Neo-ecumenistii fac atacuri la persoana atunci cand erorile lor sunt demascate

Așa-zisul teolog Mihai-Silviu Chirilă, dorind să discrediteze cu orice preț Adevărul de Credință, după cum se vede, doar calomniază atunci când încercările sale disperate de a promova calea compromisului cu erezia sunt combătute cu argumente. Acesta confundă nevoința duhovnicească cu problemele de credință, în care nu încape compromis. Sfinții Părinți spun că aplicarea iconomiei, atunci când cineva se abate de la Adevăr prin comuniunea cu ereticii și atunci când erezia este propovăduită cu capul descoperit în Biserică, înseamnă a-i aștepta pe cei cu o gândire mai înceată, dar sinceri și bine intenționați, să ajungă la măsura desăvârșită, slăbind puțin frâiele, având răbdare și explicându-le cu dragoste faptul că trebuie să se desprindă de comuniunea bisericească cu ereticii. Însă, cei care aplică iconomia, nu fac în acest răstimp niciun compromis cu erezia, după cum arată Sfântul Teodor Studitul, amintind definiția iconomiei.

„Căci definiția iconomiei, precum știi, este de a nu anula nicidecum ceva din cele statornicite, nici măcar când se îngăduie puțin pogorământ la vremea cuvenită și pentru un anume motiv, ca nu cumva de aici să se realizeze ceea ce se caută de fapt, prin aceea că în realitate se coboară ștacheta mai jos și se păgubesc astfel cele mai desăvârșite.” (Scrisoarea 24, lui Teoctist magistrul)

În al doilea rând, limbajul așa-zisului teolog e specific promotorilor noii ordini mondiale. Vechiul clișeu „discurs de ură” e fluturat în fața poporului buimăcit. În acest fel, se aplică o anumită tehnică de manipulare, cu origini păgâne orientale, pe care psihologii o numesc programare neuro-lingvistică. Oamenii sunt programați să creadă că oricine spune că homosexualitatea e păcat are „discurs de ură”, că oricine nu acceptă Ecumenismul „are discurs de ură”. După acest model se acționează și la nivelul următor, pentru a-i convinge pe cei care se identifică drept anti-ecumeniști, dar nu își cunosc de fapt Credința, că a întrerupe pomenirea e o dovadă de ură, și tot astfel, că a nu face compromis în comuniunea bisericească cu ereticii ecumeniști e tot ” discurs de ură”.

Nu suntem despatimiti și prin greșelile pe care le facem în lupta cu păcatele personale, putem să îi smintim pe cei din jur, dar acest lucru nu înseamnă că neo-ecumeniștii ar fi exemplul de urmat, doar pentru că ne arată anumite patimi personale de care suferim cu toții. Cu patimile și greșelile personale trebuie să fim îngăduitori, pentru că toți greșim. Ce nu trebuie să se oprească, este dialogul sincer, având la bază Scrierile Sfinților Părinți, cu scopul de a mărturisi curat și fără a face compromisuri cu ereticii.

A păstra Credința este o datorie pentru toți. Oricine are dreptul și datoria să vorbească atunci când Credința este primejduită. Chiar un cerșetor, chiar și cineva care nu cunoaște bine gramatica, straduindu-se să se corecteze pentru a nu îi ispiti pe oamenii de vază.

În epistolele sale, Sfântul Teodor Studitul îi scrie de asemenea unuia dintre frați, care avea datoria să mărturisească Credința prin epistolele pe care le scria la rândul său, să se sârguiască mai mult cu învățarea gramaticii, deoarece greșise în acest sens în repetate rânduri, dar nu îi interzice în niciun caz să mai mărturisească și nu râde de neputințele sale si nu cataloghează cu dispreț ceea ce scrie drept „fițuici neînsemnate”, cum tot face un anume personaj prea-bine cunoscut. (A se citi începutul Scrisorii 49 către fiul Naucratie)

Acest Mihai Chirilă refuză în mod repetat dezbaterea corectă a problemelor de credință și cu bună știință, preoții care urmează linia compromisului alături de el, le interzic ucenicilor să vorbească cu ceilalți preoți și credincioși care nu sunt de acord cu compromisurile pe care aceștia le promovează. Fuga de dezbatere, de întâlniri cu cei pe care la început îi considerau frați indică faptul că în spatele acestor neînțelegeri se află diavolul, care iubește dezbinarea, calomniile și urăște Adevărul. Cei care au întrerupt pomenirea ereticilor s-au considerat frați, dar de când cu noua teorie a „partasului la erezie”, care în mod eronat nu este considerat tot eretic, cei care au îmbrățișat această idee refuză constant dialogul. Dacă la început ne considerau frați, iar acum ne consideră rătăciți, de ce nu au dragoste și față de noi, de ce nu ies în întâmpinarea noastră, să discutăm cu calm și sinceritate, cum trebuie sa aibă loc îngrădirea de erezie, pentru a ieși împreună biruitori în lupta cu Ecumenismul, ci au mai mare dragoste pentru comuniunea cu erezia? De ce trebuie să îi numească in mod mincinos schismatici pe cei care nu accepta îmbisericirea unde sunt pomeniți pseudo-episcopii?

Erezia este o boală, iar comuniunea cu ea înseamnă îmbolnăvire. După cum ne e greu să îi spunem cuiva drag că are o boală gravă, la fel ne e greu să le spunem și celor cuprinși de comuniunea cu erezia că sunt eretici, dar asta nu înseamnă că nu sunt bolnavi de erezie. Însă, pentru binele și dorința de însănătoșire a celui drag, o vom face. Mărturisirea este o Cruce. A spune adevărul nu înseamnă ură, iar Mihai Chirilă și adepții săi vin cu acuzații bazate pe demagogie și teoretizare inutilă. Relația cu oamenii este vie, și fiecare are datoria să spună Adevărul cu dragoste în fața oricui. Dar să nu ciuntească din Adevăr, pentru că astfel bolnavul de erezie va fi lipsit de posibilitatea de acces la tratament, care constă în îngrădirea corectă de erezie.

Reclame
Publicat în Ecumenism | 7 comentarii

Sfântul Macarie Egipteanul – Și cel care are darul vindecărilor poate cădea dacă se mândrește din pricină că este slăvit de oameni

„Un ascet înţelept, care trăia cu mine în aceeaşi casă, şi se ruga cu mine, era atât de bogat în har, încât vărsa lacrămi de pocăinţă când se ruga lângă mine.

Într adevăr, harul fierbea în el. I se dăduse şi darul vindecărilor, alunga pe demoni şi vindeca, prin punerea mâinilor, pe cei care erau paralizaţi de mâini şi de picioare şi sufereau cumplit.

Însă, în cele din urmă, s-a arătat neglijent: fiind slăvit de lume şi complăcându se în aceasta, s-a mândrit şi a căzut în cele mai adânci (abisuri) ale păcatului.

Vezi că şi cel ce a avut darul vindecărilor a căzut?

Vezi că înainte de a ajunge la măsura iubirii (desăvârşite) oamenii pot să cadă, pe când cel ce ajunge la măsura desăvârşită a iubirii se leagă şi se îmbată (de ea) este afundat în altă lume şi devine robul ei, ca şi când n ar mai simţi propria sa fire?”

Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii Duhovniceşti, Bucureşti, 1992, p. 220.

Publicat în Sfaturi folositoare | 11 comentarii

Scrisoarea Stareţului Sava Capsaliotul către unii care-l acuzau că întrerupând pomenirea a intrat în schismă cu Biserica

Cinstitul Stareţ, părintele Sava, a urmat politica celor nouăsprezece mânăstiri conducătoare ale Muntelui Athos, crezând, precum mulţi alţii, că trebuie să facem anumite concesii (iconomii) şi îngăduinţe în chestiunile Credinţei, pentru o perioadă.

De vreme ce era plin de virtuţi, cu intenţii sincere şi bune, părinţii ce au venit în ultima vreme la Muntele Athos îl vizitau frecvent pe Stareţ. Îl dădeau drept pildă ucenicilor lor şi spuneau că dacă opoziţia şi protestele ziloţilor ar fi fost bune, de ce nu li se alătură cucernicul părinte Sava?

Totuşi, când Patriarhul Ecumenic Dimitrie a conslujit împreună cu Papa Romei, în decembrie 1987, Stareţul s-a ridicat; sufletul său nu mai putea suporta asemenea „ecumenisme”. Împreună cu alţi asceţi, a protestat şi s-a separat de toţi ceilalţi părinţi ai Muntelui Athos, ce urmau celor nouăsprezece mânăstiri. Nu se mai ducea la biserică în vreuna din cele nouăsprezece mânăstiri, sau în chiliile ori dependinţele ce le urmau.

Toţi pomenitorii Patriarhului au început să se agite; din mânăstiri şi din chilii, mulţi au alergat să îl convingă pe Stareţ. Dar vizitele dese, ce au devenit împovărătoare, nu au slujit la nimic.

În cele din urmă, Stareţul a fost silit să răspundă în scris unui călugăr care îl vizita frecvent, răspunzând astfel şi tuturor celorlalţi, bine organizaţi şi hotăraţi să îl convingă pe Stareţ de greşeala sa.

Iată textul scrisorii Stareţului:

Chilia Sfântului Nicolae, Capsala, Careia, Muntele Athos, 13 august 1991

Dragă părinte Nicodim, Blagosloviţi!

În timpul vizitei la chilia noastră, de acum câteva zile, aţi repetat afirmaţii dogmatice neortodoxe, cum că ne găsim în afara Bisericii, deoarece nu îl pomenim pe Patriarhul Dimitrie. Aţi mai făcut şi alte afirmaţii, din care pricină ne vedem siliţi să scriem cele ce urmează, spre cunoştinţa voastră deplină, de vreme ce dovezile şi respingerile pe care le-am oferit în timpul discuţiei noastre v-au distrus liniştea şi v-au supărat.

În Pateric se scrie că atunci când avva Agathon a fost întrebat dacă era mândru, curvar şi un eretic, a răspuns că primeşte primele două acuzaţii, căci era de folos sufletului său să facă astfel, dar nu şi că era un eretic, căci aceasta înseamnă despărţirea de Dumnezeu [1].

Potrivit vouă, noi suntem înşelaţi şi schismatici. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia, deoarece ar trebui să acceptaţi că păstrarea comuniunii cu acei lupi şi nu păstori este vrednică de osândă, sau va trebui să încetaţi a le urma, potrivit poruncii tuturor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade.

Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul, dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală. În zadar invocaţi părerea Părintelui Paisie şi a altora ce sunt îngăduitori cu condiţiile actuale şi fac concesii, şi anume, că [acum] tratează cu „iconomie”, dar când va veni vremea (adică atunci când se presupune că Dimitrie va intra în comuniune cu Papa, precum aţi spus), vă veţi despărţi de tot nu este potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade. Vă înşelaţi tare.

Cât despre mustrările la care vă referiţi – fie ale Stareţului Paisie [Aghioritul], sau ale vecinului vostru papa-Isaac, sau ale oricărui altcuiva – ce susţin că Dimitrie împarte cu dreptate cuvântul adevărului, cum vă puteţi aştepta să le primim ca fiind plăcute lui Dumnezeu, când sunt vădit împotriva predaniei Ortodoxe? De vreme ce adevărul este trădat, nu ar trebui să fie numită nedreptate mai degrabă decât iconomie, concesie, adaptare sau îngăduire?

Vă păstraţi poziţia deoarece Stareţul Paisie a spus: „Dimitrie este îndrumat greşit de către arhiereii din jurul său să facă ceea ce nu doreşte” şi „Dacă încetăm a-l mai pomeni [pe Patriarh] vom fi în afara Bisericii!” şi multe altele, cărora li se potrivesc cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Toate vorbele lor sunt nebunie, şi istorii de copii neştiutori”. Vorbele lor sunt roada unei noi teologii, pe care Fanarul a folosit-o în binecunoscuta Enciclică din 1920, numindu-i pe eretici „împreună-moştenitori ai harului lui Dumnezeu”.

Aduceţi înaintea noastră vorbele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nici măcar sângele mucenicilor nu acoperă schisma” şi ale Sfântului Ignatie Teoforul: „Nimic să nu se săvârşească fără episcop”. Concluzionaţi că atunci când ne despărţim de episcopul nostru, suntem în afara Bisericii.

Sfinţii au făcut aceste afirmaţii adevărate, însă, într-o vreme de pace a Ortodoxiei şi a Bisericii. Astăzi, când tăvălugul pan-ereziei ecumeniste mătură chiar şi pe cei aleşi, cuvintele aceloraşi Sfinţi au tărie: „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sfântul Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sfântul Ignatie). Dacă Dimitrie împărţea cu dreptate cuvântul adevărului, aţi fi fost îndreptăţit în folosirea citatelor de la cei doi Sfinţi; dar acum publicaţi scrierile Părinţilor după gustul vostru, pentru a îndreptăţi vina de a fi împreună-mergători cu Dimitrie, Partenie al Alexandriei, Iacov al Americii, Stelian Harkianakis al Australiei.

Nu sunt îndeajuns pentru voi multele citate din sfintele Sinoade şi din Sfinţi? Ori vă temeţi, poate, să fiţi izgoniţi din sinagoga ereticilor? Faptul că celelalte patriarhii păstrează comuniunea cu Fanarul nu este cu adevărat important. Ceea ce este important, e cine urmează paşii Sfinţilor şi este cu Adevărul? Partenie, Patriarh al Alexandriei, spune că îl recunoaşte pe Mohamed drept un Apostol care a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi alte asemenea hule, pe care le cunoaşteţi. Nu e de trebuinţă a scrie iarăşi ereziile lui Iacov Kuzukis al Americii, şi cele ale lui Stelian Harkianakis al Australiei.

Sunteţi în comuniune cu aceşti oameni ca şi cum ei ar împărţi cu dreptate cuvântul adevărului! Cine îl va condamna pe Iacov Koukouzis? Partenie? Sau comisia Fanarioţilor de sub Bartolomeu, care „investighează” de doi ani, acum, daca Harkianakis este eretic? [2] Nu aţi înţeles că ei nu vor să dea un verdict?

Fanarul a făgăduit delegaţiei celor trei egumeni din Muntele Athos că vor retrage şi îndrepta declaraţia Patriarhului Dimitrie către United Press, despre primirea împărtăşaniei de la Latini, ca îl vor înlocui pe Stelian Harkianakis de la preşedinţia comisiei pentru dialog teologic etc. S-a îndreptat ceva până în ziua de astăzi? Sau credeţi că nu avem nici o responsabilitate, sau vreo vină, şi putem rămâne în comuniune, deoarece Stareţul Paisie declară fără de ruşine că declaraţiile şi acţiunile lui Dimitrie nu sunt împotriva învăţăturilor noastre şi nu încalcă adevărul?

Istoria se repetă. Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, mulţi alţi creştini ce nu au urmat ierarhiei care la diferite vremuri propovăduia erezia, au fost cu toţi numiţi schismatici de către acea ierarhie. Deşi Sfântul Gherasim de la Iordan era slujit de către un leu şi era făcător de minuni, se afla în greşeală, căci nu primea cel de-al patrulea Sobor Ecumenic, trăgând împreună cu el mii de călugări ai Palestinei, până ce a fost îndreptat de Sfântul Eftimie cel Mare şi s-a pocăit.

Întrebaţi: „Este cu putinţă ca Stareţul Paisie şi şaptezeci de episcopi ai Bisericii de stat a Greciei sa fie în greşeală?”

Vreţi ca Dumnezeu să îi silească să Îl mărturisească? La Sinodul Iconoclast din 754, de sub domnia Copronimului, citim în Minute acea ovaţie înfricoşătoare a celor 338 de episcopi prezenţi la sinod: „Trăiască Împăratul! Icoanele sunt idoli şi trebuie ori distruse, ori spânzurate în tării ca să nu poată fi cinstite”. Găsiţi greu de crezut că şaptezeci de episcopi pot fi înşelaţi astăzi, când, precum vedeţi, atât de mulţi au fost înşelaţi atunci?

În zilele noastre, călugării îşi doresc să dobândească mitre, cârje de egumen, în vreme ce împlinesc doar o mărturisire cu numele a credinţei, adică, protestând oarecum, dar neîncetând pomenirea Patriarhului, şi îngăduind toate inovaţiile la Evanghelie introduse de către Dimitrie, Partenie, Iacov, şi cei asemenea lor. Sfântul Teodor Studitul, totuşi, scrie că lucrarea monahului este să nu îngăduie nici cea mai mică înnoire la Evanghelia lui Hristos.

La împreună-slujirea de la Roma, Dimitrie nu a primit pâinea blagoslovită de Papa pentru a evita reacţiile ostile din partea „conservatorilor”. Oricum, acolo în Roma, a subscris învăţăturii că Latinii au Tainele Bisericii, şi continuă să o facă. Nu e îndeajuns? Când au reacţionat vreodată precum voi, care continuaţi să îl pomeniţi pe Dimitrie, Sfinţii şi creştinii oricărui veac în care erezia era propovăduită pretutindenea? Ce precedent aţi găsit în istoria Bisericii, ca să puteţi spune că îl urmaţi? Dacă sunteţi fii ai Sfinţilor (adică, imitatori şi următori ai Sfinţilor), „Aţi fi săvârşit faptele lui Avraam”, precum grăieşte Evanghelia.

În vremea Patriarhului Ioan Veccos, părinţii de la Muntele Athos au încetat să îl mai pomenească, chiar dacă nu fusese depus de un Sinod; şi deoarece au stăruit cu neclintire în aderarea lor la preceptele Părinţilor (adică, să nu ai părtăşie cu cei ce s-au depărtat de la credinţa ortodoxă), Hristos le-a dăruit cununa cea de mucenic. Cât pentru cei ce au slujit împreună cu cei ce îl pomeneau pe patriarhul „oficial” latino-cugetător, Veccos, leşurile lor se găsesc până astăzi, precum bine se ştie, umflate, urât-mirositoare şi neputrezite, spre a fi pildă tuturor.

Ne-aţi spus că dacă Dimitrie nu se mărturiseşte pentru lucrurile pe care le-a săvârşit, va fi osândit. Acum admiteţi că urmaţi unui om care se osândeşte pentru ceea face. Pentru el, a se osândi [şi într-adevăr, din pricini ce privesc credinţa şi păcate proprii şi individuale] înseamnă că săvârşeşte lucrarea diavolului. Prin urmare, voi înşivă admiteţi că îl aveţi pe diavol ca împreună-mergător.

Sunteţi serios, părinte Nicodim, sau glumiţi? Dacă Athenagora s-a „pocăit” şi şi-a mărturisit păcatul cu puţină vreme înainte de a muri, atunci s-ar fi mântuit? [3] Arătaţi-mi măcar o singură mărturie patristică care să îndreptăţească rămânerea într-o Biserică care propovăduieşte erezia, precum face „blândul şi tăcutul Conducător al Ortodoxiei, Dimitrie”. O asemenea ascultare faţă de o ierarhie care nu împarte cu dreptate cuvântul adevărului ne va sfinţi? Dacă nu doriţi să admiteţi că Mânăstirea Esfigmenu şi atât de mulţi Părinţi plini de râvnă sunt vrednici de cinstire – potrivit celui de-al cincisprezecelea canon al Sinodului Întâi şi al Doilea – măcar fiţi tăcut şi nu huliţi spunând ca ei sunt schismatici şi în afara Bisericii. Ignoraţi existenta Testamentului Sfântului Marcu Evghenicos al Efesului, care a cerut ca cei cu cuget Latin [papist] nici măcar să nu vină la înmormântarea sa.

Mai întâi cercetaţi şi apoi pronunţaţi-vă. Potrivit propriului fel de gândire, atât Sfântul Marcu al Efesului, cât şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, precum şi cei mulţi alţii care nu au păstrat părtăşie cu ereticii, sunt în afara Bisericii!

Vedeţi încotro vă călăuzeşte „noua” voastră teologie? Cine s-ar fi gândit vreodată că părinţii Sfântului Munte vor avea drept biblie cartea „Cele doua extreme” a părintelui Epifanie Teodoropulos? Sfătuiţi săvârşirea de proteste asemenea celor recomandate la paginile 19 şi 22 din acea carte, „pentru Sfintele Canoane [de] care [se zice că] nu sunt aplicabile în vremurile noastre, căci le lipseşte dragostea”. El îl mai descrie pe patriarhul Athenagora ca „având o dragoste demonică”. Totuşi, rămâne în comuniune cu cei ce au „o dragoste demonică”. Ce consecvenţă uimitoare!

Am văzut proteste asemănătoare, atunci când reprezentantul Mânăstirii Grigoriu a cerut să se scrie în hotărârile Sfintei Comunităţi, că dacă secretarul şef va fi trimis în Australia, să nu împreună-liturghisească acolo. Secretarul şef nu a mers, până la urmă; dar părintele Vasilie, egumenul Stavronichitei, ignorând hotărârea tuturor celorlalte mânăstiri, l-a trimis pe părintele Tihon să îl „ajute” pe arhiepiscopul Stelian Harkianakis. Când părintele Tihon s-a întors, a fost trimis la sărbătorirea Chiliei Burazeri. Acolo, reprezentantul Mânăstirii Grigoriu (părintele Atanasie) a slujit împreună cu părintele Tihon şi cu restul. Nu mai este de trebuinţa nici un comentariu.

Părintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tăcere atunci când, acum vreo douăzeci de ani, i-au fost dovedite greşelile. Dar voi, cu aceleaşi argumente ne-teologice, vreţi a îndreptăţi comuniunea cu patriarhii care propovăduiesc erezii „cu capul descoperit”, ce au „o dragoste demonică” pentru eretici, în vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocşi, şi asemănându-se astfel Patriarhului Veccos, Împăratului Copronim, şi tuturor celor asemenea lor. Când le cântaţi întru mulţi ani şi îi pomeniţi, este acelaşi lucru cu a le spune: „Sunteţi grăitori întru credinţă, şi vi se cuvine ascultare, închinăciune şi pomenire”. Nu îi ajutaţi să priceapă că păşesc pe o cale a răului; pe când dacă aţi fi încetat părtăşia cu ei, poate s-ar fi simţit vinovaţi şi ar fi purces la căutarea adevărului. Vina pentru tăcerea voastră vrednică de osândă – pe care Sfântul Grigorie Palama o numeşte un al treilea fel de ateism – sporeşte de la o zi la alta, în pofida aşa-numitelor voastre proteste.

Când Latino-cugetătorii au venit aici, în vremea patriarhatului lui Veccos, spre a întări unirea cu Latinii [papistaşii], Doamna noastră, Maica Fecioară, Păzitoarea Sfântului Munte al Athonului, a grăit singură, zicând: „Vin vrăjmaşii mei şi ai Fiului meu!”

Anul trecut, când urmaşul lui Veccos – Dimitrie („Conducătorul Ortodoxiei”!) – a sosit, a găsit Sfântul Munte înveştmântat în negru, după două săptămâni de foc neîncetat. [4] Are urechi să audă, să asculte glasul Preasfintei Maici a lui Dumnezeu!

Fie să găsiţi calea neînţelegerii celei bune, aşa cum învaţă Sfântul Nicodim Aghioritul în Omilia sa asupra celor Paisprezece Epistole ale Sfântului Pavel, zicând: „Dacă el [egumenul sau episcopul] este rău în Credinţă, de crede învăţături ereticeşti şi hulitoare, fugi de la el, chiar de ar fi un înger din Ceruri”.

Stareţul Sava, un călugăr nemonahicesc, dar ortodox

Stareţul de veşnică pomenire a rămas neclintit în mărturisirea sa, până la adormirea lui în octombrie 1991 [5], în pofida multelor străduinţe ale altor părinţi athoniţi de a-l convinge să le împărtăşească vederile. Ucenicul şi urmaşul său, părintele Alipie, aducându-şi aminte de dorinţa şi testamentul Sfântului Marcu al Efesului, şi urmându-i pilda, nu îngăduie pomenitorilor patriarhului să ţină slujbe de pomenire la mormântul Stareţului.

Sã avem binecuvântarea lui. Amin.

[1]. Păcatul şi erezia, precum ne învaţã Sfinţii Pãrinţi, diferă în mod esenţial: Păcatul este o încălcare a legii lui Dumnezeu, dar erezia este o schimbare a legii lui Dumnezeu.

[2]. Harkianakis a fost acuzat de propovăduirea ereziei de către Mitropolitul Augustin al Florinei şi de către credincioşii ortodocşi din Australia. -n. ed.

[3]. Mărturisirea individuală a păcatelor este îndeajuns pentru iertarea păcatelor personale şi individuale, dar pentru păcate publice împotriva Credinţei, trebuie săvârşită şi o pocăinţã şi îndreptare publică, potrivit cuvintelor Mântuitorului nostru: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatãlui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.”

[4]. Focul a ţinut de la 1 august pânã pe 15, adică întreg postul Născătoarei de Dumnezeu. -n. ed.

[5]. Într-o noapte, toată mănăstirea a fost inundată de o mireasmă nespusă. Stareţa nu ştia de unde provine, însă după puţin timp au depistat că mireasma ieşea din chilia unde stătea Părintele Sava. Când au deschis uşa, totul s-a umplut de bună mireasmă şi au văzut că Părintele Sava adormise în Domnul; numai atunci au înţeles că mireasma aceea ieşea din sufletul înmiresmat al Părintelui Sava.

https://aparatorul.md/staretul-sava-monah-la-esfigmenu/

Publicat în Ecumenism | 4 comentarii

Sfântul Teofan Zăvorâtul despre cei care târăsc poporul în erezia antihristică: „Aceştia se rătăcesc în ale credinţei şi nimeni nu iese din dânşii, afară de vătămare: pentru sine – când nu capătă glas, pentru alţii – atunci când rătăcirea nu rămâne în ei, ci se revarsă în afară, din setea lor de a fi învăţători. Din această pricină se nasc întotdeauna grupuri de oameni care păcătuiesc mai mult sau mai puţin în materie de credinţă, cu o nefericită încredere în infailibilitatea lor şi o jalnică dorinţă de a-i face pe toţi să îi urmeze.”

Neo-ecumeniștilor le-ar plăcea să organizeze un nou sinod fățarnic și tâlhăresc după modelul semi-arienilor…

Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane

Dragi cititori,

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne lumineze!

Cu privire la situația episcopului Artemie: un lucru să avem în vedere, semnele vremurilor ne arată foarte clar că antihristul se apropie. Ierarhii care au rămas pe scaunele lor și nu sunt prigoniți sunt orbiți total si au facut cu toții intelegeri cu eretici antihriști. Acum este vorba direct de acceptarea antihristului, erezia finală, satanismul luciferic și incoronarea fiului pierzării ca opus al Dumnezeu-Omului Iisus Hristos.

Ca și fariseii din vechime, ierarhii actuali care inca sunt pe scaunele lor sunt compromisi iremediabil. Daca se va intoarce vreunul dintre ei, vom vedea, nu putem noi profeti, dar asta se deduce din semnele vremurilor actuale, dupa cum se prezinta cugetele lor adormite, momentan, daca vor continua in starea aceasta letargica, sunt iremediabil pierduti!

Noi ne-am pierdut orice duh autentic ortodox, Sfintii Parinti ardeau pentru credinta in vremuri de prigoana, iar noi visam…

Vezi articolul original 1.701 cuvinte mai mult

Publicat în Ecumenism | 4 comentarii

Pseudo-teologul Mihai-Silviu Chirilă, părintele Matei Vulcănescu și adepții lor nu vin cu nimic concret, ci mai mult creează confuzie

Update: Din cauza uneltirilor unor vicleni neobosiți, am actualizat articolul cu noi argumente patristice. Nimeni, absolut nimeni nu poate sta  împotriva Adevărului!

  1. O posibilă intenție de a aplica greșit Canonul Sfântului Athanasie cel Mare se observă pe tot parcursul discursului lor întortocheat (presărat de altfel, ca întotdeauna, cu jumătăți de adevăr, calomnii și minciuni). Sfântul Athanasie cel Mare spune foarte clar că aceia care cu bună știință au fost eretici și au propovăduit eresul nu pot fi primiți înapoi în cler. Cazul episcopului Teofan Savu, care cu bună știință a fost un ecumenist înșelător de atâta timp!

Să nu uităm că episcopii eretici din Bisericile oficiale trebuiau să fie caterisiți demult

Iar iconomia cu adevărat a fost arătată în mod patrisitic preoților care au întrerupt mai târziu pomenirea… Dar când Sinoadele Locale aprobă cu bună-știință ecumenismul, noi ne ferim a scuza anumiți ierarhi, că ar fi făcut compromisuri cu erezia din silă, fiind târâți, fără să fie analizată cu dreptate întreaga lor activitate, știind că majoritatea sunt masoni și ecumeniști vânduți și fac cu bună știință și în cunoștință de cauză ceea ce fac.

(Ca să dăm și alte exemple, pe PS Longhin și pe PS Galaction al Teleormanului i-am primi cu drag ca episcopi ai noștri, dacă ar rupe comuniunea cu erezia, considerând că putem aplica ceea ce zice Sfântul Athanasie cel Mare. Din păcate nu dau niciun semn că se vor desprinde de comuniunea cu erezia, deși ne-am bucura dacă s-ar întoarce. Din păcate sunt robiți oamenilor și dacă se vor adânci și mai mult în compromis, se pot transforma chiar în prigonitori ai celor care mărturisesc. Dar episcopi ca Mitropolitul Teofan Savu, IPS Pimen al Sucevei care a făcut întâlniri ecumeniste la Putna, IPS Teodosie al Tomisului care a vorbit cu capul descoperit că e de acord cu căsătoriile mixte – aceștia au propovăduit erezii fără nicio împotrivire, și considerăm că nu ar putea fi primiți înapoi. Desigur numai un Sinod poate stabili gradul de vinovăție al fiecăruia, iar noi nu avem această atribuție, dar nu putem să nu atragem atenția că mulți pot aplica greșit acest Canon pentru a-i disculpa pe ecumeniști. Iar apostazia clerului cere o cercetare canonicească dreaptă și responsabilă. Știind ce fapte au majoritatea episcopilor acum, oare câți ar mai putea fi primiți înapoi în cler dacă se pocăiesc?)

2.Ca de obicei, așa-zisul teolog și coechipierul său părintele Matei Vulcănescu nu vin cu lămuriri și caută să bage mai tare lucrurile în ceață, ei fiind cei care au mers mai departe și au creat dezbinare prin teoria eronată a părtășiei la erezie ca stare intermedeiară între ortodox și eretic, laolaltă cu comuniunea liturgică dintre preoți pomenitori de eretici și preoți care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.

3.Teoria vaselor comunicante este o altă inovație creată pentru a discredita, așa cum o explică în mod viclean preotul Matei Vulcănescu și adepții compromisului, nu găsim la Sfinții Părinți așa ceva, dimpotrivă, Sfinții Părinți spun să ne ferim de orice comuniune bisericească cu aceia care au comuniune cu ereticii, aderând la erezie (și devenind eretici) prin pomenirea numelui ereticului.

Răspuns către Mihai-Silviu Chirilă: De ce este în același cuget cu cei care trimit la ecumeniști și teoretizează în mod anti-patristic că nu este obligatoriu Canonul 15, mai ales că a avut loc un Sinod TÂLHĂRESC și ERETIC?

4.Înainte, pentru a câștiga noi adepți și a-i păcăli pe oameni, Mihai-Silviu Chirilă și părintele Matei Vulcănescu nu știau cum să inventeze minciuni, acuzându-i pe cei care s-au îngrădit corect de erezie și încercând din răsputeri să-i acopere pe ierarhii care au trădat Credința prin comuniunea și plecăciunile făcute ecumeniștilor, spunând că nu îi pomenesc pe ecumeniștii eretici, când de fapt îi pomeneau și slujeau cu ei.

Acum nu se mai ascund și chiar îi laudă, spunând printre altele, că PS Longhin „procedează înțelept” când pomenește și slujește cu eretici ecumeniști. Dar Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea:

-„Dacă de dragul iconomei credința mântuitoare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia)acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.”

5.Gheronda Gavriil el înuși recunoaște că nu are binevestire de la Dumnezeu pentru a sfătui poporul încă nepregătit și neșiutor (de fapt în marea majoritate nepăsător, ingnorant, rău-voitor) să meargă la preoți care pomenesc eretici. Acest lucru nu îl întâlnim nicăieri la Sfinții Părinți, care se îngrădeau fără excepție de eretici și tot astfel învățau și poporul. Iconomia era arătată celor care se pocăiau mai târziu de greșeala de a fi în comuniune cu ereticii. Chiar Gheronda Gavriil afirmă:

Patriarhul Gherman al II-lea al Constantinopolului, care a trăit pe la anul 1200, scrie o scrisoare ciprioților, care credeau că papa e Biserică și le zice: „Vă legiuiesc și vouă, tuturor mirenilor, să fugiți alergând departe de preoții care au căzut în erezia latino-cugetătorilor. Și nici în Biserică să nu vă adunați împreună cu ei, să nu luați Sfânta Împărtășanie din mâinile lor, nici anafură să nu luați din mâinile lor, ci să vă rugați singuri în casele voastre. Altminteri veți avea parte de aceeași osândă ca ei”. Dacă un patriarh sau un arhiepiscop, un episcop nu respectă canoanele apostolice, care interzic slujirea comună și rugăciunile comune cu ereticii, nu respectă canoanele sinoadelor ecumenice și locale, nu respectă ceea ce au spus Părinții noștri, acesta nu este păstor. Ce este? Ne-o spune un mare Părinte din secolul întâi: „Oricine zice lucruri diferite de cele rânduite, chiar și dacă este (în general) vrednic de crezare sau postitor sau face minuni și se nevoiește și profețește, să îți fie ție ca un lup care, îmbrăcat în piele de oaie, omoară și nimicește oile!”. Sfântul Ignatie Teoforul.

6.Pseudo-teologul Mihai-Silviu Chirilă și părintele Matei Vulcănescu se folosesc de numele Gherondei Gavriil pentru a-i denigra pe cei care s-au îngrădit corect de erezie, adăugând tot felul de concluzii personale, bârfe și minciuni pe care Gheronda Gavriil nu le aprobă, îndemnând la păzirea Sfintelor Canoane.

Conferinta Gheron Sava Athonitul – Bucuresti, 15 dec 2017

Iată ce declară public Gheron Sava:

Min. 17:00

Întrebare: Cuviosul Paisie Aghioritul este Sfânt?

Răspunde Gheron Sava: Este Sfânt.

Cu privire la faptul că Sfântul Paisie a întrerupt pomenirea lui Athenagoras, dar în privința succesorului acestuia nu a fost hotărât la acea vreme, Dumnezeu are judecățile Sale (în vremea aceea, de asemenea, poporul, atât român, cât și grec, erau tare mult dezinformați în privința gravității ecumenismului, chiar în acele decenii, și foarte mulți au greșit, nu doar unii cuvioși cunoscuți, dintre care Dumnezeu a proslăvit și Sfinți, pentru viața de nevoință și mărturisirea pe care a făcut-o fiecare împotriva ecumenismului și a peceții antihristice – uneori și Sfinții au ezitările lor în unele aspecte, dar linia dintotdeauna a Sfinților Părinți și a Sfintelor Canoane a fost întreruperea comuniunii cu ereticii, mărturisirea publică și îndemnul de a rupe comuniunea cu ei). Să nu uităm:

Cei aflați în încetineală arată dragoste și respect față de cei care țin acrivia!

„Sfântul Grigorie Teologul: atunci când Sfântul Grigorie ezita și întârzia să reacționeze împotriva ereziei și să își apere turma, Sfântul Vasile l-a acuzat că este nepăsător (trândav) și „nevrednic chiar și să trăiască, devreme ce arată o indiferență atât de mare față de problemele bisericești” (vezi Stelian Papadopoulos, Vulturul rănit).

„Oricât de mult l-au mâhnit aceste cuvinte pe Sfântul Grigorie Teologul, el nu s-a mâniat, nu a acuzat, nu l-a blamat pe prietenul și fratele lui, Sfântul Vasile cel Mare, ci și-a schimbat atitudinea (respectând cuvântul lui).”

„Teoria vaselor comunicante” e un sofism demonic și o hulă la adresa Sfinților. Sfântul Teodor Studitul demonstrează că NU trebuie să avem niciodată comuniune cu cei care au comuniune liturgică sau mănâncă cu ereticii necondamnați

7.Gheronda Gavriil își dorește ca cei îngrădiți de erezie să fie uniți, dezaprobă insinuările insistente ale părintelui Matei Vulcănescu. Dumnezeu să îl întărească în Credință și în respectarea Canoanelor, să îl ferească de vicleni, mincinoși și uneltitori, să îl lumineze în mărturisirea întreg Adevărului, îndemnând asemenea Sfinților ca poporul să întrerupă comuniunea cu toți cei care acceptă ecumenismul, deoarece Sfinția sa recunoaște că nu are binevestire de la Dumnezeu să îndemne oamenii neștiutori să se ducă la Sfânta Liturghie la cei care pomenesc eretici, lucru total exclus de Sfântul Teodor Studitul, care spunea că astfel de preoți dacă cu adevărat sunt sinceri, nu slujesc cu alți eretici, iar prin primirea lor la masa de obște, pot fi încurajați, ajutați, sprijiniți, ca să se înțelepțească întru totul și să întrerupă și ei pomenirea ereticilor.

Iconomia îi ajută pe cei neputincioși și smeriți să își îndrepte greșeala, dar când devine prilej de întinare nesfârșită cu erezia, se transformă în călcare de lege

8.Toate acuzațiile acestor neo-ecumeniști prefăcuți sunt false, cei care s-au îngrădit corect de erezie nu au creat nicio schismă, nu au mers mai departe, ci s-au îngrădit de erezie, nu au negat Tainele săvârșite, deoarece nu există condamnare a unui sinod ortodox. Sfântul Teodor Studitul explică foarte clar că doar preotul care nu slușește cu alți eretici (condamnați, dar și necondamnați) poate avea cuget ortodox. De asemenea, Sfântul Teodor Studitul spune că nu putem merge la Liturghie la un preot care pomenește eretici, chiar dacă gândește ortodox!

Judecați și dumneavoastră dacă PS Longhin are cumva cuget ortodox sau fățărește ortodoxia…

Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează:

„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească (să fie întreruptă comuniunea cu el); iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.”

De ce PS Longhin nu aplică Canonul 45 Apostolic și liturghisește cu Mitropolitul Onufrie?

În plus, acesta, după ce că se roagă cu eterodocșii, lucru pentru care trebuie scos de la împărtășire, slujește cu ereziarhul Chiril, fățărind și mai mult ortodoxia, dacă se poate spune…

Mitr.Onufrie al Kievului in comuniune si impreuna-slujire cu ereticii ecumenisti

PS Longhin, liturghisind cu un ecumenist pe față ca Mitropolitul Onufrie care se roagă cu păgâni, evrei și eterodocși, fățărește și el ortodoxia…

Sfântul Maxim Mărturisitorul le-a spus ereticilor monoteliți, încă necondamnați sinodal:

-„Dacă de dragul iconomei credința mântuitoare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.

-„Singuri alcătuiţi o credinţă nestatornică şi pe Dumnezeu nu într-o fiinţă Îl mărturisiţi a fi. Despre aceasta nu pot grăi eu, nici n-am învăţat de la Sfinţii Părinţi a mărturisi aşa; iar vouă celor ce aveţi putere, faceţi ceea ce vă place”.

Adepții compromisului NU merg pe linia Sfântului Maxim Mărturisitorul

Asemeni le spunem și noi neo-ecumeniștilor:

NU vom fi în comuniune cu cei care pomenesc eretici oricât de „justificate” politic ar fi intențiile lor!

NU îi vom numi ortodocși pe cei care slujesc cu ecumeniștii (care fac rugăciuni cu eterodocși, rabini, musulmani și alți păgâni), deoarece Sfinții Părinți arată clar că unii ca aceștia fățăresc ortodoxia, și nu fug de erezie pentru a rămâne episcopi în fața lui Dumnezeu!

Răspunsuri pentru adepții iconomiei nelegiuite: „Episcopul este în erezie, prin faptul că pomeneşte un eretic la litur­gh­ie, chiar dacă ar spune că are cuget sănătos” – Sfântul Teodor Studitul

Ereticii necondamnați, conform Canonului 15, I-II, SUNT PSEUDO-ÎNVĂȚĂTORI, PSEUDO-EPISCOPI, IAR CINE MERGE UNDE SUNT POMENIȚI ACEȘTIA, INDIFERENT CINE I-AR POMENI, ÎȘI VA LUA OSÂNDĂ PENTRU EREZIE, PENTRU COMUNIUNEA CU EREZIA PRIN POMENIREA NUMELUI ERETICULUI. ACESTA ESTE ADEVĂRUL MĂRTURISIT DE SFINȚII PĂRINȚI AI BISERICII!

Sfinții își dădeau viața pentru a nu pomeni și a nu fi în comuniune cu vreun eretic, condamnat sau necondamnat!

Sfântul Macru al Efesului:

„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”. (Mărturisirea Credinţei făcută la Soborul de la Florenţa)

Sfântul Martin, Papa Romei:

„Iată în mâinile voastre sînt, faceţi cu mine ce voiţi, precum Dumnezeu v-a lăsat. Însă să ştiţi cu întemeiere, că de mă veţi sfărâma în bucăţi, nu mă voi împărtăşi cu biserica Constantinopolului, cât timp aceasta va sta în credinţa cea rea”. (Viaţa Sf. Martin, Papa Romei)

Sfântul Simeon Noul Teolog:

„Pe orice cleric a cărui credință, cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu nu îl primim în casa noastră, ci să ne îndepărtăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă va învia și morți și va face nenumărate minuni.”  (Cuvântul al șaselea)

Sfântul Teodor Studitul:

„Arhiereul aflat de curând în biserică, dar care zice în acelaşi timp că în chip rău s-a făcut sinodul şi că „pierim”. Fiindcă pentru ce, mărturisind, nu fuge de pierzanie, despărţindu-se de erezie, ca să rămână episcop înaintea lui Dumnezeu?” (Scrisoarea 40: Fiului Naucratie)

Sfântul Marcu al Efesului mărturisește din nou:

„Sunt pe deplin încredinţat că cu cât mai mult mă îndepărtez de el [patriarhul uniat – n.n.] şi de cei ce-l urmează, cu atât mai mult mă apropii de Dumnezeu şi de drepţi şi de Sfinţii Părinţi. Îndepărtarea de ei este unirea cu Adevărul şi cu Sfinţii Părinţi şi teologi ai Bisericii” (Testament pe patul de moarte)

Mitropolitul Onufrie, răspândind erezia cu capul descoperit, în BISERICĂ:

În data de 24 august (2017, evenimentul a avut loc și în august 2018 – n.n.), de ziua Independenţei Ucrainei, preşedintele Petru Poroşenco împreună cu membrii familiei sale s-au rugat pentru ţară.

Evenimentul ecumenist “Rugăciune pentru Ucraina” care deja a devenit o tradiţie, a avut loc în catedrala Sofia din Kiev.

La această adunare de papistași, greco-papistași, protestanţi, musulmani şi iudei, au luat parte şi reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei) în frunte cu mitropolitul Onufrie.

Evenimentul a fost deschis prin interpretarea de un cor a rugăciunii Tatăl Nostru, după care au urmat rugăciuni scurte şi discursul “patriarhului” Filaret al Patriarhiei Kievului (schismatice), apoi au luat cuvîntul mitropolitul Onufrie (minutul 7:30 din video), arhiepiscopul greco-papistasilor Sviatoslav Şevciuk, episcopul catolicilor Vitalii Kriviţkii, rabinul principal al Ucrainei Iacov Dov Blaih, muftiul musulmanilor din Ucraina Tamim Ahmed şi episcopul “bisericilor” libere creştine evanghelice din Ucraina Vasilii Raicineţ.

Evenimentul s-a încheiat prin rostirea comună a rugăciunii “Dumnezeule unic şi mare, apără-ne Ucraina”

Cărui dumnezeu s-a rugat Mitropolitul Onufrie?

Canonul 15, I-II Constantinopol (a doua parte):

„cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel care se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.”

 

 

 

Publicat în Ecumenism | 18 comentarii

Dreapta Credință și Dreapta Viețuire – condiții esențiale pentru mântuire. Cine nu are Dreaptă Credință, nu poate avea nici Dreaptă Viețuire, iar cel ce are cu adevărat Dreaptă Viețuire va fi luminat de harul lui Dumnezeu și va respinge orice înșelare

 „Orice om se sfințește prin mărturisirea corectă a Credinței. Cel care are credință nefalsificată în Hristos, acela are în el toate harismele Dumnezeiești. Fără credință nefalsificată, nu poate nimeni să mărturisească Adevărul și să sufere martiriu, nu are harisme și nu se poate mântui.” – Sfântul Maxim Mărturisitorul

***

„Nu exisă situație ca un om de altă religie sau eretic, să rămână în înșelare, atunci când este bun și iubitor de oameni. Întotdeauna Dumnezeu îl va conduce la Biserica Sa. Dacă se întâmplă însă să rămână în înșelarea sa, atunci cu siguranță există o altă patimă pe care o are, cum ar fi slava-deșartă, nepăsarea sau lenea sufletească, lipsa de grijă față de propria mântuire. Dumnezeu îi atrage la Sine pe cei ce se găsesc în înșelare, atunci când au viața curată.” –  Sfântul Ioan Gură de Aur

***

„Nouă ne este scumpă anume Ortodoxia curată, care nu a fost știrbită și pervertită de actualele sofisme ce sunt la modă sau de filosofiile tulburi care cu adevărat sunt ”de la cel viclean”, Ortodoxia cea mărturisită de Sfinții Părinți ai Bisericii!(…)

Noi dorim, și din tot sufletul ne străduim să mergem pe calea Ortodoxiei Apostolești și a Sfinților Părinți, dar în nici un caz nu ”într-un pas cu timpul”, schimbând Ortodoxia cu părelnica ”dragoste creștinească” față de cei ce au lepădat Ortodoxia.” – Arhiepiscopul Averchie de Jordanville

***

Învăţătura şi viaţa noastră creştină trebuie să fie de aşa natură încât să ne permită cunoaşterea adevăratului Hristos şi recunoaşterea falsului Hristos (Antihristul) în momentul când acesta va veni. 

Vladimir Soloviov, în parabola lui despre Antihrist, a avut o viziune extraordinară atunci când nota faptul că Antihristul va construi pentru ortodocşi un muzeu cu toate antichităţile bizantine posibile, numai pentru a fi acceptat. Deci, tot astfel, simpla „corectitudine” din Ortodoxie fără o inimă creştină iubitoare nu va putea rezista Antihristului.

Trebuie să ne dezvoltăm în interiorul nostru simţăminte şi instincte creştine drepte şi să lăsăm deoparte fascinaţia „elementelor confortabile” ale modului de viaţă ortodox, altfel vom fi – aşa cum a observat un distins analist al convertiţilor din ziua de astăzi – ortodocşi, dar nu creştini.”- Cuviosul Serafim Rose

Publicat în Ecumenism, Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Predica Părintelui Spiridon – Pilda Semănătorului

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Predica Părintelui Xenofont în Duminica a 19-a după Cincizecime – „Predica de pe munte -Iubirea vrăjmașilor”

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Lămurire cu privire la scrisoarea „Frământările unor mireni ortodocși…”

Iată comentariul scris de Dinu Tigoianu despre scrisoarea semnată de acesta și de un grup de ortodocși:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/10/12/framantarile-unor-mireni-ortodocsi-cu-privire-la-pozitia-tuturor-parintilor-ingraditi-de-erezie/#comment-2135

„În luna martie 2016, cu puțin timp înainte de întrunirea Sinodului mincinos din Creta, am luat parte la un minunat eveniment desfășurat în Grecia la Pireu, un simpozion la care au participat cinci mitropoliți greci, părinți aghioriți, profesori, teologi, membrii Sinaxei de la Volos, mulți părinți greci și câțiva români. A participat de asemeni și Episcopul Longhin, iar din partea mitropolitului Gavriil de Lovech (Bulgaria) a fost citită o scrisoare în care saluta simpozionul, și arătându-și conglăsuirea cu ceilalți.

Simpozionul a ținut peste 10 ore și fiecare dintre cei menționați au avut omilii înălțătoare, argumentate patristic și care condamnau vehement textele presinodale ce urmau a fi validate în cadrul Sinodului tâlhăresc din Creta, câteva luni mai târziu. Aceștia toți într-un glas, au afirmat că vor întrerupe comuniunea cu toți cei care vor accepta aceste texte eretice. Însă, din nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat.

După adunarea din Creta, din partea participanților la simpozion, au urmat câteva articole și scrisori timide în care se condamnau „textele sinodale”, și atât. Nimic mai mult.

Apoi, după o perioadă de tăcere, au apărut primele semne de „iconomie” și „dragoste”, chipurile pentru poporul „neștiutor” și „necatehizat”. De aici s-a născut o stare de confuzie, întreținută de unii părinți, atât în Grecia, cât și în România. Cei care au născocit adoptarea „iconomiei” în dogmele bisericești au început să îi atace și să îi discrediteze pe cei patristici (athoniții), învinovățindu-i că sunt „super-acriviști” și „zelotiști”, ba chiar „schismatici. În felul acesta, indirect ei îi condamnă și pe Sfinții Părinți care au fost în totalitate cu acrivie față de dogme. O parte din părinții îngrădiți din România, având în frunte un mirean „teolog”, s-au solidarizat imediat cu părinții greci care susțineau neobosit și impuneau calea „iconomiei”, ca fiind cea patristică. În felul acesta, s-a produs o dezbinare în rândul părinților, dar și a mirenilor, care până la momentul acela erau împreună-luptători în privința îngrădirii de erezia ecumenistă legiferată în Creta.

În urma acestor, confuzii, noi mirenii, mădulare ale Bisericii fiind și noi, am decis să alcătuim o scrisoare, pe care să o adresăm părinților români îngrădiți, dar care nu și-au exprimat limpede poziția.

Am fost acuzați că prin această scrisoare am produs dezbinare, însă nu noi am făcut aceasta, ci acest acest lucru l-au făcut cei care s-au îndepărtat de frații lor preoți prin neconglăsuire, considerându-i schismatici.

Văzând aceste lucruri neplăcute, ne-am manifestat nemulțumirea și „frământările”, alcătuind o scrisoare pe care urma să o înmânăm părinților noștri și să aflăm poziția lor.

Pentru că la ultima sinaxă (Mestecăniș) nu a fost posibilă participarea mirenilor, am voit ca scrisoarea să fie citită în cadrul sinaxei și părinții de acolo să afle de „frământările” noastre, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

De asemeni, ni s-a făgăduit că o sinaxă cu mirenii va avea loc la Schitul Rădeni, a doua zi. Pentru că nici acest lucru nu s-a întâmplat, am așteptat cu răbdare Comunicatul care cuprindea concluziile sinaxei. Spre uimirea noastră nici aceste concluzii nu reflectau răspunsuri la neliniștea noastră. Văzând acest lucru, cum că se măresc confuziile, am decis să trimitem personal scrisoarea noastră părinților, ca să aflăm părerea Sfințiilor lor. Și pentru că nu am primit niciun răspuns, am hotărât să o publicăm pe internet, ca să se facă mai bine auzită dorința noastră.

Iar acest lucru l-am făcut doar la inițiativa noastră, „a mirenilor ortodocși îngrădiți de erezia ecumenistă”, fără nicio înfluență a vreunui părinte român sau athonit.

Pentru că am fost acuzați și de faptul că am publicat-o fără binecuvântare, această atitudine a noastră, o argumentăm prin libertatea pe care ne-a dăruit-o Hristos-Adevărul și Care poruncește prin gura Apostolului Său: „Cu preț ați fost răscumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 23).

Îmi cer iertare tuturor celor pe care i-am smintit și Dumnezeu să ne ierte pe toți!

Semnează,

Dinu Tigoianu – Rm. Sărat

19 octombrie 2018”

 

 

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | 16 comentarii

Feriti-va de noile invataturi promovate de tot felul de teologi si de siteuri precum ortodoxinfo, saccsiv,sinodul talharesc etc..

14 Ianuarie 2018 – Ne-am delimitat public de învățătura eretică a lui M.S. Chirilă chiar înainte de Sinaxa de la Roman, din cauza învățăturilor greșite și ecumeniste – Să ia la cunoștință oricine

Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane

Din aceste invataturi noi fac parte: ”partasia la erezie”(adica ceva intermediar intre ortodox si eretic), faptul ca ”marele teolog” Silviu Chirila ne explica ca trebuie sa ascultam de ceea ce zice majoritatea si nu de ceea ce ne invata Sfintii.  Tot acest distins teolog organizeaza sinaxe fara sa ceara binecuvantarea si sfatuirea parintilor; mai nou, dansul, impreuna cu inca cativa preoti nepomenitori care au adoptat cugetele sale neconforme cu invataturile Sfintilor Parinti, doresc sa faca o sinaxa unde sa fie implementata o rezolutie care nu are nicio legatura cu Sfintii Parinti, care induce gresit ideea cum ca nu toti sunt eretici din cei care nu se opun ecumenismului, desi stim ca toti Sfintii, inaintea Sinoadelor ecumenice ii numeau eretici pe cei care urmau sa fie chemati la judecata. In plus, ceea ce este cel mai grav, recent, aceste site-uri ne-ortodoxe promoveaza hule la adresa Sfintilor si implementeaza ideea ca ereticii…

Vezi articolul original 2.925 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Măturisirea unui ofiter kgb despre cum se spală creierul unei NAȚIUNI sau cum oamenii nu mai vor să deosebească adevărul de minciună

„Ceea ce a început în Rusia se va încheia în America”.

Părintele Serafim Rose: „Nu vreau să vă sperii, însă este mai bine să conştientizăm faptul că ceea ce suferă ei acum, sau ceva asemănător, va veni probabil şi aici, şi cât de curând. Noi trăim vremurile din urmă, Antihrist este aproape, iar ceea ce se petrece în Rusia şi în alte ţări asemenea ei reprezintă experienţa normală a vremurilor noastre. Aici, în Occident, noi trăim într-un paradis la nebunilor, care oricând se poate pierde şi, foarte probabil, aşa se va şi întâmpla. Să începem dar să ne pregătim – nu făcând stocuri de alimente sau alte lucruri, aşa cum s-au apucat unii să facă în America, ci cu o pregătire lăuntrică de creştini ortodocşi.”

Sfântul Teofan Zăvorâtul: La vremea de apoi – „Evanghelia va fi cunoscută de către toţi, dar o parte nu va crede în ea, alta – cea mai mare – va fi eretică, nu urmând învăţăturii predanisite de Dumnezeu, ci construindu-şi singură credinţa din propriile născociri care iau ca pretext cuvintele Scripturii. Aceste credinţe născocite de către oameni se vor înmulţi la nesfârşit. Începutul lor a fost pus de papa, Luther şi Calvin  au continuat lucrarea acestuia, iar înţelegerea individuală a credinţei pornind de la un singur izvor şi anume Scriptura, înţelegere pe care aceştia au socotit-o a fi de temelie în creştinism, a dat un puternic avânt născocirii de noi credinţe. Acestea deja se înmulţesc: vor fi şi mai multe. Fiecare împărăţie cu mărturisirea sa de credinţă, iar în ea fiecare judeţ, pe urmă fiecare oraş, iar în cele din urmă poate că fiecare cap va avea mărturisirea sa de credinţă.

Acolo unde oamenii nu primesc credinţa predanisită de Dumnezeu, ci îşi fac singuri una, nici nu se poate altfel. Şi toţi aceştia îşi vor da numele de creştini. Vor fi şi unii care vor ţine credinţa cea adevărată aşa cum a fost predanisită ea de către Sfinţii Apostoli şi cum se păstrează în Biserica Ortodoxă, dar şi dintre aceştia nu puţini vor fi numai cu numele ortodocşi, dar în inima lor nu vor avea rânduiala pe care o cere credinţa, căci vor iubi veacul de acum. Iată ce cuprinzătoare este lepădarea de credinţă pe care o aşteptăm!”

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu