Să nu uităm că episcopii eretici din Bisericile oficiale trebuiau să fie caterisiți demult

Din Canoanele apostolice despre părtășia cu ereticii:

CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII)

Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.                                                                           (7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI)

Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.                                                                                                                                  (11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

In Pidalion la canonul 45 se prevede ca preotul, episcopul sau diaconul daca s-ar ruga cu ereticii sa se afuriseasca, dar daca a dat voie ereticilor sa savarseasca ca si cler ceva sa se cateriseasca: ”Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.”

Talcuire: ‘’ Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon daca numai impreuna s-ar ruga , dar nu si impreuna ar Liturghisi, cu ereticii, sa se afuriseasca. Ca cel ce impreuna se roaga cu afurisitii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie impreuna se roaga cu afurisitii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie impreuna a se afurisi si el, dupa Canonul 10 al acestora-si Apostoli. Iar daca au iertat ereticilor acestora sa lucreze vreo slujire, ca clericii, sa se cateriseasca. Fiindca orice cleric va liturghisi(impreuna liturghisi) cu cel caterisit(precum unii ca acestia sunt si ereticii, dupa Canonul 2 si 4 al Soborului 3) impreuna se cateriseste si el, dupa al 11-lea al Apostolilor. Ca se cuvine pe eretici sa-I uram si sa ne intoarcem fetele despre ei, dar nu candva si sa ne rugam impreuna cu ei, sau sa iertam lor a lucre vreo slujire Bisericeasca, ori ca niste clerici, ori ca niste ierei.’’                                                                                                                                           (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Vcliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).                                                     (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANONUL 58 apostolic (ÎNDATORIREA CLERULUI DE A CATEHIZA ŞI PREDICA)

Episcopul sau presbiterul arătând nepăsare (neglijând) clerului sau poporului şi neînvăţându-i pe aceştia dreapta credinţă, să se afurisească, iar stăruind în nepăsare şi în lenevie, să se caterisească.                                                                                                                 (19 TruL; 11 Sard.; 19 Laod.; 71, 121, 123 Cartag.)

CANONUL 70 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII RELIGIOASE CU IUDEII)

Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul (rândul) clericilor ar posti cu iudeii, sau ar prăznui (ar serba, ar ţine) săr­bătorile cu ei, sau ar primi de la ei darurile de sărbătoare, precum azimele sau ceva de acest fel, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.                                                                                                                      (7, 64, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 29, 37, 38 Laod.; 51, 73, 106 Cartag.)

CANONUL 71 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CULTICE CU PĂGÂNII ŞI IUDEII)

Dacă vreun creştin ar duce untdelemn sau ar aprinde lumânări la tem­plul păgânilor sau la sinagoga iudeilor, în sărbătorile lor, să se afurisească.                                                                (7, 64, 70 ap.; 11, 94 Irul.; 7, 24 Ancira; 1 Antioh.; 29, 37, 38, 39 Sard.; 21 Cartag.)

6 Laod.
ERETICII SĂ NU INTRE ÎN BISERICĂ
Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.
10, 45, 64 ap.; 2, 4 sin. III ec; 9, 32,33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex

Ce spun Sfintii Parinti despre Episcopii eretici:

Sfântul Teofan Zăvorâtul:

„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul:

”Biserica Sobornicească nu este o anume Biserică sau adunarea Bisericilor locale, care s-au îndepărtat de Adevăr, ci este cea care păstrează ”mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Hristos.”

„Dacă, de dragul iconomiei, împreună cu credinţa cea rea este suprimată şi credinţa mântuitoare, atunci o astfel de formă de pretinsă iconomie este de fapt o separare totală desăvârşită de Dumnezeu şi nu o unire”.

„Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire”

Cat priveste lucrarea celor ce singuri s-au blestemat prin partasia cu erezia, Sfantul Maxim Marturisitorul se intreba retoric:

“Aceia ce fel de taină săvîrşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de unii ca aceia?”

Sfântul Vasile cel Mare:

„De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”

”Trebuie să evităm orice părtășie cu ei (cu ereticii) și să le respingem cuvintele ca unele ce sunt otravă pentru suflete.”

Sfântul Teodor Studitul:

“Hrisostom ii expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci si pe cei care sint in comuniune cu ei ca vrajmasi ai lui Dumnezeu.”

„Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş”

“Avem poruncã de la însusi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învatã ori ne sileste sã facem orice alt lucru decat am primit si decat este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfant nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfant, dacã ar fi cãlcat-o.”

„În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci ‹‹Vai!›› se rosteşte asupra celor care au părtăşie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau simplă relaţie.”

„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”

“Așadar, dacă monahi sunt unii în vremurile de acum, să arate prin fapte. Iar fapta monahului este ca nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând înaintea mirenilor pilda sa, să le dea motiv pentru erezie și pentru împărtășirea cu ereticii, spre a lor pierzanie.“

”Niciun sinod al ierarhilor ortodocși nu este canonic, dacă nu păzește cu totul, Sfintele Canoane instituite.”

”Cei care nu acceptă toate rânduielile canonice ale Sfintelor Sinoade, nu sunt pe deplin ortodocși, chiar dacă cred drept în toate dogmele ortodoxe.”

Sfântul Apostol Iacov:

”Cel ce se arată că este prieten al lor (al ereticilor), vrăjmaș al lui Dumnezeu este” (Iacov IV,4).

Sfântul Efrem Sirul:

„Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei care murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!”

Sfântul Marcu al Efesului:

„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”

„Se învinovăţeşte acela care îl pomeneşte ca arhiereu ortodox pe acest papa şi pe cei ce-l vor urma în eres, şi latino-cugetătorul trebuie privit ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni”.

”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.”

Sfântul Grigorie de Nissa:

”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.

Sfântul Ioan Gură de Aur:

„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.

„Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe”

”Dacă cineva contraface o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel și în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă pe de o parte, dogma este răstălmăcită, și înger de-ar fi, să nu-l credeți. Nimic nu folosește viață virtuoasă, dacă credința nu este sănătoasă.”

”Și eu, iarăși, vă voi spune cele asemănătoare: Vedeți să nu vă înșele careva, nici din cei dinăuntru (bisericii), nici din cei dinafară, nici episcopi, nici preot, nici diacon, nici citeț, sau oricare ar grăi cele strâmbe. Ei vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru vor fi lupi răpitori. Au înfățișarea dreptei credințe, dar tăgăduiesc puterea ei.”

Sfantul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: ”Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât ați primit, să fie anathema.”, observă că apostolul ”Nu a zis că, dacă propovăduiesc împotrivă, sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă din întâmplare vor fi mișcați, anathema să fie.”

Sfântul Atanasie cel Mare:

„Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează”

Sfântul Ipatie de Rufinian:

„Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.

Sfântul Apostol Pavel:

“De omul eretic, după prima şi a doua mustrare depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”

Sfântul Ciprian al Cartaginei:

“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”

Sfântul Ignatie Teoforul:

„Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor”

”De aceștia (de eretici) trebuie să fugiți ca de fiare (…). Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.”

”Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.”

”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”

Sfântul Nichifor Mărturisitorul:

”Vă sfătuim, că în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca într-o simplă casă și să se cânte numai din nevoie, așezându-se cruce la mijloc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvârșească rugăciune, nici să se aprindă candele și lumânare.”

Cuviosul Ghenadie Scholarul:

”Să nu facem nici măcar tovărășie cu cei care au schimbat cugetul Dreptei Credințe.”

Sfântul Valsamon arată că de eretici:

”trebuie să ne scârbim ca și de niște întinăciuni și să nu avem legături cu ei.”

Sfântul Chiril, Patriarhul Ierusalimului:

”Fugi, dar, de necucernicie și nici măcar să nu-l saluți pe unul ca acesta ca să nu fi părtaș la faptele cele neroditoare ale întunericului (Efeseni V, 11); și nici să nu te amesteci (cu ereticii), nici să nu voiești să intri în discuție cu ei.”

”Mai înainte ereticii își mărturiseau rătăcirea lor pe față; acum însă este plină Biserica de eretici ascunși. Oamenii s-au lepădat de Adevăr, și neadevărul le încântă urechile. Se grăiește ceva care desfată urechile? Toți oamenii ascultă cu plăcere. Se grăiește ceva folositor sufletului? Toți se îndepărtează. Cei mai mulți oameni s-au lepădat de învățăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci “lepădarea de credință”

Sfântul Gherman cel Nou al Constantinopolului, într-o scrisoare de a sa, din 1229, îi îndemna pe ortodocșii din Cipru:

“Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetatori.”

Sfântul Nicodim Aghioritul:

”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”

Sfântul Chiril al Alexandriei:

”Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luăm drep clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogmă și păcătuire împotriva lui Dumnezeu.”

Publicat în Ecumenism | Lasă un comentariu

Razboiul meteorologic

Sfantul Ipolit al Romei:

„Desfasurarea vremii nu va fi dupa randuiala fireasca, fiind insotita de ingheturi neobisnuite, iar apoi de incalziri bruste ce vor perturba natura, tunete din senin, incendii imprevizibile”

Din profeția părintelui Elpidie

Un lanţ de fenomene naturale şi altele nefireşti vor schimba structura pământului. Veţi vedea lucruri pe pământ şi în cer, care vă vor ului şi veţi spune: „acestea de acum sunt lucruri normale?” Veţi vedea natura răzvrătindu-se, pământul şi cerul: cerul cu fenomene neobişnuite şi pământul prin catastrofe naturale; de la cataclisme, cutremure, până la furtuni ciudate, furtuni cu grindină. Veţi vedea grindina cât mingiile de golf care va distruge totul. Veţi vedea o asemenea revoltă a naturii, deoarece nici natura însăşi nu îl va putea răbda pe pseudo-profetul care, în numele aşa-zisului „adevăratului Hristos”, va aduce aceste încercări cumplite, care vor nenoroci multe suflete şi le va trimite în iad.

Fragmente din Viziunile Starețului Antonie. Text remarcabil despre Apocalipsă:

„Despre ce scriu Evangheliştii? Ei vorbesc despre sărăcirea spirituală a oamenilor. Aceasta deja nici sărăcire nu mai poate fi numită, e un fel de

îndrăcire a omenirii.

Pentru că ele, duhurile căzute, sunt purtătoare ale tuturor viciilor: mândria, beţia, desfrânarea, iubirea de arginţi, setea de putere, ateismul. Şi de acum, ca urmare a acestora – catastrofele terestre, cutremurele de pământ, arătări cereşti înfricoşătoare, boli necunoscute, războaie şi altele. Distrugerea spiritualităţii va duce la pieirea vieţii pe pământ.” (…)

„Sistemul de viata creat de om este, in esenta, satanic si, pentru ca vine in contradictie absoluta cu legile lui Dumnezeu, va incepe incetul cu incetul sa se distruga.

Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane farar asplata nici Gomora- Los Angeles-ul. Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu, pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturiile vor avea de suportat orasele, pentru ca ele s-au rupt cel mai mult de ea.

Iar Sfântul Nicolae Velimirovici vorbește despre arme chimice:

„…toate mijloacele infernale de ucidere, torturare și siluire a oamenilor, animalelor, ființelor și făpturilor. Iar ca o încununare a tuturor acestora va veni ultima și suprema invenție a civilizației latino-teutonice: putoarea! Adică gazele puturoase, aruncate asupra potrivnicului și patriei lui din cele mai felurite arme și în cele mai felurite compoziții.

Toate aceste modificari ale vremii sunt ingaduite de Dumnezeu, dar nu ne punem intrebarea DE CE? Raspunsul este simplu: se observa ca mai ales dupa sinodul din Creta au luat amploare fenomene iesite din comun ale vremii, lumea este din ce in ce mai rea, toti isi arata arama pe fata cat de marturisitori au fost pana in prezent. Cand e momentul de trecut la fapte majoritatea o dau inapoi sustinand ca inca nu e momentul pocaintei. Ecumenismul se extinde cu pasi repezi, toate nelegiuirile incep sa se desfasoare: homosexualitatea, obligativitatea vaccinarii, restrictionarea de a vinde si cumpara (taranii sunt obligati sa declare totul la fisc si sa isi ia case de marcat, clientii sunt obligati sa accepte bonul, nimeni nu mai are voie sa vanda ceva ca sa isi poata castiga  painea), dragostea fata de aproapele aproape ca nu mai exista nici macar in randul celor care sustin ca marturisesc credinta. Din toate aceste motive sta sa vina urgia lui Dumnezeu.

Apocalipsa Sf. Ioan Teologul cap 13, 15-17:

„Si i s-a dat ei sa insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei sa si graiasca si sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei.

Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte.

Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei.”

În ultimii ani diferitele părţi ale globului au fost expuse din punct de vedere climatic la modificări drastice. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane au afectat major viaţa locuitorilor din zonele respective.

Un grup de specialişti englezi care au realizat recent un “Atlas complet al lumii” vorbesc chiar de modificări ale conturului unor continente, vizibile din satelit. Explicaţiile meteorologilor sau ale diferiţilor reporteri prezenţi în zonele calamitate au însă mereu drept leit-motiv încălzirea globală a planetei!

O explicaţie neutră, care face ca nimeni să nu poată fi considerat responsabil pentru aceste dezastre. Iată în continuare ce spun unii specialiştii – ale căror studii sunt mai puţin mediatizate, încercând să facă puţină lumină în acest domeniu atât de ceţos al vremii, cu tot ceea ce înseamnă ea.

În iunie 1988, dr. James Hansen de la Institutul Goddard de Studii Spaţiale din New York a informat Senatul American că a găsit o metodă pentru a calcula temperatura medie la suprafaţa pământului prin luarea în considerare a mii de date de la staţiile meteo de pe glob. Metoda implica o divizare a suprafeţei Terrei în pătrate de 5 grade latitudine pe 5 grade longitudine, calculând pentru fiecare pătrat temperatura medie pentru fiecare lună, din fiecare an. S-a descoperit astfel că pe ansamblu, pe parcursul a 140 de ani, creşterea globală a temperaturii a fost de doar  0,6˚C ± 0,2˚C.

Temperatura medie nu a crescut continuu: pe perioade scurte de timp s-au putut observa fluctuaţii – scăderi sau creşteri cuprinse între 0,15˚ şi 0,5˚C. Prin realizarea de măsurători comparative în apropierea zonelor locuite şi în afara lor, s-a observat creşterea temperaturii globale doar în zonele locuite, dar nu cu valori care să genereze o psihoză colectivă.

Şi atunci de ce o creştere de doar 0,6˚C, care nu poate afecta sistemele biologice, a fost considerată totuşi îngrijorătoare? La acea vreme autorităţile au vorbit în mass media despre studiile dr. Hansen ca despre un indicator al unui viitor dezastru, însă au omis să precizeze care este valoarea creşterii globale a temperaturii. S-au făcut şi în continuare măsurători ale temperaturii atmosferice cu ajutorul baloanelor meteo şi acestea au arătat că pe ansamblu, nu există nici o modificare a temperaturii între anii 1956 şi 2000.

Compararea măsurătorilor realizate de sateliţi, baloanele meteo şi la suprafaţa terestră, au arătat doar foarte mici diferenţe între diferitele sisteme. Toate măsurătorile indică aceleaşi modificări atmosferice şi temperaturi asemănătoare. Şi atunci de ce se vorbeşte despre încălzirea globală a planetei? Ce rost are acest refren obsedant care ni se repetă de câţiva ani prin intermediul presei, televiziunii şi radioului?

Are el rolul de a deturna atenţia de la adevăratele cauze ale catastrofelor climatice care au început să se petreacă tot mai des? Ce ştiau cei care anticipau o încălzire a climei în 1988 – pe baza unor studii care dovedeau contrariul?

           Producerea  de inundaţii masive cu ajutorul unor arme climatice

Ideea modificării la voinţă a vremii este veche. De mii de ani înţelepţii vechilor civilizaţii cunoşteau această artă spirituală şi mai ales cum să realizeze aceasta fără a perturba echilibrul general al planetei. Ei cunoşteau faptul că o modificare a unei părţi duce la modificarea întregului.

Nu la fel procedează astăzi cei care, prin intermediul producerii unor vibraţii de joasă frecvenţă în atmosferă au creat adevărate arme climatice. Oamenii de ştiinţă au dezvoltat în prezent două modalităţi de manipulare a climei: HAARP şi GWEN.

apocalypse-Haarp

HAARP. Acest acronim provine de la High-frequency Active Aurol Research Project – Proiectul de cercetare a Aurorei activată cu frecvenţe înalte. HAARP este “un secret păstrat la fel de bine ca şi cel al Proiectului Manhattan, care ne-a adus bomba atomică”, după cum afirmau în revista Nexus dr. Nick Begich şi Jeanne Manning atunci când au scris articolul “Îngerii nu se joacă cu HAARP”. Acest proiect, afirmă dr. Rosalie Bertell, preşedinta Institutului Internaţional de Interes în domeniul Sănătăţii Publice (IICPH), va fi prezentat publicului ca fiind un scut spaţial faţă de diferite arme sau, pentru cei mai creduli, ca fiind un aparat care repară stratul de ozon.

În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă joasă (EFJ). Turnurile HAARP arată ca nişte antene normale, dar sunt specializate în emisia de unde radio. Acest tip de turnuri sunt localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai mare arie de turnuri HAARP în Gakona, Alaska, pe o suprafaţă de 40 de acri. Turnurile HAARP de pe teritoriul SUA sunt acţionate de Directoratul vehiculelor spaţiale ale Laboratorului de cercetare al forţelor aeriene americane (Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate).

HAARP are capacitatea de a plasa cantităţi enorme de unde de joasă frecvenţă (EFJ) în atmosfera terestră, deasupra unor zone strategice şi de a menţine constantă energia, în cazul în care ar exista variaţii, într-o manieră mai precisă şi mult mai bine controlată decât un detonator nuclear. Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate. Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.

HAARP

HAARP diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei, care aruncă difuz în atmosferă unde de joasă frecvenţă, prin focalizarea semnalului de la majoritatea, dacă nu de la toate turnurile de pe cei 40 de acri, într-un singur fascicul. Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că armata poate crea, datorită acestui instrument, o gaură uriaşă în atmosfera superioară, distrugând astfel protecţia planetei faţă de radiaţiile solare. Dr. Bertell spune despre HAARP că este “un reşou uriaş care poate determina ruperi majore ale ionosferei, creând nu numai găuri, dar şi incizii lungi în stratul protector de deasupra Pământului”.

Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska, aceste turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al pământului. Din punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă Michel Chossudovsky, profesor de Ştiinţe Economice la Universitatea Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să destabilizeze selectiv agricultura şi sistemele ecologice pe regiuni întinse.

GWEN. Acest acronim provine de la Ground Wave Emergency Network (Reţeaua de urgenţă a undelor terestre). Acestea sunt turnuri enorme care au fiecare câte 100 de cabluri de cupru înfipte în formă de evantai sub baza turnului. Departamentul de apărare a construit aceste turnuri sub motivul că vor fi utile în comunicaţii în timpul sau după o catastrofă nucleară. Această poveste cu comunicaţiile nu va sta în picioare în momentul în care vom înţelege că suflul nuclear distruge orice echipament de telecomunicaţie, făcând imposibilă transmisia radio pentru mai multe ore. Tehnologia EFJ poate crea cutremure şi erupţii vulcanice. Turnurile GWEN sunt localizate în California chiar de-a lungul faliei tectonice şi în zonele vulcanice din nord-vestul Pacificului. Vedem deci cum ceea ce nu poate realiza HAARP prin intermediul atmosferei, GWEN realizează prin intermediul solului. GWEN conlucrează deci din plin cu HAARP.

Marea Inundaţie din Midwest (1993) a fost creată utilizând arme climatice

Reginald E. Newell de la M.I.T – Massachusets Institute of Technology scria în “Geophysical Research Letters Journal” că în atmosfera joasă plutesc uriaşe râuri de apă. Aceste “râuri” nu sunt apă condensată, ci vapori care curg efectiv. Cu alte cuvinte, omul nu le poate vedea şi nici nu realizează când le traversează cu avionul. Dar aceste râuri de vapori sunt enorme. Ele au dimensiunea a 600-700 de km lăţime şi până la 7500 de km lungime. Aceste “râuri” sunt situate la 3 km deasupra pământului, şi au un debit de aproximativ 165 milioane de litri de apă pe secundă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 5 râuri atmosferice în emisfera nordică şi 5 în emisfera sudică.

Acum, ştiind că există aceste “râuri” în atmosferă, cum e cel mai uşor de creat o inundaţie? Cel mai simplu ar fi să se pună un dig în calea unui astfel de râu şi apa respectivă să fie redirecţionată spre pământ. S-a observat că energia de frecvenţă joasă (EFJ) creează un dig electronic în atmosferă. Aceste diguri electronice pot bloca râurile de vapori, determinând căderea unor cantităţi uriaşe de apă pe pământ.

Un astfel de dig atmosferic artificial a fost creat în 1993 prin acţiunea combinată a turnurilor HAARP din Alaska şi GWEN din Midwest. Oamenii de ştiinţă au lăsat deschisă emisia EFJ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi.  Rezultatul? A plouat pe tot acest interval. Turnurile GWEN sunt plasate exact pe linia nord-sud, la nord de râurile Missouri şi Mississippi. Bineînţeles că aceste două râuri au fost incriminate pentru producerea inundaţiilor. Pe lângă morţi, răniţi şi distrugerea de locuinţe, această furtună a produs pierderi agricole în valoare de 12-15 miliarde USD.

Care a fost starea vremii în Europa în vara aceasta? În centrul şi vestul Europei erau inundaţii masive, iar în România pârjol. Frontul de instabilitate atmosferică din Europa, despre care ştim că în general înaintează zilnic de la vest către est, se înţepenise parcă undeva deasupra Austriei. Timp de o lună a stat acolo ca şi cum ceva îl ţinea pe loc. Acel ceva a fost exact un astfel de dig atmosferic de netrecut, care a făcut ca apele să rămână în centrul şi vestul Europei, iar seceta la răsărit.

                               Cu ce scop se creează astfel de calamităţi?

Nu mult după inundaţia din Midwest, din 1993, au apărut tot felul de ştiri despre lipsa de discernământ sau de inspiraţie a celor care şi-au construit sau reconstruit case, în zone predispuse la inundaţii. Aceste ştiri sfătuiau oamenii să nu mai construiască case în astfel de zone. Un plan ingenios pentru a muta populaţia în zonele dorite.

HAARP, după cum afirmă Michel Chossudovsky, face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.

În 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie privind utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a condiţiilor de mediu. Convenţia care a rezultat – Convention on the Prohibition of Military and Any Other Hostile Use of Environmental Modification Technique (ENMOD), a impus semnatarilor, printre care şi USA, să se abţină de la utilizarea oricărei tehnici de modificare a vremii, care ar putea duce la efecte severe, pe termen lung sau pe arii foarte întinse care să afecteze economia şi societatea. Douăzeci şi trei de ani mai târziu, în noiembrie 2000, la Haga, a avut loc Conferinţa despre modificarea climei. Nici delegaţiile oficiale, nici grupurile de acţiune în ceea ce priveşte mediul înconjurător care au participat la această conferinţă, nu au ridicat deloc problema războiului climatic sau a tehnicilor de modificare a climei (ENMOD). La modul oficial, peste acest subiect s-a aşternut o tăcere suspectă.  Totuşi numeroşi oameni de ştiinţă au continuat să tragă semnale de alarmă.

Dr. Rosalie Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.

Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, amintea despre diferite tipuri de arme neconvenţionale care utilizau frecvenţe radio. În conformitate cu un raport din 1999 publicat în Intelligence Newsletter, el se referea direct la războiul climatic, indicând faptul că atât SUA cât şi Rusia aveau deja din 1980 tehnicile necesare pentru dezlănţuirea unor modificări climatice instantanee. Până la urmă şi Napoleon a fost învins în 1812, tot datorită condiţiilor climatice.

Vijeliile care au răvășit România și Europa de Est în ultimii ani- un semn că cineva folosește arma meteorologică.

Ploi masive, inundații, vijelii, grindină, tornade- fenomene meteorologice extreme caracterizează în ultima vreme clima europeană, mai ales cea din partea de centru și de est a Europei. Aceste fenomene meteo extreme, necaracteristice climei noastre par a fi nimic altceva decât niște provocări și modificări artificiale ale factorilor climatici.

Un articol de Ștefan KOSTOFF

În urmă cu mai mulți ani, în media au apărut informații legate de inventarea unor dispozitive menite să modifice din punct de vedere meteorologic clima din anumite puncte de pe glob. Informațiile respective au fost trecute cu vederea de publicul larg, dar se pare că acum avem de aface cu o sumbră confirmare.
Rapoarte ale CIA ( Agenția Centrală de Informații a statului american) și FSB ( Serviciul Secret al Federației Ruse) au scos la iveală acuze reciproce aduse de ambele super-puteri, acuze ce vizează activarea și direcționarea către anumite zone din Europa a sistemelor de control, producere și manipulare a fenomenelor meteo extreme. Ambele super-puteri, SUA și Rusia au în dotare arme meteorologice, cea americană denumindu-se HAARP (Programul de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvenţă) și este o anexă a Iniţiativei de Apărare Strategică, “Star Wars”. Acționând din afara atmosferei, arma este considerată a fi de distrugere în masă, fiind capabilă să destabilizeze sistemele agricole şi ecologice din zonele vizate. Rușii la rândul lor posedă un sistem tehnic aproape similar cu cel american, dar se pare că mult mai puternic. SURA este numele armei meteo rusești și
este este folosit „cu succes” de peste 20 de ani.

Arme cu tehnologie super-avansată

Ambele arme, și cea americană și cea rusească au la bază sisteme tehnice ce pun în practică  principii elementare ale radio-fizicii.

Efectul generării radiațiilor de joasă frecvență în timpul modulării curenților ionosferici, denumit pe scurt „Efectul Ghetmantev”, stă la baza ambelor sisteme. Combinând elemente și efecte ale radiațiilor de joasă frecvență în ionosferă și cele ale radiațiilor induse în magnetosferă, aceste arme pot provoca (pe lângă modificarea din punct de vedere meteorologic a vremii) și cutremure de pâmânt.
În lume se cunosc doar trei asemenea amplasamente ale acestui gen de arme.Una din locațiile stațiilor HAARP este în Alaska, la o distanţă de 400 de km de la Anchorage, în baza militară Gakhona. Aici există „o pădure” de antene de 25 m înălţime. Baza militară  este păzită de patrule înarmate a puşcaşilor marini, iar spaţiul aerian deasupra bazei este închis pentru toate tipurile de avioane civile şi militare.
Cel de-al doi-lea amplasament american este în Norvegia (la Tromso).
SURA se află amplasată în orășelul Vasilsursk- la 100 de km de Nizhniy Novgorod în Rusia.

Radiațiile electromagnetice- generate și manipulate în cel mai letal mod

Din punct de vedere constructiv aceste arme sunt compuse dintr-o rețea de sute sau chiar mii de antene cuplate la niște emițătoare-generatoare de joasă frecvență. Specificațiile armei rusești SURA, mai puternică decât cea americană constau în următoarele: gama de frecvenţe de instalare este de 4,5 la 9,3 MHz. Facilitatea de difuzare constă din trei emiţătoarele de 250 kW şi o antenă dipol cu 144 de bare vibratoare incrucisate, cu dimensiuni de 300 m x 300 m. În centrul de intervalul de frecvenţă de funcţionare (4,5 – 9,3 MHz), amplificarea este atinsă în jurul 260 MW(~ 24 dB), energie radiată efectivă (PER) a instalatiei este de 190 MW (~ 83 dBW).
În urmă cu câțiva ani, meteorologul american Scott Stevens a acuzat Rusia ca fiind în spatele anumitor activități care ar putea afecta activitatea atmosferică.
Stevens a subliniat că specialiștii militari ruși au fost în spatele „furiei” uraganului Katrina care a devastat New Orleans. Potrivit lui, Rusia a îmbunătățit în secret echipamentul pentru a provoca un impact negativ de condiţiile meteo şi astfel revenirea la epoca sovietică a războiului rece. Ceea ce, coincidență se pare că se întâmplă chiar acum (vezi războiul din Ucraina și vremea ciudată ce a devastat România și Bulgaria din ultima perioadă.)
Coincidență sau nu, cel puțin din punct de vedere constructiv  și dintr-o analiză vizuală simplă, o asemenea construcție (pădure de antene!!) se află chiar pe malul Mării Negre, pe plaja Corbu! Putem să ne gândim la orice mai ales că oficialii nu au spus niciodată ce anume se ascunde acolo, în spatele acelei păduri de antene păzite strașnic de militari înarmați până în dinți.

surse: lupuldacicblogg.wordpress.com

http://www.dezvaluiri.ro/exclusiv/510717-sura-si-haarp-armele-meteo-cu-care-se-manipuleaza-vremea-au-fost-activate

Publicat în Evenimente cotidiene importante, Inselari contemporane | Lasă un comentariu

Despre necesitatea botezării ereticilor

Luaţi aminte preoţilor care refuzaţi să-i botezaţi pe eretici!

În ultima sută de ani, primirea ereticilor la Ortodoxie s-a făcut doar prin mirungere sau chiar fără a li se cere să facă nimic, cum e cazul greco-catolicilor din Ardeal. Practica cea mai des folosită în tot istoricul Bisericii Ortodoxe cu privire la primirea ereticilor a constat în solicitarea lepădării de erezie şi botezarea lor.

Primirea ereticilor la Ortodoxie fără a li se cere lepădarea de erezie şi fără botezarea lor prin întreita afundare conform Canoanelor Sfinţilor Parinti  a luat un nou avânt odată cu sinodul din Creta şi abolirea în cadrul acestuia a canonului 72 al Sinodului VI Ecumenic( care dimpreună cu alte canoane ale Sfinţilor Părinţi interzice total căsătoriile mixte).

Pentru a înţelege cât mai bine importanţa botezării ereticilor care vor să vină în sânul Bisericii Ortodoxe, redăm cuvintele Sfântului Nicodim Aghioritul din nota 83, din Pidalion, editura Credinţa Strămoşească 2007, paginile 89-90, notă care ţine de tâlcuirea canonului 46 apostolic. În această notă Sfântul arată cum trebuie primiţi la Ortodoxie ereticii apuseni al căror botez nu este de fapt botez.

“[…]botezul latinilor este minciunonumit botez. Şi pentru aceasta, nici după cuvântul amărunţimei (scumpătăţii) este primit, nici după cuvântul iconomiei. Nu este primit după cuvântul  amărunţimei, întâi pentru că sunt eretici[…]. Al doilea, latinii sunt nebotezaţi pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce se botează, precum din început a primit dreptslăvitoarea Biserică de la Sfinţii Apostoli[…]. Deci, zic, cei ce primesc stropirea latinilor, socotească ce au să răspundă la stăpânirea acestui Apostolesc Canon[46], încă şi la a celui după acesta, adică al 47-lea!

Iar celor care se întreabă nedumeriţi, pentru ce uneori pentru anumite perioade de timp şi în anumite locuri, romano-catolicii au fost primiţi la Ortodoxie prin mirungere, Sfântul Nicodim Aghioritul le da răspunsul: “Pentru că papismosul atunci era  îndricul sau, şi toate puterile împăraţilor Evropei le avea în mâinile sale, iar împărăţia noastră( n.n. – bizantină) îşi da duhul. Drept aceea de nevoie era, că de nu s-ar fi făcut iconomia aceasta, Papa ar fi ridicat neamurile cele apuseneşti asupra celor răsăriteneşti, şi ar fi robit, şi ar fi ucis, şi alte nenumărate răutăţi le-ar fi făcut. Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindcă au pus deasupra noastră Dumnezeiască pronie, acest fel de păzitori care şi însăşi trufaşilor acelora desăvârşit le-au smerit sprânceana; acum zic, când nimic asupra noastră poate turbarea papismosului, ce mai trebuie iconomie? Că iconomia are măsuri şi hotare, şi nu este veşnică şi nehotărâtă”.

La citatele de mai sus din Pidalion vom aduce câteva argumente şi din cartea “Mărturisesc un botez” de Gheorghe Metallinos ,apărută la editura Evanghelismos, Bucureşti, 2011. Această carte se ocupă pe larg de modul primirii la Ortodoxie a ereticilor apuseni. Citându-l pe Cuviosul Neofit, preotul Gheorghe Metallinos sintetizează foarte bine care este părerea majorităţii Sfinţilor Părinţi în privinţa modului primirii ereticilor în cadrul Bisericii Ortodoxe: “« Numai Sinodul al VI-lea împreună cu al II-lea votează ca ereticii să fie primiţi în parte prin ungere». Însă, Sfinţii Părinţi (Ciprian, Vasile cel Mare, Atanasie cel Mare etc.), iar dintre Sinoadele locale cel de la Laodiceea, dar şi Canoanele Apostolice rânduiesc ca ei să fie “simplu botezaţi”, precum, de asemenea, Sinoadele Ecumenice al VI-lea şi al VII-lea, “cele care validează cele hotărâte de acelea ”. Iar în acord cu canonul 6 al Sinodului I Ecumenic şi 19 al celui de la Antiohia “se ţine votul majorităţii”. Astfel el concluzionează: “ Aşadar, votul majorităţii spune că ereticii trebuie botezaţi, iar votul câtorva foarte puţini, că trebuie mirunşi ”. Se constată însă că în rândul sfintelor canoane “ cele care hotărăsc botezarea sunt mult mai multe decât cele care hotărăsc ungerea”. Poate că n-ar tebui să ne grăbim să respingem în mod simplu acest “argument” al lui Neofit, ci să încercăm mai degrabă să distingem ţinta mai îndepărtată a scriitorului, care vrea să dovedească prin aceasta ceea ce s-a spus deja mai sus, adică folosirea de către Sinodul al II-lea şi cel Quinisext a iconomiei doar pentru motive concrete şi reale şi ca o excepţie.

Aşadar, scriitorii noştri tind într-un glas spre hotărârea că, potrivit practicii canonice a Bisericii, asupra ereticilor care se întorc la Ortodoxie trebuie să se aplice din punct de vedere canonic scumpătatea (acrivia), adică să fie botezaţi, întrucât, dealtfel, tainele ereticilor nu pot fi considerate valide în ele însele nici potrivit scumpătăţii, nici potrivit iconomiei”( “Mărturisesc un botez” pag. 68-70)

Deşi, cum am mai spus, aplicarea iconomiei, adică a mirungerii, în privinţa primirii ereticilor la Ortodoxie a fost folosită şi ea în trecutul istoriei Bisericii Ortodoxe, începând cu anul 1755 s-a generalizat tot mai mult practica primirii lor prin acrivie, adică prin botez a ereticilor.

Citez: În cele din urmă şi în ciuda hotărârii din 1484, sinodul de la Constantinopole din vremea patriarhatului lui Chiril al V – lea(1755) a hotărât şi a impus botezarea catolicilor. Orosul sinodului, semnat şi de către Patriarhii Alexandriei şi ai Ierusalimului, continuă să fie ultima hotărâre oficială a Bisericii Ortodoxe privitoare la chestiunea aceasta[…]. Iar după Chiril al V-lea, Patriarhul Ecumenic Sofronie al II-lea (1774-1780) ” împreună cu catolicii îi botează cu îndrăzneală şi pe cei ce vin la Biserica cea Mare (Ortodoxă) dintre armeni – care mai sunt numiţi şi arieni şi nestorieni. Şi făcând aceasta, i-a deprins pe cei de pretutindeni să săvârşească urmând pilda sa”. De asemenea, este cunoscut că, pe la 1786, Patriarhul Ecumenic Procopie(1785-1789)aplica hotărârea(orosul) şi asupra celor care se întorceau dintre uniaţi”.( “Mărturisesc un botez” pag. 108-109)

”Fiind cel din urmă text privitor la chestiunea întoarcerii apusenilor la Ortodoxie, Orosul Patriarhilor Răsăriteni de la 1755 s-a bucurat de o aplicare extinsă în secolul al XIX-lea. Episcopii ortodocşi – purtători şi promotori ai Tradiţiei Patriarhului Ecumenic Chiril al V-lea şi ai Părinţilor Colivazi- aplicau Orosul ca regulă, ba chiar în regiuni aflate sub stăpânire străină, sfidând consecinţele. Îndeosebi acolo unde, din cauza legăturilor frecvente dintre ortodocşi şi catolici, pericolul relativizării diferenţelor dogmatice se făcea cu deosebire simţit, ierarhi curajoşi nu şovăiau să-i boteze pe catolicii care se întorceau, neluând deloc în considerare pericolele pe care le aducea cu sine îndrăzneala lor.( “Mărturisesc un botez” pag. 162)

Cât priveşte pe cei botezaţi canonic ortodox, prin întreita afundare, dar care în cursul vieţii lor au trecut la eretici, reprimirea lor se face prin mirungere. Astfel, în nota 84 de la tâlcuirea Canonului 47 Apostolic din Pidalion, pagina 91, se precizează: ”Ci se curăţeşte cineva de spurcăciunea eresului, cu anatematisirea aceluiaşi eres, cu pocăinţă vrednică de cuvânt şi rânduiala curăţitoarelor rugăciuni ale Patriarhului Metodie, pe care Biserica le citeşte asupra celor ce s-au lepădat de credinţă, şi în sfârşit cu Pecetea Sfântului Mir. ”

În concluzie, practica primirii ereticilor în Biserica Ortodoxă s-a făcut până în secolul XIX şi în continuare în secolului XX prin botezarea lor prin întreita afundare, conform Canoanelor Sfinţilor Părinţi.

În zilele noastre, dată fiind apostazia în masă a clerului mai întâi şi apoi a credincioşilor ortodocşi, ereticii sunt primiţi cel mult prin mirungere sau tot mai des fără a li se cere şi fără a li se săvârşi taina botezului prin întreita afundare. Dar vai episcopilor şi preoţilor ce fac acest lucru! La Înfricoşătoarea Judecată, conform scrierilor Sfântului Simeon Noul Teolog, li se vor arăta acestora cazuri de episcopi şi preoţi curajoşi precum cei amintiţi de preotul Gheorghe Metallinos, care nu luau în considerare pericolele din partea stăpânirii străine şi botezau cu curaj catolicii care se întorceau la Ortodoxie, cu atât mai mult cu cât se făcea simţit pericolul relativizării diferenţelor dogmatice din cauza legăturilor frecvente dintre ortodocşi şi catolici.

Cine are urechi de auzit, să audă!

Ieromonah Teodor Popovici

Publicat în Ecumenism, Inselari contemporane | Lasă un comentariu

Parintele Pamvo cere un proces care sa respecte Sfintele Canoane

Părintele Pamvo Jugănaru, egumenul Schitului Rădeni, a înaintat o interpelare Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în care îi cere să ia notă de faptul că în procesul care i s-a intentat de către arhiepiscopul Iaşilor la Consistoriul Eparhial Monahal Iaşi procedura cuprinde o serie de incompatibilităţi grave, de natură a vicia profund actul juridic şi dreptul constituţional al pârâtului la un proces echitabil şi să dispună o soluţie canonică pentru rezolvarea acestora, în temeiul Statutului BOR (art. 15, lit. z), care spune că Sfântul Sinod oferă interpretările finale şi obligatorii ale regulamentelor bisericeşti, adică este echivalentul unei “Curţi Constituţionale” bisericeşti, abilitate să rezolve astfel de “excepţii de neconstituţionalitate” iscate din nepotrivirea prevederilor sfintelor canoane sau ale principiilor juridice pe care Biserica s-a angajat să le respecte (ale Constituţiei, referitoare la ordinea publică, la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului etc.) cu cele ale regulamentelor bisericeşti.

Părintele remarcă faptul că întregul proces este determinat de decizia sfinţiei sale de a întrerupe pomenirea ierarhului semnatar la sinodul din Creta şi se constituie într-o sancţiune pe care ierarhul i-o aplică din acest motiv. Invocând canonul 118/107 al sinodului Cartagina, care preia şi aplică în dreptul canonic principiul juridic nemo in rem suam auctor esse potest, “nimeni nu poate fi judecător în cauza proprie”, părintele Pamvo remarcă faptul că episcopul locului nu poate judeca, prin organele bisericeşti judecătoreşti aflate în directa subordine, un proces în care este implicat direct, a cărui sentinţă o validează şi o pune în aplicare.

Din nerespectarea acestui principiu juridico-canonic, rezultă o serie de incompatibilităţi:

  1. Completul consistorial este incompatibil, deoarece are un interes direct în proces, anume apărarea episcopului care i-a numit în funcţie; schimbarea actualilor membri ai completului nu ar schimba cu nimic situaţia, deoarece şi viitorii membri ar fi în aceeaşi incompatibilitate.

  2. Avocaţii bisericeşti sunt incompatibili, deoarece părintele nu ar putea solicita serviciul unui avocat numit în funcţie de către episcopul care are un interes direct în cauză.

  3. Nu se îndeplineşte condiţia canonică a judecării la recurs de către un complet de şase episcopi plus episcopul sufragan, deoarece completele consistoriilor de recurs sunt alcătuite din arhimandriţi şi exarhi, nu din episcopi, episcopii membri ai sinodului mitropolitan şi ai Sfântului Sinod având doar rolul de a aproba lucrul deja judecat de completul consistoriului.

  4. Chiar dacă s-ar îndeplini condiţia judecării de către şase episcopi plus episcopul sufragan, în situaţia în care toţi episcopii sunt părtaşi la acelaşi eres din Creta, ei ar fi în aceeaşi condiţie ca şi episcopul sufragan, de a judeca o cauză în care au un interes direct.

  5. Conform organizării Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, arhiepiscopul Iaşilor este şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei; prin urmare, recursul ar trebui aprobat de către aceeaşi persoană care s-a judecat cu părintele în prima instanţă.

  6. În Pastorala pascală, episcopul locului s-a antepronunţat cu privire la părintele Pamvo, pe care l-a catalogat deja, împreună cu ceilalţi “clerici şi monahi”, ca schismatic (una dintre acuzele la adresa sfinţiei sale în proces este schisma), iar motivele care l-au determinat pe părinte să întrerupă pomenirea şi care stau la baza apărării pe fond în Consistoriu le-a numit deja “motive neîntemeiate.

Pentru toate aceste incompatibilităţi, părintele Pamvo a cerut Sfântului Sinod să dispună suspendarea temporară a procedurilor legate de judecata sfinţiei sale, până când forul conducător al Bisericii va putea găsi o soluţie la această situaţie, care să ţină seama de necesitatea asigurării unui proces corect, atât după standardele canonice, cât şi după cele juridice laice, pe care Biserica trebuie să le respecte, conform Legii Cultelor.

Părintele a atras atenţia că acest impas se datorează forţării încadrării canonico-juridice a faptelor care I se impută şi care, potrivit canonului 15 I-II, nu ar trebui judecate în niciun fel, deoarece nu se constituie într-o abatere disciplinară, ci într-o apărare a Bisericii de schismă şi dezbinare.

Este de la sine înţeles că orice soluţie canonică va găsi Sfântul Sinod acestei situaţii ea trebuie aplicată retroactiv tuturor caterisirilor făcute deja pe cuprinsul Patriarhiei Române în condiţii similare celor semnalate de către părintele Pamvo.

Click pe linkul de jos pentru a vedea scrisoarea:

345882902-Parintele-Pamvo-cere-Sfantului-Sinod-incetarea-procedurilor-de-consistoriu

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

Ieroschimonah Xenofont -Despre puterea mantuitoare a gandului

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Păcatele – cauza tuturor problemelor noastre

Cu adevărat trăim vremuri de pe urmă, cum au spus asta mulţi Sf. Părinţi. Nu s-a mai întâmplat niciodată ca aşa de multă lume să spună răului bine şi binelui rău.

Lucrul cel mai grav e faptul că atunci când te adresezi preoţilor şi duhovnicilor pentru sfătuire, în privinţa diverselor probleme şi necazuri ce le ai, rareori eşti trimis către adevăratele lor cauze: păcatele tale. Dacă ar fi mai mulţi povăţuitori duhovniceşti neînşelaţi, ei ar trebui întotdeauna să te trimită către păcatele tale. Fie că e vorba de neţinerea la dreapta-credinţă, ortodoxia, şi susţinerea cu multă ardoare a ecumenismului, erezia ereziilor, cum e numită de către Sf. Părinţi, fie că e vorba de avorturi (azi mai ales prin mijloace moderne ca: sterilet, pastile anticoncepţionale, injecţii şi altele care sunt avortive), fie că e vorba de desfrânare sau preadesfrânare (adulter), fie că e vorba de căsătorie mixtă (între un ortodox şi o neortodoxă căreia nu i s-a făcut în prealabil trecerea la ortodoxie, cum se arată în Pidalion la Canonul 46 al Sf. Apostoli), care este tot desfrânare, fie că e vorba de divorţ necanonic (nu din cauza adulterului sau a căderii în erezie) şi apoi de căsătoria a doua chiar la biserică, care este tot o preadesfrânare  (Canonul 48 al Sf. Apostoli), fie că e vorba de vreo căsătorie nelegiuită, adică în grade de rudenie trupească sau duhovnicească nepermisă de canoanele sau hotărârile Sf. Părinţi şi care trebuie desfăcută, fie că e vorba de relaţii trupeşti nepermise care sunt socotite ca păcate strigătoare la cer ca sodomia sau mai ales gomoria, fie că e vorba de a apela sau de a face diverse forme de vrăjitorie mai vechi sau mai noi ce se găsesc în tehnicile orientale ca yoga şi altele, fie că ai o profesie prin care te faci părtaş la păcate grele (de pildă, lucrezi la farmacie şi vinzi pastile anticoncepţionale sau alte mijloace care sunt avortive), fie că e vorba de alte păcate grele pentru care Dumnezeu îngăduie să ai necazuri şi diferite probleme ca să te trezeşti din somnul păcatelor şi să lupţi pentru a le părăsi şi să pui în locul lor faptele bune.

Se vede însă că puţini sunt azi adevăraţii povăţuitori duhovniceşti, pentru că nu spre păcatele tale ţi se îndreaptă atenţia de către ei, ci spre alte lucruri care, adesea, nu există, precum: farmece făcute pe seama ta, blesteme, păcate ale altora din neamul tău care apasă asupra ta (care mai rar pot fi, dar şi ele au putere asupra ta tot datorită păcatelor tale), iar când eşti făcut atent doar către aceste lucruri, diavolul se bucură foarte tare de aceasta, pentru că nu ţi-au fost deschişi ochii asupra păcatelor tale, căci prin ele te are la mână dacă nu te pocăieşti cu adevărat pentru ele până la sfârşitul vieţii tale. De asemenea, diavolul se bucură şi atunci când, deşi nu eşti pus pe piste greşite (farmece, blesteme etc.), totuşi nu eşti ajutat să conştientizezi gravitatea păcatelor tale, ci eşti îndemnat doar să te rogi sau să posteşti mai mult, lucru care nu e rău, dar lăsându-te să înţelegi că doar aceasta este mai important să faci, te trimite către o înţelegere magică a lucrurilor, adică te fac să crezi că posturile necanonice de marţea, joia şi mai ales de sâmbăta şi duminica, precum şi alte rugăciuni făcute în anumite timpuri ar rezolva totul, ceea ce nu este adevărat. Ceea ce vrea Dumnezeu de la tine este să lupţi cu păcatele tale şi să îţi schimbi viaţa. Ceea ce îl deranjează cu adevărat pe diavol este, repet, să nu realizezi adâncimea şi urmările păcatelor tale atât pe pământ, cât şi în veşnicie. Dacă duhovnicii te-ar îndemna să renunţi la sterilet şi alte mijloace avortive sau ţi-ar cere să nu mai faci perversiuni sexuale sau alte păcate grele precum cele de mai sus, abia atunci diavolul ar fi lovit în plin, iar cursele lui ar fi în mare măsură stricate dacă şi tu ai lupta cu păcatele tale, bineînţeles.

Nu-i de mirare că ţi se arată orice alte cauze pentru care ai diverse probleme, boli şi necazuri, atâta timp cât despre păcate şi soluţii pentru a le părăsi se vorbeşte tot mai puţin în predicile care se ţin astăzi. Deşi se vorbeşte frumos de către mulţi preoţi, uneori cu dese citate chiar din Sf. Părinţi, totuşi predicile sunt fără prea mult folos, din moment ce se evită a se vorbi despre păcate şi despre mijloacele pentru a scăpa de ele. Dar oare aşa făceau Sf. Părinţi? Evitau ei să vorbească despre cele mai grave lucruri pentru a nu deranja şi a nu intra în conflict cu nimeni?! Pentru a avea linişte din partea tuturor şi doar cuvinte laudative la adresa lor…? Nu! Categoric nu! Sf. Părinţi (Sf. Ioan Gură de Aur mai ales) se socoteau ca ucigaşi de suflete dacă nu le-ar fi vorbit ascultătorilor lor cele folositoare la mântuire. Dacă l-am cita doar pe Sf. Ioan Gură de Aur, supranumit şi dascălul pocăinţei, am vedea că ţinea cicluri de predici despre păcatele predominante în acel timp şi dădea şi soluţii viabile pentru pentru ca ascultătorii săi să le poată dezrădăcina din sufletele lor.

Dăm mai jos un citat din Sf. Ioan Gură de Aur şi un altul din Sf. Nil Ascetul (am mai putea da şi din alţi Sf. Părinţi, ca Sf. Vasile cel Mare de pildă) în care se vede clar că ei nu se fereau de a arăta cât de mult puteau fi ţinuţi de patima iubirii iraţionale faţă de trup, într-o mai mică măsură cei de atunci şi cu mult mai mult noi, cei de astăzi. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Aici pe pământ e de ajuns să ai numai o groapă şi să o întăreşti; de locuinţă nici nu-i nevoie. Ai auzit ce viaţă duc sciţii! Trăiesc tot timpul în căruţă. Ai auzit ce viaţă duc popoarele nomade! Aşa ar trebui să trăiască creştinii. Să trăiască întocmai ca nişste călători pe pământ, războindu-se cu diavolul, dezlegând pe cei ţinuţi robi de el; să se scape de toate grijile lumeşti. Pentru ce-ţi faci casă, omule? Ca să te legi şi cu mai multe lanţuri? Pentru ce ascunzi aurul în pământ? Ca să chemi pe vrăjmaş împotriva ta? Pentru ce împrejmuieşti cu ziduri? Ca să-ţi faci închisoare? Dar, dacă ţi se par a fi grele acestea, să mergem la colibele sfinţilor acelora [la monahi], ca să vedem cu fapta cât sunt de uşoare toate. Ei îşi fac colibe. Dacă trebuie să le părăsească, le părăsesc cum părăsesc ostaşii taberele când se termină războiul. Aşa trăiesc sfinţii aceştia![…], sub ei au numai iarbă, aşa cum a avut Hristos în pustie când a hrănit mulţimile. Mulţi nu-şi fac nici acoperiş, ci în loc de acoperiş au cerul; în loc de lumina opaiţului au luna; n-au nevoie nici de ulei, nici de opaiţ, că luna le dă de sus o lumină vrednică de ei.[…] Cu lăsarea serii nu se lasă şi în sufletul lor tristeţea, aşa cum li se întâmplă multor oameni care se gândesc la grijile pricinuite de necazurile zilnice. După cină nu-i cuprinde teama de tâlhari, nu încuie uşile, nu trag zăvoarele, nici nu se tem de altele de care se tem oamenii: să stingă cu grijă luminile şi focurile, ca nu cumva o scânteie să le aprindă casa. Convorbirile lor sunt la fel de liniştite şi de potolite. Nu vorbesc ca noi de lucruri care nu-i privesc. Nu spun: <<Cutare a ajuns mare dregător; cutare şi-a pierdut slujba; cutare a murit; cutare a dobândit o moştenire>> şi altele de acest fel. Nu! Ei vorbesc totdeauna de cele viitoare şi filozofează. Şi, ca şi cum ar locui în altă lume, ca şi cum s-ar fi mutat în cer, ca şi cum ar trăi acolo, aşa vorbesc despre toate cele de acolo, despre sânurile lui Avraam, despre cununile sfinţilor, despre vieţuirea împreună cu Hristos; despre cele din lumea aceasta nici pomenire, nici cuvânt; ci, după cum pe noi nu ne interesează ce fac furnicile în muşuroaiele lor, tot aşa nici pe ei nu-i interesează ce facem noi, ci-i interesează Împăratul cel de sus, războiul ce-l au de dus, uneltirile diavolului, faptele mari pe care sfinţii le-au săvârşit.”[…] (Omilii la Matei)

Aceleaşi idei doar altfel formulate le găsim la Sf. Nil Ascetul: „Căci cu ce se alege viaţa noastră din toată osteneala deşartă în jurul acestora [a grijilor lumeşti]? Nu toată zdroaba omului merge în gura lui? – cum zice Ecclesiastul (Ecc 6, 7). Dar hrana şi veştmintele sunt destul pentru susţinerea păcătosului acestuia de trup (1 Tim 6, 8). De ce, aşadar, lucrăm la nesfârşit şi alergăm după vânt, cum zice Solomon (Ecc 5, 15; 6, 9), împiedicând, din pricina sârguinţei pentru cele materiale, sufletul să se bucure de bunurile dumnezeieşti şi îngrijind şi încălzind trupul mai mult decât se cade? Îl hrănim ca să ne facem un duşman vecin cu noi, ca să nu fie în lupta lui cu sufletul numai egal, ci, din pricina marii lui puteri, să fie mai tare în războiul lui împotriva sufletului, neîngăduind ca acesta să fie cinstit şi încununat. Căci în ce constă trebuinţa trupului, pe care, luând-o ca motiv mincinos, întindem pofta până la greutăţi nebuneşti? Ea constă, desigur, în pâine şi apă. Dar nu ne dau izvoarele apă din belşug? Iar pâinea nu e atât de uşor de câştigat de cei ce au mâini? Şi ne-o putem agonisi prin astfel de lucrări, prin care trebuinţa trupului se împacă, fără să fim împrăştiaţi, decât foarte puţin sau deloc. Dar ne dă oare mai multă grijă îmbrăcămintea? Nici aceasta, dacă nu avem în vedere moliciunea venită din obişnuinţă, ci numai trebuinţa. Ce haine din pânză de paianjen, ce vison, sau porfiră, sau mătase a purtat primul om? Nu i-a întocmit Făcătorul o haină din piei şi nu i-a poruncit să se hrănească doar cu ierburi? Punând aceste hotare trebuinţei trupului, a oprit şi osândit de departe urâciunea vieţuirii de acum a omului. Nu mai spun că şi acum va hrăni pe cei ce vieţuiesc Cel ce hrăneşte păsările cerului şi le îmbracă, Cel ce împodobeşte crinii câmpului cu atâta frumuseţe, fiindcă nu e cu putinţă să-i convingem pe cei ce s-au depărtat aşa de mult de la această credinţă. Căci cine nu va da cu bucurie cele de trebuinţă aceluia care vieţuieşte întru virtute?” (Filocalia I)

Lucrurile spuse mai sus sunt greu de acceptat chiar şi pentru cei mai îmbunătăţiţi creştini de astăzi, căci de pus în practică cu greu poate fi vorba. Însă dacă ne gândim la vremurile ce vor veni peste noi, doar ducând o astfel de viaţă ascetică vom face faţă şi nu ne vom lepăda de Dumnezeu. Căci iată ce ne spune Sf. Ioan Gură de Aur: „Viaţa creştinului trebuie a fi încărcată de sânge, de sânge însă, nu ca să se verse sângele străin, ci a fi cineva gata de a-şi vărsa sângele său. Cu atâta bunavoinţă deci noi să vărsăm sângele nostru, când aceasta o facem pentru Hristos, cu câtă bunăvoinţă ar vărsa cineva apă, (căci apă este sângele care circulă primprejurul trupului), şi cu atâta uşurinţă ne dezbrăcăm de trup, cu câtă uşurinţă ne dezbrăcăm de haine. Aceasta se întâmplă însă, dacă nu suntem legaţi cu averi, cu case; dacă nu atârnăm de dragostea celor de faţă.” Iar într-un alt loc spune: „Şi după cum copiii sunt aspru bătuţi când nu-şi fac lecţiile şi se iau cu joaca, tot aşa şi noi vom primi cea mai cruntă pedeapsă dacă acum ne cheltuim toată râvna cu clădiri de case şi acareturi, iar la înfricoşătoarea judecată nu vom putea sa arătăm, prin fapte, lecţiile cele duhovniceşti. Nimeni nu va fi exceptat: tată, frate, oricine. Toate casele şi acareturile noastre vor pieri, dar osânda, strânsă de pe urma lor, rămâne veşnic, e nemuritoare. Aşa se întâmplă şi cu copiii: când tatăl le strică jucăriile, pentru că sunt leneşi şi nu-şi caută de carte, copiii plâng necontenit!” (Lumina Sf. Scripturi – Antologie tematică din opera Sf. Ioan Gură de Aur, vol. I)

În concluzie, să ne fie un indiciu sigur că povăţuitorii duhovniceşti la care ne raportăm sunt într-o mai mare măsură apropiaţi de duhul Sf. Părinţi, dacă îi vom vedea că ne trimit mereu către păcatele grave care se fac de către mulţi dintre noi. Dacă nu unele dintre ele, atunci altele, şi ajunge şi unul singur cu care să fim prinşi de vrăjmaşul, care dacă nu-l vom conştientiza la timp şi nu vom face pocăinţă pe măsura gravităţii lui, ne poate pierde sufletul în veşnicie. Aşadar, fie că ne place, fie că nu, să ne silim pe noi înşine ca să ne însuşim gândirea Sf. Părinţi, căci în funcţie de ceea ce ne-au povăţuit ei ne va judeca Dumnezeu, care a grăit pentru noi prin ei şi nu după felul cum gândeşte lumea, chiar dacă la un moment dat ar fi vorba de toţi locuitorii pământului.

Pentru a nu înnebuni de tot cum e lumea de azi, despre a cărei nebunie au profeţit unii Sf. Părinţi din vechime ca Sf. Antonie cel Mare, să-i citim zilnic pe 2-3 Sf. Părinţi, dar nu chiar pe oricare dintre ei, ci pe cei la care putem găsi răspunsuri la toate problemele noastre. Poate cei mai indicaţi pentru timpurile noastre ar fi: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Ignatie Briancianinov şi mai ales Sf. Teofan Zăvorâtul. Să nu uităm niciodată: cauzele tuturor problemelor, bolilor şi necazurilor noastre nu sunt altele decât păcatele noastre.

Ierom. Artemie Popa

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Ninel Peia: Statul român a ajuns să lucreze împotriva propriilor cetăţeni

România, la un pas de noaptea democraţieiSCANDALOS!
Statul român a ajuns să lucreze împotriva propriilor cetăţeni. Ministrul Bodog s-a gândit cum să ridice încă o sabie a lui Damocles: părinţii care nu sunt de acord cu vaccinarea propriilor copii ar putea fi acuzaţi de rele tratamente împotriva minorilor şi, deci, ar putea face şi închisoare pentru asta, de la 3 la 7 ani. Omul ăsta crede că suntem un stat sovietic, sau aşa ceva, în care părinţii nu au drepturi, puterea lor fiind înlocuită, în cazul sănătăţii, de puterea Statului.Alooo, Bodog, te crezi Stalin, tataie? Ce e cu tâmpenia asta, sau ai pus şi mata botu’ la epidemia asta de rujeolă implementată ARTIFICIAL, ca să umple visteriile BIG PHARMA? O iei pe urmele moronului de Funeriu? Ne bagi la pârnaie dacă nu suntem de acord cu vaccinarea cu japca? Adică, chiar dacă ştim ce conţin vaccinurile importate, ne obligi să facem rău copiilor noştri cu propriile mâini, numai ca să nu ne dea Statul în cap şi să ne bage la bulău? Asta se numeşte dictatură, Bodog, şi fix împotriva dictaturii s-a ieşit în stradă acum 27 de ani, disperatule!

Oameni buni, haideţi să rezumăm câteva dintre lucrurile grave ale momentului:

Un fapt este clar: de la începutul anului, s-au descoperit circa 4.000 de cazuri de rujeolă, din care 17 s-au finalizat, tragic, cu moartea bolnavilor. Totuşi, în ce stat European se mai înregistrează o epidemie de proporţiile astea? Niciunde! Informaţiile mele spun că infestarea s-a făcut ARTIFICIAL şi INTENŢIONAT de către agenţi cu dublă comandă, agenţi dubli, cum li se mai spune. La Arad şi Nădlac  se îmbonlăvesc copiii dar peste graniţă la Nagylak, Mako sau Szeged nici unul? Şi ungurii au grad de vaccinare mai mic cu 10% decât românii. Valul de rujeolă a generat ceea ce se şi intenţiona: un val de emoţie uriaş care ar împinge opinia publică la acceptarea rapidă şi fără mari dezbateri a Legii vaccinării. Care ar fi foarte bună pentru copii noştri, spun cei din Ministerul Sănătăţii, în frunte cu Bodog. Da? Şi cui i-ar mai fi benefică? Păi, evident, producătorilor acelor vaccinuri, care după sufocarea bastionului românesc de la Cantacuzino, sunt numai mari comapanii farmaceutice. Bref, noi ne protejăm copiii, alţii îşi umplu cu parale grele buzunarele, şi alţii, samsarii, fac şi ei de-o vilă, poate două…

Asta ar fi mersul. Deci cine ar fi folosit agenţii care au împrăştiat rujeola? Nu sunt prea multe răspunsuri, nu? Şmecherii transnaţionali şi uneltele lor locale, unele bine înfipte în Ministerul Sănătăţii (Bodog, tu al cui eşti, tati?).

Acu să vobim un pic şi despre vaccinuri. Părinţii care nu sunt de acord cu vaccinarea cu japca se bazează pe nişte informaţii cât se poate de pertinente. Una dintre acestea, despre care am vrea şi opinia Ministerului Sănătăţii, spune că vaccinul în sine nu este dăunător, ci CONSERVANŢII care i se adaugă.

Într-un shot de vaccin, conservanţii reprezintă 49% din respectivul lichid.

Printre substanţele din conservanţi regăsim formaldehidă, fosfat de aluminiu, sulfat de magneziu, acid citric, acid acetic, glicerină, aluminiu şi tiomersal.

Ştiţi ce este tiomersal? Păi este mercur sub formă de sare! Adică băgăm cu bună ştiinţă mercur în copiii noştri, pe de altă parte îi înfundăm ani grei în puşcărie pe ăia de-l comercializează pe piaţa neagră, pentru că umblă cu o… otravă… Trăiască tâmpirea poporului spre beneficiul şmecherilor transnaţionali!

Şi vă mai dau o veste: Institutul Cantacuzino a fost pus pe butuci tocmai din cauză că nu folosea conservanţii despre care am scris mai sus. E drept, vaccinurile aveau termen de valabilitate mult mai mic, dar îndeajuns pentru nevoile României.

Toată capcana asta, de la infectarea artificială cu rujeolă, ca să bage ţara-n panică, şi băgatul pe gât a Legii vaccinării, într-o formulă care restrânge aberant drepturile părinţilor vine şi contextul în care nici până azi nu am primit vreun semn, o depeşă, o telegramă, la întrebările pe care le-am ridicat pe vremea cazului deceselor copiilor din Argeş. Nici acum nu am aflat câţi dintre aceştia fuseseră recent vaccinaţi. Nu putem lăsa acest caz fără vreo explicaţie, ar trebui să cadă capete, domnule prim-ministru!

Pentru nişte şpăgi mai grase şi puse la adăpost de ochii vigilenţi, unii oficiali din Administraţia de Stat, probabil cei care refuză să dea răspunsuri îndreptăţite românilor, devin levierele criminale ale marilor beneficiari financiari ai acestor vaccinuri dubioase.

Practic, astăzi, în România, nimeni nu se ocupă cu adevărat sincer de sănătatea copiilor noştri şi, dacă Legea vaccinării se va aproba aşa cum este, nici părinţii nu vor mai avea cum să se opună deciziilor Statului, ceea ce este inimaginabil pentru o minte sănătoasă. Ca într-un regim al terorii, următorul pas ar fi să ne ia pruncii chiar de la naştere, să-i crească statul cum vrea el…

P.S. – Am mai auzit o cretinătate gigantică: cică, micuţii nevaccinaţi ar fi pericole biologice, căci poartă viruşiicătre alte odrasle. Da? Păi, dacă ceilalţi sunt deja vaccinaţi, pe cine, mama zmeilor, să îmbolnăvească retardaţilor?

P.S.2. – Ştiaţi că Ministrul Bodog a fost beneficiar de fonduri Norvegiene prin 2002? Da, alea care se dau numai cu aprobarea lui Soros. Sau că în Guvernarea PDL-Boc-Băsescu erea mare Director în Ministerul Sănătăţii şi lucra la legea vacinării obligatorii? Şi multe altele!!! Oare câte conserve are Soros în România???!!!

Ninel PEIA

www.ninelpeia.ro

Publicat în Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

Sfântul Vasile cel Mare despre comuniunea cu cei care au semnat documente eretice

sf-vasilie-cel-mare

1. În Tradiţia Ortodoxă, ierarhii eretici, chiar încă neosândiţi de către un sinod, au fost socotiţi dintotdeauna caterisiţi: în afara comuniunii de Credinţă şi în afara Bisericii.

Sfântul Vasilie cel Mare credea că a fi în comuniune (părtășie) nu este o formalitate, ci o problemă de esenţă: o problemă de credinţă şi o problemă de mântuire. Scriindu-le creştinilor din Evesa, el se roagă ca ei să nu cadă din comuniunea cu Biserica ce ţine temelia “învăţăturii sănătoase şi neschimbate”, fiindcă Dreapta Credinţă este temelia comuniunii şi comuniunea cu ortodocşii este semnul că cineva este numărat în “ceata drepţilor în ziua Domnului nostru Iisus Hristos, când va veni să răsplătească fiecăruia după faptele sale” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, cols. 937D-940A [Epistola 251: Către Evaeseni, § 4]).

Comuniunea cu ereticii, potrivit Sfântului Vasilie cel Mare, este de neîngăduit, întrucât prin ruperea lor de mărturisirea ortodoxă, fie cu totul, fie în parte, ei înşişi se aşază de la sine în afara Bisericii. La fel şi cei ce păstrează comuniunea cu ei.

Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? [1]

Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).

Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasilie cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia şi să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziţia sa strictă, el scria: “În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceştia [cei din cercul lui Eustatie] şi să-i evităm pe toţi cei de o împreună-cugetători cu aceştia, cu siguranţă merităm să dobândim iertare, “punând adevărul şi propria noastră statornicie în dreapta credinţă înainte de toate” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 925BC Epistola 245: Episcopului Theofil]).

2. În data de 29 iunie 1995, la Vatican, patriarhul de Constantinopol Bartolomeu şi papa Ioan Paul al II-lea au semnat un document intitulat “Comunicat comun”.

În acest document, ce se vădeşte clar ca o mărturisire de credinţă, s-au stabilit: teologia “Bisericilor Surori”, teologia baptismală (a botezului comun), posibilitatea ca “începând din acest moment, romano-catolicii şi ortodocşii să ofere o mărturie comună de credinţă”, teologia “slujirii comune” şi proiectele pentru un dialog interreligios.

Această acţiune, apogeul multor alte iniţiative “ecumenice” asemănătoare, este fără tăgadă căderea din Credinţă; susţine şi proclamă o nouă “Mărturisire de credinţă”: o mărturisire eretică. [vezi Nota no. 2]

Cum este cu putinţă pentru [pseudo]patriarhul Bartolomeu şi pentru [pseudo]ierarhii cei de o împreună-cugetare cu acesta, care clar, constant şi cu convingere – ceea ce nu este făcut deloc din slăbiciune de caracter – tăgăduiesc exclusivitatea ecleziologică şi soteriologică a Bisericii celei Una (şi Singura), anume, cea Ortodoxă, să fie altcumva decât caterisiţi?

Mai mult, cum este cu putinţă pentru ecumenişti să fie în comuniune cu noi, de vreme ce ei participă din plin în mişcarea ecumenistă, deţin funcţii şi sunt membrii ai structurilor ei instituţionale, dinlăuntrul cărora vedem cultivarea necontenită a unui minimalism dogmatic, canonic şi moral ce este protivnic Orthodoxiei?

Dacă Sfântul Vasilie cel Mare ar trăi astăzi, s-ar afla în comuniune cu “ortodocşii” ecumenişti? Categoric nu; şi asta pentru că ceea ce el a propovăduit este veşnic valabil: “punând adevărul şi propria noastră statornicie în dreapta credinţă înainte de toate“.

sursa: Orthodox Tradition, Vol. XVI, No. 1 (1999), pag. 9-10

NOTE:

[1]. Întreruperea comuniunii din motive de credinţă este stabilită de Canonul 15 de la Sinodul I-II din Constantinopol din anul 861: „[…] cei ce pentru oarecare eres osândit de Sfintele Soboare, sau de Sfinţii Părinţi se despart de împărtăşirea cea către întâiul stătător al lor care predică eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia din pricina îngrădirii de sine de împărtăşirea cu numitul episcop mai-nainte de cercetarea Sinodicească, nu numai că nu sunt supuşi certării canonice, ci şi de cinstea cea cuvenită dreptslăvitorilor se vor învrednici, căci n-au osândit episcopi, ci mincinoşi-episcopi şi mincinoşi-învăţători; şi n-au rupt unitatea Bisericii prin schismă, ci s-au silit [astfel] a izbăvi Biserica de schisme şi dezbinări.” (vezi Pidalion).

[2]. A se citi şi Documente oficiale ce vădesc mărturisirea de credinţă eretică a BOR.

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE via ACVILA ORTODOXA

Publicat în Ecumenism | 3 comentarii

Distrugerea libertăţii duhovnicesti

Publicat în Acte Biometrice | Lasă un comentariu

Fragment din predica Ps Longhin din noaptea Invierii 16 aprilie 2017

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu