei ce sunt ai Bisericii lui Hristos, sunt ai adevărului. Iar cei ce nu sunt ai adevărului, nici ai Bisericii lui Hristos nu sunt.”

Căci nu prin anumite persoane se definește creștinismul, ci prin adevărul și acrivia credinței, pe care să le imităm.”

Sfântul Simeon Noul Teolog: „Pe orice cleric a cărui credință, cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu nu îl primim în casa noastră, ci să ne îndepărtăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă va învia și morți și va face nenumărate minuni.”

Sfântul Teodor Studitul: „Ereticii au eșuat cu totul în cele ce privesc credința și nu au reușit nimic prin gândurile lor, însă s-au alipit de comuniunea cu erezia.”

Sfântul Dositei al Ierusalimului: „Suntem în comuniune cu cei pe care îi pomenim și îi pomenim pe cei cu care suntem în comuniune.”

Sfântul Nectarie, mitropolitul Pentapolisului: „Lipsa de comuniune exterioară (cu ereticii) ne ferește de înstrăinarea interioară de Dumnezeu, de adevăr.”

Sfântul Athanasie cel Mare: „Ne îndepărtăm de cei al căror cuget este neortodox și este normal și datoria noastră să ne ferim și de comuniunea noastră cu ei.”

Iată că Sfinții Părinți ne învață dimpotrivă decât aceia care susțin că dacă anumiți ierahi sunt în comuniune cu ereticii, nu ar fi nicio problemă. Dacă ne delimităm de cei care sunt în comuniune cu ereticii, nu facem decât să ne facem datoria pentru a ne păstra credința, fiind în comuniune euharistică și în cuget cu toți cei care mărturisesc adevărul prin cuvânt și faptă.

Ecumenismul este o panerezie care a fost osândită de mai mulți Sfinți, precum Sfântul Calinic de la Cernica sau Sfântul Iustin Popovici. Ecumenismul cuprinde erezii deja condamnate. Documentele din Creta susțin că ereticii deja condamnați pot fi numiți biserici, susțin cununiile mixte și implicit în acest fel este primit ca valid botezul ereticilor condamnați (făcut pe deasupra și prin stropire) și rugăciunile împreună cu ereticii deja condamnați, pentru care Canoanele arată că trebuie întreruptă comuniunea cu cei care le practică.

Prin urmare, cei care îl susțin pe PS Longhin, participând la slujbele oficiate de el, sunt în comuniune cu Onufrie, cu care acesta se împărtășește și în același timp îl pomenește. Prin acest lucru susținătorii PS Longhin încalcă Canoanele și sunt în comuniune cu un episcop care aplică deciziile Sinodului din Creta, încercând să fățărească ortodoxia. Aceasta este realitatea, oricât de dură ar părea pentru cei care și-au pus nădejdea în oameni, în anumiți episcopi sau preoți, care care nu stau drept în credință, și i-au idolatrizat. Este poate o decizie dureroasă pentru mulți să se despartă de cei în care și-au pus până nu demult nădejdea, dar cine iubește pe oameni mai mult decât pe Dumnezeu, nu are credință cu adevărat și nu este capabil să se jertfească pentru adevăr și să-l înțeleagă.

Nu avem de ce să dăm prea multe explicații celor care propovăduiesc altceva decât ortodoxia în lumina Sfinților Părinți. Sfinții Părinți, când au mărturisit, au fost în comuniune doar cu cei care mărturiseau ortodoxia în mod limpede, îngrădindu-se și ei la rândul lor de cei care propovăduiau erezia cu capul descoperit și de cei în comuniune cu ei.

Nu putem să facem ascultare de cineva care se auto-proclamă lider și persoană influentă, dacă ne învață altceva decât ne-au învățat Sfinții Părinți și ne acuză tocmai pentru că nu dorim altceva decât să urmăm faptelor lor. Din păcate, unele persoane încearcă cu tot dinadinsul să îi jignească și să îi socotească rătăciți pe preoții care nu fac altceva decât să se întâlnească pentru a afla adevărul în lumina Sfinților Părinți și să stabilească ce e de făcut în anumite situații actuale, după o consultare temeinică, în care fiecare are un cuvânt de spus și deciziile se iau prin consens. Nu e nimeni perfect, fiecare are slăbiciuni în aceste vremuri de sărăcire a credinței, și mai face și greșeli, dar ne pare rău că unii oameni se smintesc din cauza calomniilor care pun și mai mult sare pe rană, după ce că situația este cum este, sunt vremuri de prigoană, iar ecumeniștii pândesc peste tot, având în stăpânire lăcașurile de cult și punând iscoade peste tot, prigonind monahii și interzicându-le deja unora dintre ei să mai poarte haina monahală.

Preoții care au participat la ultimele sinaxe de la Roman, Satu-Mare și Mestecăniș încearcă să urmeze pas cu pas tradiția patristică, nu doctrine moderne ale compromisului, nici deraiaje schismatico-sectare și blasfemiatoare. Au avut ajutor și de la Părinții Athoniți, care au multă experiență și cunosc scrierile Sfinților Părinți din comoara patristică în limba greacă. Împreună au stabilit să urmeze calea patristică a întreruperii comuniunii cu ereticii, împreună cu poporul, folosind exemple ale multor Sfinți și monahi din ultimul secol, care s-au îngrădit în mod canonic de erezie. Da, poate unii dintre acești părinți mai au și unele scăpări, dar toți s-au străduit să fie în unitate unii cu alții, chiar dacă nu au participat la toate sinaxele. Există dorința de unitate și de adevăr și acest lucru e foarte important. Iată, aceiași părinți care au fost în favoarea participării la Sinaxa de la Roman din iarnă (poate cu foarte puține mici excepții din cauza unor ispite), se străduiesc în continuare să păstreze adevărul și să găsească răspunsuri pentru problemele ce se ivesc la tot pasul.

Comunicatul Preoților ortodocși slujitori la Schitul Rădeni împreună cu Preoții susținători cu privire la Proiectul de rezoluție referitor la provocările actuale la adresa luptei antiecumeniste . Viitoarea sinaxă va avea loc pe data de 25 ianuarie 2018 în orașul Roman

Prin acest comunicat, toți Părinții semnatari au arătat că nu sunt de acord cu calea anti-patristică, a compromisului cu erezia, prezentată în respectivul și bine cunoscutul „proiect de rezoluție” din iarnă…

Iconomia care îngăduie comuniunea pe termen nelimitat cu ereticii este o iconomie „care pângărește Sfintele Slujbe”, contribuie la crearea unui pact, a unei conviețuiri cu erezia și devine călcare a Legii și a Sfintelor Canoane.

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/10/28/de-ce-unele-siteuri-asa-zis-ortodoxe-refuza-sa-publice-studiul-din-sfintii-parinti/

Să privim cu atenție la exemplul Cuvioșilor Părinți aghioriți care au fost martirizați în vremea patriarhului Vekkos. Patriarhul Ioan al XI-lea Vekkos era latino-cugetător, adică purtător și propovăduitor al unei erezii condamnate, însă el nu fusese condamnat încă de un sinod. Așadar, Cuvioșii Părinți și Mucenici aghioriți s-au îngrădit de el înaintea condamnării lui sinodale și aceasta a fost și cauza martirizării lor.*

Ultima parte a Sfântului Canon (15, I-II Constantinopol) despre care vorbim constituie pecetluirea și justificarea întregii atitudini și a opoziției mărturisitoare a ortodocșilor. Este vorba de tema „pseudo-episcopilor și a pseudo-învățătorilor”, precum și despre cine creează schismă. De la început menționarea „nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo episcopi și pe pseudo-învățători” ne conduce la gândul că suntem datori, ca ortodocși, să distingem sau să facem diferența între episcopi și pseudo-episcopi, pentru a nu fi înșelați și noi trebuie să săvârșim aceasta înainte să o facă autoritatea competentă bisericească.*

Cuvioșii Părinți aghioriți au întrerupt pomenirea patriarhului Vekkos și comuniunea cu cei aflați în comuniune cu el. Și în prezent, după cum cpuneam, ecumenismul este panerezie și cuprinde propovăduirea cu capul descoperit a unor erezii deja condamnate. Ecumeniștii de astăzi calcă urmele latino-cugetătorilor din acea vreme, chiar dacă situația diferă puțin în ce privește forma slujbelor și papa nu este pomenit cu voce tare.

Iată un fragment din Epistola Părinţilor Aghioriţi către împăratul Mihail Paleologul cu mărturisirea de credinţă împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74)

Căci dacă numai cuvântul de „Bun venit!” te face părtaş la faptele cele viclene, atunci cu atât mai mult înseamnă pomenirea sa răsunătoare, când stau înainte înfricoşatele taine dumnezeieşti. Iar dacă Cel ce stă înainte este Însuşi Adevărul, atunci cum să primeşti ca adevăr această mare minciună – să-l socoţi ca patriarh ortodox? [1] Săvârşind înfricoşatele Taine vei glumi ca pe o scenă? Cum să rabde acestea sufletul ortodox, cum să nu se depărteze îndată de cei ce pomenesc, cum să nu-i socoată drept vânzători de cele sfinte? Căci dintru început Biserica Ortodoxă a lui Dumnezeu socotea pomenirea numelui arhiereului în timpul sfintelor slujbe drept comuniune desăvârşită. Căci este scris în Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii (a sf. Gherman): „cel ce slujeşte cele sfinte rosteşte numele arhiereului, arătând şi supunerea sa faţă de cel de mai sus, şi comuniunea cu el, şi succesiunea credinţei acestuia şi a celor sfinte”. Şi marele părinte al nostru şi mărturisitor Teodor Studitul aşa spune într-o scumpă scrisoarea a sa: „Mi-ai spus că te-ai temut să-i faci observaţie presbiterului tău să nu pomenească numele ereziarhului, iar eu nu găsesc ce să-ţi spun acum despre asta altceva decât că comuniunea prin singură pomenirea lui întinează, chiar dacă cel ce pomeneşte ar fi ortodox”. Aşa spune acest părinte. Dar mai înaintea lui şi Dumnezeu a indicat asta, spunând: Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele. Cum? Nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt (Iez. 22:26), ci totul era la ei fără deosebire. Ce este mai limpede şi mai adevărat decât asta?

Dar să îngăduim asta ca o iconomie cumpătată? Cum să îngădui o iconomie care pângăreşte sfânta slujbă, după cum s-a spus, şi alungă Duhul Sfânt de acolo şi de aceea îi face pe credincioşi să nu fie părtaşi la iertarea păcatelor şi la înfiere? Şi ce ar putea fi mai vătămător decât o asemenea iconomie? Acea comuniune chiar şi într-un singur punct este o pierdere vădită şi o stricare a toată dreptatea. Căci cel ce-l primeşte pe eretic se supune aceleaşi osândiri ca şi acela; şi cel ce intră în comuniune cu cel afurisit să fie afurisit, ca unul ce încalcă canonul bisericesc.

Şi aşa încât aceşti binecunoscuţi, nerespectând rânduielile bisericeşti, intră în comuniune şi cu iudeii, şi cu armenii, şi cu iacobiţii, şi cu nestorienii, şi cu monoteliţii, şi, mai pe scurt, cu toţi ereticii, atunci măcar pentru asta, dacă nu pentru altceva, fără îndoială că nu merită iertare şi comuniune, ci se fac vinovaţi de toate ereziile potrivnice lui Dumnezeu ale acelora. Şi se pare că din cauza aceasta, adică din nedeosebirea ereticilor după rânduiala Bisericii şi după legea de sus a lui Dumnezeu, ei au început să se umple de tot felul de erezii – nu din altă cauză.

Iar să-i dai întâietatea asupra întregii Biserici ortodoxe a lui Hristos unui om eretic este drept? Aceasta e o desăvârşită trădare, iar nu iconomie. El acum nu e vrednic nici de locul cel din urmă. Căci marele nostru părinte, Grigorie Teologul, vorbind despre cei ce se pocăiesc, spune în cuvântul său sfânt: „dacă pe cei ce se pocăiesc (nu-i primea Novat), nici eu nu-i primesc pe cei ce fie sunt neclintiţi, fie nu se îmblânzesc destul şi nu răsplătesc lucrul rău cu îndreptare. Iar dacă îi voi primi, le voi indica un loc după cuviinţă”. Unde este îndreptarea la el şi la cei dimpreună cu el? Unde este răsplata pentru fapta rea? Desigur că nu sunt vrednici nici de locul cel din urmă, dar cum să aibă întâietate? Şi dacă vor avea putere asupra uneia din dumnezeieştile biserici, vai! Oare cei călăuziţi de cârmuitori orbi nu vor cădea în cursele iadului, după cum ne previne nemincinoasa gură (Lc. 6:39)? Şi dacă lumina este întuneric, atunci e limpede ce urmează (Mt. 6:23; Lc. 11:34-36). Şi iarăşi după marele teolog Grigorie, fiecare supus se aseamănă celui ce-l stăpâneşte.

Şi după care rânduieli bisericeşti va judeca el însuşi şi mai marii săi? Lepădând cu totul dumnezeieştile canoane ale sfintelor soboare, neavând nici urmă sau pomină de viaţă duhovnicească, ci fiind eretici în multe lucruri, ei vor umple cu adevărat Biserica de tulburare şi sminteli. Căci cele de neunit nu pot fi unite, nici cele de nelegat nu pot avea legătură. Căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, după dumnezeiescul cuvânt (II Cor. 6:14), sau ortodocşii cu ereticii, de care, dimpotrivă, ni s-a poruncit să ne despărţim cu totul.

Iată că nu putem îngădui o iconomie cu ereticii și cu cei aflați în comuniune cu ei. Dacă am luat decizia îngrădirii de erezie, trebuie să ne îngrădim cu adevărat de erezie, și să avem parte numai cu cei care mărturisesc ortodoxia prin faptă și prin cuvânt. Să avem grijă ca lupii în piele de oaie să nu inventeze viclenii care să ne întoarcă înapoi în comuniune cu propovăduitorii ereziilor, pretextând chipurile iconomia cumpătată. Nu încape o astfel de iconomie! Cei care participă la slujbele unde este pomenit un episcop care acceptă ecumenismul și adoptă și tolerează deciziile pseudo-Sinodului din Creta, nu se vor împărtăși de harul Duhului Sfânt, pentru că se unesc cu credința eretică a episcopului, chiar dacă Sfintele Taine sunt valide și slujbele sunt săvârșite. Iconomia lui Dumnezeu a făcut ca Tainele să fie valide până la anatematizarea și caterisirea slujitorilor de un Sinod, pentru că Biserica este Sobornicească și osânda sub care au căzut adepții ereziei trebuie pusă în lucrare de Sobor. Dar tocmai pentru a feri Biserica de schisme și de dezbinări, avem datoria să ne îngrădim de orice comuniune cu erezia, înainte de condamnarea sinodală a tuturor celor care acceptă erezia și nu se vor pocăi.

„Teoria vaselor comunicante” e un sofism demonic și o hulă la adresa Sfinților. Sfântul Teodor Studitul demonstrează că NU trebuie să avem niciodată comuniune cu cei care au comuniune liturgică sau mănâncă cu ereticii necondamnați

Sfântul Teodor Studitul, după cum am mai explicat, a arătat că iconomie înseamnă a arăta dragoste față de aproapele aflat în erezie, prin pomenirea ereticului, explicându-i cu răbdare ce înseamnă erezia și așteptând să se înțelepțească întru totul, întrerupând la rândul său pomenirea după o perioadă de timp, pentru a putea fi în comuniune desăvârșită cu el. Ideea că iconomia trebuie să permită comuniunea liturgică cu erezia și cu cei în comuniune cu ea nu o regăsim la Sfinți, ci Sfinții au atras atenția că o astfel de atitudine înseamnă „ne­le­giu­i­re şi călcare a dumnezeieştilor canoane”!

Şi ce iconomie trebuie făcută, o, stăpâne, mai mare decât am făcut noi? Că până acum am stat retraşi, păstrând tăcerea, şi eu, şi arhiepiscopul (fiindcă este o vreme şi a grăi, şi a tăcea), meşteşugind în tot chipul ca să nu iasă la arătare pricina [aceasta]1. Însă Cel Ce judecă a judecat şi Cel Ce zice nu a minţit [când a spus] că „nu este ceva as­cuns care să nu iasă la iveală” (cf. Mt. 10, 26). Căci şi fără să alegem noi, aşa e firea lucrurilor, încât nu multă vreme poate ceva să se arate altceva decât este. Şi acum, fo­lo­sin­du-ne de iconomie, acestea două zicem: sau să înceteze de la slujirea celor sfinte cel depus [caterisit] şi atunci vom a­vea părtăşie cu preasfântul patriarh – lucru care este fo­lo­si­tor pentru toţi -, sau, dacă nu este suferit [un asemenea fapt], noi ne retragem ca şi mai înainte, lăsând Domnului răz­bunarea pentru o asemenea problemă. Şi ceea ce e mai mare decât aceasta – şi tu o ştii prea bine – e faptul că nu-i vor­ba aici de un fel de iconomie, ci de un prilej de ne­le­giu­i­re şi călcare a dumnezeieştilor canoane. Căci definiţia ico­no­miei, precum ştii, este de a nu anula nicidecum ceva din cele statornicite, nici măcar când se îngăduie puţin po­go­ră­mânt la vremea cuvenită şi pentru un anume motiv, ca nu cumva de aici să se realizeze ceea ce se caută de fapt, prin aceea că în realitate se coboară ştacheta şi se păgubesc astfel cele mai desăvârşite. (…)

Dintotdeauna cel ce a făcut iconomie în acest mod nu a alunecat din bine. Căci mai degrabă a apucat şi a slăbit puţin [binele], precum face cârmaciul care slăbeşte puţin cârma din pricina furtunii care îi suflă împotrivă. Iar cel ce s-a purtat în alt chip a greşit ţinta, săvârşind în loc de iconomie călcare [de lege]. Sfântul Teodor Studitul – SCRISOAREA 24 – Lui Teoctist magistrul

Iată că într-o altă scrisoare a Sfântului Teodor Studitul, acesta arată că nu încape iconomie cu nicio erezie, fie ea condamnată sau necondamnată sinodal. Dacă respectivii eretici nu au fost încă condamnați, anatematizați și caterisiți, orice erezie a fost deja osândită de Sfintele Scripturi și de Sfintele Canoane, pentru că erezia este tocmai stricarea Sfintelor Scripturi și a Canoanelor! Prin urmare Canonul 15, nu are cum să fie facultativ, iar Sfântul Teodor Studitul arată foarte bine că toți ortodocșii trebuie să se îngrădească, deși a viețuit într-o perioadă anterioară Sinodului I-II Constantinopol. Sfinții Părinți din toate veacurile au fost întotdeauna de același cuget, însemnând consensul Sfinților Părinți.

„În ceea ce priveşte al doilea lucru nu e nevoie de multă lim­pezire, fiind clar din primul. Aşadar, dând anatemei pe cei ce nu primesc ca pe o sfântă iconomie însoţirea adulteră şi adulterul împăratului şi fărădelegea oricui aflat în ea şi care este de acord cu ea, ce altceva  au făcut decât au dat a­na­­­temei pe sfinţi şi în primul rând pe Înaintemergător? Şi, ca să spunem adevărul, chiar dacă e înfricoşător, şi pe Însuşi Stă­pânul sfinţilor. Căci Cel Ce a oprit acestea e limpede că nu primeşte, nici nu este de acord, ci a ameninţat foarte, cu ju­decată aspră, [chiar] şi numai faptul că cineva să fie de acord cu adulterul, nu [numai] al cutărui sau al cutărui, ci al oricui ar fi: împărat, puternic, mic şi mare. „Căci o singură le­ge va fi”, zice, „şi am primit o singură evanghelie” (cf. Gal 1, 8-9). Şi El nu Se va clinti din această Evanghelie in­di­fe­rent despre cine este vorba, fie şi înger din cer. Şi [această] a­sigurare să-ţi fie îndestulătoare. Nu cumva e împăratul mai ma­re decât îngerul? Nu cumva este stăpânitorul în lumea a­ces­ta mai mare decât toţi diavolii care stăpânesc şi pe oa­me­ni în chip lumesc, iar nu dumnezeiesc? Şi ce [zice] Apos­to­lul? Anatema să fie! Îngerii nu îndrăznesc să clintească [Evanghelia]; şi numai dacă nu o clintesc, rămân [în starea lor], fără să fie daţi anatemei precum diavolul şi mulţimea lui apostată. Şi cum [atunci] omul, cu totul în trup fiind, dacă o clatină şi o înnoieşte – şi mai cu seamă cu astfel de înnoiri – nu va fi înstrăinat de Dumnezeu? Şi Cel Care nu primeşte cele pe care [El Însuşi] le-a oprit (căci, [după ei], ar putea fi acceptat [de către Dumnezeu] motivul, de vreme ce s-a făcut doar o concesie), Acesta, după cei adulteri, mai bine zis după antihrişti, este deja dat anatemei. Iar dacă Stăpânul I-au făcut aşa – precum iudeii I-au spus că scoate demonii cu Beel­zebul -, ce să spunem despre robii şi slujitorii Lui? Căci fie, [socotindu-i pe sfinţi] ca pe unii care nu se supun legilor stăpâneşti [ale lui Hristos], au dogmatizat prin iconomiile lor că însoţirea adulteră şi părtăşia cu adulterul sunt egale şi de aceeaşi cinste, punându-le pe aceeaşi treaptă cu iconomia [lui Hristos] – şi de aceea au dat anatemei pe sfinţi ca ne­le­giu­iţi şi călcători ai poruncilor (şi pentru aceasta desigur pot fi daţi anatemei – fie, mărturisind că sfinţii sunt păzitori ai legii, s-au dat anatemei pe ei înşişi, iar nu pe sfinţi, aro­gân­du-şi ei, ticăloşii, numele sfinţilor în ceea ce priveşte aşa numita de ei iconomie a însoţirii adultereŞi de aceea, ia­răşi, au dat anatemei pe sfinţi, ca pe unii care nu sunt sfinţi. Fiindcă sfinţi sunt, după ei [după eretici], cei care au făcut şi fac iconomii în ceea ce priveşte însoţirea adulteră şi părtăşia cu adulterul. Iar cei care nu primesc iconomia lor adulterină şi care nu iconomisesc pe urmele ei, aceştia sunt, [după ei], străini de Dumnezeu şi nelegiuiţi şi căl­că­tori ai poruncilor şi daţi anatemei de către ei [de către e­re­ti­ci]. Şi de aici înţelege – căci ce altă dovadă a ne­cu­viin­ţe­lor lor ai vrea să mai vezi? – şi minunează-te tu, cel cu ca­pul pe umeri, privind şi cercetând îndeaproape adâncul cel mare al necredinţei [lor] în Dumnezeu. Căci nici ereziile nu ţin la arătare întreaga lor necucernicie, ci unele fiind cu totul departe de Evanghelie, altele mai aproape, introduc unele ziceri [proprii], nespunând [totuşi] să nu ne luăm după cele insuflate de Evanghelie, ci, din contră, par că fac totul pe dos, fiind de acord cu ele, dar înţelegându-le într-un fel sau altul şi aducând [totuşi] neclaritatea [numai] în ceea ce priveşte cuvintele dumnezeieşti. Şi pentru că s-au depărtat de cugetarea dreaptă, s-au numit erezii. În acest caz însă e vorba de lepădarea pe faţă a credinţei, căci ei au alunecat nu în ceea ce priveşte înţelesul [sensul], ci au zis: „Aşa a spus Hristos, însă chiar dacă legea po­run­ce­şte acestea şi în cazul împăraţilor, totuşi să se lase deoparte Evanghelia”. Ia aminte cum începutului îi urmează în chip firesc sfârşitul. De la întruparea lui Hristos au început e­re­zi­ile să fie în afara Evangheliei. Apoi, fiind alungat dia­vo­lul prin sporirea câte puţin a harului, a introdus pe as­cuns [sminteli] pornind chiar de la Evanghelie şi a născut erezii până la iconomahi, introducând momeala chiar din Scriptură şi din cele ce sunt în ea. Şi când a simţit că oa­me­nii îl ascultă bine, fiind aproape şi vremea sfârşitului [lu­mii], a început de acum, ca la început, să aprindă u­ci­de­rea împotriva Evangheliei însăşi ca să-l întâmpine de-a drep­tul pe antihrist, în care va şi locui şi prin care se va descoperi toată amăreala şi apostazia lui [a diavolului] şi pe care [pe antihrist] îl va nimici Domnul cu arătarea Lui, care va fi degrabă.” SCRISOAREA 36 – Lui Euprepian şi celor [aflaţi]dimpreună cu el

Episcopii Bisericilor care nu au fost la Creta, sunt în comuniune cu ereziarhul Bartolomeu și practică întâlniri ecumeniste cu eretici deja condamnați, propovăduind în acest fel în mod public ecumenismul! Este prin urmare perfect normal și o datorie a noastră să întrerupem comuniunea cu acești episcopi, să mărturisim acest lucru public. Îndepărtându-ne de comuniunea cu toți cei care susțin ecumenismul și îi dau voie să avanseze și să facă ravagii prin lipsa lor de atitudine, și dând voie să se răspândească public acestei îmbolnăviri în credință, ca pe ceva care trebuie mai departe tolerat, și mărturisind în același timp că suntem în comuniune doar cu cei care s-au îngrădit prin cuvânt și faptă de erezia ecumenismului, în acest fel, ne străduim să urmăm calea Sfinților, pentru a nu ne situa în afara Credinței ortodoxe.

Cine întrerupe comuniunea cu toți care sunt în comuniune și îi susțin pe eretici, nu face decât să lupte, având acoperământ Sfintele Canoane, împotriva întinării credinței și a schismei. Acuzația de schismă pentru acest lucru este un non-sens și contrazice Canoanele. Vă rugăm, recitiți Canonul 15, I-II.

O altă capcană, este invocarea de motive sentimentale, pentru a-i crede pe anumiți clerici sau episcopi, deși nu se află pe calea cea bună. Nu trebuie să avem o gândire umanistă, sentimentalistă, ci să punem rațiunea mai întâi. Chiar dacă ni se spune că PS Longhin, Pimen, sau unii clerici ar fi fost prigoniți sau declarați persona-non-grata, nu trebuie să ne entuziazmăm și să-i urmăm în baza unei solidarități omenești, ci să punem întâi în acord cu Sfinții Părinți ceea ce ne învață. Pentru că:

„Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor” – Sfântul Ignatie Teoforul

Patriarhul Bulgariei K. Neofit s-a întâlnit cu Cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Vaticanului pentru Bisericile orientale.

Să nu uităm că vremurile antihristice sunt aproape, iar unii încă îndrăznesc să facă din iconomie călcare de lege și să îi mustre pe cei care aplică cu adevărat Canonul 15, străduindu-se să izbăvească Biserica de minciuno-episcopi, de schisme și împărțiri!

Premierul Israelului subliniază importanța istorică a reconstruirii Templului lui Solomon

„In locurile cele sfinte va fi necurăţia pustiirii şi se vor arăta mârşavii ademenitori ai lumii, care vor înşela oamenii care s-au lepădat de Dumnezeu şi care vor săvârşi false minuni. După ei se va arăta Antihrist şi toată lumea îl va vedea deodată“.  Sfântul Lavrentie al Cernigovului – viaţa, învăţăturile, minunile şi acatistul, ed. Bunavestire, Galaţi, 2003,

Publicat în Ecumenism | 2 comentarii

Ca să poată implanta cipuri populației, autoritățile antihristice vor interzice cu totul producția proprie din gospodării. Pesta porcină e doar începutul, urmează interdicția cultivării cerealelor și a alimentării libere cu apă


Mulți dintre cei care conștientizează pericolele vremurilor actuale, dominate de biometrie și controlul populației, au început să se gândească la varianta retragerii la țară și la asigurarea celor necesare traiului prin mijloace proprii, unii chiar au pus între timp acest lucru în aplicare.

Numai că autoritățile nu dorm, cei aflați în slujba guvernării mondiale vor să controleze toată suflarea de pe fața pământului.

Cel mai sigur mod de a controla populația, este prin dependența de resursele de hrană și de apă. Dacă autoritățile vor reuși să facă dependentă populația de sistem, fără excepție, sclavia va fi asigurată; iar dependența de sistem are o orientare unilaterală: spre controlul biometric, totul terminându-se cu implantarea cipurilor ca mijloc de identificare al persoanei.

Aceasta este societatea lui antihrist, care va dori ca toată suflarea să i se supună și să accepte pecetea pe mână sau pe frunte.

Se fac pregătiri serioase pentru distrugerea culturilor:

Ministrul Daea vrea sa arda campurile de porumb ca sa scape de pesta: Vectorul uman e cel mai periculos – 7 august – ziare.com

Apele subterane sunt considerate proprietea statului, iar dacă se va da o alertă de infestare, va fi interzis consumul de apă din fântâni și vor fi închise.

Apa din fântână, gratuită, dar infestată. Cișmelele zac nefolosite – digi24

Noul Cod Civil actualizat 2018 – Legea 287/2009

Art. 559

Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor

(1) Proprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.

(2) Proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în afară de excepţiile stabilite de lege, şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altora asemenea.

Detalii: https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-559-intinderea-dreptului-de-proprietate-asupra-terenurilor-continutul-intinderea-si-stingerea-dreptului-de-proprietate-privata-dispozitii-generale

Cu focarele programate special pentru a aduce la sapă de lemn pe oricine vrea să trăiască cât mai puțin dependent de sistem, autoritățile vor putea da legi pentru a controla accesul la resursele de apă sub pretextul infestării, oferind ca alternativă apa îmbuteliată sau racordarea la rețeaua de apă controlată de sistem, după ce va fi în prealabil „epurată” cu substanțe care pot afecta organismul și funcționarea creierului, cum ar fi clorul, fluorul și diverse rășini industriale. Totul cu plată, totul controlat de sistem.

Alte exemple de fronturi pe care acționează sistemul sunt:

-controlul asupra copiilor și legile care dau voie autorităților să răpească copii, dacă părinții nu vor să-i expună la pericolul vaccinurilor toxice, la abuzurile pe care le face școala asupra copilului, prin programele de sexualizare a copiilor și pro-homosexualitate;

-înmulțirea contravențiilor, îngăduite cu bună știință pentru a da legi restrictive populației, care vor merge până la obligativitatea deținerii unui document biometric în orice moment asupra posesorului, autoritățile putând să-i aresteze fără niciun motiv pe cei care nu se legitimează.

Citiți mai multe la: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/22/se-fac-presiuni-asupra-populatiei-pentru-acceptarea-viitorului-sistem-biometric-antihristic/

Lucrurile devin din ce în ce mai grave și până în momentul în care cipuirea va deveni relitate nu mai este mult!

evz – 31 iulie 2018Pesta ovină, boala care a dus la uciderea a mii de animale și a atras atenția Comisei Europene, pune în gardă și crescătorii de ovine români. Pesta Rumegătoarelor mici (PRA) i-a afectat pe vecinii noștri Bulgari, aceasta fiind prima epidemie din Uniunea Europeană.

Iată ce putem citi pe site-ul ActiveNews (din nefericire ecumenist, dar majoritatea portalurilor de știri și mass-media sunt pline de rătăciri):

Asociația PRO Consumatori: În România avem o epidemie falsă de pestă porcină africană, al cărei scop este distrugerea capitalului autohton și aducerea la sapă de lemn a țăranului român!

Una dintre cele mai cunoscute organizații care se ocupă cu apărarea intereselor consumatorilor, Asociația Pro Consumatori, afirmă că în România „avem o epidemie falsă de pestă porcină africană, al cărei scop este distrugerea capitalului autohton și aducerea la sapă de lemn a țăranului român!”, se arată într-un comunicat de presă trimis pe adresa redacției ActiveNews.

În text, se mai spune că prin această acțiune se îngroapă mii de mici de crescători de animale, dar și a altor firme din acest lanț de producție. Asociația Pro Consumatori mai acuză Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor de abuz și cere demisia președintelui acestei instituții.

Iată comunicatul integral primit pe adresa redacției:

„În România avem o epidemie falsă de pestă porcină africană, al cărei scop este distrugerea capitalului autohton și aducerea la sapă de lemn a țăranului român!

5,6 milioane kilograme de carne de porc au fost distruse prin incinerare/îngropare, ceea ce înseamnă 10% din consumul anual de carne al românilor!

Acțiunea pesta porcină africană va incinera până la finalul anului peste 1 milion de porci!

România a pierdut statutul de țară liberă de pestă porcină și nu mai poate exporta carne de porc timp de 3 ani!

Pesta porcină africană poate provoca României pierderi de miliarde de euro!

Pesta porcină aduce sărăcie în România! Plata despăgubirilor pentru animalele ucise și incinerate/îngropate se face la valoarea de piață stabilită de către o comisie, în termen de 90 de zile de la uciderea animalului! Proprietarii de porci din gospodăriile țărănești riscă amenzi cuprinse între 3000 lei și 6000 lei, dacă nu declară animalele bolnave la medicul veterinar în termen de 48 de ore!

Pesta porcină aduce foametea în România, mii de familii din mediul rural vor fi lipsite de hrană prin confiscarea porcilor în vederea incinerării!

Pesta porcina distruge afacerile mici cu carne de porc!

Pesta porcină produce șomaj, mii de angajați vor fi disponibilizați!

Opriți distrugerea zootehniei românești!

Opriți distrugerea țăranului român!

Opriți distrugerea producătorilor tradiționali de produse din carne de porc!

APC pichetează în data de 2 august sediul Ministerului Agriculturii și cel al ANSVSA!

Reprezentanții marilor crescători de porci solicită interzicerea creșterii porcului în gospodăriile țărănești pe motiv că țăranii sunt responsabili de răspândirea virusului pestei porcine africane! Cozile de topor vor să îngroape țăranul român! Acțiunea pesta porcină e cu bătaie lungă! Falimentarea crescătorilor de porci va duce la falimentul în aval și în amonte al multor societăți comerciale (producători și distribuitori de cereale, mici transportatori, unități de abatorizare, mici unități locale de producție preparate din carne de porc, unități comerciale de desfacere etc.) Lucrurile au scăpat de sub control, reprezentanții unor direcții sanitar veterinare din județele aflate în carantină fac abuzuri. De exemplu, unui mic crescător de porci din județul Tulcea care are o exploatație de 2000 de capete i se refuză de către DSVSA Tulcea eliberarea autorizației de comercializare a porcilor ajunși la greutate de sacrificare cu toate că analizele medicale atestă faptul că acei porci sunt sănătoși. De asemenea, respectivului fermier i s-a interzis aprovizionarea cu cereale a fermei pe motiv că poate contamina efectivul de porci cu pesta porcina africană. Lipsa hranei în ferma respectivă a dus la apariția canibalismului între animale. Totodată, comercianții datorită psihozei instalate la nivel național nu se mai aprovizionează cu carne de porc din județele aflate în carantină. Reprezentanții direcțiilor sanitar veterinare din teritoriu au drept de viață și de moarte asupra crescătorilor de porci, ei hotărăsc care ferme trebuie lichidate și care nu.

Vectorul pestei porcine africane din România poate fi și carnea de porc congelată din import! Potrivit informațiilor de pe site-ul ANSVSA, virusul pestei porcine rezistă mai mulți ani în carnea congelată! APC solicită ANSVSA-ului să facă publică situația importurilor de carne congelată de la începutul acestui an și până în prezent, pe fiecare țară de proveniență, precum și rezultatele analizelor specifice identificării virusului pestei porcine africane realizate de ANSVSA pentru fiecare lot de carne congelată din import aferent perioadei 1 ianuarie 2018 – 30 iulie 2018! Tot de pe site-ul ANSVSA aflăm că virusul pestei porcine africane rezistă până la 6 luni în produsele din carne de porc obținute numai prin sărare, maturare și/sau afumare, adică cele obținute fără aplicarea unui tratament termic, cum ar fi salamurile crude uscate/crude afumate din carne de porc și cârnații cruzi afumați. Deci, infectarea porcilor cu virusul pestei porcine se poate realiza și prin intermediul acestor produse, având în vedere obisnuința unor crescători de porci din mediul rural de a hrăni animalele cu resturi alimentare. Având în vedere acest aspect, APC solicită ANSVSA-ului să facă publică situația importurilor de produse de carne de porc preparate numai prin sărare, maturare și/sau afumare pentru perioada 1 ianuarie 2018 – 30 iulie 2018, pe fiecare țară de proveniență, precum și rezultatele analizelor specifice identificării virusului pestei porcine africane realizate de ANSVSA pe fiecare lot de produse pentru perioada mai sus menționată.

ANSVSA cheltuie milioane de lei pe soluții de dezinfecție, care nu au niciun efect în privința stopării răspândirii virusului pestei porcine africane, fapt care reiese foarte clar din modul în care evoluează răspândirea acestui virus. Acești bani ar trebui să ajungă la țărani sub formă de despăgubiri acordate la valoarea de piață din momentul confiscării animalului și plătite în cel mult 7 zile de la momentul la care s-a realizat confiscarea animalelor! În realitate, autoritățile doar promit despăgubiri țăranilor, fără a menționa cuantumul acestora și perioada de timp în care vor fi acordate!

Pesta porcina îngroapă programul Ministerului Agriculturii de susținere a crescătorilor de porci din rasele Bazna și/sau Mangalița, în valoare de 4,6 milioane lei pentru anul 2018! Conform datelor de pe site-ul Ministerului Agriculturii, la această schemă de ajutor de minimis concepută pentru perioada 2018-2020 s-au înscris 223 de furnizori de purcei din rasele Bazna și Mangalița, 28 de procesatori de carne de porc și 3.410 crescători de porci.

Bilanțul crizei generate de pesta porcină africană este unul care creează îngrijorare pentru APC (66.295 de porci sacrificați și incinerați/îngropați) și care poate capăta conotații apocaliptice în lunile următoare. Până la data de 27 iulie 2018, conform datelor furnizate de ANSVSA prin intermediul comunicatelor de presă, au fost confirmate 441 focare de pesta porcină africană (PPA), dintre care 439 focare de PPA în gospodăriile populației și 2 focare în exploatațiile comerciale (în aceste exploatații situate în județul Tulcea s-a hotărât sacrificarea și incinerarea a 64.580 porci).

Pesta porcină africană afectează zona de Sud-Est a României, unde există 16,6% din efectivul de porci al României, adică circa 750.000 de porci, din totalul de 4,5 milioane porci, respectiv zona de Nord-Vest a României, unde există 13,8% din efectivul de porci al țării noastre, ceea ce înseamnă circa 620.000 de porci din totalul de 4,5 milioane porci. Având în vedere evoluția galopantă a pestei porcine africane în zonele respective, în acest moment există un risc foarte mare ca în următoarele luni să fie sacrificate în vederea incinerarii 1,3 milioane porci, ceea ce reprezintă circa 30% din efectivul de porci al țării noastre.

Totodată, 7 județe (Tulcea, Brăila, Constanța, Ialomița, Satu Mare, Sălaj și Bihor) se află în carantină. Prețul cărnii de porc în viu a scăzut în aceste județe de la 6,5 lei per Kg la 5,5 lei per kg. Crescătorii de porci din exploatațiile comerciale din aceste județe au primit din partea ANSVSA interdicția de a mai comercializa animalele pe o perioadă de 30 de zile, iar comercianții evită să mai cumpere carne de porc din județele menționate mai sus, fapt deosebit de grav care se poate finaliza cu falimentarea acestora. În concluzie, ANSVSA ca autoritate de reglementare în domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, aflată în coordonarea Primului Ministru, are drept de viață sau de moarte asupra crescătorilor de porci din România.

Cum s-a ajuns aici? Cine este responsabil de pagubele generate de această epidemie? Sunt întrebări generate de probleme care în acest moment trebuie să fie prioritare pe agenda publică a Guvernului României, a Consiliului Suprem de Apărare al Țării și al Parlamentului României.

Din păcate, se încearcă să se facă vinovat doar porcul mistreț de această catastrofă economică și socială a țării!

Având în vedere cele menționate mai sus, Asociația Pro Consumatori, organizație de utilitate publică, cu 28 de ani de activitate în domeniul protecței consumatorilor, solicită:

Președintelui Senatului României și Președintelui Camerei Deputaților să convoace Biroul permanent al celor două camere în vederea stabilirii unei sesiuni extraordinare a Parlamentului României pentru a dezbate și a găsi soluții la criza economică și socială generată de pesta porcină africană!

Parchetului General al României și Direcției Naționale Anticorupție realizarea de anchete la sediul ANSVSA și direcțiile sanitar veterinare din teritoriu pentru a verifica: modul în care s-au respectat procedurile europene aplicabile pestei porcine, modul în care s-au realizat analizele pentru confirmarea existenței virusului pestei porcine, modul în care s-a realizat confiscarea animalelor de la cetățeni, modul în care s-au distribuit contractele către firmele care se ocupă cu dezinfecția, soluțiile folosite la dezinfecție și concentrația substanței active din fiecare soluție!

„Actuala conducere a ANSVSA nu a realizat anterior acestui moment critic o campanie națională de informare a cetățenilor din mediul rural cu privire la modul în care se poate preveni infectarea porcilor din gospodăria proprie cu virusul pestei porcine, dar și cu privire la alte lucruri ce țin de măsurile care se întreprind de către stat în momentul în care porcii sunt diagnosticați cu pesta porcină africană. Lipsa acestei informări prealabile a creat panică și tensiuni în rândul comunităților din mediul rural. Totodată, conducerea ANSVSA nu a întreprins anterior momentului  confirmării primului focar de pesta porcină în România (31 iulie 2017), măsuri de biosecuritate corespunzătoare pentru fiecare punct vamal și nu a făcut publice aceste măsuri prin intermediul unor canale de comunicare cu putere mare de diseminare a informației în mediul rural și urban, cum ar fi posturile de radio și televiziune! De la începutul crizei și până în prezent, ANSVSA a comunicat cu opinia publică numai prin intermediul unor comunicate aride de presă, în care se repetă, în mod ostentativ anumite lucruri, în timp ce informațiile utile pentru consumatori, cum ar fi, stabilirea despăgubirilor și intervalul de timp în care acestea vor fi plătite, lipsesc. Toate aceste nereguli grave, mă îndreptățesc, ca în numele consumatorilor afectați de această criză, să solicit demisia domnului Geronimo Răducu Brănescu, președinte ANSVSA. Totodată, APC a întreprins demersurile legale în vederea pichetării sediului Ministerului Agriculturii în data de 2 august 2018, în intervalul orar 11-13, respectiv pichetarea sediului ANSVSA, în aceeași zi, în intervalul orar 15.00-16.00” a declarat Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.”

 

Sfântul Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei: „În vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stăpânire, care va cere închinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societăţii, deşi fără a aduce direct vreo atingere credinţei, va fi părtaş al acestei stăpâniri.” Citiți mai multe la: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/02/03/despre-cnp-si-documente-plastifiate/

Proorocie a Sfantului Ierarh si Mucenic Ipolit:

“Atunci se vor duce toţi către dânsul (Antihrist) şi-i vor zice: am auzit că eşti mare împărat şi veseleşti pe toţi slujitorii tăi, pentru aceasta am venit, ca să ne închinăm ţie, spre a ne hrăni, că pierim de foame. Atunci le va zice înşelătorul:veniţi să vă punem pecetea (666) pe mâna dreaptă şi pe frunte şi vă voi da oricâte voiţiPentru aceasta va pecetlui dreapta omului, ca să nu mai poată face cu mâna semnul cinstitei Cruci şi să fie al lui desăvârşit. Se vede că numai cu câte o literă are să fie însemnată în pecetea lui antihrist pentru fiecare cuvânt, care va fi zis al lepădării de Dumnezeu. Iar aceia, necunoscând înşelăciunea lui, vor sta ca să-i pecetluiască pe mâna dreaptă şi pe frunte. Iar pecetea lui va avea numărul 666, după mărturisirea Sfântului Ioan Evanghelistul. Şi îi va face pe cei mari şi pe cei mici bogaţi, va slobozi pe cei ce sunt în robie, ca pe mulţi să-i amăgească, şi nimeni nu va putea să vândă, sau să cumpere, fară numai aceia care vor avea semnul şi numărul fiarei sau numărul numelui fiarei.

«Aici este înţelepciunea. Cel ce are minte, socotească numărul fiarei; că nume de om este şi numărul ei este 666».

Iar înţelesul peceţii va fi aşa: Mă lepăd de Făcătorul cerului şi al pământului, mă lepăd de Sfântul Botez, mă lepăd de a sluji lui Hristos şi mă fac rob al tău; mă lepăd de împărăţia cerului şi iubesc muncile cele veşnice; mă lepăd de Sfânta Cruce şi primesc pecetea ta. Acestea vor fi scrise în pecetea înşelătorului antihrist. Care nu va voi să primească pecetea lui, va primi moartea din mâinile lui.

«Fericit va fi cel ce va răbda în acea vreme, căci se va mântui şi cu mucenicii cei mari va fi», după cum zice Domnul, în Evanghelia de la Matei: «Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui». Şi Sfântul Ioan Evanghelistul zice în Evanghelia sa: «Unii ca aceia mari se vor chema».

După acestea, antihrist va preface pe diavoli în chip de îngeri străluciţi şi mulţime multă de draci va pune ca să-l laude şi să-l slăvească, zicând: «Mare este împăratul vremii de acum, mare este stăpânirea şi domnia lui, cine este dumnezeu şi cine este domn afară de acesta? Acesta este dumnezeu. Veniţi de vă închinaţi lui, veniţi de credeţi lui!»

Pentru aceasta ne porunceşte Domnul în Sfânta Evanghelie de la Matei, zicând: «Căutaţi să nu vă înşele cineva pe voi». Şi atâta se va mândri înşelătorul, că va face multe feluri de năluciri cu vrăji şi cu farmece şi se va arăta prefacându-se că se suie la cer şi-l vor lua dracii şi-l vor purta prin văzduh. Apoi va face, cu năluciri, că omoară şi înviază, făcând pe slujitorii lui a face cele poruncite cu multă frică şi cutremur. Atunci va trimite prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului pe dracii lui, spre a căuta pe cei fugiţi şi ascunşi de frica lui, cei care nu au voit să se pecetluiascăŞi dacă vor veni pentru a se pecetlui, bine, iar de nu, cu atâtea pedepse îi va munci, de care nu s-au mai pomenit şi nici nu s-au mai auzit în veac. Căci cu aşa de cumplite munci îi va munci, încât numai de s-ar gândi cineva la ele, cu totul s-ar înfricoşa şi cutremura.

Fericiţi vor fi aceia, care vor birui pe nelegiuitul antihrist, că aceşti mucenici se vor cinsti cu mult mai mult decât cei dintâi mucenici. Pentru că cei mai dinainte mucenici au biruit pe slujitorii lui antihrist (oameni), iar aceştia îl vor birui pe însuşi antihrist (Satana). Atunci toţi, care se vor arăta slujitori râvnitori ai lui Hristos, se vor cinsti şi se vor încununa de înseşi mâinile lui Hristos, Dumnezeu Atotţiitorul.

din: Monahul Zosima Pascal, Sfârşitul omului, Editura Credinţa Strămoşească, 1998, pp. 111-113

În vremurile antihristului care vin cu pași repezi, nu va mai exista scăpare pe fața pământului. Prin urmare nimeni să nu își pună nădăjde și scăparea în forțele proprii, pentru că nici retragerea la țară, nici într-alt loc retras nu îi va fi atunci acoperământ omuluiAşa zice Domnul: „Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.” – Ieremia 17, 5

Toate suferințele, lipsurile și încercările ce vor veni vor fi îngăduite din pricina păcatelor noastre, iar singura soluție este pocăința și ascultarea de Hristos și de Sfinții Săi!

 

Publicat în Acte Biometrice | 2 comentarii

„Teoria vaselor comunicante” e un sofism demonic și o hulă la adresa Sfinților. Sfântul Teodor Studitul demonstrează că NU trebuie să avem niciodată comuniune cu cei care au comuniune liturgică sau mănâncă cu ereticii necondamnați


UPDATE

ICONOMIȘTII NELEGIUIȚI SE FOLOSESC ÎN MOD SOFISTIC DE ICONOMIA FĂCUTĂ DE SFÂNTUL CHIRIL CU RĂSĂRITENII

RĂSPUNDEM LA ACEASTĂ MÂRȘÂVIE CARE VREA SĂ DEMONSTREZE CĂ EXISTĂ A TREIA CALE:

1.Sfântul Chiril însă nu avea comuniune liturgică cu ei, nu se împărtășea cu ei, ci era aplicată iconomia pentru o vreme, „în cuvânt și în purtare” – nicidecum la Dumnezeiasca Liturghie! – cel mult la psalmodiere și la masă – înainte de a fi desăvârșiți la minte, Sfântul Chiril nu se împărtășea cu ei!

„Așa au făcut sfinții prin iconomii, după cum și marele Chiriil în acest caz.Căci pe bună dreptate a răbdat puțin încetineala răsăritenilor decât, neprimindu-l [ei] pe cel cu adevărat eretic, să primească aplecare către ceea ce era eretic. Căci ce altceva era această acceptare a lor pe jumătate, odată ce credința era propovăduită în chip ortodox, și prin aceasta ei dădeau anatemei chiar pe cel pomenit de ei? Fiindcă tot cel ce este ortodox întru toate, dă potențial anatemei pe orice eretic, chiar dacă nu prin cuvânt.

Apoi, când au ajuns desăvârșiți la minte, atunci Sfântul s-a unit cu ei întru totul.

Oare nu și noi ne arătăm făcând același lucru? Când unii care sunt într-un cuget cu noi se deosebesc în ceva de noi iar faptul de a renunța la acrivie nu aduce multă întristare, și noi, de bună seamă, primim părtășia cu ei, ca nu cumva din cauza a ceva mic — ceva mic care mai pe urmă s-ar putea îndrepta — să nimicim totul. Dar acest lucru ține de cei neiscusiți, nu de iconomii tainelor lui Dumnezeu. Un asemenea fapt este a face pentru o vreme iconomie în cuvânt și purtare în ceea ce privește judecata și adevărul și legea, dar nicidecum în ce privește fărădelegea și minciuna.” – Sf. Teodor Studitul (†826): Scrisoarea (49), Fiului Naucratie

2.ICONOMIA A DAT REZULTATE, RĂSĂRITENII „S-AU ÎNȚELEPȚIT ÎNTRU TOTUL”. NU cum se întâmplă acum când hora ereziei e din ce în ce mai mare, iar cei care mărturisesc adevărul sunt aruncați la gunoi și făcuți schismatici, cu „discurs plin de ură”! Iconomia făcută de Sfântul Chiril a dat rezultate repede, nu a durat mult, ni se spune că Sfântul Chiril „pe bună dreptate a răbdat puțin încetineala răsăritenilor” – adică rezultatul este obținut după o scurtă perioadî de timp și neechivoc.

3.Cei aflați în încetineală arată dragoste și respect față de cei care țin acrivia!

„Însă cel mai evident exemplu de cum denaturată, părinților, învățătura celor doi Sfinți ierarhi, dar și a tuturor Sfinților, constituie certarea făcută de Sfântul Vasile cel Mare la adresa prietenului său (iubit ca un frate), Sfântul Grigorie Teologul: atunci când Sfântul Grigorie ezita și întârzia să reacționeze împotriva ereziei și să își apere turma, Sfântul Vasile l-a acuzat că este nepăsător (trândav) și „nevrednic chiar și să trăiască, devreme ce arată o indiferență atât de mare față de problemele bisericești” (vezi Stelian Papadopoulos, Vulturul rănit, Editura Apostoliki Diakonia, p. 110 – în limba greacă, probabil că în traducerea românească este la o pagină diferită – n.trad.).

Cu toate că știți foarte bine acest lucru, cu toate că acrivia și rigurozitatea Sfântului Vasile cel Mare chiar și față de prietenul lui prin excelență este mai mult decât evidentă și nu mai dă posibilitatea unor interpretări diferite, dvs insistați să denaturați, prefăcându-vă desigur că îi urmați pe Sfinți?

Și dacă vă hotărâți să nu răspundeți la scrisoarea noastră, probabil pentru că nu suntem vrednici de cuvânt și de atenție și suntem nevrednici de caracterul dvs științific universitar, să vă aduceți minte că

oricât de mult l-au mâhnit aceste cuvinte pe Sfântul Grigorie Teologul, el nu s-a mâniat, nu a acuzat, nu l-a blamat pe prietenul și fratele lui, Sfântul Vasile cel Mare, ci și-a schimbat atitudinea (respectând cuvântul lui).”

Citiți mai multe în excelenta Scrisoare deschisă a unor credincioși ortodocși greci către părinții Teodor Zisis și Serafim Zisis

4.Iconomia nu se face în ce privește fărădelegea și minciuna! Onufrie nu are nicidecum „viață sfântă”, ci introduce fărădelegea cu capul descoperit, în mod public alături de babilonia antihristică cu care face împreună rugăciuni. Unde este „înțelepciunea PS Longhin” care împroașcă cu noroi și îi bagă în iad pe cei care au încercat să îl ajute! Dacă ar fi trăit Sfântul Chiril, probabil PS Longhin l-ar fi blestemat și pe el și l-ar fi făcut schismatic, deoarece, prin cuvânt și purtare i-ar fi arătat deschidere, cum am făcut la început cu toții, deși niciodată nu a întrerupt comuniunea cu ecumeniștii Meletie și Onufrie… O astfel de „iconomie” într-adevăr aduce multă întristare, deoarece nu se întrevede vreo schimbare de situație, acum când vremurile antihristice bat la uși, când lepădarea de credință a și sosit iar Onufrie e in comuniune pe termen nelimitat cu vrăjmașii lui Hristos, ereziarhul Kirill și ereziarhul Bartolomeu! Nu putem risca să fim în comuniune cu antihristul in persoană!

5.„Tot cel ce este ortodox întru toate, dă potențial anatemei pe orice eretic, chiar dacă nu prin cuvânt” – ÎNSEAMNĂ CĂ CEI CARE ÎNCĂ NU ȘTIU DE EREZIA SUSȚINUTĂ DE CEL PE CARE ÎL POMENESC, în momentul în care li se va explica, vor întrerupe comuniunea cu el, ceea ce s-a și întâmplat în cazul răsăritenilor cu Teodor de Mopsuestia. Acest lucru care era potențial înainte ca ei să știe, a ajuns a fi împlinit atunci când au aflat de erezia lui și au întrerupt comuniunea, „înțelepțindu-se întru totul” – nu încape aici viclenia – CONCLUZIA: CELOR NEȘTIUTORI LE EXPLICI, CEI ÎNȚELEPȚI LA MINTE VOR ÎNȚELEGE ȘI VOR LUA ATITUDINE, DESPĂRȚINDU-SE DE EREZIE, DAR CEI RĂU-VOITORI NU VOR ÎNȚELEGE NICIODATĂ ȘI VOR PERSISTA LA INFINIT ÎN FĂRĂDELEGE!

6.Răsăritenii NU erau în comuniune cu alți eretici, doar îl pomeneau la slujbă pe Teodor de Mopsuestia. Cugetarea lor era ortodoxă, astfel, prin iconomia pentru o vreme „în cuvânt și în purtare” au fost ajutați de Sfântul Chiril să înțeleagă care este erezia. Această iconomie a Sfântului Chiril NU ținea însă de  iconomii tainelor lui Dumnezeu” (adică nu se făcea în privința Sfintelor Taine). De asemenea, „această acceptare a lor” era doar „pe jumătate, odată ce credința era propovăduită în chip ortodox”. Prin răbdarea sa, Sfântul Chiril i-a ajutat să nu „primească aplecare către ceea ce era eretic”, adică i-a ajutat să nu intre în comuniune cu ereticii și i-a pregătit și responsabilizat în ce privește întreruperea pomenirii.

Ca nu cumva „din cauza a ceva mic – ceva mic care mai târziu s-ar putea îndrepta întru totul” – să primească ei aplecare către ceva eretic – ni se mai spune. Adică scopul iconomiei cumpătate, făcută până la o vreme, nu pe termen nelimitat (deoarece pe termen nelimitat ar însemna viclenie, întrucât timpul necesar înțelegerii ar fi cu mult depășit), scopul iconomiei cumpătate NU ESTE NICI MAI MULT NICI MAI PUȚIN DECÂT:

ÎNDREPTAREA ÎNTRU TOTUL ȘI LIPSA ORICĂREI PĂRTĂȘII CU ERETICII!

Dacă răsăritenii ar fi purces fără să fie bine pregătiți dinainte de către Sfântul Chiril, la întreruperea pomenirii, Teodor de Mopsuestia ar fi făcut presiuni asupra lor și astfel ar fi fost siliți să reia și pomenirea, pentru întreruperea căreia nu erau pregătiți, și în același timp ar fi ajuns și să slujească cu ereticii! De aici rezultă că răsăritenii din acea vreme NU aveau comuniune cu alți eretici, ci doar pomeneau la slujbe, „și prin aceasta ei dădeau anatemei chiar pe cel pomenit de ei”.

7.Iconomia Sfântului Chiril este aceeași cu cea arătată față de un preot care gândește ortodox, dar care pomenește din frică un eretic la slujbă, fără însă să slujească și să mănânce cu ereticii. Este o iconomie pentru o vreme, care dă roade, prin primirea frățească în cuvânt și în purtare, la psalmodiere și la masă, deoarece cei cu care se face vor cu adevărat să mărturisească ortodox! Exact ca în scrisoarea 40 către Naucratie:

„La prima, despre preotul ortodox, dar care pomeneşte din frica de prigoană, pe episcopul eretic, ţi s-a răspuns mai înainte, dar [îţi răspund] iarăşi: dacă nu va liturghisi împreună cu un eretic şi nu se va împărtăşi cu unii ca aceş­tia, trebuie primit unul ca acesta când e vorba de mân­­cat împreună şi de psalmodiere şi de binecuvântarea bu­catelor (şi aceasta prin iconomie), dar nu la dum­ne­ze­ias­ca împărtăşanie.”

Putem face iconomie în cuvânt și în purtare, dar cu cei care doar pomenesc ereticul la slujbă, fără a sluji și fără a se împărtăși cu ereticii! Concluzia, mereu aceeași: NU putem avea comuniune cu cei care au comuniune liturgică cu ereticii! Cei care slujesc (au comuniune) și mănâncă cu ereticii necondamnați făţăresc ortodoxia!

Așa numita „teorie a vaselor comunicante” e un sofism demonic inventat de iconomiști, adepții ereziei facultativului, o mărturie mincinoasă, scornită pentru a-i defăima și a-i împroșca cu noroi pe cei care mărturisesc adevărul. Folosind această sperietoare, iconomiștii nelegiuți reușesc să câștige adepți naivi și ignoranți, care nu au înțeles care este calea patristică.

Scrierile Sfântului Teodor Studitul demonstrează de fiecare dată cât de înșelați sunt adepții iconomiei nelegiuite, neputând să înțeleagă adevărul nici măcar din niște fraze simple.

Sfântul Teodor Studitul nu îngăduie comuniunea cu cei care au comuniune cu ereticii. 

Iată cât de simplu este adevărul, și până unde merge iconomia, în Scrisoarea 49 catre Naucratie:

„Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e or­to­dox, trebuie să ne depărtăm de dum­ne­ze­ias­ca îm­păr­tă­şa­nie; dar când e vorba de masa de obşte – de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl po­me­neşte [pe e­pis­co­pul eretic]  -, ar putea fi acceptat [acel preot] să bine­cu­vânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său nici cu vreun altul [de acest fel].”

Concluzia, mereu aceeași: NU putem avea comuniune cu cei care au comuniune cu ereticii! Cei care slujesc (au comuniune) și mănâncă cu ereticii necondamnați făţăresc ortodoxia!

Nici măcar la masă, cu excepția – extrem de rară! – a unui preot ce pomenește ereticul din frică, doar la slujbă, fără însă să slujească și să mânânce cu alți colegi preoți care susțin erezia necondamnată sau cu episcopul eretic. Un astfel de preot, care se află încă în erezie prin pomenirea ereticului doar la slujbe, dar care se luptă să nu aibă părtășie cu ereticii în altă parte, poate fi așteptat și încurajat, deoarece strădaniile sale de a se păzi de alte legături cu ereticii, arată că el se luptă, însă NU trebuie participat la slujbele lui!

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/13/https-invataturilesfintilorparinti-wordpress-com-2018-02-13-iconomia-ii-ajuta-pe-cei-neputinciosi-si-smeriti-sa-isi-indrepte-greseala-dar-cand-devine-prilej-de-intinare-nesfarsta-cu-erezia-se-transf/

Nu are rost să facem mare caz de această iconomie, cu atât mai mult să se pună problema unei super-corectitudini exagerate a noastre de vreme ce, în epistola 40 către Naucratie se arată că „un asemenea preot care să nu fie amestecat şi care să nu aibă părtăşie cu ereticii rar se găseşte acum”, darămite să cercetăm și mai mult de atât…

În Scrisoarea 49 catre Naucratie se mai precizează: 

Dacă cineva mănâncă în chip nepăsător cu cel ce a binecuvântat adulterul, sau cu alt eretic, să ne pă­zim să nu mâncăm împreună cu unii ca aceştia, chiar dacă ei făţăresc ortodoxia.”

Concluzia, mereu aceeași: NU putem avea comuniune cu cei care au comuniune cu ereticii! Cei care slujesc (au comuniune) și mănâncă cu ereticii necondamnați făţăresc ortodoxia!

Iar in Scrisoarea 340 catre fiul Taleleu citim mai clar:

„În problema cu preotul care pare ortodox, dar care mă­nân­că cu episcopul, după cum am zis, dacă încetează de o astfel de mâncare împreună, primind şi epitimia de a slu­ji cele sfinte până la o vreme, şi dacă nu mai cade în a­ce­eaşi greşeală, are vindecare ca să slujească [la vremea po­tri­vită lui Dumnezeu]. Dar dacă este indiferent, nu îi va fi iz­băvire bărbatului propria bogăţie încât prin darea ei [ca milostenie] să scape şi de părtăşia eretică, şi de altă faptă păcătoasă; că nu se dă în schimb binele ca să primească răul, după cum nu se dă lumina şi să se primească în­tu­ne­ri­cul. Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. Dar ce zic părtăşie? Chiar de ar face compromis cu ereticii în mân­­care şi băutură şi prietenie e vinovat. Hotărârea este a lui Gură de Aur, însă este şi a fiecărui sfânt.

Concluzia, mereu aceeași: NU putem avea comuniune cu cei care au comuniune cu ereticii! Cei care slujesc (au comuniune) și mănâncă cu ereticii necondamnați făţăresc ortodoxia!

Scrisoarea 40 către Fiul Naucratie arată că cercetarea preotului trebuie să aibă loc neapărat! Nu poate fi primit nici la masă dacă are comuniune sau mănâncă cu ereticii!

„La prima, despre preotul ortodox, dar care pomeneşte din frica de prigoană, pe episcopul eretic, ţi s-a răspuns mai înainte, dar [îţi răspund] iarăşi: dacă nu va liturghisi împreună cu un eretic şi nu se va împărtăşi cu unii ca aceş­tia, trebuie primit unul ca acesta când e vorba de mân­­cat împreună şi de psalmodiere şi de binecuvântarea bu­catelor (şi aceasta prin iconomie), dar nu la dum­ne­ze­ias­ca împărtăşanie. Şi, cât timp ţine erezia, trebuie să se cerceteze neapărat; iar că pentru cei primiţi ar ajunge măr­tu­risirea, nu ştiu decât că aceasta este în chip limpede un vicleşug. Căci tu [trebuie] să ştii că [numai] în vremea în care nu este erezia dezlănţuită şi [numai] în legătură cu cei care nu sunt osândiţi în chip limpede suntem învăţaţi de Părinţi să nu cercetăm. Dar un asemenea preot care să nu fie amestecat şi care să nu aibă părtăşie cu ereticii rar se găseşte acum.

Scrisoarea 40 către Naucratie, arată de asemenea, că episcopul care pomenește pe mitropolitul eretic este în erezie și se îndreaptă spre pierzanie:

„Preotului şi egumenului le-ai răspuns bine: să fie opriţi de la liturghisire cei hirotoniţi acum de către arhiereul aflat de curând în biserică, dar care zice în acelaşi timp că în chip rău s-a făcut sinodul şi că „pierim”. Fiindcă pentru ce, măr­tu­risind [dreapta credinţă], nu fuge de pierzanie, despărţindu-se de erezie, ca să rămână episcop înaintea lui Dumnezeu? Iar acum sunt primite [valabile] hirotoniile lui! Dar de ce, fiind limpede erezia [lui] egumenul a mai adus la o hirotonie e­retică pe fraţi? 

Aşadar, dacă cel ce i-a hirotonit s-ar fi în­drep­tat, puteau deîndată să lucreze cele sfinte, dar cât timp este în erezie, prin faptul că pomeneşte un eretic la litur­gh­ie, chiar dacă ar spune că are cuget sănătos, cei pe care i-a hirotonit nu sunt cu adevărat liturghisitori ai lui Dum­ne­zeu.”

Putem merge la un preot al unui episcop ce din frică pomenește pe mitropolitul eretic, doar dacă respectivul episcop nu slujește cu alți eretici, ci pomenește doar din frică la slujbă. Evident că un astfel de episcop, ar rezista poate o perioadă, dar dacă ar fi cu adevărat un episcop luptător, ferindu-se de alte prilejuri de comuniune cu ereticii, ar fi până la urmă dat afară din episcopie de către eretici… Dar îi știm prea bine pe episcopii fățarnici de care fac caz adepții compromisului, cum slujesc și fac prieteșug cu ecumeniștii, devenind vrăjmașii lui Dumnezeu, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur.

În scrisoarea 49 către Naucratie, se arată că pentru iconomie, ne putem împărtăși de la un astfel de preot al unui episcop ce pomenește de frică un eretic, însă doar dacă episcopul nu are prieteșug cu ereticii. Iar astfel de cazuri nu întâlnim acum, când toți episcopii care au rămas pe scaunele lor fac compromisuri cu ereticii și îi numesc cu „viață sfântă” pe ecumeniști, hulind pe Sfântul Duh care a insuflat Sfintele Canoane pe care acești nelegiuiți episcopi le calcă în picioare!

wp-image-10776093506

„Iar despre celelalte întrebări (dacă episcopul nu s-a aflat în sinodul adulter şi îl numeşte adunătură mincinoasă, dar îl pomeneşte pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă deci trebuie să ne împărtăşim de la un preot al [a­ce­lui] episcop ortodox) am răspuns şi în alte [dăţi], în scr­i­so­ri­le către Evod, că:

– Pentru iconomie, trebuie [să ne împărtăşim], numai el să nu liturghisească împreună cu ereticii. Căci nu e ni­mic, de vreme ce îl pomeneşte pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomeneşte pe mitropolitul său eretic.”

Această iconomie o facem doar cu preotul unui astfel de episcop, pentru că episcopul se luptă cu erezia, și nu face sfat cu ceilalți episcopi din sinod care acceptă erezia, neliturghisind cu ei. Dacă ar sluji sau s-ar ruga cu ereticii, ar trebui și el să fie afurisit odată cu ereticii, adică întreruptă comuniunea cu el, conform Canonului 45 Apostolic care arată că  „cel ce împreună se roagă cu afurisiţii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreună a se afurisi şi el”. De aceea întrerupem comuniunea (împărtășirea) și cu ereticii condamnați, și cu ereticii necondamnați și cei în comuniune cu ei. Despre exact același lucru vorbește și Canonul 15. 

Canonul 15, I-II Constantinopol spune foarte clar că trebuie întreruptă atât pomenirea numelui cât și împărtășirea (însemnând adică comuniune, din grecescul koinónia) cu cei care au participat la propovăduirea eresului în mod public. Nu există întrerupererea pomenirii numelui ereziarhului, fără întreruperea comuniunii cu toți cei care propovăduiesc public erezia! Slujirea și rugăciunile împreună cu cei care sunt adepți ai unei erezii reprezintă de fapt o propovăduire publică a respectivei erezii, prin comuniunea asumată cu ereticii.

Să recitim Canonul 15 I-II Constantinopol :„Cele rânduite pentru prezbiteri, episcopi, şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos pentru patriarhi se potrivesc. Drept aceea dacă vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtăşirea cea către patriarhul său, şi n-ar pomeni numele lui precum este hotărât şi rânduit întru dumnezeiasca mistagoghie, ci mai înainte de sinodiceasca înfăţoşare şi de deplinita lui osândire ar face schismă, aceasta a hotărât sfântul sinod, cu totul a fi străin de toată ieratia (preoţia), dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru. Şi mai ales s-au pecetluit şi s-au hotărât acestea pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinovăţie se depărtează de ai lor întâi şezători şi fac schismă, şi rup unirea Bisericii. Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri.”

 

Citiți și:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/06/22/raspunsuri-pentru-adeptii-iconomiei-nelegiuite-episcopul-este-in-erezie-prin-faptul-ca-pomeneste-un-eretic-la-litur%C2%ADgh%C2%ADie-chiar-daca-ar-spune-ca-are-cuget-sanatos-sfan/

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/10/28/de-ce-unele-siteuri-asa-zis-ortodoxe-refuza-sa-publice-studiul-din-sfintii-parinti/

 

 

Publicat în Ecumenism | 1 comentariu

Hotărârile Sinaxei de la Mestecăniș și unele precizări


În data de 18 august 2018, în cadrul unei sinaxe clerico-monahale, de la Mestecăniș (județul Suceava), ne-am întrunit să dezbatem și să soluționăm câteva probleme apărute în interiorul comunității noastre, a celor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă și de hotărârile eretice ale Sinodului din Creta.

În continuare prezentăm două aspecte clarificate în cadrul acestei sinaxe, acestea fiind în legătură cu unele din sinaxele precedente:

  1. Afirrmația greșită din cadrul punctului 10 al rezoluției Sinaxei de la Botoșani (iunie 2017) unde scrie că: „suntem în comuniune cu Bisericile Locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora…” o respingem conform conștiinței ortodoxe și în locul ei mărturisim că suntem în comuniune doar cu ortodocșii care s-au îngrădit prin cuvânt și faptă de erezia ecumenismului, conform Sfintelor Canoane și învățăturilor Sfinților Părinți. Facem acest lucru pentru că nicio Biserică Ortodoxă Locală nu s-a îngrădit de hotărârile eretice ale Sinodului din Creta, iar noi nu putem să fim în comuniune cu cei care au luat acele hotărâri și cu cei care sunt în comuniune euharistică cu aceia. Prin îngrădirea de erezie înțelegem întreruperea comuniunii bisericești cu organizatorii, semnatarii și susținătorii adunării din Creta și cu cei care se află în comuniune cu aceștia.
  2. De asemenea, adăugăm la Mărturisirea de Credință a Sinaxei de la Roman (ianuarie 2018) faptul că, copiii nu sunt răspunzători pentru comuniunea cu erezia până la împlinirea vârstei înțelegerii. A se vedea Canonul 18 al Sfântului Timotei al Alexandriei.

Vă facem cunoscut faptul că, la momentul desfășurării sinaxei, toți preoții, monahii și monahiile, care au participat la această sinaxă, au aprobat cele hotărâte mai sus. Nu au existat abțineri sau împotriviri față de cele hotărâte.

Subsemnații, Ieromonah Tihon Bivoleanu, Ieromonah Xenofont Horga și Monah Anania Burlui, în calitate de participanți la dezbateri, mărturisim public că susținem cu fermitate aceste hotărâri ale Sinaxei de la Mestecăniș din 18 august.

De asemenea, în ceea ce privește afirmația ambiguă de la punctul 10 al rezoluției de la Botoșani, anume că: nu avem intenția „de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului”, noi, subsemnații, ținem să precizăm că: nu vom intra sub ascultarea niciunui episcop (nici membru al BOR, nici din alte Biserici Ortodoxe Locale) dacă intrând sub ascultarea respectivului episcop ar însemna să încălcăm în vreun fel Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți, care sunt clare în privința condițiilor în care trebuie făcută ascultarea de episcop.

Despre copii mai precizăm că: părinții copiilor, nașii acestora și preoții ce i-au botezat, sunt responsabili pentru înscrierea pruncilor pe calea comuniunii cu erezia copiii neavând posibilitatea de a discerne până la o anumită vârstă, conform Canonului 18 al Sfântului Timotei al Alexandriei. Însă, la vârsta înțelegerii, vor decide de bunăvoie dacă vor rămâne sau nu în erezie.

Îndemnăm pe toată lumea la responsabilitate și atragem atenția că nu există altă soluție pentru a rămâne ortodocși, decât îngrădirea de erezie prin întreruperea oricărei comuniuni bisericești cu cei care o acceptă.

 

Au luat inițiativa consemnării,

 

Ieromonah Tihon Bivoleanu

Ieromonah Xenofont Horga

Monah Anania Burlui

 

alături de … (numele celorlalți participanți la sinaxă care urmează să confirme cele de mai sus)

 

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | 12 comentarii