Clericalismul și gherontolatria, aceste două surori care merg mînă în mînă

Părerea mea, este doar părerea mea, este că credincioșii ortodocși contemporani nu au experimentat libertatea în Hristos.

Unica libertate a omului pe pământ este în Hristos și este deplină.

Influențele papaliste au denaturat și degenerat această libertate în Hristos.

S-a pornit de la infailibilitatea papală.

Apoi ortodocșii slăbănogiti au tras cu urechea și la bălmăjelile catolicilor. E ca și cum ai ține rufele la uscat în zona în care duhnește urat un miros. Când lei de acolo nu mai miros a detergent parfumat ci miros a hazna.

Preoții ortodocși, din generație în generație și-au transmis acest clericalism, această mini-infailibilitate papală.

Faptul că erau preoți le asigura această infailibilitate. În ciuda faptului că noi ortodocșii suntem învățați că biserica este compusă în mod egal din mireni și preoți.

Ca să nu mai zic că am citit undeva că nu există poziția de Patriarh. Cea mai înaltă poziție este episcopul. Dacă greșesc aduceți-mi argumente și îmi retrag părerea .

Cum s-au manifestat aceste clericalisme, această mini-infailibilitate de data asta manifestată în spațiul ortodox?

Preoții au început să devină lideri ai comunității în loc să rămână slujbași ai comunități.

Tonul cu care se adresează astăzi un preot de 28 de ani enoriașilor din parohia lui este monstruos de inacceptabil.

Acest preot își tutuiește enoriașii care au să zicem 48 de ani sau 52 de ani. Acest preot li se adresează enoriașilor cu un tupeu inimaginabil.

Este o caracteristică generală a acestor generații de preoți. Enoriașul este văzut ca un necunoscător total care trebuie luat de ureche și dirijat cu asprime printre lumânări, tămâie, pangar, brățări și alte obiecte așa zise de cult.

Urmăriți cum dau preoții ordine atunci când se organizează o masă la trapeză. Capitaliștii sângeroși ar trebui să ia lecții de la ei.

Iar preotii ma admonestează pe mine că sunt agresiv.

O simplă lecturare ai istoriei ortodoxiei va scoate la iveală numărul mirenilor care i-au rușinat pur și simplu pe episcopi atunci când aceștia cu capul descoperit au proferat hule la adresa Sfintei Treimi și a maicii Domnului în mijlocul bisericii. Nu mai vorbesc de faptul că tot istoria ortodoxă este plină de mireni deveniți sfinți.

În cel mai bun caz, preoții de astăzi se limitează în a se foi nervos atunci când sunt trași de mânecă pe probleme de dogmă și de credința ortodoxă.

Asta în cel mai bun caz. De foarte multe ori realmente se balauresc. Li se inroșesc ochii în cap de furie. Ce legătură are această stare cu Hristos?

Sunt năuciți pur și simplu atunci când mireanul, din postura de parte egală ca membru al bisericii, problematizează.

Să mă ierte Dumnezeu dar in acest fel acești preoți nu vor evolua deloc în sensul duhovnicesc. Ba mai rău, se vor duce îndărăt.

Gherontolatria

Mireanul educat în acest fel de generații de preoți a dezvoltat acest handicap duhovnicesc numit Gherontolatria.

Mama mea și vecinele ei sunt realmente bolnave de această boală. Prietenii mei pe același palier de vârstă cu mine se rezumă în a spune “sărut mâna părinte”, “da părinte”, indiferent de prostiile pe care preotul acela care este ortodox le debitează.

Prostii care realmente îl vatămă pe mireanul component al bisericii.

E ca și cum te-ai duce la doctor și l-ai lăsa pe acesta să facă experimente maligne pe corpul tău cu toată încrederea și mai și trăind senzația că vei fi vindecat. Asta e noaptea minții.

Calistrat Chifan spune prostii pe bandă. Asta nu-i împiedică pe mireni să facă pelerinaj la el.

Părintele Cleopa a spus așa:

  1. La 1054 biserica s-a împărțit în două biserici. Una cu sediul la Roma apuseană și una cu sediul la Constantinopol răsăriteană.
  2. Tot părintele Cleopa a spus că la judecata de apoi ne creștinii, ne ortodocși vor fi judecați după starea care vor fi găsiți și așa mai departe. Gherontolatrua de care vorbeam face ca toate aceste mesaje să fie primite by default.

Fără o rumegare și fără cercetarea scrierilor sfinților părinți din ultimii 2000 de ani care spun limpede că nu există mântuire în afara ortodoxiei

Dacă te cerți cu cel care spune că nu există mântuire în afara ortodoxiei practic te cerți cu sfinții părinți de 2000 de ani încoace.

Un alt exemplu de gherontolatrie deșantata este evlavia pentru Visarion Iugulescu. Nici măcar informațiile strict lumești nu te duc la ideea că Visarion Iugulescu ar fi fost un ortodox performant ca să folosesc un cuvânt tehnic. Limitându-ne strict la informațiile lumești, Visarion Iugulescu nu se califică pentru nimic.

Dacă mai intrăm și în lumea duhovnicească, ne punem mâinile în cap. Acesta făcea remirungeri. Citiți pe internet, este simplu.

În ciuda acestei situații astăzi activează pe teritoriul României un curent visarionist care se manifestă prin reflexe militare adică adeptii sunt stricți, serioși, adesea bosumflati, așa ca cei de la oastea Domnului. O altă sectă în interiorul ortodoxiei ca să nu las loc de dubii pentru cei care citesc acest text.

Sigur, îmi vor sari in cap și visarionistii și cei de la oastea Domnului.

Mulți dintre cei care vor citi aceste rânduri vor spune că eu vreau să fac revoluție în interiorul ortodoxiei. Să fie sănătoși.

Ortodoxia de azi a deviat atât de mult de la adevăr încât problematizarea aceasta este considerată ca o revoluție, și ca o sminteala.

Faceți ce vreți fraților.

Dar mie personal să nu imi umble nimeni la libertatea in Hristos. Eu vreau să mă bucur de libertatea în Hristos pornind de la a-L mărturisi corect și cinstit.

Sigur că dacă Hristos va vedea că o voi lua razna îmi va da o încercare în viață ca să mă aducă înapoi la calea cea dreaptă.

Până atunci însă mă voi bucura din plin de libertatea în Hristos. Și atâta timp cat voi fi lăsat să postez comentariile pe acest site sau pe alte siteuri o voi face bucurându-mă de libertatea în Hristos.

Mă ciupesc de obraji să văd dacă nu cumva visez atunci când preoții mei ortodocși care ar trebui să fie pansamentul pe rană pentru sufletul meu sunt de fapt dictatorii duhovnicești ai mei.

Vă smintiți sau nu va smintiți , treaba voastră. Dar vă spun un singur lucru: după roadele lor îi veți cunoaște.

Fiți atenți.

Prietenul meu a redactat o scrisoare pentru un grup de preoți influenți din Moldova. A vrut să publice această scrisoare, care în cele de urmă urmă a fost publicată, dar aș vrea să vă relatez următoarele.

Este vorba de aceasta scrisoare la care cei mentionati refuza sa raspunda: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/10/12/framantarile-unor-mireni-ortodocsi-cu-privire-la-pozitia-tuturor-parintilor-ingraditi-de-erezie/#comment-2135

Prietenul meu a reușit să vorbească cu deținătorul unui site ortodox cunoscut care a fost de acord să publice această scrisoare. Pentru cei care iubesc pacea cu orice preț această scrisoare era dinamită curată. Există și acum publicată, o puteți găsi dar nu intrăm în detalii.

Scrisoarea a fost publicată pe acel site, al acestui deținător, timp de patru ore.

În aceste patru ore un alt “prieten” de-al nostru l-a sunat pe duhovnicul acestui deținător de site, un duhovnic foarte cunoscut în România și a spus ce se întâmplă pe acel site.

Acest duhovnic se afla în străinătate pe autostradă, în mașină.

A pus mâna pe telefon și l-a sunat pe deținătorul site-ului, care era ucenicul lui. Spunându-i militărește să scoată scrisoarea de acolo imediat. Ceea ce s-a și întâmplat.

Deținătorul site-ului a dat-o din colț în colț neștiind ce explicații să-i dea autorului scrisorii.

Imaginați-vă, deținătorul siteului e un cetățean ortodox la vreo 50 de ani.

Așa trebuie să se comporte un duhovnic? Ca un dictator, ca un om politic, ca un sforar din spate?

Vedeți unde duce clericalismul și Gherontolatria?

Semnat: Un crestin fara doctorat in teologie si care nu a ajuns la performanta de a citi 12 ore pe zi

Nota redactiei: Mai nou acesti asa zisi duhovnici care se comporta ca niste mici papi refuza sa primeasca la spovedanie crestini inselati si indraciti. Oare la ce sfinti au gasit o asemenea invatatura? Oare daca unul din acesti crestini insista la duhovnici sa fie spovedit, iar acestia refuza , iar crestinul moare, din mainile cui i se va cere sufletul? Ce fel de credinta marturisesc acestia?

Cititi va rog si:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/04/29/argumente-din-invataturile-gresite-ale-pr-iustin/

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/06/17/inselari-dracesti-putem-fi-siguri-ca-unii-parinti-slaviti-de-oameni-sunt-vazatori-cu-duhul-mirenii-si-chiar-monahii-lipsiti-de-dreapta-socoteala-duhovniceasca-sunt-aproape-totdeaun/

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Pentru cei care sustin ca a da pe fata pe inselati si eretici se numeste calomnie si defaimare

Personal nu avem nimic cu nici un duhovnic sau cu vreun mirean. Toti duhovnicii enumerati in articole au probleme de erezie si inselare. Acolo sunt prezentate dovezi ca respectivii promoveaza tot felul de idei eretice. Suntem acuzati ca pana acum i-am promovat pe acei duhovnici , iar acum ii atacam. Nu este deloc asa. Stim de respectivele inselari si erezii de mai bine de 2 ani, doar ca i-am tolerat in speranta revenirii acestora. Am incercat prin diferite mijloace pasnice sa discutam cu acestia , sa le aducem argumente ca nu impartasesc invatatura Sfintilor Parinti. In loc sa primim intelegere, comunicare din partea acestora , am fost acuzati ca judecam si ca facem teologie. Din cauza tolerantei in tot acest timp, multi oameni si-au facut idoli din acesti duhovnici, iar situatia a degenerat la inceputul acestui an cand Parintele Antim a trimis (este a treia oara cand trimite un ucenic sa fie inmormantat la eretici) o ucenica de al dansului sa isi inmormanteze sotul la eretici. La comentarii sunt unii idolatrii (idolatrii sunt cei care indiferent de credinta duhovnicului , il urmeaza) care ne acuza ca nu cautam dialogul cu acesti duhovnici inainte de ai da in public. Oare acestia stiu de cate ori am fost la duhovnici sa discutam aceste probleme , iar duhovnicii ne-au tratat cu superioritate si nicidecum cu smerenie, ca si cum ar fi gresit? Oare de ce Gheron Sava in acest an a dat in vileag pe parintele Macarie de la Cutlumus: https://ortodoxlogos.ro/2019/07/29/gheron-sava-lavriotul-avertizeaza-ca-site-ul-esxatraxronia-si-parintele-macarie-de-la-cutlumus-conduc-oamenii-spre-crearea-de-grupari-stiliste/#comment-628?

Acest articol nu mai suna a calomnie, defaimare? Barfa?

Dar cand l-au terfelit public pe parintele Ioan Miron sau pe parintele Pamvo, nu era barfa sau cleveteala?

Frati crestini, observati ca toti acesti duhovnici se cred mici papi(lucru extraordinar de grav) , si ei decid pe cine dau in vileag si pe cine nu. Ei decid cine este eretic si cine nu. Parintele Xenofont si parintele Tihon au primit presiuni din partea parintelui Antim sa nu mai vorbeasca despre erezie. Oare de ce? Un mare suspans. Ambii pot confirma acest lucru. Parintele Antim decide cand trebuie si cat trebuie sa se vorbeasca de erezie? Uitati ca noi nu mai dorim sa ascultam de acesti mici papi si drept consecinta primim amenintari si suntem santajati. Oare cine ii invata sa ameninte? Hristos? Sau tatal minciunii care este satana,iar la ora actuala imbraca haina oii, iar cum il deranjezi isi arata coltii?

Pentru a înțelege că nu este deloc greșit să îi criticăm folosind cuvinte aspre pe păstorii și învățătorii vicleni și înșelători, care conduc poporul în cursa otrăvită a ereziei, vă invităm să citiți câteva exemple relevante din îndemnurile Sfinților Părinți, care ne arată că avem datoria de a nu tăcea, de a-i da pe față și de a-i osândi cu toate puterile noastre pe toți cei care învață erezia, oricât de abil ar fi ea camuflată.

Sf. Iosif Voloţki: fie demn pentru tine oricine, afară de cel care învaţă erezia. Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui”. [1]

Sf. Policarp al Smirnei:Apostolii şi ucenicii lor se păzeau de eretici, încât nici nu voiau să vorbească cu dânşii, căci se sârguiau să înşele adevărul cu cuvintele lor cele meşteşugite şi mincinoase”. [2]

Cuviosul Ghenadie Scholarul: „Să nu facem nici măcar tovărășie cu cei care au schimbat cugetul Dreptei Credințe.” [3]

Sf. Amfilohie al Iconiei:Aşa şi Dumnezeu, Părintele, nu rabdă ocara Fiului Său, ci se întoarce şi urăşte pe cei ce-L hulesc pe El, şi se mânie asupra celor ce se unesc cu blestematul lor eres!”. [4]

Sf. Isidor Pelusiotul:Precum marinarii ascund momeala sub chipul mâncării şi prind peştii pe neaşteptate, asemenea şi războinicii eresurilor, ascunzându-şi gândurile rele după cuvinte frumoase, precum cu o undiţă îi ademenesc pe cei simpli la pierzanie”. [5]

Sf. Meletie Mărturisitorul:Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă bine-credincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că a zis un mare părinte: Acolo unde este primejdie a se despărţi cineva de la Dumnezeu, ce bine-credincios poate să stea deoparte şi să tacă, sau cu totul să se liniştească? Pentru că tăcerea sa îl vădeşte cum că şi el se învoieşte acestor rele.(…) Că mai bine este să stea cineva împotriva celor rău cugetători, decât să urmeze lor şi să se despartă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei”. [6]

Iată și ce spunea Sfântul Atanasie cel Mare în Cuvântul Întâi împotriva arienilor:

Fiindcă prin cugetarea lor nu au fost şi nu sunt nici acum cu noi. De aceea, precum a zis Mântuitorul, «neadunând cu noi, risipesc» (Luca, 1 1,23) cu diavolul. Şi ei se apropie de cei ce dorm, ca să semene în ei otrava pierzaniei şi să-i ducă la moarte împreună cu ei. (…) Dar nici un creştin n-ar răbda să audă acestea şi nimeni n-ar socoti sănătos la minte pe unul care îndrăzneşte să spună aceasta.” 

Iar Arhimandritul Serafim Alexiev arată că osândirea celor care cugetă ceva eretic e o datorie a tuturor ortodocșilor:

„Toţi Sfinţii Părinţi, asemenea Sfinţilor Apostoli, cu îndrăzneală au osândit pe eretici ca fiind duşmani ai adevărului şi stricători ai descoperirii dumnezeieşti. Ţinându-se de învăţătura sănătoasă ortodoxă şi fiind luminaţi de către darul lui Dumnezeu, ei au vădit eresurile, numindu-le adâncuri ale satanei (Apoc. 2, 24) şi ferindu-i mai înainte de ele pe creştinii drept-slăvitori. Plăcuţii lui Dumnezeu au socotit ca mare păcat osândirea aproapelui pentru greşelile lui fireşti, dar nu s-au dat înapoi şi au încurajat osândirea eresurilor. Mulţi dintre ei au demascat aprig pe nedrepţii învăţători mincinoşi. Se înţelege că ei se purtau cu blândeţe şi cu dragoste când se vedeau în fata unor oameni eretici care s-au înşelat fără voia lor, dar erau fără cruţare către îndârjiţii stricători ai credinţei.

Marele nevoitor şi făcător de minuni, preacuviosul Pafnutie Pustnicul, avea atâta râvnă în a păzi curăţenia ortodoxiei în mănăstirea încredinţată lui, încât, de observa pe vreun frate că vorbea chiar puţin în neconcordanţă cu dumnezeieştile dogme, îndată îl izgonea din mănăstire. Iar plăcuţii lui Dumnezeu: Sfântul Policarp al Smirnei, Sfântul Irineu de Lyon, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Axentie, Sfântul Ioan cel Tăcut, Sfântul Maxim Mărturisitorul şi mulţi alţii nu au răbdat părtăşia cu ereticii şi i-au îndepărtat de la ei, după cum este povestit cu de-amănuntul în vieţile lor. Unii dintre ei, precum: Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei, făcătorul de minuni, Sfântul Epifanie al Ciprului, Sfântul Amfilohie, Sfântul Chirii al Alexandriei, Sfântul Metodie Patriarhul Constantinopolului, Preacuviosul Teodosie cel Mare şi mulţi alţii, cu asprime au demascat pe călcătorii adevărului şi i-au înfruntat cu mult curaj. Sfântul Nichifor Mărturisitorul numea învăţătura eretică „muşcătură de şarpe”. Sfântul Policarp, când a venit la el ereticul Marcion spunându-i: „Mă cunoşti cine sunt?”, i-a răspuns: „Te ştiu; tu eşti primul născut al diavolului.” 

Iar a tăcea când se pune problema osândirii unui învățător mincinos ce îndeamnă în mod viclean la erezie, înseamnă a contribui la pierzania foarte multor oameni:

„Prin îndemnul de a nu se osândi eresurile şi învăţătura mincinoasă, se realizează însă întunecatele ţeluri ale celui rău, de pierdere a cât mai multor suflete posibile în lume. Stricătorii credinţei sunt prietenii lui şi îi slujesc în planurile lui pierzătoare.”

Tot Arhimandritul Serafim Alexiev scoate în evidență faptul că lumea contemporană se scaldă tot mai mult într-un relativism al iadului:

„Iată, cam aşa raţionează lumea modernă! Dar aceiaşi care se tem să osândească pe eretici se ocupă neîncetat în viata lor de zi cu zi cu bârfirea şi osândirea slăbiciunilor fireşti ale celor care nu le sunt prieteni, denunţându-i şi ponegrindu-i când nu sunt de faţă. Când susţin că noi nu avem dreptul să osândim pe eretici, ei spun că trebuie să ne conducem după legea dragostei către toţi oamenii. Dar când osândim pe aproapele nostru pentru neputinţele lui fireşti, oare nu ne mai conducem după principiul dragostei? Sau, tocmai pe dos, anume atunci călcăm orice dragoste? Erezia, pe care Sfânta Biserică o osândeşte ca pe ceva pierzător, ei, inspiraţi de diavol, o apără ca pe un lucru neofensator. Şi acolo unde Mântuitorul, Biserica şi toţi Sfinţii Părinţi opresc osândirea, ei mai pe îndelete osândesc.” 

[1] Sf. Cuv. Iosif Voloţki – Luminătorul, Cuvântul VII

[2] Viaţa Sf. Policarp al Smirnei

[3] Epistola profetică şi întristătoare a Cuviosului Ghenadie Scholarul, scrisă în luna noiembrie 1452

[4] Viaţa Sf. Amfilohie, Episcopul Iconiei

[5] Sf. Isidor Pelusiotul – Scrisori, Cartea I, Scrisoarea 102: Către citeţul Timotei

[6] Sf. Meletie Mărturisitorul – Carte în stihuri

Recomandăm:

Arhim. Serafim Alexiev: Singura osândire îngăduită – erezia

Celor ce spun că pomenirea ecumeniştilor se poate face din iconomie: mărturia Părinţilor Aghioriţi din sec. XIII

Despre cei care promovează o cale greșită după modelul ierarhilor care păstrează comuniunea cu ierarhii eretici

Publicat în Uncategorized | 13 comentarii

Inselarile si ereziile actualilor preoti ”marturisitori”-partea I

In acest articol vom prezenta dovezi de la Sfintii Parinti referitoare la inselari si chiar erezii ale actualilor duhovnici .

Pana si idolul acestor duhovnici, adica Gheron Sava, a transmis ca toti preotii din tara sunt clericalisti si pretind ascultare orbeasca. Nu avem ce sa mai comentam, deoarece vestitul duhovnic Andrei Cojoaca tocmai ce a zis intr-o predica recenta ca ascultarea de duhovnic se face la milimetru si stricta. Desi Sf Ignatie Briancianinov ne invata ca in aceste vremuri sa avem grija de cine ascultam, iar ascultarea so facem de Sfintele Scripturi si de Sfintii Parinti, parintele Andrei vine cu o invatatura specifica preotilor disperati sa aiba cat mai multi ucenici care asculta fara discernamant(parintii din pateric fugeau de ucenici sa nu cada in slava desarta, actualii cauta ucenici; cercetati voi care erau in adevar si care sunt inselati). Va propunem sa studiati cartea „Fărâmiturile ospățului” scris de Sfântul Ignatie Briancianinov, unde avem de invatat despre modul cum se face ascultarea de duhovnic.

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/08/09/despre-sfanta-neascultare/

Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (1779) “Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.”

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2019/03/20/atentie-la-cei-care-indeamna-ca-slujba-de-inmormantare-sa-se-faca-la-ecumenisti/

Acest mod de a pretinde ascultare la milimetru din partea ucenicilor, este specifica ecumenistilor nicidecum preotilor lui Hristos. Un preot al lui Hristos nu cauta oameni care sa asculte de el ci cauta sa ii indrepte . Un adevarat duhovnic este acela care dupa ce este batjocorit de ucenici, nu se supara, tulbura, ci se smereste deoarece stie ca batjocura a primito de la demonii din acel om si face tot posibilul sa il castige pe acel om.

Preotul doctor(sau Doctorul preot, depinde cum ii place acestui distins teolog) Staicu Ciprian in aceasta primavara a publicat un veritabil articol despre ascultarea de duhovnic.

Un alt vestit duhovnic despre care am mai scris este Ieromonahul Xenofont Horga care are diferite invataturi noi . Una din ele este faptul ca se poate merge in spatele convoiului (nu se specifica exact locatia sau distanta de cel mort) la o inmormantare facuta de eretici. Crestinii care il urmeaza pe acest duhovnic nu vad nici o problema ca povatuitorul lor are invataturi eretice. Ieromonahul Xenofont Horga a fost rugat de asta primavara sa argumenteze aceasta inovatie , dar refuza, odata sustine ca exista la Sfintii Parinti, dupa care nu mai recunoaste ca a zis asa ceva, ba sustine ca a zis la niste babe care sunt incapatanate. Dar nici nu vrea sa isi ceara public iertare , deoarece ar intra in conflict cu alti vestiti duhovnici: parintele Antim si Parintele Ieronim si nu numai. Parintele Antim in acest an a trimis un uceninc de al dansului sa fie inmormantat la eretici, desi parintele Tihon s-a oferit sa faca dansul inmormantarea numai sa nu ajunga la eretici. Parintele Antim nici nu a vrut sa auda, invocand faptul ca nu este bine sa se tulbure ereticii din satul respectiv. (vom oferi detalii cu privire la acest caz intr-un viitor articol).

Oare Sfantul Marcu Evghenicul cand a lasat testament ca la inmormantarea lui sa nu calce picior de eretic, nici macar sa nu fie pomenit in rugaciuni, a gresit? Dupa o alta invatatura a parintelui Xenofont Horga , un Sfant poate gresi.

A doua invatatura noua a vestitului duhovnic si nu numai, este faptul ca daca ucenicul nu este smerit trebuieste refuzat la spovedanie de toti duhovnicii. Intrebam si noi, de unde au mai scos o asemenea tampenie, cine are smerenie la ora asta? Care Sfinti ne invata asa ceva? Pana si parintele Andrei Cojoaca ii contrazice pe acesti duhovnici care refuza sa primeasca la spovedit pe cei pacatosi sustinand ca dansul nu este deacord cu o asemenea practica.

O a treia invatatura a parintelui ”marturisitor” Xenofont Horga este faptul ca un Sfant poate gresi in ale credintei si nu se poate lua in considerare ce zice.

Sunt unii parinti, care sustin ca un adevar trebuie sa fie confirmat de mai multi sfinți deoarece un sfânt poate gresi. Aceasta erezie constă in faptul ca „un sfânt poate gresi”, dar daca greseste nu poate fi sfânt, iar daca este sfant atunci nu poate gresi pentru ca vorbeste duhul sfânt prin el.

Observati ca toti acesti duhovnici se contrazic intre ei in ale credintei si nu se inteleg, ba mai mult parintele Spiridon spune la ucenici ca parintii Antim si Ieronim sunt inselati si nu este deacord cu ei. Cum putem fi uniti cu asemenea duhovnici?

In articole viitoare vom demonstra si alte rataciri, erezii ale acestor pretinsi ”mari duhovnici” cu multi ucenici.

Publicat în Uncategorized | 37 comentarii

In materie de credință nu există pogoromant

Opreliste si sfatuire înaintea acestor vremuri tulburi,Pidalionul readuce prospețimea si vesnica-folosință a Canoanelor apostolice,la urechile celor indoielnici în dreapta credință,indemandu-i deopotrivă pe mireni,călugări,teologi,preoti si episcopi: ,,Dacă le veți păstra întru totul,veți fi mântuiti si veți avea pace;dar dacă nu le veți asculta,veți fi pedepsiți si veți avea o luptă continuă,unii contra altora,primindu-vă astfel plata cuvenită pentru neascultarea voastra”. (Epilogul canoanelor Apostolice).,,

Cei ce pun întru defăimare pe sfintele si dumnezeiestile canoane ale sfinților părinti,care si pe sfânta biserica o trec cu vederea,anatema fie. Fiindcă sfinții noștri părinți creștineasca viețuire impodobesc si catre dumnezeiasca evlavie o povatuiesc”. Cine este,,episcopul nostru”,cine este ,,toată episcopia ortodoxa „, cine sunt ,,toți episcopii ortodocsi”.

CANONUL 35 Episcopul să nu îndrăznească a face hirotonii afară din hotarele sale, în cetăţile şi satele cele ce nu sunt supuse lui. Iar de se va vădi că au făcut aceasta, fără socotinţa celor ce ţin cetăţile, sau satele acelea, să se caterisească şi el, şi aceia pe care i-au hirotonisit. [Sinod 2, can. 2; Sinod 3, can. 8; Sinod 6, can. 20; Antiohia, can. 13, 22; Sardica, can. 3, 11,12].Talcuire: canonul acesta pentru unirea şi buna rânduială a episcopilor şi a mitropoliţilor s- au rânduit, zicând: episcopul nu se cade a îndrăzni afară de hotarele episcopiei sale să facă hirotonii, sau altă bisericească slujbă să lucreze în oraşele şi satele acelea, ce nu sunt supuse lui (ci nici mitropolitul are voie să meargă în enoriile episcopilor lui, şi a săvârşi hirotonii, sau altceva arhiereticesc). Urmatorul text facut cu roșu atunci numai, are voie a lucra cele de acest fel, când va fi poftit de arhiereul locurilor acelora. Iar de s-ar vădi că au făcut aceasta de sineşi fără de socotinţa şi voia arhiereilor, care stăpânesc oraşele şi satele acelea, să se caterisească şi el care peste hotar a hirotonisit, şi aceia pe care i-a hirotonisit.68 Pentru că cu chipul acesta se văd a fi întru unul şi acelaşi loc totodată doi episcopi, sau doi mitropoliţi, care lucru este afară de lege, şi oprit de canonul 8 al soborului întâi, şi de cel al 12-lea la soborului 4. Pentru aceasta şi soborul 6 în al 20-lea canon al său rânduieşte, că cel ce va merge în episcopie străină şi va învăţa în public de la sineşi, fără de voia arhiereului locului, să înceteze de lucrarea arhierească, şi să lucreze numai cele ale prezbiterului.

Poate nu pentru alte pravăţ decât pentru a nu se face această nerânduială, a fi adică, întru aceeaşi episcopie, totodată doi episcopi, unele voind altul, şi altele altul, care acela a îndrăznit a o face.

Din acest canon rezulta ca nu poti pomeni la liturghie formulă ,,toți episcopii ortodocsi „,care au imbratisato majoritatea: Antim,Ieronim,Elefterie c&o.

Cine este episcopul nostru, cand preotii folosesc aceasta ectenie fara a da numele? Pentru părintele nostru (Arhi) episcop…, pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm! Când episcopul slujeşte, iar preotul sau diaconul îi pronunţă numele, la strană se cântă: „întru mulţi ani, Stăpâ­ne”! Iar episcopul binecuvântează poporul. Pomenirea numelui episcopului eparhiot, când este sau nu de faţă, nu înseamnă curtoazie, pentru că aceasta nu-şi are locul la Sfânta Litur­ghie, ci amintirea faptului că alcătuim împreună Biserica lui Hristos, Trupul Lui tainic. Biserica înseamnă preot, popor şi Sfânta Masă, deci când spune: „Pentru tot clerul şi poporul”, Duhul Sfânt înaintea Sfintei Mese pecetluieşte pe toţi credin­cioşii care constituie sinaxa liturgică. Să dăm o atenţie specială menţiunii făcute de Sfântul loan Gură de Aur, că „preotul se deosebeşte doar puţin de episcop, şi săvârşeşte aceleaşi taine, afară de Hirotonie.

In legatura cu formula pe ,,episcopul nostru”,(care este eretic acum)nu poti cere ceva pentru cineva care nu exista…. Sfântul Nicolae Cabasila, sesizează că „atunci când cineva cere milă de la Dumnezeu înseamnă ca cere şi împărăţia Lui pe care a promis-o celor care o cauta şi apoi se vor adauga toate celelalte de care are nevoie. De aceea credincioşii se regăsesc în cererea aceasta, care-i include pe toţi. A cere ceva pentru cineva care nu exista este un ,,nonsens”sau cum ai cere la ectenia de la utrenie : Inca ne rugăm pentru ,,episcopul nostru ( N, care nu exista ),pentru sănătatea si mântuirea lui Sfântul Nicolae Cabasila, referitor la aceasta spune: „Ectenia cererilor este rugăciunea pentru credincioşii care ţin poruncile Evangheliei şi sunt următori iubirii de oameni a lui Hristos. Ei sunt păstorii Bisericii, dacă îşi împlinesc îndatori­rile lor, dacă ţin şi învăţă cele scrise în Evanghelie, dacă conduc bine turma lui Hristos şi atunci merită sa fie în centrul rugă­ciunilor obşteşti”

Sa vedem exemplul sfântului Cuvios Ipatie care era egumen al Mănăstirii Rufinienilor din Calcedon. Mai înainte încă de înscăunarea lui Nestorie, acest Cuvios avusese o vedenie prin care i se descoperea abaterea patriarhului de la dreapta credință. Astfel, cînd comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, şi Ipatie “a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cuveneau să fie, a șters îndată numele lui din dipticele bisericii, că să nu mai fie pomenit la Proscomidie Înștiințîndu-se despre această evlaviosul episcop Evlavie, s-a temut de urmările unei asemenea fapte; şi cum lucrul se răspîndea şi se făcea cunoscut, Nestorie însuși i-a cerut să-l mustre pe Ipatie, căci Nestorie era încă episcop de Constantinopol. Deci i-a zis Evlavie lui Ipatie: “De ce ai șters numele lui, mai-nainte de a vedea ce se va petrece?”. Iar Ipatie i-a răspuns: „De cînd am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el şi nici numele nu i-l mai pomenesc; fiindcă nu mai este episcop”. Atunci Evlavie i-a spus cu mînie: „Mergi şi îndreaptă ceea ce ai făcut, căci pot să te şi pedepsesc”. Şi i-a răspuns Ipatie: „Fă tot ce voiești, căci eu mi-am pus în gînd să le sufăr pe toate, şi cu un cuget ca acesta am făcut ceea ce am făcut” iar preotul doctor Ieronim a inteles fix invers.

DIPTICELE CRESTINE-LITURGICE Privire istorico-liturgica Cand crestinismul a fost declarat religie oficiala a Imperiului roman, aceste diptice au fost aduse ca dar bisericilor si au fost folosite „ca coperti ale cartilor de cult si in felul acesta au ajuns pana la noi”.Biserica a cunoscut practica dipticelor inca de la inceputul formarii ritului liturgic primar. Primele diptice crestine au fost confectionate din foi de pergament sau de papirus. Ele mai dovedesc si faptul ca in Biserica primara se pomenea intreaga obste crestina – vii si morti. Cand aceasta practica a cazut in desuetudine si cand la iesirea cu Sfintele Daruri se pomenea doar imparatul si intaistatatorii Bisericilor mai insemnate, practica utilizarii pergamentului sau a papirusului a incetat. Dipticele consulare erau si mai practice din punctul de vedere al utilizarii lor, fiind folosite si ca scoarte pentru evangheliare.Pomenirea parintilor si fratilor nostri s-a facut mai intai pe tablele inimii noastre si apoi s-a exteriorizat, prin scrierea numelui lor pe primele obiecte de scris. Dipticele ar putea fi considerate deci ca o desprindere din cadrul ecteniei. De fapt, dipticele erau o ectenie dezvoltata si precizata la persoana. Noul Testament recomanda sa facem cereri, rugaciuni, fagaduinte si multumiri pentru toti oamenii.

„Sfantul Chiril al Ierusalimului (386) ne da marturii pretioase despre existenta dipticelor in formularele liturgice din secolul IV. Episcopul Ierusalimului vorbeste despre pomenirile care aveau loc „dupa savarsirea jertfei duhovnicesti”, slujba cea fara de sange, cand „il rugam pe Dumnezeu … pentru imparat, pentru ostasi, … pentru cei ce sunt in boala… Apoi facem pomenire si de cei mai inainte adormiti, mai intai de patriarhi, de profeti, de apostoli, de mucenici, pentru ca Dumnezeu, prin rugaciunile si mijlocirile lor sa primeasca cererea noastra ; apoi ne rugam, si pentru cei mai dinainte adormiti Sfinti parinti si episcopi si, in scurt, pentru toti cei adormiti inainte de noi”. Sfantul Epifanie (t 403) combate pe Aerius, care era potrivnic rugaciunii pentru morti, afirmand ca se face amintirea mortilor pe nume, cu rugaciuni, servicii publice si ofrande. Sfantul Ioan Gura de Aur (+ 407) consemneaza practica din vremea sa, spunand ca se fac ofrande pentru morti, rugaciuni… Pe la anul 420-430, in Biserica din Constantinopol existau diptice pentru morti si diptice pentru vii; dipticele pentru morti includeau categoriile : episcopi, clerici, laici. Lectura acestor diptice in timpul Liturghiei era o marturie evidenta a comuniunii canonice cu Biserica universala si cu ortodoxia invataturii ei. Dupa cum se poate constata, in marturiile patristice, cuvantul „diptic” apare de-abia in secolul V. Acest cuvant „diptice” nu este amintit nici in Evhologiul lui Serapion, nici de Chiril al Ierusalimului si nici in formularul liturgic din Constitutiile Apostolice. Pseudo-Dionisie Areopagitul este primul care impune in circuitul limbajului liturgic acest cuvant. Cuvantul diptice se impune si datorita faptului ca l-a folosit si cel care l-a comentat pe Sfantul Dionisie, Sfantul Maxim Marturisitorul (+ 662) . Sfantul Maxim ne relateaza ca in diptice se pomeneau si ctitorii de Biserici. Slujitorul „pomeneste pe imparati dupa toti cei sfintiti (hirotoniti) si ca pomenea, daca se aflau inca in viata, si numele celor care au construit vreo biserica”, care, dupa moarte, erau trecuti in coloana celor adormiti.

Inscrierea si stergerea din diptice Inscrierea numelui unei persoane in diptice certifica comuniunea sa canonica cu Biserica universala. Stergerea din diptice era o marturie a indepartarii persoanei respective din comunitatea bisericeasca. Cazuri de inlaturare, de stergere din diptice au fost deseori consemnate de istoria bisericeasca. Inscrierea si stergerea din pomelnicele marilor biserici au creat un climat de controverse nesfarsite in epoca sinoadelor ecumenice. Trecerea in diptice era marturia ortodoxiei persoanei respective. La Sinodul de la Efes (431) se discuta prezenta in diptice a numelor lui Chiril al Ierusalimului si Nestorie. Sfantul Ioan Gura de Aur, dupa depunerea sa necanonica din treapta si exilarea sa, a fost sters din diptice de potrivnicii sai ,dar acest fapt a ocazionat o apriga disputa intre admiratorii si detractorii sai. La Sinodul de la Calcedon (451), papa Leon cerea ca numele lui Dioscur al Alexandriei, Juvenal al Ierusalimului si Eustatie de Berit sa nu fie rostite la altar pana ce acestia nu-si vor retracta erorile de doctrina. Inserarea in diptice era deci dovada ortodoxiei marturisite de ei, a comuniunii lor dogmatice, canonice si cultice cu Biserica Ortodoxa-Catolica. Unitatea de masura si criteriul Ortodoxiei lor era marturisirea de credinta formulata de sinoadele ecumenice.

Ce inseamna toata ,,episcopia ortodocșilor crestini”? Pentru fraţii noştri preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, monahi şi monahii, şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri. Cine sunt fraţii noştri întru Hristos pentru care ne rugăm? Există două răspunsuri: •

Primul cuprinde toată ceata păstorilor (patriarhi, mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi, preoţi, diaconi şi toţi monahii). (Nu se poate pune formula ,,toată episcopia ortodocșilor crestini „,deoarece se repetă de doua ori în doua moduri diferite.)

Al doilea, are un spectru mai larg. Când Domnul lisus Hristos a venit în lume şi S-a aplecat către omul smerit şi dispreţuit, l-a numit pe acesta fratele Lui.Deci, cel care ascultă de voia lui Dumnezeu este rudenia lui lisus Hristos, precum El însuşi ne spune: „Cel care face voia Tatălui Meu din ceruri este fratele Meu şi sora Mea. 9 sin. III ec; 17 Antioh.; 12 Sard.; 71 Cartag.; 10 Petru Alex.; 3 Chiril Alex.

Prin urmare, formula „Episcopul nostru” folosita in cadrul Sfintei Liturghii nu este adecvata deoarece conform primei parti a canonului prezentat mai sus episcopul pomenit la slujba este de fapt episcopul prezent in scaun pana la scoaterea lui de un sinod, chiar daca el este eretic.

Formula pe ,,episcopul nostru”,(care este eretic acum) este gresita nu poti cere ceva pentru cineva care nu exista…. Sfântul Nicolae Cabasila, sesizează că „atunci când cineva cere milă de la Dumnezeu înseamnă ca cere şi împărăţia Lui pe care a promis-o celor care o cauta şi apoi se vor adauga toate celelalte de care are nevoie. De aceea credincioşii se regăsesc în cererea aceasta, care-i include pe toţi. A cere ceva pentru cineva care nu exista este un ,,nonsens”sau cum ai cere la ectenia de la utrenie : Inca ne rugăm pentru ,,episcopul nostru ( N, care nu exista ),pentru sănătatea si mântuirea lui, Sfântul Nicolae Cabasila, referitor la aceasta spune: „Ectenia cererilor este rugăciunea pentru credincioşii care ţin poruncile Evangheliei şi sunt următori iubirii de oameni a lui Hristos. Ei sunt păstorii Bisericii, dacă îşi împlinesc îndatori­rile lor, dacă ţin şi învăţă cele scrise în Evanghelie, dacă conduc bine turma lui Hristos şi atunci merită sa fie în centrul rugă­ciunilor obşteşti”

Semneaza: grupul fara doctorat in teologie.

Publicat în Uncategorized | 17 comentarii

Acuzatii grave si nefondate aduse parintelui Tihon de asa zisi parinti marturisitori la sinaxa recent desfasurata in judetul Neamt

Recent in zona judetului Neamt a fost organizata o sinaxa la care au participat majoritatea parintilor ingraditi de erezie (parintele Antim, parintele Ieronim, parintele Spiridon, parintele Xenofont, parintele Elefterie, parintele Ghervasie etc…), mai putin cel acuzat de inselare (parintele Tihon , care nici nu a fost invitat ) .

Imediat dupa aceasta sinaxa , un grup de credinciosi si maici au venit la parintele Tihon si i-au transmis ca duhovnicii de la sinaxa le-au zis ca parintele Tihon este inselat si sa nu mearga la el pentru ca nu foloseste formula eretica episcopul nostru in ectenie. Parintele argumenteaza ca aceasta formula este eretica cu ajutorul invataturii Sf Ipatie Din cartea Strajerii Ortodoxiei de la pagina 101.

La aceasta sinaxa s-a decis de comun acord ca parintele Tihon este inselat. De ce oare acesti duhovnici nu au curajul sa afirme si public acest lucru?

Vom aduce argumente in viitoare articole cu inselarile acestor duhovnici si chiar erezii a unora dintre ei.

Parintele Antim si nu numai, cand vrea sa scape de niste ucenici (cei mai prosti si fara bani) ii trimite la parintele Tihon, desi la alti ucenici le spune ca parintele Tihon este inselat si nu ii lasa sa mearga la el. Spuneti voi daca aceasta atitudine este ortodoxa.

Mai nou aflam de la parintele Xenofont Horga ca nu este bine sa dai in vileag un inselat, desi si acesta la unii ucenici (care au portofele pline de bani) le spune ca parintele Tihon este inselat .

In privinta acestei ectenii asteptam argumente canonice .

Priviti mai jos ce face parintele Tihon. Citeste rugaciuni de dezlegare si in tren .

Oare preotii ”marturisitori” Antim ieronim, Elefterie, Spiridon, Xenofont etc… au facut, sau ar putea sa faca asa ceva? Nu credem, deoarece acestia declara ca spovedesc doar ”sfinti” . Parintele Tihon spovedeste numai pacatosi.(fara smerenie, plini de patimi).

Uitati cum a procedat Sf Ipatie cu cei necondamnati de un sinod: https://www.aparatorul.md/stiati-ca-cuviosul-ipatie-a-incetat-pomenirea-lui-nestorie-pina-la-soborniceasca-hotarire/?fbclid=IwAR34x5kvUv_-vqnksjHS1fdpftURCFv3PJWlBpsisr6cwK0_4vwWtJHcIGs

Publicat în Uncategorized | 6 comentarii

Taina Sf Botez este usa prin care se intra in Biserica lui Hristos. Botezul prin turnare sau stropire este o intinaciune al latinilor

Ca o nota de inceput tinem sa precizam ca asa zisii preoti Spiridon si doctor teolog Staicu , recunosc ca botezul prin stropire nu este valid, deci nici tainele de dupa nu sunt valide.

Sfântul Paisie de la mănăstirea Neamț boteza pe toți cei din obștea lui care veneau din Ardeal si erau botezați prin stropire,bazandu-se pe hotărârea Sinodului din 1756 de la Constantinopol. Caci scrie in viața lui,Isaac Dascălul că :,, înştiințându-se de acest lucru toți părinți soborului si fiind cei mai multi din Ardeal şi din Țara Leşească şi cunoscându-se pe sine că au trebuință de Sfantul Botez,multă supărare îi făceau Preacuviosului ca să-i boteze. Iar el stiind că multă vrajmasie este asupra Pravoslavnicei Bisericii pentru aceasta,de vreme ce ea ține întru sinesi Piatra cea scumpă şi neprețuit,amanetul care l-a luat de la Domnul nostru Iisus Hristos şi îl păzește nestricat şi intreg,iar celelalte l-au pierdut si au ramas goale şi sărace de o bogăție nepretuită,ca aceasta şi de aceea o zavistuiesc,căci darul bun totdeauna este zavistuit şi totdeauna se sarguiesc că de ar putea să o jefuiască şi pe dânsa de aceasta,întârzia de a-i boteza. Însă mai pe urmă,incredintandu-se desăvârsit că de nicăieri nu-i va veni nici o supărare,pentru aceasta a inceput a-i boteza….”.În Moliftelnicul de la Mănăstirea Neamț -1843 se gaseste o însemnare la rînduială de primirea ereticilor si schismaticilor la Ortodoxie după cum urmează:,,dar după cum se si vede în cartea ce se numește, ,Arătare sau adunare pe scurt a Dumnezeiestilor dogme ale credinței de Atanasie de Paros,la fila 311, -însemnări oarecare a dumnezeieștilor Taine-arată pentru dumnezeiescul Botez cu mii de marturii de la sfinții Prooroci,Apostolii,Ierarhi,prea înțelepți Dascăli,că cel ce nu se va boteaza în trei afundari si trei chemări ale Sfintei Treimi sau va fi stropit nu este desăvârsit botezat. De aici vedem că botezul prin stropire nu este socotit botez ortodox în Biserică ci este socotit ca botez eretic,deoarece simpla chemare a Sfintei Treimi peste cel ce se botează fără închipuirea mortii si învierii Domnului, adică fără afundare,nu are nici un fel de efect asupra celui ce se botează.Botezul este piatră unghiulara a intrării în crestinism ( ortodocsie) si dacă acesta nu este facut exact după tradiție,întreg edificiul Sfintelor Taine se prăbușește,neavând nici o valoare ,iar cel botezat astfel rămâne nebotezat,chiar dacă este săvârșit de un preot ortodox.Prea mult sa invocat si se invocă pogoramantul,dar pentru pastrarea întocmai a predaniilor Sfinților Părinti,nimeni nu se primejduieste si se sarguieste,de aceea ne temem sa nu ajungem si noi ca vechii evrei către care a spus Mântuitorul ,,se va lua de la voi împărăția lui Dumnezeu si se va da neamului care va aduce roadele ei”. Preotul este numai o unealtă prin care se savarseste Taina,iar adevăratul savarsitor si implinitor al Tainei este Hristos,iar cel ce se botează dacă nu e botezat conform credinței în Hristos si predaniei bisericii,rămâne de fapt nebotezat. Această rătăcire a intrat in Biserica noastră prin practica falsă a botezului prin stropire si părerea gresită că orice crestin poate sa facă botezul în caz de necesitate prin stropire sau turnare ca fiind valid. Această parere nu este adevărată deoarece conform canoanelelor mirenii nu pot savarsi nici un fel de lucrare sfințită in Biserică ci numai in caz că moare cineva,dar dacă ramane in viață,botezul trebuie refăcut conform randuielii canonice. Deci si-n cazul nostru toți cei botezați prin turnare sau stropire,din neglijența sau neștiința preotului,ori din influențe eretice care nu pot fi considerate ca pogoramant nicidecum,cand este vreme trebuie toți botezați prin afundare după toată randuiala canonică.Sfântul Chiril al Ierusalimului în Cateheze la Botez spune: ,,Cel ce se botează cu sfințenie,prin tainica învățătura si prin tainica învățătură si prin simboale se povatuieste ca prin cele trei afundari in apă,pe I ncapatoarea de viață moarte si Ingroparii celei de trei zile si de trei nopții a lui Hristos Datatorului de viață să o urmeze….si asa episcopul cu cele trei afundari si scoateri glasuind asupra celui ce se botează,pe intreitul ipostas al dumnezeiestii firi.” Conform acestui sf părinte,orice botez săvârșit nu după randuiala Bisericii prin trei afundari este un botez eretic si trebuie refăcut după canonul 50 ApostolicSfinți Parinti cand au facut iconomie nu au renunțat la propria credință si tradiție,ci au intarit-o si mai mult prin iubirea de oameni;iar noi din mândrie si slavă deșartă,vrând să ne arătăm mai milostiv ca Sfinți Părinți,începem sa rastalmacim cuvintele si faptele lor dupa patimile noastre si astfel ne vom pierde si pe noi si credința ortodoxă cea adevărată.De aceea cei ce sunt pusi să vegheze la pastrarea credinței ortodoxe (ierarhi,preoti) trebuie sa vegheze la păstrarea ei curată de aluatul erezie si sa nu o vândă pe arginti ca Iuda,făcând iconomie ereziei de dragul unei păci false;fiindcă pacea nu poate fi pentru cei ce iubesc faradelegea si compromisul,ci pentru cei ce luptă pentru adevar până la moarte. Sfântul Paisie de la mănăstirea Neamț boteza pe toți cei din obștea lui care veneau din Ardeal si erau botezați prin stropire, bazandu-se pe hotărârea Sinodului din 1756 de la Constantinopol.Sfântul Nicolaie Cabasila vorbind despre sensul Sfintei Taine a Botezului prin intreita cufundate spune: ,,Căci scufundandu-te în apă,îți pierzi urma şi lasi să se înțeleagă ca ai ajuns să te lipsesti de viata din aer.Iar a te lipsi de viață e tot una cu a muri.Când,peste câteva clipe,te-ai ridicat iarăsi la suprafața apei,ajungand din nou la lumină,înseamnă că te dorești fierbinte după altă viață,iar după ce ai dobandit-o trăiesti numai pentru ea.Din această pricină şi cerem în slujba Botezului ajutorul Facatorului a toate,fiindcă acum dobandim din nou viața,iar o creare din nou e cu mult mai însemnată decât cea dintâi.””Pentru limbajul biblic şi patristic,botezul fără afundare totală in apă este un nonsens. Pentru a simplifica ecuația,suntem pe deplin îndreptățiți să traducem formula baptismala în felul următor:,,Se scufundă robul / roaba lui Dumnezeu ( N ) în numele Tatălui şi al Fiului,şi al Sfântului Duh;Amin”.Această traducere literală nu lasă loc speculatiilor,pentru că ele nici nu sunt îndreptățite în vreun fel.Şi,devine clar că nu poți să te scufunzi în apa fără să te uzi… Despre sensul duhovnicesc al afundarii în apa botezului în apă botezului vorbeste Sf.Apostol Pavel la Români 64, Coloseni 2:12 şi mai mulți Sfinții Părinți,printre care sf.Chiril al Ierusalimului,Vasile cel Mare,Grigore de Nu asa,Dionisie Areopagitul,Ioan Damaschin,Nicolaie Cabasila,ş.a..Toate aceste texte vorbesc despre afundarecompletă în apa botezului ca simbol al mortii si învierii,al nasterii din nou şi al spălării depline. Săvârșirea botezului doar prin turnare înseamnă ignorarea simbolismului mortii şi al învierii şi mutarea întregului accent doar pe aspectul curațitor al Tainei (cf.Chiril al Ierusalimului, ,,Cateheze II mistagogica”.) Inaintemergatorul Ioan boteza în Enom,aproape de Salam,pentru că, ,acolo erau ape multe”(cf.ioan 3:23).Si Hristos,după ce a fost botezat a iesit din apă ” (Matei 3:16). De asemenea şi Ap.Filip l-a botezat pe eteopian în apă,după care a iesit din ea (Fapte 8:38-39). Deci Scriptura nu lasă nici un pic de îndoială asupra formei botezului,iar celelalte cazuri de botezuri în care nu este menționată apa (Fapte 2:41,9:18 s.a.)acelea a avut loc în bazinele /fantanile destinate spalarilor rituale ale iudeilor sau în alte locuri unde era posibilă scufundarea în apă. De exemplu în regiunea Si omului au fost găsite zeci de bazine pentru spalările rituale,iar evreii mai bogați aveau astfel de bazine chiar în casă;de asemenea grecii şi romani.Prin urmare nu trebuie sa ne mire faptul că toate vechiul e scrieri liturgice ( Didahia”, ,,Randuiala Bisericii Egiptene”, ,,Constituțiile Apostolice, ,,s.a.) vorbesc despre botezul prin afundare în apă,având în vedere că primele biserici erau de fapt case particulare puse la dispoziția comunității pentru săvârșirea cultului.În aceste bazine,ca şi în baptisteriile de mai tarziu,oamenii maturi intrau până la brâu sau până la piept,apoi punandu-le episcopul sau preotul mâna pe cap,se scufundau complet de trei ori. Copii şi pruncii erau băgați şi scosi complet din apă la fiecare scufundare,mai ales dacă nu erau baptisterii speciale pentru copii şi maturi,asa cum vedem la Sfânta Sofia Constantinopol.În cartea I.N. Cabasila ,, Viața în Hristos ” insistă asupra rolului Sfintelor Taine în viața duhovnicească:,,Datorită Sfintelor Taine ne naste şi noi la viața duhovnicească,cu ajutorul lor creștem în ea şi ajungem să ne unim în chip minunat cu Însusi Mântuitorul nostru”(op.cit.,p.29).Iar pentru a ne uni cu Hristos,trebuie să trecem prin toate stările prin care a trecut şi El.,,Căci, intr-adevar,noi de aceea ne si botezam,ca să ne ingropam şi să inviem împreună cu El,de aceea ne ungem cu sfântul Mir,ca să ajungem părtași cu El prin ungerea cea împărătească a dumnezeirii si în sfârsit,de aceea mâncăm hrana cea preasfanta a Impartașaniei si ne adapam din dumnezeiescul poti,ca sa ce cuminicam cu Însusi trupul şi sângele pe care Hristos le-a luat asupra-Si.Asadar că,la drept vorbind,noi ne facem una cu Cel ce S-a întrupat şi S-a indumnezeit,cu Cel ce a murit şi a înviat pentru noi.”(p.48). Observăm ca Botezul, mirungerea si Impartașania se prezintă intr-o triadă nelipsită la sfântul Cabasila,caci ,,Botezul(afundarea) este cel care ne dă însăsi ființa şi trăirea noastra în Hristos,caci până nu primesc această Taină,oamenii sunt morții şi plini de stricaciune şi aiba prin ea păsesc la viața. Ungerea cu sfântul Mir desavarseste pe noul nascut la viața Duhului,intarindu-i puterile de care are nevoie aici pe pământ. Iar dumnezeiasca Împărtășanie susține această viață,pastrand-o intr-o stare înfloritoare.”(p.30).Şi toate aceste Taine se oglindesc în viața Mântuitorului,după sf Nicolae Cabasila.Astfel, ,,pentru aceea Domnul a binevoit să primească botezul de la Ioan,vrând prin acesta să arate ca intr-o oglinda măreția Botezului pe care El îl va întemeia. „(p.32)Deschiderea cerurilor la Botezul Domnului arată că ,,taina Botezului este aceea prin care ne invrednicim să vedem desfatarile cerești.”(p.32 )Am putea zice şi noi cum zicea patriarhul Iacob că Sfintele Taine sunt «casa şi poarta Cerului» 51, prin care nu coboară numai îngerii — oare de fapt slujesc împreună cu noi la orice lucrare pe care o să- vârşim —, ci pentru fiecare din cei botezaţi coboară şi Dom- nul îngerilor52. Pentru aceea, când Domnul a binevoit să primească botezul de la Ioan — vrând prin aceasta să arate, ca într-o oglindă, măreţia Botezului pe care îl va înte- meia Μ —, atunci a poruncit de s-au deschis cerurile spre a ne face să înţelegem că taina Botezului este aceea prin care ne învrednicim să vedem desfătările cereşti. Aşijderea, şi când zice că nimeni nu poate intra în viaţa de veci dacă n-a primit Botezul, şi atunci baia Botezului e închipuită ca o trecere şi ca o poartă. De aceea când striga proorocul Da- vid : «Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii» cred că tocmai aceste porţi dorea să le vadă deschizându-se. Aceasta este ceea ce mulţi prooroci şi împăraţi au dorit să vadă55, dar care s-a putut împlini numai cu venirea pe pământ a însuşi deschizătorului porţilor acestora. Iată pentru ce, dacă i-ar fi fost dat lui David să intre pe uşa aceasta duhovnicească, n-ar fi ştiut cum să mulţumească lui Dumnezeu că a stricat pe- retele despărţiturii, ci ar fi exclamat: «Deschideţi-mi porţile dreptăţii şi intrând în ele voi lăuda pe Domnul», deoarece, odată trecut pe această poartă, i-ar fi fost dat în măsură şi mai mare să cunoască marea bunătate a lui Dumnezeu şi ne^ grăita Lui iubire de oameni. într-adevăr, este oare vreo mărturie mai puternică a bunătăţii lui Dumnezeu şi a iubirii Lui de oameni56 decât curăţirea sufletului nostru de întinăciunea păcatului prin spălarea cu apă, decât dobândirea împărăţiei cereşti prin Ungerea cu Sf. Mir sau, în sfârşit, decât ospătarea împreună cu Cel ce şi-a dat trupul şi sângele pentru noi ? Prin Sfin- tele Taine oamenii ajung dumnezei şi fii ai lui Dumne- zeu 57, iar firea noastră omenească, care altfel e praf şi ce- nuşă, se învredniceşte de cinstea care numai Domnului I se cuvine, se ridică la atâta mărire, încât ajunge părtaşă la în- săşi cinstea şi firea dumnezeiască. Cu ce s-ar mai putea ase- măna această minune ? 51. Facere 28, 18. 52. «Încă de la Botez fiecare creştin primim şi un înger», Origen, în Mathaeus 1G, 27, Migne P.G. 13, 1-165. 53. Cu alte cuvinte, termenul προχαράττων ne dă să înţelegem, crede Cabasila, că botezul lui Hristos a prefigurat şi Botezul creşti nilor. Sf. Chirii al Ierus., Cateheza III mistagogică, trad. rom., p. 556. 54. Psalm 117, 19. 55. Matei 13, 17. 56. Tit 3, 4. 57. Sf. Vasile, De Spiritu Sancto 9, Migne P.G. 32, 109: «pţrin Duhul Sfânt putem ajunge dumnezei» (θεό·ν γενέσθαι ).

Cele șapte Sfinte Taine sunt singurele mijloace de împărtăşire a harului. Ele sunt necesare oricărui creştin pentru mântuire și sunt următoarele:

1. Botezul – este Taina prin care omul, prin întreita cufundare în apă şi prin rostirea formulei botezului de către săvârşitor, intră în starea harică, curăţindu-se de păcatul strămoşesc şi devenind membru al Bisericii. Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălţarea Sa la Cer, prin cuvintele: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (Matei 28, 19).

2. Mirungerea – este acea Taină prin care noul botezat, îndată după botez, primeşte harul Duhului Sfânt, spre a se întări şi spori în noua viaţă dobândită prin Botez. „Iar Cel Care ne întăreşte pe noi… şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi” (II Corinteni 1, 21- 22).

3. Sfânta Euharistie (Împărtăşania) – este Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu înseşi Trupul şi Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie. A fost instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…, apoi luând paharul şi mulţumind, a zis: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al legii celei noi…” (Matei 26, 26-28).

4. Pocăinţa sau Mărturisirea – este Taina prin care creştinul, căindu-se de păcatele săvârşite şi mărturisindu-le înaintea duhovnicului, primeşte de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor. Această Taină a fost mai întâi făgăduită de Mântuitorul Apostolilor Săi: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer” (Matei 18, 18), iar după Învierea Sa a fost instituită ca Taină, când a zis „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele se vor ierta lor; şi cărora le veţi ține vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23).

5. Taina Preoţiei – este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericeşti. Instituirea Tainei s-a făcut de Mântuitorul după Învierea Sa din morţi: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi” (Ioan 20, 21-23)

. 6. Taina Nunţii – Taina prin care un bărbat şi o femeie, care s-au hotărât liber să trăiască împreună, primesc prin rugăciunile preotului harul divin care sfinţeşte legătura lor. Familia a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18).

7. Taina Sfântului Maslu – este acea Taină în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea de păcate. Practicarea obişnuită a acestei Taine este arătată la Iacob 5, 14-15: „De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav… şi se vor ierta lui”.

Articol semnat de un grup de crestini fara doctorat.

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Din inselarile DOCTORULUI teolog preot Ciprian Ioan Staicu

Incepem acest articol cu o vorba al bunicului unui amic: ”hartia (de doctor) acopera prostia”.

Acest preot doctor care se lauda ca a studiat minim 12 ore pe zi, nu a deschis o pagina din cartea Hristoitia al Sf Nicodim Aghioritul (ii dam si pagina pag 175 . la cuvantul 6) care arata ca nu se cuvine crestinilor sa joace: domino, lupte , carti, alergari si nici chiar sa priveasca asemenea jocuri sau spectacole (facem referire la postarea unui articol spre lauda simonei halep de catre acest doctor in teologie.) Daca acest preot doctor citeste 12 ore pe zi(profund) , cum se face ca dupa atata cunoastere de limba greaca nu a vazut ce spun Sf Nicodim Aghioritul si Sf Ioan Gura de Aur cu privire la cei care umbla la jocuri, arene etc…? Dubios…

Daca acest doctor nu cunoaste invatatura marilor Sfinti, cum a canonist pana acum?

Oare la ucenici le da canon sa se uite la Simona Halep, sau la Victor Rebenciug, care cu parere de rau sunt niste oameni inselati?

Cica daca afli ca un duhovnic renumit este inselat si poate chiar si eretic care mai are si o multime de ucenici sa nu ii avertizezi ca nu te intelege nimeni, ci sa ii lasi sa mearga in iad.

La pagina 199 la cuvantul 100 din Hristoitia, Dumnezeiescul Gura de Aur s- a dus singur si a oprit jocurile si teatrele, cand a vazut ca sunt putini oameni la biserica a luat cu sine pe toti preotii si clericii , au mers cu crucea in maini si au mustrat pe cei care se uitau la teatre si jocuri. Oare daca acest lucru s-ar intampla in prezent ce ar zice acest doctor? dar cel mai citit din tara parintele ieromonah Spiridon(dupa cum ne invata ieromonahul Xenofont)? Pai acestia deja ne indeamna sa facem exact invers de cum faceau Sfintii Ioan Gura de Aur si Nicodim Aghioritul, adica sa pacatuim. Iar daca cineva indrazneste sa se opuna, acestia nu te mai primesc la spovedit si spun la altii ca esti inselat.

Se pare ca parintele doctor nu a citit profund canoanele 42, 43 Apostolesti , deoarece isi indeamna fii duhovnicesti sa priveasca meciul Simonei Halep si a filmului lui Victor Hrebenciuc.

Gheron Sava a afirmat ca acest gen de comportament este specific ecumenistilor.

In anii de studiu profund de 12 ore pe zi nu a gasit nici un Sfant Parinte care sa il invete ca titlul de doctorat in teologie este plin de mandrie, slava desarta specific ecumenistilor ajunsi episcopi cu multe doctorate si defaimand pe Sfintii mari parinti de ex: Sfantul Spiridon care a fost cioban, etc……

In anii lui de studiu nu a stiut ca botezul prin turnare sau stropire este invalid, ci abia dupa sinodul din Creta si-a dat seama ca are botez invalid in familie. Ne intrebam , oare acest doctor nu a auzit de sinodul de la 1756 de la Constantinopol, stiind limba greaca?

Sa nu uitam ca parintele teolog, in afara de faptul ca nu are legatura cu Sfintii parinti , nu urmeaza smerenia si trairea sfintilor care nu se laudau in public ca au diferit doctorate sau merite, ci din contra aveau smerita cugetare .

Nici un Sfant Parinte nu a participat si nu a recunoscut vreun consistoriu de judecare cum au facuto diversi asa zisi marturisitori de la ora actuala. Sa nu uitam si de intalnirile si comuniunea cu episcopul Longhin care niciodata nu s-a ingradit de erezie, ba mai mult acest teolog doctor nu stia ca nu este ingradit.

Ne intrebam cum acesti inselati pot canonisi oameni din moment ce incalca vizibil canoanele Bisericii? Ce fel de duhovnicie dupa ureche are acest preot doctor?

Noi nu cenzuram pe nimeni. Ii dam drept la replica si acestui mic papa care se crede infailibil si interzice pe cei care nu sunt deacord cu el.

Publicat în Uncategorized | 84 comentarii

Ce spun Sfintii Parinti despre nevaliditatea tainelor (preotie, calugarie, casatorie) la cei cu botezul prin stropire sau turnare?

Mai jos va prezentam argumentele mai multor Sfinti Parinti care sustin ca toti care au botezul facut prin stropire, turnare sau nu sunt facute cum spun canoanele, nu au taine valide. Foarte grav este faptul ca cel putin o parte din parintii care se pretind a fi impotriva ereziei ecumeniste au botezul facut in zona Ardealului( parintele doctor Ciprian Ioan Staicu, Ieromonahul Spiridon, Parintele Zorila Nicolae), unde se face numai prin stropire sau turnare , nicidecum prin cele 3 afundari complete dupa cum ne invata Canonul 50 Apostolic. Unii din acesti parinti marturisitori au pretentia sa aducem argumente de la minim 3 Sfinti Parinti ca informatia sa aiba tarie (acest lucru il sustine parintele Xenofont Horga) , desi acest lucru nu il regasim la nici un Sfant Parinte, dorim sa ii facem pe plac. In urma studiului si cercetarii indelungate, cu ajutorul lui Dumnezeu s-au gasit 3 Sfinti renumiti plus canonul enumerat mai sus.

Cum pot sa existe cele 6 taine, daca botezul nu este valid? Multi va spovediti si participati la acestia la slujbe, dar refuzati sa va puneti intrebarea daca nu cumva va periclitati mantuirea.

Parintele Doctor (cum ii place sa fie numit) Ciprian Ioan Staicu si-a rebotezat fata deoarece botezul era facut prin stropire, deci recunoaste ca botezul prin stropire nu este valid.

Ieromonahul Spiridon recent a sustinut ca si dansul si-ar fi refacut botezul , prin acest fapt a recunoscut ca botezul facut prin stropire nu este valid. Daca acest parinte recunoaste ca botezul care nu se face conform canoanelor nu este valid, rezulta ca nici tainele de dupa nu sunt valide. Punem intrebarea:cum are taina calugariei si a preotiei? A refacut si aceste taine? Sau are o invatatura noua(eretica) cum ca ultimele doua taine se activeaza automat daca o faci pe prima?

Canonul 50 Apostolic:

Priviti ce spune Sf Ioan Iacob Romanul in cartea: Din Ierihon catre Sion, Trecerea de la Pamant la Cer, pagina 225, anul 1999, citand doi Sfinti: Sf Nicodim Aghioritul si pe Sf Paisie Velicicovschi

Situatia este una foarte grava deoarece foarte multi asa zisi preoti nu au hirotonie valida fara botez valid(prin cele 3 afundari plus toata randuiala canonica).

Unii dintre duhovnici sustin ca se aplica iconomia in cazul celor botezati prin stropire. Asteptam la aceasta afirmatie dovezi din Sfintii Parinti cum ca s-ar aplica iconomia , iar toate tainele sunt valide. Cel ce sustine o asemenea afirmatie ii combate pe cei doi duhovnici care recunosc ca botezul facut prin stropire nu este valid.

Daca cineva poate argumenta contra a ceea ce invata Sfintii Parintii, asteptam sa fim combatuti.

Asteptam si din partea lui Gheron Sava argumente cu privire la acest subiect, desi dansul in una din conferinte sustinea ca botezul facut prin stropire sau turnare trebuie refacut.

Toate aceste probleme tin de mantuirea fiecaruia si nu putem trata cu indiferenta aceste subiecte, cum doresc unii.

Vor urma si alte articole demonstrate cu dovezi cu privire la inselarile duhovnicilor actuali care se pretind antieretici.

PS: Despre gruparea MSC nu are rost sa aducem aminte deoarece ei sunt in erezie, desi si ei au preoti care au botezul facut in zona Ardealului prin turnare sau stropire(model papistas sau latin).

Publicat în Uncategorized | 56 comentarii

Sfântul Vasilie cel Mare în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei

„Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).”

Sfântul Ignatie Teoforul, în scrisoarea sa către cei din Filadelfia: „Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioşii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească darurile sau binecuvântările lui, atunci vor cădea cu toţii în afara Bisericii.“

Canonul 15, I-II Constantinopol:

,,Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, episcopi, mitropoliţi, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun presbiter (preot), sau episcop, sau mitropolit, ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh, şi nu ar  pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în Dumnezeiasca Slujbă tainică, ci mai înainte de înfăţişarea sinodicească şi de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie cu totul străin de toată preoţia, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovăţii se depărtează de întâii lor stătători, şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii.

 Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare erezie osândită de Sfintele Sinoade, sau de Părinţi, fireşte de comuniunea cu acela, care propovăduieşte erezia în public, şi cu capul descoperit o învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schismă şi dezbinări’’.

Publicat în Ecumenism | 14 comentarii

Presa despre ÎPS Pimen – „templier” mason, spion al Securităţii în SUA, Germania şi Israel, turnător la Mănăstirea Putna. A gazduit ceremonii masonice si simpozioane ecumeniste

Nu știm cât de reale sunt cele prezentate mai jos:

ÎPS Pimen, spion al Securităţii în SUA, Germania şi Israel, turnător la Mănăstirea Putna

https://adevarul.ro/locale/suceava/Ips-pimen-spion-securitatii-sua-germania-israel-turnator-manastirea-putna-1_534530430d133766a8a17bdd/index.html

Masonii din Biserica

de Carol HarsanAvereaSâmbătă, 29 octombrie 2005, 0:00
FacebookTwitterEmailMai multe…

https://hotnews.ro/stiri-arhiva-1203110-masonii-din-biserica.htm

In ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viata politico-spirituala romaneasca: o apropiere insidioasa, dar tenace, desi aparent fara un demers programatic, a unor personalitati din clerul inalt din Biserica Ortodoxa, de segmente declarat masonice, in speta, de Masoneria recunoscuta oficial.Este vorba de Episcopi si Mitropoliti, membri ai Sfantului Sinod, dar si de reprezentanti ai clerului mijlociu.

Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda, relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si afiliat la Loja „Fiii coloniei lui Traian” din Nordul Moldovei), IPS Teofan – fost Sinaitul, azi, Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja „Armonia”, Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar patriarhal, Loja

„Armonia” Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia Bucurestilor, sub obladuirea Lojii „Ovidius” Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).

Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri „de gradul trei” in sanul albastrei familii Grifofoni.

Staretul manastirii Putna, Arhimandrit Melchisedec Velnic, este, de asemenea, pomenit ca fiind intr-o Loja „Sfantul Stefan cel Mare”.Dupa cum se va vedea si din fondul articolului, nu incriminam fenomenul, ci il semnalam ca analiza a mecanismelor ce unesc mult mai strans decat transpare la abordari superficiale, forta lobby-ului masonic romanesc cu influenta covarsitoare a institutiei Ortodoxiei.

Dar faptele sunt cât se poate de ecumeniste:

VIDEO: La manastirea Putna, directivele CMB sunt mai presus decât învăţătura Bisericii Ortodoxe. Aceasta va favoriza aplicarea cu mai multă uşurinţă a deciziilor ierarhilor BOR care apără erezia din Creta.

Staretul Melchisedec Velnic de la mănăstirea Putna adoptă erezia ecumenistă.

Evenimentul prezentat mai sus a avut loc în anul 2014 şi arată că pentru monahii din mănăstirea Putna aplicarea deciziilor din Creta va fi un lucru uşor de acceptat.
Aprobarea sinodului din Creta, de catre mănăstirea Putna, a fost făcută public de către ieromonahul Teofan Popescu în predica din Duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci. 

Deşi canoanele Bisericii Ortodoxe nu aprobă rugăciunile în comun cu ereticii, pentru staretul Melchisedec Velnic de la Putna, aceasta este puţin important. Nu contează ce spun canoanele sau Sfinţii Părinţi ai Bisericii, ci doar ceea ce spun organizaţiile internaţionale laice şi de ce nu, organizaţia protestantă numită „Consiliul Mondial al Bisericilor” CMB-ul.

Aviz celor precum părintele Mihai Valică și părintele Gheorghe Anițulesei care îl consideră pe ÎPS Pimen „mare mărturisitor” si induc oamenii in eroare, in loc sa intrerupa pomenirea ecumenistului IPS Pimen. Se vede clar ce rătăciți promovează…

Păgânism, erezii, teoria ramurilor:

Colocviul Geniu şi memorie colectivă.  http://www.putna.ro/pdf/CP-5-2012.pdf

Dan D. Iacob Opera lui Ion Creangă, privită din așezarea studiilor tradiţionale Vom încerca în rândurile ce urmează să aducem în atenție o abordare mai puțin cunoscută a operei lui Ion Creangă, făcută de Vasile Lovinescu din așezarea gândirii tradiționale conturate în prima parte a secolului XX de René Guénon. Plecând de la ideea existenței unei Tradiții primordiale, revelată încă din Paradisul Terestru, tradiție ce s-a ramificat de-a lungul mileniilor în câteva mari tradiții autentice, ce-au născut la rându-le civilizațiile, Guénon a încercat să readucă în atenție marile simboluri ce conturează o unitate transcendentă a religiilor. Împotrivindu-se oricărui fel de sincretism, el a respectat caracterul providențial al fiecărei tradiții, având convingerea că toate drumurile autentice converg către aceeași țintă, spre același Principiu unic, transcendent și imuabil, care are nume diferite în diferitele tradiții și care a fost revelat de Dumnezeu odată cu crearea umanității.

Cu toată reatașarea lui la o altă tradiție, nu se poate vorbi totuși, în cazul lui Vasile Lovinescu, de o convertire la Islam, căci inițierea, în orice tradiție ar avea loc, subliniază Florin Mihăescu, înseamnă situarea, dincolo de orice esoterism, în «unitatea transcendentă a religiilor». (pp.78-79)

Pierzând legătura cu esenţa credinţei sale – care este, într-un cuvânt, lepădarea de grijile lumii -, creşti­nătatea îi lipseşte pe credincioşi de legătura vie cu harul Duhului Sfânt. De aceea, creştinii trebuie să găsească înlocuitori ai acestui har, pricinuind, prin autosugestionare, „experienţe spirituale”. In acelaşi timp, ei caută în lumea aceasta un înlocuitor pentru cealaltă lume care nu le mai este la îndemână. Arhiepiscopul Averchie a scris despre aceşti neo-creştini:

„Ei vor fericire aici în lumea aceasta, împovărată cu mulţimea ei de păcate şi fărădelegi; şi aşteaptă această fericire cu nerăbdare. Ei socotesc că unul din cele mai sigure feluri de a o dobândi, este «mişcarea ecumenică», unirea şi unificarea tuturor popoarelor într-o «biserică» nouă care va cuprinde nu doar romano-catolici şi protestanţi, ci şi iudei, musulmani şi păgâni, fiecare păstrându-şi propriile convingeri şi greşeli. Această iubire «creştinească» închipuită, în nu­mele fericirii viitoare a oamenilor pe pământ, nu poate decât să calce Adevărul în picioare”.

Vladica Averchie Tausev – Trei niveluri ale apostaziei

Publicat în Ecumenism | Lasă un comentariu

Operațiunea DIICOT și începutul unei noi perioade de prigoană.

Cei care vor mărturisi până la capăt vor fi prigoniți. Dar să avem grijă să luptăm cu toate rătăcirile și să nu credem toți amăgitorii.

Iată cum stau lucrurile:

Mai multe persoane au fost chemate la DIICOT sub pretextul сă sunt formatori de opinie pe rețelele de socializare, deoarece au protestat împotriva ecumenismului, împotriva primirii ereticului papă Francisc și înaintemergător al antihristului, pentru că au vrut să-și apere țara care este vândută de politicieni și de ierarhi.

(Vineri) pe la ora 15.00, când Papa trebuia să îşi facă o primă apariţie publică, la Dealul Patriarhiei, militanţi cunoscuţi pentru viziunile lor naţionaliste erau convocaţi la Biroul de Crimă Organizată.

Printre cei convocaţi de DIICOT au fost: Cătălin Berenghi, Calin Marincus, Marian Motocu, Gabriel Apreutesei, Bacosca Iustina şi încă câțiva. Celor ce s-au prezentat li s-a vorbit de un dosar ce ar fi în curs de „alcătuire”, care ar urma să vizeze mai multe persoane din lumea naţionalistă. Sus-numiții au fost chestionaţi despre mai multe aspecte; inclusiv despre legăturile pe care le au cu alţi patrioţi şi dacă sunt sau nu dispuşi să comită acţiuni violente. Au dat declarații și au fost supus unui fel de interogatoriu. https://razboiulinformational.ro/site/2019/06/vizita-papei-francis-in-romania/

Bacosca Antoanela Iustina

3 iunie la 18:12 · 

Vineri, 31. 05.2019, ora 15.00 am fost chemata la DIICOT -Sectia de Combatere a Infractiunilor de Terorism si a Criminalitatii Informatice, pentru a fi anchetata de doi chestori, deoarece L-am marturisit pe Hristos si am postat aici, pe fb,. ca papa este eretic.

Slava Lui Dumnezeu pentru toate. !

Iată și câteva comentarii de la această postare:

Aura Buiac Și cum s-a finalizat întâlnirea ?

Sfintele Canoane spun că rugăciunea ortodocșilor cu eretici și alte religii este erezie. Erezia înseamnă căderea din credință, vânzarea lui Iisus Hristos. Iar dacă l-ai vândut pe Iisus Hristos, ți-ai vândut sufletul și trăiești degeaba pe pământ. Intimidările nu înseamnă nimic pentru un creștin dreptslăvitor, pentru că dacă n-am lupta pentru credința în Hristos, acest lucru ar fi o trădare. Iar eventualele munci la care va fi supus un creștin ortodox, temniță, tortură, sau chiar moarte (cum au suferit și Sfinții Închisorilor) nu vor fi pentru altceva decât pentru mântuirea veșnică a sufletului. Însă trebuie să luptăm pentru toți frații noștri de la primul până la ultimul. Pentru apărarea familiei, pentru copii, pentru țară. E nevoie să lupți, să te jertfești, să îți iei Crucea. Unii își vând, alții nu își vând credința și neamul.

Citiți și:

Pentru oricine are indoieli: Noi cinstim pe Sfinții Închisorilor

Dintre români, din păcate, cei care iau atitudine sunt o minoritate. Din păcate cei mai mulți dintre noi se limitează doar să se informeze ei înșiși, dar nu iau atitudine pentru a mărturisi credința în fața cotropitorilor eretici și globaliști pentru a-și ajuta frații. Din păcate mulți doar bravează, spun cu gura, dar nu dau dovadă și de fapte…

Au existat perioade, când, de-a lungul timpului, sub conducerea binecredincioșilor voievozi Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul, românii au fost buni creștini, buni slujitori ai lui Dumnezeu și adevărați luptătorI.

Dacă acum cei de la DIICOT au ridicat pe cineva, în curând s-ar putea să ridice și pe alții, poate chiar dintre preoții îngrădiți de erezie și frați apropiați care mărturisesc și poate vor fii în pericol de a nu mai reveni acasă. Dar dacă acum nu ne pasă și nu luăm atitudine, ce vom face când vor veni după noi autoritățile instigate de stăpânire și de pseudo-ierarhii trădători?

Vom mai avea putere să facem ceva atunci dacă acum nu mărturisim și nu luăm atitudine?

Așa că orice vânzare se numește a nu lua atitudine.

Tot ceea ce facem, suntem datori să facem pentru mântuirea sufletelor noastre. Dar dacă mărturisitorii ar fi mai mulți, vrăjmașii nu vor putea birui, cum nu i-au biruit păgânii pe creștinii din vremea Patriarhului Serghie care i-au cântat PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu Acatistul Buneivestiri sau cum nu i-au biruit turcii pe Binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare și Sfânt împreună cu oștirea dreptslăvitoare. Dumnezeu ar mai da vreme de pocăință acestei țări, dar prin nepocăință și nemărturisire grăbim sfârșitul. Iar dacă vor fi puțini cei care vor mărturisi și vor lupta până la capăt, acei puțini care vor răbda până la sfârșit își vor câștiga mântuirea veșnică.

Cum trebuie să aibe loc mărturisirea ne învață Sfântul Apostol Pavel la I Corinteni, capitolul 13:

  1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
  2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
  3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
  4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
  5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
  6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
  7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
  8. Dragostea nu cade niciodată.

Iar Sfântul Simeon Noul Teolog explică:

Așadar, arată din acestea că cel ce vorbește în limbi se poate să se laude, cel ce proorocește să se trufească, cel ce are credință și face minuni să se înalțe, cel milostiv să-și adune slava de la cei miluiți și cel ce aleargă la mucenicie să cugete cu mândrie.

Și, de vreme ce a închis cuvântul cu expresia: „Dragostea nu cade niciodată”, a indicat smerita cugetare ca rădăcină a dragostei, pentru că nu are de unde să cadă rădăcina, fiind mereu ținută în adâncul pământului. Așa încât cel ce pare că are dragoste, dar nu rabdă îndelung, nu este binevoitor, ci este pizmaș, lăudându-se, trufindu-se și purtându-se cu necuviință, caută ale sale, se întărâtă, socotește răul, se bucură de nedreptate, se întristează de adevăr, nu suferă toate, nu crede toate, nu nădăjduiește toate, nu rabdă toate, [acesta] nu are dragoste, minte.

Sfântul Simeon Noul Teolog – 24 de cuvinte despre viața duhovnicească, Cuvântul 8

Controverse și întrebări legate de operațiunea DIICOT:

Totul pare a fi „un joc operativ” cu scopul de a îi intimida pe sus-numiții, dar şi pe camarazii lor, cărora aceştia s-au plâns, să stea cuminţi de „vizita papei”. Aici avem dovada clară că „operaţiunile” sunt conduse din afara ţării, după percepte şi gândire vestică. Acolo, în Germania, Austria şi Statele Unite, autorităţile se confruntă cu acţiuni de amploare ale extremei drepte. Orice funcţionar din Ministerul de Interne din România ar trebui să ştie că la noi nu exista aşa ceva. Cine voia să facă ceva de vizită Papei Francisc? Tot discursul anti-nationalist pare a fi tradus dintr-o limbă străină şi livrat opiniei publice româneşti. https://razboiulinformational.ro/site/2019/06/vizita-papei-francis-in-romania/

În al doilea rând, mulți dintre cei anchetați au anumite scăpări și nu sunt în regulă cu toate din punct de vedere al credinței. Aceste probleme ar fi: cinstirea unor așa-zisi Sfinți, promovarea unor lucrări de artă făcute de sculptori masoni, deținerea unor restaurante cu simboluri păgâne orientale, practicarea unor meserii precum antrenamentul de box (Sfinții Părinți interzic competițiile sportive sub forma unor întreceri publice ce adună pe toată lumea ca la spectacol și îi fac pe oameni să îi cinstească pe sportivi ca pe niște idoli umaniști) sau chiar neîngrădirea de erezie, nepăsarea față de participarea după posibilități la Sfintele Taine și altele.

Cu toții căutăm să rupem lanțurile robiei și ale minciunii sub care am fost robiți de demoni, deci important e să ne pocăim și să cunoaștem ce înșelări ne stăpânesc și să fim 100 % cu Hristos! Să nu osândim fără cruțare deci, dar să mustrăm cu blândețe când e cazul și să povățuim pe aproapele dacă se află în înșelare și să nu fim nepăsători fata de căderile celor din jur:

„Trebuie să nu mustrăm, nici să întristăm, ci să povățuim, nu să învinuim, ci să sfătuim – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – nu cu mândrie să ne năpustim asupra cuiva, ci cu dragoste să îndreptăm, pentru că nu aproapele nostru, ci chiar noi înșine vom fi dați la pedeapsa cea mai lipsită de îndurare, dacă nu vom avea milă de el.”

Citiți și:

Abuzurile din ce in ce mai grave ale politiei se intensifica

Prigoana este aproape: Se pun bazele unei dictaturi teribile a controlului total

Simona Halep practica yoga

Să nu fim nepăsători în fața păgânizării României. Marea Moschee din Bucureşti nu se mai construieşte, dar lupta împotriva închinării la idoli trebuie să continue

Probleme cu autoritățile și minciuno-ierarhul Teofan au avut și credincioșii care au protestat în ziua venirii papei la Iași:

Publicat în Evenimente cotidiene importante | 31 comentarii