Scrisoare deschisă a unor credinciosi catre preotii ingraditi de erezia ecumenista

Sfințiile voastre,

Se împlinesc 3 luni de la recursul făcut de părintele Claudiu Buză și apele sunt în continuare foarte tulburi. Noi ne-am așteptat ca această problemă să preocupe întreaga comunitate antiecumenistă, să nu fie considerată doar o problema personală între două sau chiar mai multe tabere.

Noi, creștinii care nu suntem de acord cu noua terminologie anti-patristică înventată și promovată în predici și în mediul online de către părintele Claudiu Buză și anume că aceia care sunt în comuniune cu episcopul eretic nu ar fi eretici ci doarpărtași la erezie, părtașia la erezie fiind o a treia stare, o stare intermediară între eretic și ortodox, vă scriem cu dorința de a vă prezenta adevărul, exact așa cum au decurs lucrurile începând cu data de 13 iulie 2017, odată cu judecata de la Consistoriul Mitropolitan de la Măn. Antim din București și până astăzi.

După cum știți noi nu am fost de acord cu recursul părintelui pentru că făcând recurs, părintele fără să vrea își recunoaște caterisirea (caterisire necanonică făcută de pseudo-episcop).

De asemenea noi nu am fost de acord cu împreună rugăciunea cu membri consistoriului pentru că sunt eretici, acest lucru fiind oprit de Canonul 45 Apostolic. La câteva secunde după ce am fost primiți în sala de judecată, președintele Consistoriului a ridicat mâinile pentru a invoca Duhul Sfânt. În clipa următoare noi am încercat să ieșim din sală fiind opriți cu fermitate de un membru al consistoriului. Întrebați fiind de ce vrem să părăsim sala, le-am răspuns ca noi suntem ortodocși iar ei sunt eretici, așadar nu ne putem ruga împreună. Președintele Consistoriului vizibil iritat de răspunsul primit a luat-o pe o soră de mână și cu vocea ridicată i-a spus: ’’haideți doamnă să ne rugăm!’’  Neînduplecați de ”dragostea” cu care ne învăluiau membri consistoriului am insistat să ieșim. Văzând că nu putem fi opriți, președintele ne-a informat că dacă ieșim din sală ne pierdem calitatea de martori. Întrebat fiind de către unul dintre frați dacă în felul acesta se respectă regulamentul, am fost poftiți afară, ușa s-a trântit și s-a încuiat în același timp. Văzând această stare de fapt, părintele Claudiu n-a spus decât: ’’lăsați-i să iasă dacă așa le spune conștiința’’. La ieșirea din sală după 4 ore de ’’discuții’’ părintele Claudiu a afirmat că: ’’trei din cei cinci martori au refuzat să participe la rugăciunea cu membri consistoriului și au fost poftiți afară respectându-se astfel regulamentul!’’

Părintele Claudiu Buză vorbește poporului în predica de Sf. Ilie despre ’’o ortodoxie românească’’, ’’un acrivism echilibrat’’ lucru cu care noi nu suntem de acord. Sfinții Părinți ne-au lăsat o ortodoxie universală nicidecum o ortodoxie românească de mijloc, ”echilibrată” așa cum spune părintele. Tot de la Sfinții Părinți știm că Biserica cunoaște două forme cu care chivernisește situațiile apărute și anume: iconomia pe care o face Dumnezeu și acrivia (respectarea canoanelor).

Redăm spusele părintelui din predică:

‘’Să știți că la noi în ortodoxia românească este calea de mijloc, cale echilibrată, este acrivismul (n.n. ”acrivism”?!) echilibrat. Nici laxismul părintelui Theodoros Zissis, nici acrivismul radical al unora care vor să închidă practic porțile, deci, care au ieșit acuma, au ieșit, care nu.., să forțeze un pic lucrurile. Nu! Nu! Slavă lui Dumnezeu, avem teologi și avem oameni care cunosc teologie și care cunosc foarte bine problemele acestea, frământările acestea ale noastre.’’

Părintele Claudiu se contrazice singur referitor la termenul părtășie la erezie atât în predicile de după consistoriu cât și în mediul online afirmând că părtășia la erezie nu este același lucru cu erezia și că cei care spun că părtașul la erezie este eretic, devin schismatici.

Redăm transcrierea din predica părintelui Claudiu Buză din 16.07.2017 prima duminică după consistoriu:

De la min. 28:18 ‘’Și am ajuns în punctul acesta pe care doresc să-l discutăm un picuț fiindcă au apărut niște ispite între noi, au apărut niște ispite a unora care confundă părtășia la erezie cu erezia. Și lucrul acesta este deosebit de grav. Noi n-am afirmat niciodată că cei care se fac partași la erezie prin pomenirea ierarhului sunt eretici (n.n atunci cum sunt?).Niciodată n-am spus așa ceva, nici în sinaxa națională nici în predicile noastre nicăieri. Chiar dacă i-am numit eretici pe unii care fac voia acestor adevărați eretici i-am numit ecumeniști, și ecumenismul într-adevar este o erezie, noi nu i-am condamnat ca fiind eretici (n.n. noi nu am înțeles ce vrea să spună aici?, ori sunt eretici ori nu sunt?) și să aveți mare grijă asupra acestui aspect, fiindcă în momentul în care constată cineva ca fiind eretici, în momentul acela tu îl desparți de biserică și îl consideri ca tu singur ești în harul lui Dumnezeu și în lumina aceasta a dreptei credințe (n.n. noi îi despărțim de Biserică sau ei se despart de Biserică prin comuniunea cu ereticii?). Părtașia la erezie este o boală… despărțirea omului de Dumnezeu. Ierarhii au trădat și sunt numiți eretici, atât cei care au semnat la Creta, cât și cei care în Sfântul Sinod au preluat aceste învățături. Sunt eretici, de ce, pentru că au semnat aceste acte. Semnătura este lucrul cel mai clar, lucrul cel mai grav. În momentul în care ai mărturisit că esti de acord cu această erezie ….este ecleziologică, este acceptarea ereziilor ca fiind biserici. Acum, cum ne raportăm noi la ceilalți. Dacă noi îi numim pe cei partași la erezie eretici, da, preoții care pomenesc, noi îi numim eretici, înseamnă că și credincioșii care merg la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii sunt eretici și iată cum toată Biserica lui Hristos devine eretică și doar noi suntem singura Biserică, noi singuri suntem Biserica lui Hristos, și asta înseamnă schismă, fraților! (n.n. din spusele părintelui noi înțelegem că sunt două Biserici ale lui Hristos adică Biserică suntem și noi care ne-am îngrădit de erezie și Biserică sunt și ecumeniștii, atunci de ce ne-am mai îngrădit?). Vă spun lucrul acesta fiindcă nu s-a discutat foarte mult, a fost o bâlbaială poate și a noastră, la acest consistoriu bisericesc, a apărut o ispită, ați văzut că unii au ieșit, n-au vrut să facă rugăciunea cu membrii consistoriului, eu împreună cu doi dintre martori am rămas, s-a făcut rugăciunea aceasta Împărate Ceresc” la care am ASISTAT și noi și  s-a continuat procesul. Am considerat mărturisirea comună și ați văzut că așa am și declarat public lucrul acesta. De ce, fiindcă cei care au ieșit și n-au vrut să stea la rugăciune, din motive de conștiință n-au vrut să se roage cu acești părtași la erezie. Unii dintre ei au greșit și nu dau nume și nu dezvolt acest subiect și i-au numit eretici. Ei nu sunt eretici în momentul în care îi numești pe ei eretici înseamnă că și ceilalți care ..nu sunt eretici și înseamnă că și mirenii care merg după ei sunt eretici (n.n.atunci ce sunt?).

Greșiți foarte mult și este un duh de schismă acesta fără să conștientizăm deplin. Gândiți-vă foarte serios la lucrul acesta și o spun ….am făcut niște comentarii pe internet legat de recursul acesta și am dezvoltat un pic problema aceasta nu ne jucăm când vorbim de schismă.‘’

Adăugăm comentariile despre care vorbește pr. Claudiu ce pot fi citite la adresa:

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/07/13/bucuria-comuniunii-si-a-marturisirii-la-manastirea-antim-din-bucuresti-cu-ocazia-recursului-preotului-buza-claudiu-la-finalul-procesului-presedintele-consistoriului-mitropolitan-a-sarutat-mana-mart/

Creștin confuz spune:

14 Iulie 2017 la 19:18

Deoarece caterisirea făcută de eretici nu este valabilă, de ce ați mai făcut recurs la caterisire? Înseamnă ca i-ați recunoscut valabilitatea! Dacă v-ați îngrădit de erezie, cum puteți să vă rugați cu ecumenistii? Dacă tot va rugați cu ei, de ce nu ați rămas în biserică să slujiți împreună cu ei? De ce folosiți ghilimele la Împarte Ceresc, ecumenişti, eretici, şoc, sinodul? Punând ghilimele atât la ecumenişti și eretici precum și la sinodul înseamnă că, așa cum „sinodul” nu a fost cu adevărat un Sinod, înseamnă ca nici „ecumenişti” și „eretici” nu sunt cu adevărat ecumenişti și eretici. De ce a fost nevoie de acest recurs, care v-a dat „prilejul” să vă rugați în comun cu ecumeniştii, când exista deja o rezoluție oficială a nepomenitorilor la Botoșani?

Preot Claudiu spune:

14 Iulie 2017 la 19:54

1. Am facut recurs, nu pentru a mi se ridica pedeapsa de ,,caterisire” (stiu ca nu este valabila), ci pentru a marturisi dupa putere si a epuiza toate caile de atac de care dispunem pe linie administrativ-bisericeasca, nu HARICĂ, cum gresit intelegeti. Daca nu am trece prin toate treptele de judecata ale Consistoriilor, nu am putea apela la Contenciosul administrativ pentru a condamna viciile de procedura prin care fiecare ierarh isi judeca propria cauza. Ar fi fost foarte simplu, pt mine, sa raman linistit si sa slujesc Sf Liturghie, fara a tulbura apele, iar pe dvs v ar fi ajutat sa risipiti confuzia!

Preot Claudiuspune:

14 Iulie 2017 la 20:09

2. Rugaciunea de la inceputul procesului nu este o impreuna-rugaciune cu ereticii. Cine i-a condamnat ca eretici pe membrii Consistoriului?! Aveti dvs aceasta calitate?! Inseamna ca toti cei care pomenesc ierarhii apostati sunt eretici! Sa nu exageram cu apelativele si judecatile lipsite de temei!
Ierarhii semnatari sunt numiti eretici!
Cei trei martori au refuzat rugaciunea in comun cu ei din motive de constiinta. Iar ceilalti doi au ramas alaturi de mine, tot din motive de constiinta. De aceea, am spus ca marturisirea a fost comuna!

Creștin confuzspune:

14 Iulie 2017 la 20:22

Ce sunt cei care îi pomenesc și sunt în același cuget cu ierarhii care propovăduiesc panerezia ecumenismul cu capul descoperit?

Preot Claudiu spune:

14 Iulie 2017 la 20:29

Se fac partasi la erezie! Iar cei care vad eretici peste tot, cand nu este cazul, se numesc lipsiti de dragoste si se pun judecatori peste toti!

Creștin confuz spune:

14 Iulie 2017 la 20:27

Dacă nu este o împreună rugaciune atunci ce este? Cum se numește?

Preot Claudiu spune:

14 Iulie 2017 la 20:32

Impreuna-rugaciune (nu cu ereticii)! Faceti o mare confuzie. Verificati-va prin duhovnic, daca aveti!

Creștin confuz spune:

14 Iulie 2017 la 21:53

Ați afirmat că ați menționat 3 puncte care definesc pseudosinodul din Creta ca eretic. Consistoriul nu a fost de acord cu demonstrația pe care ați facut-o. Dacă ei văd acest așa zis sinod ca ortodox iar dumneavoastră ca eretic, atunci ei ce sunt? Ortodocși, ecumenisti, eretici? Nu înțeleg de ce va deranjează că vă întreb. Cum pot să-mi văd de mântuire dacă nu îmi clarific esenta credinței? Recomandarea de a vorbi cu duhovnicul este bună, dar mai rămâne să și găsești un Duhovnic adevărat!

Preot Claudiu spune:

14 Iulie 2017 la 22:04

Consistoriul nu si-a exprimat punctul de vedere oficial, ci doar acuzarea care, in finalul intalnirii, a recunoscut ca papistasii sunt eretici! Asadar, va cam grabiti cu apelativele!
Fiindca e atat de greu de gasit un duhovnic adevarat, unii s-au facut pe ei insisi duhovnici! Sfatul meu este, dupa cuvantul nemincinos al lui Hristos: cautati si veti afla!

Creștin confuz spune:

16 Iulie 2017 la 14:01

Filocalia vol 11 răspuns la întrebarea 453: Nu putem să nu judecăm ca necuvenită fapta însăși care e necuvenită. Căci altfel cum putem scăpa de vătămarea ce o aduce ea după cuvântul Domnului, care spune: „Paziti-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în piei de oI, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște pe ei” Matei 7, 15-16
Aveți idee ce cruce este pe turlele ctitoriei din București a președintelui consistoriului? Eu am datoria să văd ce păstor am în fața apreciind faptele sale. De aceea cred ca nu e cazul să mă catalogați drept judecător peste alții. Iubirea de aproapele nu trebuie să mă impiedice să văd dacă este în credința adevărată.

Preot Claudiu spune:

14 Iulie 2017 la 20:14

3. Cat despre ghilimele, ce sa va raspund?! Intelege fiecare ce vrea! Eu mi-am facut cunoscut punctul de vedere, mi-am aratat adevarata identitatea si am risipit de mult confuzia!

Creștin confuz spune:

14 Iulie 2017 la 20:28

Pentru creștini da e da și nu e nu. Nu înțelege fiecare ce vrea!

Preot Claudiu spune:

14 Iulie 2017 la 20:38

Daca da este da si nu este nu, de ce sunteti un crestin confuz?
Am zis ca intelege fiecare ce vrea, fiindca faceti parte din categoria celor care, indiferent de ceea ce li se spune, ei o tin pe a lor. Preocupati-va de propria mantuire! V-ar folosi mai mult decat sa aduceti dezbinare prin intrebari ispititoare!

Creștin confuz spune:

14 Iulie 2017 la 22:19

De ce aduc dezbinare dacă pun întrebări? Pe cine dezbin? Eu nu vreau sa ispitesc pe nimeni. Vreau să înțeleg care este adevărul. Oare nu este preotul cel care trebuie sa-l lămurească pe cel confuz? Oare nu de la un mărturisitor aș putea ințelege cum stau lucrurile? Oare nu aici aș putea găsi o picătură din apa cea curgatoare spre viața veșnică?

Preot Claudiu spune:

15 Iulie 2017 la 5:44

Dupa felul in care adresati intrebarile si cautati raspunsurile! Eu am deschis sesiunea de comentarii pentru a raspunde cu drag tuturor framantarilor si nedumeririlor cititorilor blogului. Formulati intrebarile fara a sugera raspunsuri malitioase si provocatoare! E un duh caruia nu-i spunem bun venit pe acest blog!

Creștin confuz spune:

16 Iulie 2017 la 11:32

Toți preoții au fost chemați SA SEMNEZE că sunt de acord cu sinodul și cu tot ce propovăduiesc ierarhii. Așa cum și ierarhii neparticipanti au semnat ca sunt de acord cu sinodul. Toți AU SEMNAT. De unde rezultă atunci diferenta intre ei, unii sunt eretici și alții doar părtași la erezie?

Preot Claudiu spune:

16 Iulie 2017 la 11:41

Nu au semnat ca sunt de acord cu Creta, ci au refacut juramintele de la hirotonie fata de ierarhii eretici. Deci, tot o partasie la erezie!

În predica din 20.07.2017 părintele Claudiu a  repetat aceleași lucruri referitor la părtășia la erezie, ba mai mult acum recunoaște că cei din Consistoriu sunt eretici, lucru care l-am afirmat și noi, însă părintele ne-a făcut schismatici pentru această afirmație.

Min. 17:14 ‘’Că sunt eretici cei din Consistoriu, mai mult ca sigur. Că sunt ecumeniști, sunt oamenii Patriarhului, oamenii…Dar încă odată nu este al nostru a-i numi. Fiindcă trebuie să-i condamne Biserica. Noi o luăm înaintea Bisericii și lucrul acesta nu este îngăduit să știți (n.n. atunci de ce s-a îngrădit de ei până să-i condamne Biserica?). Și e lipsit de dragoste și putem să ne vătămăm. Asta înseamnă râvnă fără discernământ. Să te duci tu înainte și să mărturisești înaintea unui sinod. Hai sa avem răbdare. Să știm ca există otrava aceasta în trupul Bisericii, noi să ne îngrădim fiindcă este război și toți trebuie să purtăm armele, dar nu să vedem în fiecare acuma dintre cei pe care-i cunoaștem și care ne-au fost frați de credință să-i numim eretici (n.n sfintele canoane trasează graniţile între adevăr şi minciună, nu noi) Deci nu se poate face lucrul acesta. Este o lipsă de dragoste, consecințele sunt vă spun care sunt. Dacă preoții care pomenesc sunt eretici, credincioșii care îi urmeaza pe acestia sunt eretici. Și înseamnă că noi, frații noștri, părinții noștri, prietenii noștri, nici măcar nu mai putem să stăm la masă cu ei, ca așa spun canoanele, nu, să nu ne rugăm cu ereticii la masă, nu stăm la masă cu ereticii, să nu ne rugăm cu ei. Și asta înseamnă schism (n.n însemnă acrivie adică respectarea canoanelor, traseul îl avem stabilit de Sfinții Părinţi,  nu noi îl facem). De aceea am spus să avem grijă la duhul acesta, că acesta este un duh schismatic(n.n. păi hotărâți-vă părinte!) M-am sfătuit cu mulți, au sunat telefoanele și dintr-o parte și din alta. Au fost fii duhovnicești care au sunat ei înșiși la părinți nepomenitori. Nu știu cum au pus problema, dacă au pus-o bine sau greșit. Unii au spus ca n-am făcut bine, alții s-au abținut, cert este că noi ne-am verificat. Eu personal m-am verificat prin duhovnic și lucrurile sunt foarte clare din punctul nostru de vedere. Nu s-a greșit cu nimic din punctul ăsta de vedere. Ne-am sfătuit și cu alți teologi care sunt în lupta noastră și au sesizat această problemă și important să vă fac cunoscută deci cu ocazia asta s-a descoperit o nouă boală care mocnea în mijlocul nostru. O boală care dacă nu știm s-o tratăm cu dragoste, ea poate denatura spre cu totul altceva. Nu spun acum să avem partașie cu ceilalți fiindcă ne-am îngradit și nu avem partașie și nu acceptăm rugaciunea în comun cu ceilalți. De aceea suntem astăzi aici şi ne-am îngradit de ceilalți. Dar să nu căutăm acuma să vedem în toți pe care îi întâlnim eretici.

În postarea din data de  1.10.2017  „Păcătos sunt, dar eretic nu” părintele nu mai recunoaște că termenul părtașia la erezia l-a folosit ca o stare intermediară. În acest articol spune:

‘’Expresia „părtășie la erezie”. Este foarte adevărat că am folosit această expresie patristică, adeseori în predici, cateheze, articole și comentarii, mai ales după recursul din vară, atunci când mi s-a reproșat că nu îi numesc pe toți cei care pomenesc pe ierarhii apostați, eretici. Acuzația de „erezie” nu se susține, deoarece:

  1. Această expresie este folosită de către toți părinții care am întrerupt pomenirea, fără a vedea sau defini o stare intermediară între ortodox și eretic. Cu toții ne-am exprimat, la unison, că părtășia la erezie este o stare de boală a celor care pomenesc ierarhii eretici și că este nevoie ca întreruperea comuniunii și a pomenirii să se facă de către cei neîngrădiți cât mai repede pentru a nu fi afectați de erezie. Nimeni dintre noi nu s-a „aventurat” în a-i numi eretici pe toți cei rămași „între ziduri”. De ce am face acest lucru, acum?!’’

Un alt neadevăr pe care părintele Claudiu Buză îl spune este că noi am refuzat colivă de la o bătrână sărmană ce s-a nimerit în acea zi de joi la mănăstire. De fapt nu era o bătrânica sărmana ci o maică care ne-a cerut să-i pomenim pe ierarhi că sunt ai nostri, dupa care ne-a poftit să luăm colivă (‘’binecuvântată’’ de preoții ecumeniști) Tot această maică a invitat o creștină să meargă să împărtășească copilul. Este adevărat că unii dintre noi nu am luat colivă, așa cum ne învață și Sf. Teodor Studitul.

‘’Atitudinea unor mireni care au refuzat coliva slujită „între ziduri” de la o bătrânică sărmană care a ieșit de la Mănăstirea Antim (aflată poate în iconomia: bătrâni, copii, neputincioși), prin cuvinte nepotrivite: „Nu luăm noi de la voi!” Apoi, numirea unui copil fără discernământ, „eretic” doar pentru că era fiu al unor părinți „eretici” pomenitori. Aceste exagerări m-au determinat să explic, folosind expresia „părtășie la erezie”, că nu trebuie să-i numim pe toți eretici, ci doar pe cei care au semnat acte eretice, propovăduiesc erezia cu capul descoperit și și-au pervertit și întunecat inima și mintea de virusul ereziei. Pe ceilalți trebuie să-i ajutăm cu multă dragoste să iasă dintre adevărații eretici pentru a nu se îmbolnăvi de erezie. Am făcut lucrul acesta fără a introduce o nouă învățătură, adică o stare intermediară între ortodox și eretic.’’

Nu suntem de acord cu modul de exprimare al dlui Mihai S. Chirilă la adresa noastră și faptul că acest domn îl aprobă pe pr. Claudiu spunând că a făcut bine că s-a rugat cu cei din Consistoriu, menţionând că o să-l cheme și pe el  Mitropolitul Moldovei și se va ruga şi el cu ei,  nu se va lăsa ușor ca să-l afurisească. (Acest lucru îl menționează dl. Chirilă în înregistrarea telefonică făcută de părintele Claudiu).

O altă observație referitor la dl. Silviu Chirilă este faptul că vorbește de Rădeni ca și cum ar fi egumenul Mănăstirii:

Min 28:20. ‘’Mi-a zis Mihai Silviu Chirilă: am şi eu câţiva din ăştia la Rădeni. Zicea de o femeie care tot aşa l-a înfruntat pe Mihai Silviu Chirilă acolo la Rădeni de faţă cu părinţii care au întrerupt pomenirea încercând ea să arate că nu au ce căuta acele titulaturi de Preasfinţitul, Înaltpreasfinţitul, când te adresezi oficial aţi văzut că şi statul se adresează în chipul acesta. Si această femeie a ţinut-o pe a ei, până în momentul în care s-a rupt de ei.’’

Mai jos pr. Claudiu  ne relatează că a stat de vorbă cu unii preoţi nepomenitori şi cu dl. M. S. Chirilă şi că sunt de acord cu faptul că părintele s-a rugat cu cei din consistoriu:

Min. 26 ‘’ Am vorbit la rândul meu şi cu preoti care au întrerupt pomenirea şi cu teologi, cu M. S. Chirilă, ne arătau că nu este nici o probemă putem demonstra lucrul acesta şi avem o înregistrare în care domnul M. S. Chirilă este foarte supărat pentru cei care au gândit lucrul acesta, au ajuns ca oamenii sa-l numească ecumenist această rugăciune am făcut-o ca să trecem de procesul acesta…şi ştiţi care a fost  efectul vă mai amintesc preşedintele consistoriului i-a sărutat mâna martorului principal doamna dr. Gabriela Naghi, iar acuzarea în urma discuţiilor avute a recunoscut ca papistaşii nu sunt biserică. Deci pentru noi a fost mai mult decât peste aşteptări această mărturisire pe care am făcut-o la consistoriu.’’

După postările online referitor la părtaşie la erezie că nu este erezie (din dex PĂRTÁȘ, -Ă, părtași, -e, s. m. și f. 1.Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoană căreia cineva îi încredințează gândurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2.Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană. – Parte + suf. –aș), după tulburarea de la Antim provocată în urma recursului şi a împreună rugăciunii cu cei din Consistoriu, l-am rugat pe părinte să vină să discute cu noi şi să ne lămurească despre tot ce s-a întâmplat. Ne-a refuzat, iar a două zi a venit pentru a ne “lămuri”cu înregistrarea telefonică a d-lui Silviu Chirilă. Mai mult părintele ne leagă să nu plecăm acasă până nu dezlegăm această problemă, adică să ascultăm înregistrarea telefonică cu dl. Silviu Chirilă.

Min 40 predica din 16.07.2017. ‘’Rămâneți, vă rog, cei care sunteți nedumeriți, vă leg să nu plecați acasă până nu dezlegăm această problemă. Nu o să fac publică această înregistare, este doar pentru noi’’.

Menționăm că noi nu am ripostat la jignirile părintelui Claudiu la adresa noastră făcându-ne în predici şi online lipsiți de dragoste, mădulare bolnave, prezențe bolnave, superortodocși etc. Am așteptat rezoluţia sau comunicatul sinaxei  de la Beiuș cu care ne-a speriat imediat după Consistoriu:

În predica de Sf. Ilie găsiţi această afirmaţie:

Min 23:40. ’’Sfârsitul lui august, începutul lui septembrie va fi un comunicat către popor. Ne vom întalni toţi preoţii care am întrerupt pomenirea. Nu va lipsi nici măcar unul. N-are voie nimeni să fie bolnav dintre noi în acele momente. Ne vom întâlni cu toţii şi vom discuta. Este prima problemă pe masa de lucru aceasta cu părtăşia la erezie şi erezie. Apoi a doua este cea cu părintele Macarie. Se vor discuta şi vor fi, va fi un comunicat clar către popor, deci nu este o sinaxă şi a mirenilor. Fiindcă ar fi multă tulburare, vă daţi seama, fiecare să-şi spună părerea lui. Aşa că vom, ne vom întâlni cu toţii,vor fi invitaţi şi părinţii aghioriţi şi toţi ca să găsim calea de echilibru.

La o săptămână după consistoriu am fost contactaţi telefonic de părintele Grigorie care ne-a sfătuit să ștergem tot cu buretele, să uităm și să așteptăm să vină părintele Claudiu din concendiu și ne asigură că va veni schimbat și nu va mai susține ce a susținut până acum. Lucrul acesta nu s-a întâmplat din contră părintele Grigorie intrând în comuniune cu acest părinte şi-a schimbat gândirea şi arătăm care este convingerea dânsului teologică actuală, respectiv existența a trei stări în privința credinței:

1. Starea ortodoxului curat de orice întinare cu ereticii şi erezia

2. Starea părtaşului la erezie, a acelui ce se clatină în credință dar nu a făcut pasul trecerii la erezie

3. Starea ereticului, a celui ce este membru al adunării ereticești.

Din predica la Schimbarea la Față selectăm:

Pr. Claudiu: Ce se întâmplă? Părinții aghioriți au venit cu niște studii și au arătat că din punct de vedere patristic nu există o diferență între eretic și părtas la erezie. Dar din punct de vedere patristic. Intelegeți? Sunt anumite învățaturi ale Sfinților Parinți care arată aceasta putere a ereziei, adică cei care sunt părtași la erezie riscă foarte mult sa ajungă și ei în stadiul celor care au devenit eretici, în sensul acesta. Noi în momentul de față nu suntem pregătiți să spunem, să-i numim pe toți eretici findcă nu le mai dăm șansa nici preoților să întrerupă pomenirea nici mirenilor să ne urmeze pe noi.

Întrebare mirean: Care este fundamentarea canonică pentru ce ați afirmat?

Pr. Claudiu: Păi nu vorbim de o…, eu nu vorbesc acum din punct de vedere canonic, eu vorbesc din punct de vedere omenesc. (n.n. cuvântul lui Dumnezeu se predică teologic, pe baza canoanelor sau omenesc?)

Tot în această perioadă am fost contactați de părintele Efrem din Sf. Munte Athos și la fel ne-a rugat să așteptăm și să nu ripostăm,  că au vorbit și ei cu părintele Claudiu și l-au făcut să înțeleagă unde greșește. Rezultatul nu a fost cel preconizat de părintele Efrem ci tocmai invers. Pr. Claudiu i-a învinuit pe părinţii din Athos că folosesc un acrivism radical.

La sfarșitul lui august a venit gheron Sava Lavriotul în țară și a stat de vorbă pe rând cu creștinii din Buzău, cu pr. Claudiu și cu dl. Chirilă și a așteptat să fie învitat aşa cum ne-a spus şi nouă pr. Claudiu la sinaxa din Beiuș, lucru care nu s-a întâmplat.

Gheron Sava ne-a spus că noi nu am greșit cu nimic, am procedat corect și că a venit să mai salveze, cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă mai poate fi ceva de salvat la pr. Claudiu şi dl. Chirilă. A menționat că pr. Claudiu a greșit că a făcut recurs, a greșit că a rămas la rugăciune cu cei din consistoriu și că greșește și cu părtășia la erezie și că la sinaxa de la Beiuş va prezenta un studiu legat de această problemă. Cei doi părinţi din Athos s-au amărât pentru faptul că dl. Silviu Chirilă îl încurajează pe părinte în problemele acestea și că nu trebuia să-l invite de Adormirea Maicii Domnului la Rădeni. Toate cele spuse le veți găsi în înregistrarea din ziua aceea pe care o vom posta împreună cu predicile din care am extras cele prezentate mai sus.

Redăm din înregistrare:

A fost greşit ceea ce a făcut şi trebuie să-l câştigăm pe pr. Claudiu. Nu este bine să facem publică asta să nu se răscoale lumea. Corect este să facem tot posibilul să-l câștigăm pe pr. Claudiu. Noi de aceia am venit aici, să ajutăm la situația creată. Dumneavoastră aveți dreptate, așa cum gândiți, este foarte bine, nu faceți public asta. O să încercăm să le spunem că ceia ce au făcut nu este canonic…

Ulterior gheron Sava ne-a dat binecuvântarea să facem publică înregistrarea

De precizat că noi am trimis predicile pr. Claudiu la părinții din Athos, așa că ei aveau cunoştință despre ce s-a întâmplat.

Am așteptat rezoluția sau comunicatul către popor de la sinaxa de la Beiuș, dar spre dezamăgirea noastră nu am primit nimic. Dl Chirilă ne-a transmis printr-un părinte că-l putem primi înapoi pe părintele Claudiu pentru că nu a fost găsit vinovat cu nimic.

În ce calitate ne-a trimis acest mesaj dl. Chirilă?

Pr. Claudiu a contactat telefonic un părinte pe care l-a avertizat să aibă grijă cu noi ca să nu cadă în schismă și tot în acea convorbire dansul a precizat că este un fel de consultant pe zona aceasta.

Să înțelegem că acest părinte a fost premiat la această sinaxă cu o numire în funcție pentru tot ce a făcut?

Văzând că suntem ignorați cu totul și nu am primit nici un comunicat legat de această problemă și că pr. Claudiu a continuat să contacteze preoții care vin la noi avertizându-i să aibă grijă cu noi și că susţine că gheron Sava nu l-a găsit vinovat cu nimic, l-am rugat pe pr. Ciprian să facă un fel de conferinţă publică audio cu gheron Sava pentru a lămuri situaţia creată.

Această scrisoare, împreună cu toate înregistrările pe care le avem, o să le facem publice şi o să le trimitem la fiecare părinte în parte pentru a vedea opiniile patristice legate de această problemă gravă în materie de credinţă. Noi ne-am îngrădit, dar nu vrem să urmăm orbeşte pe oricine fără să verificăm dacă acel părinte este bine ancorat în dreapta credinţă.

Nu avem pretenţia de a-şi cere cineva iertare de la noi, dorim ca cei ce au greşit în materie de credinţă să se dezică public de noile erezii afirmate şi promovate în predici şi pe net.

Nu am făcut public pănă acum aceste materiale tocmai pentru a lăsa timp de studiu și de cercetare a problemei, dar văzând că se continuă și că iau amploare aceste abateri de la dreapta credință, atât la preoți cât și la credincioși, am considerat că este necesar ca oamenii să știe ce s-a întâmplat cu adevărat și să aleagă în cunoștință de cauză pe cine urmează.

Chiar dacă am fost judecați că suntem lipsiți de dragoste să știți că noi vă iubim pe toți, dar mai mult decât pe voi îl iubim pe Dumnezeu și nu ne permitem să facem greșeli în materie de credință cu bună știință.

În viaţă cu toţii greşim, însă Dumnezeu e Bun și Milostiv și în marea Sa iubire de oameni ne iartă dacă ne pocăim.

După toate cele expuse, rămânem cu niște întrebări și anume:

Cei care mor în stare de părtășie la erezie unde ajung? Adoptăm teologia papistașă a Purgatoriului (limbului)?

Cât timp poate să stea părtașul la erezie în aceasta stare până să devină eretic?

Ce s-a întâmplat cu termenul din 12 septembrie al recursului pr. Claudiu? A fost întrunită comisia teologică independentă pe care a solicitat-o? A continuat pr. Claudiu mărturisirea la sinod?

Cum a devenit teologul M. S. Chirilă o autoritate teologică la care se face referire mai des decât la Pidalion?

De ce am fost reprezentați în Rusia de acest domn? Nu a dorit nici un preot să ne reprezinte?

De ce se lasă atâta vreme aceasta stare conflictuală? Cui folosește ea?

 

Sursa

 

Anunțuri
Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

Părintele Ioan Miron despre noua otravă aruncată înaintea celor ce s-au îngrădit de erezie și anume: ”părtașul la erezie nu este eretic”

Părintele Ioan Miron despre noua otravă aruncată înaintea celor ce s-au îngrădit de erezie și anume: ”părtașul la erezie nu este eretic”

Fraților mei împreună slujitori ai Sfântului Altar și mărturisitori ai Dreptei Credințe, Harul, Mila și Pacea Domnului Nostru Iisus Hristos să umple inimile voaste în veci. Amin!

Am observat că se încearcă sistematic de către mai noii Arie și Nestorie ai vremurilor din urmă a se otrăvi mințile și inimile voastre prin anumite studii care vă sunt trimise pe email, în care nu se încearcă altceva decât să vă obișnuiască cu noua lor terminologie anti-patristică, pe care să v-o însușiți treptat, treptat și să vi se pară corectă. Acest lucru m-a determinat să rup tăcerea și să vă îndemn să nu primiți nicio părere străina de învățăturile Sfinților Părinți pentru ca să nu vă pierdeți împreună cu cei rătăciți.

Noua otravă aruncată înaintea celor ce s-au îngrădit de erezie, este aceea că unii dintre cei ce sunt în comuniune cu episcopul eretic nu sunt eretici ci doar părtași la erezie, cu alte cuvinte această părtășie la erezie fiind o stare intermediara între eretic și ortodox ceea ce este ultima găselniță a diavolului în materie de înșelare. Și pentru că cel mai mare pericol în ce privește căderea în erezie, este acela de a avea păreri proprii cu privire la dogme, mă feresc de acest lucru și vă îndemn să citiți ceea ce spune Sfântul Teodor Studitul cu privire la această rătăcire pe care o propovăduiesc noii rătaciți. Consider că ar trebui să fie de ajuns pentru toată lumea cele ce spune Sfântul cu privire la acest subiect.

Fie ca Lumina Lumii să nu lase pe frații mei a cădea în întunericul cel mai dinafară…! Iar celor rătăciți și îndrăzneți a-i rușina pe sfinți cu sofismele lor spurcate le zic: temeți-vă de Dumnezeu și vă căiți ca nu cumva Domnul să vă piardă cum i-a pierdut pe aceia cu care vă străduiți a vă asemăna!

Ioan Miron slujitor al Dumnezeului Celui Viu.

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

Din nou ecumenism la Radauti

Dupa cum putem citi pe http://suceavanews.ro/247780/social/un-nou-camin-pentru-persoane-varstnice-deschis-la-radauti/, la Radauti zilele acestea a fost inaugurat un camin pentru persoane varstnice finantat de Gerald Schweighofer, un personaj dubios care este acuzat de o tara intreaga ca a reusit sa taie paduri in ultimii ani cat nu s-a taiat in 50 de ani.

La acest trist eveniment staretul Manastirii Bogdana a oficiat slujba de binecuvantare impreuna cu un ”preot catolic”. Canoanele interzic asemenea comuniune cu orice eretic. Oare staretul Iustin de la Man Bogdana nu cunoaste canoanele? Se vede foarte limpede cum hotararile sinodului din Creta sunt puse in aplicare. Stim ca in zona Radautului este ”marturisitorul” preot Anitulesei.  Dansul ce face cand vede asa ceva? Dar minciuno episcopul (conform Canonului 15 Constantinopol) ce masuri va lua cu acest staret?

Stim ca Sfantul Vasile cel Mare a rupt comuniunea cu episcopul Dianios doar pentru ca acesta a semnat un acord eretic, fara a crede cu adevarat in ce a semnat.

Uitati ce ne spun Sfintii Parinti cu privire la slujirea unui preot ortodox cu ereticii:              

CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII)

Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.                                                                           (7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI)

Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.                                                                                                                                  (11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

In Pidalion la canonul 45 se prevede ca preotul, episcopul sau diaconul daca s-ar ruga cu ereticii sa se afuriseasca, dar daca a dat voie ereticilor sa savarseasca ca si cler ceva sa se cateriseasca: ”Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.”

Talcuire: ‘’ Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon daca numai impreuna s-ar ruga , dar nu si impreuna ar Liturghisi, cu ereticii, sa se afuriseasca. Ca cel ce impreuna se roaga cu afurisitii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie impreuna se roaga cu afurisitii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie impreuna a se afurisi si el, dupa Canonul 10 al acestora-si Apostoli. Iar daca au iertat ereticilor acestora sa lucreze vreo slujire, ca clericii, sa se cateriseasca. Fiindca orice cleric va liturghisi(impreuna liturghisi) cu cel caterisit(precum unii ca acestia sunt si ereticii, dupa Canonul 2 si 4 al Soborului 3) impreuna se cateriseste si el, dupa al 11-lea al Apostolilor. Ca se cuvine pe eretici sa-I uram si sa ne intoarcem fetele despre ei, dar nu candva si sa ne rugam impreuna cu ei, sau sa iertam lor a lucre vreo slujire Bisericeasca, ori ca niste clerici, ori ca niste ierei.’’                                                                                                                                           (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Vcliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).                                                     (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANONUL 58 apostolic (ÎNDATORIREA CLERULUI DE A CATEHIZA ŞI PREDICA)

Episcopul sau presbiterul arătând nepăsare (neglijând) clerului sau poporului şi neînvăţându-i pe aceştia dreapta credinţă, să se afurisească, iar stăruind în nepăsare şi în lenevie, să se caterisească.                                                                                                                 (19 TruL; 11 Sard.; 19 Laod.; 71, 121, 123 Cartag.)

CANONUL 70 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII RELIGIOASE CU IUDEII)

Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul (rândul) clericilor ar posti cu iudeii, sau ar prăznui (ar serba, ar ţine) săr­bătorile cu ei, sau ar primi de la ei darurile de sărbătoare, precum azimele sau ceva de acest fel, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.                                                                                                                      (7, 64, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 29, 37, 38 Laod.; 51, 73, 106 Cartag.)

CANONUL 71 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CULTICE CU PĂGÂNII ŞI IUDEII)

Dacă vreun creştin ar duce untdelemn sau ar aprinde lumânări la tem­plul păgânilor sau la sinagoga iudeilor, în sărbătorile lor, să se afurisească.                                                                (7, 64, 70 ap.; 11, 94 Irul.; 7, 24 Ancira; 1 Antioh.; 29, 37, 38, 39 Sard.; 21 Cartag.)

6 Laod.
ERETICII SĂ NU INTRE ÎN BISERICĂ
Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.
10, 45, 64 ap.; 2, 4 sin. III ec; 9, 32,33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex

 

                     Sfântul Ipolit al Romei:

„Păstorii Bisericii vor ajunge ca lupii. Preoții vor îmbrățișa minciuna. Monahii vor pofti bunurile lumii.”

„15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. 16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. 18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. 19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. 21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Matei, cap. VII)

„6. Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.“ (Epistola a doua a sf. apostol Pavel către tesaloniceni, cap III)

Acest staret Iustin nu este la prima abatere, iar minciuno episcopul Pimen nu ia nici o masura deoarece si acesta este in comuniune cu ereticii.

Anul acesta, acest staret la invitat pe comediantul Constantin Necula la Radauti ca sa aduca hule si sa ia in ras pe cei care doresc cu adevarat sa mearga pe calea lui Hristos.

Observam cum Ionel Malos ameninta si chiar a vrut sa bata niste crestini participanti la conferinta pe motiv ca sunt antiecumenisti.:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/02/19/fiul-unui-fost-protopop-de-radauti-si-slugile-lui-necula-hartuiesc-niste-crestini-participanti-la-conferinta-de-la-radauti/

Acum aproximativ 10 ani a mai fost o slujba ecumenista la gradina zoologica oficiata de preotul eretic Angel Prelipcean : https://www.youtube.com/watch?v=P6orz7EJaFE

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

Gheron Sava ne explica cu argumente din Sfintii Parinti ca nu exista o cale de mijloc intre eretic si neeretic, dupa cum afirma in mod necanonic unii ”teologi”

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

”Să nu acceptăm minciunile lor! Apostolii lui Antihrist sunt foarte diplomaţi! Va fi o schimbare înfricoşată în omenire!” – Staretul Dionisie de la Colciu, Sf. Munte Athos

”Vedeţi, s-a apropiat împărăţia lui Antihrist. Foarte aproape este. De aceea, apostolii lui Antihrist, fiindcă prevăd şi ştiu lucrurile astea – că atâta timp cât Ortodoxia va fi la înălţime şi creştinii vor fi aproape de Dumnezeu, vor respecta sfaturile Bisericii şi ale celor şapte sfinte Soboare Ecumenice făcute de Sfinţii Părinţi, ei nu vor accepta să ia pecetea lui Antihrist, se osârduiesc să ne îngenuncheze. Şi, dacă vor îngenunchea Ortodoxia, sigur că Antihrist va putea cât de curând să împărăţească.
Aşa ne învaţă Sfinţii Părinţii, să nu acceptăm propovăduirea lor, decât numai să respectăm învăţăturile Bisericii. Dar vezi, apostolii lui Antihrist sunt atâta de înţelepţi acuma, diplomaţi, foarte diplomaţi! Nu mai întrebuinţează sălbăticia, cum făceau împăraţii Romei cu creştinii. Atunci, dacă spuneai că eşti ortodox, imediat te omorau, te tăiau, te spânzurau. Acuma, creştinii au alţi duşmani, mai periculoşi, ei cu diplomaţia te doboară. Te „introduc” în aşa fel încât să zici că au dreptate. De aceea trebuie mare băgare de seamă şi să ne rugăm la bunul Părinte Ceresc să ne lumineze,să nu acceptăm minciunile lor. Ceea ce cunoaştem că-i spre dărâmarea Ortodoxiei şi a sufletului nostru cel fără de moarte, acelea să nu le acceptăm. Să nu zicem: „Ei, nu-i nimica asta. Aşa scrie, aşa ne învaţă Biserica, dar nu-i nimic, nu-i chiar aşa mare păcat”.
Dacă zicem că celelalte religii şi secte au dreptate, începem a ne dărâma singuri. Cât putem, cât ştim, cât ne-o înţelepţit harul Sfântului Duh, să respectăm, să ţinem cu sinceritate hotărârea ce o făcut-o însuşi Dumnezeu prin gura Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi. Că uite, sunt mulţi care zic acum:
„Eh, ce? Şi eu am să iau pecetea lui Antihrist, dar sunt creştin, rămân creştin.” Ei, cum eşti tu creştin dacă te pecetluieşte Antihrist? Orice ai spune tu, se poate lucrul ăsta?

–Nu se poate.

Da’ atâta întunecime vine la om că zice: „Na, îi las să pună pecetea pe mine, dar eu o să pun cruce.” Care cruce? Că tu te-ai lepădat de harul Sfântului Duh. Punându-ţi pecetea pe tine e clar că L-ai vândut pre Hristos şi l-ai îmbrăţişat pe Antihrist. De aceea pune el pecetea pe tine.

–Şi „nu tot cel ce va zice Doamne, Doamne, va intra în împărăţia Cerurilor.”

Sigur că da, deci treaba-i clară. Eh!… Ce să facem, părinţilor, suntem în timpurile cele mai critice şi numai Dumnezeu ne poate ajuta. Dar să-I cerem ajutorul. „Neîncetat vă rugaţi”, scrie Sfânta Scriptură, „neîncetat vă rugaţi şi pururea să mulţumiţi”, adică neîncetat să ne smerim înaintea împărăţiei Cerurilor, la Părintele Ceresc.
Şi, dacă cerem ceva şi nu ni se îndeplineşte, să nu zicem: „De ce, Doamne? Cer de atâta timp şi nu-mi dai. De ce?” Nu! Să mulţumeşti, că Dumnezeu niciodată nu face nici o greşeală pe faţa pământului. Niciodată! (10-06-2002)
Duşmanii Ortodoxiei lucrează cu meşteşug satanicesc. Auzi, duşmanii Ortodoxiei dau miliarde de euro să refacă mănăstirile din Sfântul Munte! Este de crezut lucrul ăsta? Adică, eu vorbesc în prostimea mea, în dobitocia mea. Nu s-a întâmplat, de când s-o zidit toate mănăstirile, ca duşmanii Ortodoxiei să facă mănăstire. Vasăzică, toate mănăstirile şi toate bisericile erau făcute de creştini, oameni cu frica lui Dumnezeu; nu chiar duşmanii Ortodoxiei o ajutat mănăstirile. Adică, eu în simplitatea mea spun asta, după cum am găsit în Sfintele Cărţi.
Aşa s-o făcut mănăstirile… nu le mai cunoşti după cum arată acum! De aceea, n-aş socoti că pentru împodobirea monahismului, pentru înflorirea Ortodoxiei s-o făcut atâtea cheltuieli în Sfântul Munte de către cei care nu-s creştini, ca să se refacă mănăstirile. Că vedem de unde vin banii, nu-i aşa?
Vedem, de unde vin? De la cei care nu-s nici creştini sau au alte idei.
Adică, despre lucrurile astea ca oameni vorbim. Le lăsăm în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Dar, după cum ne scriu toate sfintele proorocii ale Sfinţilor Prooroci, ale Sfinţilor Apostoli, ale Sfinţilor Părinţi, în veacul al VIII-lea o să fie schimbări îngrozitoare în toată planeta. Progresează răutatea ca să vină împărăţia lui Antihrist şi celelalte greutăţi: războiul cel mare care o să piardă desăvârşit omenirea şi numai Dumnezeu ştie cine va rămâne pe planetă. Astea sunt proorociile pe care le-am citit la Sfinţii Părinţi. Acuma, Dumnezeu ştie ce va fi. Noi vorbim ce am citit şi ce am auzit de la Sfinţii Părinţi, de la duhovnicii Sfântului Munte. Eh!… Cu Dumnezeu înainte! (08-05-2003)

– Ce părere aveţi de intrarea femeilor în Sfântul Munte? Se zvoneşte că se duc tratative pentru intrarea femeilor în Sfântul Munte.

Vedeţi, Sfinţii Părinţi au spus că în veacul al VIII-lea o să fie multe, multe schimbări, adică multe schimbări contra adevărului. D-apoi conducătorii omenirii sunt toţi ai lumii acesteia. La conducerea omenirii, în Uniunea asta Europeană, este cineva creştin-ortodox ca să lupte pentru adevăr?
Aşa că, noi să facem răbdare şi să ne rugăm Bunului Dumnezeu. Numai cu slobozenia lui Dumnezeu o să se ajungă ca Sfântul Munte să fie călcat de femei, că fără de voia lui Dumnezeu nu se va face nimic.
Dar noi, ca şi creştini, ca monahi din Sfântul Murite, suntem obligaţi să ne facem zi şi noapte datoria ca monahi şi să cerem mila lui Dumnezeu. S-ar putea întâmpla, dar până acuma tot nu cred că… fiindcă aicea sunt oameni sfinţi, şi în Sfântul Munte şi în toată lumea. Dar orice e posibil, sigur. E posibil, pentru că în Uniunea Europeană de-acuma sunt alte legi.

–Aşa este. Aici intervine problema asta cu femeile. Uniunea Europeană vrea să unifice legile în toată Europa.

Dar ce legi? Nu legi, urgii! Auzi dumneata, cele mai înfricoşate păcate, de ţi-i frică numai când le gândeşti, sunt libere, pentru că aşa spun ei! Auzi dumneata! Homosexualitatea o socotesc că-i nimica.
Incet, încet, încet, fiindcă conducătorii sunt de aşa fel, fac propagandă înfricoşată că „nu-i nimica”. Cele mai mari urgii care au fost de când lumea, ei le socotesc o nimica toată. Stăpâneşte Satana pe faţa pământului; de aceea!(Conv. cu pelerini din Bucureşti, 29-05-2003)
Lumea asta e în mâna vrăjmaşului. Conducătorii omenirii întregi nu sunt altceva decât duşmanii Adevărului, ca să facă tot ce-i rău. Dacă o ajuns să dea voie să se căsătorească bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie!… Şi nu numai că le dă voie, dar te şi obligă să le recunoşti căsătoria. Nimenea să nu le spună că nu este voie! Vezi? O luat puterea satanicească desăvârşit controlul. Acuma Biserica ce-o face? Că, după cum aud, în România Parlamentul le-o aprobat. „Dreptul omului!”
Ăsta-i „dreptul omului”, „să fac ce vreau”; asta-i „dreptul omului”! Orice fărădelege ai face, se face pe motiv că-i dreptul omului. Sunt timpurile cele mai critice! Cele mai critice timpuri au început, căci se apropie vremea venirii lui Antihrist. Da. Atâta-i de dărâmată omenirea că nu găseşti om curat pe faţa pământului. Aşa e, sunt timpurile lui Antihrist. Conducătorii s-au făcut ascultători de Satana.

– Dar vedeţi că ei umblă cu diplomaţie. La suprafaţă totul e bine, conducătorii se arată ca şi cum ar fi cei mai mari apărători ai dreptăţii. Cum să înfrunţi viclenia şi minciuna asta?

Ei, cum s-o înfrunţi? Numai cu nădejdea la Dumnezeu! Trebuie răbdare, răbdare… „Cel ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui”, spune destul de clar Sfânta Scriptură. Cel ce va răbda până la sfârşit în Adevăr, sigur că da.
Alt adevăr nu există pe faţa pământului decât Biserica. Toţi sunt vicleni, numai Mântuitorul Hristos e Adevăr. Ăsta-i Adevărul. In lume sunt şi oameni buni şi sfinţi, dar ca oameni alunecă, şi vrăjmaşu-i diplomat şi te înşeală. Te lasă să te sfinţeşti, da’ încet, încet, încet se strecoară, dacă n-ai smerita cugetare, şi se sălăşluieşte în sufletul şi în cugetul tău egoismul. Apoi atuncea ce mai faci din persoana care are egoism? S-a terminat! Cei care conduc lumea caută să-i ameţească pe toţi, să nu mai ştie ce e binele şi ce e răul. Cum poţi să cunoşti adevărul?
Eee!… Numai darul Sfântului Duh, numai darul Sfântului Duh… S-a terminat! Aşa-i, da, s-a terminat!
Greutăţi. Că vezi, atâta-s de şmecheri conducătorii lumii, că ei se apropie de conducătorii Bisericii ca să-i atragă de partea lor. Poţi să răcneşti tu ca un nebun, dacă eşti un simplu om, cine te ascultă? Da’ dacă conducătorii Bisericii ordonă, de-acuma toată lumea trebuie să-i asculte. Şi duşmanii Adevărului se osârduiesc zi şi noapte ca să-i înşele pe conducători. Aşa-i.
Vezi, în primele veacuri, fiindcă nu ţineai credinţa cum zicea împăratul, nu te socotea întru nimic. Te omora ca pe o fiară. Şi atâta amar de mii de oameni o sfărâmat! Aşa o să fie şi acuma! Aşa o să fie şi acuma.(14-07-2003)
Aproape toată lumea, cea mai multă, are o încredinţare aşa, că aici e raiul şi aici e iadul. Despre aceştia nu mai poţi spune că-s oameni apropiaţi de Dumnezeu; sunt oameni care au ajuns mai rău ca dobitoacele.
De aceea, trebuie o atenţie mare. Omenirea a intrat în al VIII-lea veac. Toate Sfintele Scripturi şi toate proorociile proorocilor, ale apostolilor şi ale Sfinţilor Părinţi spun că, odată cu începutul celui de-al VIII-lea veac, va fi o schimbare înfricoşată în omenire, adică omenirea se va schimba toată înspre cel rău. Nu spre apropierea de Dumnezeu, ci spre depărtarea de Dumnezeu.
Că vezi, în timpurile astea, după cum aţi auzit, va fi împărăţia lui Antihrist. Proorocii lui Antihrist cunosc lucrurile, cunosc adevărul că, atâta timp cât Ortodoxia va fi la înălţime, împărăţia lui Antihrist nu poate să împărăţească. Conducătorii de acum ai omenirii sunt cei mai îndepărtaţi de adevăr, căci adevărul este Ortodoxia. Şi, dacă sunt îndepărtaţi de adevăr, proorocii lui Antihrist se înmulţesc şi vor să-l aducă pe Antihrist, după cum scriu Sfintele Scripturi, ca să stăpânească Pământul. Dar noi, care am cunoscut adevărul, să nu ne dăm bătuţi de neadevăr.”

 

Starețul Dionisie — ”Lumea în vremurile de pe urmă” — vol. II

 

SURSA:   

ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Staretul%20Dionisie%20-%20Lumea%20in%20vremurile%20de%20pe%20urma%20II.pdf

Publicat în Evenimente cotidiene importante, Inselari contemporane | Lasă un comentariu

Demascarea rătăcirilor și dezicerea de promotorii lor!

Despre sinaxa de la Beius de pe 11-12 septembrie 2017

Luni și marți (11-12 septembrie 2017) a avut loc o sinaxă la Beiuș (nu a fost națională, pentru că au participat vreo 20 de părinți în prima zi, iar a doua vreo 12). Luni la prânz am ajuns și eu, iar luni seara am plecat (cu pace și cu speranțe mari că adevărul a fost acceptat de toți), căci marți trebuia să plec în cealaltă parte a țării.

Despre ceea ce s-a întâmplat a doua zi vă puteți informa de la cei prezenți, dintre care amintesc pe: pr. Antim Gâdioi, pr. Pamvo Jugănaru, pr. Ioan Ungureanu, pr. Claudiu Buză, pr. Grigorie Sanda, pr. Cosmin Tripon, pr. Ieronim etc. Și eu aștept un răspuns, căci mărturia unuia dintre cei prezenți a doua zi a născut multe îngrijorări (mărturie pe care acum acel preot nu și-o mai susține, pe motiv de uitare).

Ar fi bine ca mărturiile luate să le înregistrați și să le confruntați. Cu siguranță atunci concluziile vor fi clare.

Pr. Claudiu Buză a afirmat în săptămânile dinainte de sinaxă că la această întâlnire se vor rezolva toate problemele. Care sunt acestea? Eu știam de două, însă ele au devenit trei în timpul sinaxei:

a) Ideea că ar exista o părtășie la erezie, ca ceva intermediar între erezie și adevăr, cu aplicabilitate la realitatea că preoții ecumeniști români nu sunt eretici, ci doar părtași la erezie.

b) Expresii precum ”acrivie cu multă dragoste” sau ”acrivie iconomică” (apărute pe site-ul pr. Claudiu)

c) O idee susținută de acest părinte în sinaxă: credincioșii trebuie să facă ascultare necondiționată de duhovnicul lor ”nepomenitor”, căci chiar dacă acesta greșește, ei nu au de suportat nici o consecință negativă; deci afirmă un fel de ”infailibilitate a nepomenitorului.”

Să nu uit: în prima zi am luat atitudine împotriva cuvântului ”nepomenitor”, care nu mi-a plăcut niciodată (l-am folosit mai sus doar pentru a cita pe pr. Claudiu). S-au propus câteva variante: pomenitor întru adevăr, pomenitor ortodox sau simplu – ortodox.

Cu toate că în sinaxă problema s-a pus de către unii din cei prezenți: hai să rezolvăm ”problema personală” între părinții Claudiu și Ciprian sau cum a putut oare un fiu duhovnicesc să se ridice împotriva duhovnicului său, realitatea nu este așa. Cu mâhnire a trebuit să constat următoarele lucruri:

a) constatarea amară a lipsei de pregătire teologică a lui Mihai Silviu Chirilă, atât la nivel oficial (a recunoscut că nu și-a susținut teza de master în teologie ortodoxă), cât și în situația de la Beiuș (când a refuzat să stea cu noi la masă în toiul discuțiilor, dar apoi spre seară a afirmat că ”el nu a înțeles absolut nimic”);

b) afirmația unor părinți că pe ei nu îi interesează aspectele teologice, dogmatice, ci doar pe cele pastorale.

Mulți m-au acuzat adesea că mă pripesc. Îmi cer iertare dacă am smintit pe cineva.

Au trecut aproape două săptămâni și tăcerea ”asurzitoare” referitor la ce au hotărât părinții (vreo 12) prezenți a doua zi a devenit din ce în ce mai concludentă. Acum se afirmă prin sms-uri că ”fiecare preot va spune la spovedanie cele hotărâte acolo.” Dar noi, cei absenți, de ce nu aflăm ce anume s-a hotărât? La sesiunea de comentarii poate vom primi și vreun răspuns.

Referitor la cele trei probleme teologice enumerate mai sus (conform unei discuții avute cu Gheron Sava, asemenea probleme au apărut și în Grecia, însă ce este de făcut vom prezenta în finalul articolului):

a) Nu există vreo a treia stare, între erezie și adevăr. În acest sens am prezentat un studiu al lui Gheron Sava, un text elocvent al pr. Ioan Miron și mărturia pr. prof. Sebastian Ardelean, alături de ceea ce am prezentat personal din opera Sf. Vasile cel Mare și a Sf. Ioan Gură de Aur (un studiu complet va fi prezentat în câteva zile, aici fiind doar un articol de informare). Mai mult, un părinte din Moldova mi-a spus că discutând cu pseudo-mitropolitul Teofan al Moldovei, acesta din urmă l-a întrebat dacă îl consideră eretic; părintele respectiv – care auzise pe la Rădeni vehiculată ideea ”părtășiei” – a spus că ”sunteți părtaș la erezie”. Răspunsul lui Teofan: ”nu există părtășie la erezie, ori sunt eretic ori nu.” Deci, dacă înșiși ecumeniștii fervenți spun despre ei ceea ce sunt, noi ambalăm erezia la pachet, îi punem fundă și o numim ”părtășie”?

b) Nu există între acrivie și iconomie ceva care să le identifice. Părintele Sava îmi spunea că, cu toată acrivia pe care noi o mărturisim, conform Sf. Teodor Studitul nici măcar închinarea la sfintele moaște nu ar trebui să îi mai îndemnăm pe oameni să o facă în ”bisericile” ecumeniste. Aceea ar fi acrivia patristică, plină de dragoste. Însă pr. Claudiu – sub îndrumarea ”teologică” a lui M. S. Chirilă – i-a depășit pe Sfinții Părinți?!

c) ”Infailibilitatea nepomenitorului” este o mare înșelare. Nu există legătură mai strânsă decât cea între părintele duhovnicesc și ucenicii lui. Dacă el cade, ei vor rămâne în picioare? Este o învățătură eronată din punct de vedere pastoral și teologic.

Cu toții ne-am dori să fie unitate, însă în adevăr. Sunt unii care spun că se smintesc că nu este unitate între noi. Așa-i, este simplu să stai pe margine și să ”contempli” sau să judeci lupta altora. Unii creștini au impresia că preoții trebuie să fie mărturisitori, iar ei să stea la căldurică, să fie ucenicii unui om ”MARE” și cu asta, gata, mântuirea este aproape, fără să sufere, să fie prigoniți, batjocoriți, ridiculizați, ci să stea în ”pace.” În acest caz, asemenea ucenici sunt într-o înșelare mai mare decât a îndrumătorului lor.

Atât de nepotrivit a fost comportamentul lui M. S. Chirilă la sinaxă față de tot ceea ce am spus (nu de la mine, ci de la Părinții Ortodoxiei), cât și față de persoana mea (astfel încât unul dintre părinți l-a întrebat la un moment dat cum își permite să vorbească astfel cu un preot) încât prin prezentul articol, alături de părinții care au combătut ideile neortodoxe expuse pe scurt mai sus, mă dezic și eu de concepțiile lipsite de fundament patristic ale lui M. S. Chirilă și sunt total împotrivă ca el sau cei de un gând cu ei să ne reprezinte în vreun fel și în vreun loc, în țară sau în străinătate, la vreo adunare interortodoxă sau panortodoxă.

De asemenea, mă dezic total de învățăturile eronate ale pr. Claudiu Buză și nădăjduiesc în îndreptarea lui.

Dacă se adeverește că în a doua zi la Beiuș s-au pus bazele unei ”structuri paralele” – lucru împotriva căruia în mod categoric am fost în seara primei zile – atunci lucrurile sunt și mai clare. Tăcerea referitoare la ”cele hotărâte” la Beiuș nu are absolut nici o legătură cu Duhul Adevărului, ci cu ”tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Dacă aceste ”structuri” nu mai sunt recunoscute acum, atunci este foarte bine, adevărul a biruit.

Lupta continuă, de acum sinaxele la care voi participa nădăjduiesc să fie la fel de frățești și de cu bun simț ca și cele de 15 luni de zile încoace. Nu accept decât ca în mijlocul nostru să fie Hristos, iar cei care ducem această luptă nădăjduiesc să fim conștienți de crucea foarte grea pe care ne-am asumat-o nu pentru a deveni vedete, ci pentru jertfă.

Acest scurt articol va fi urmat de lămuririle teologice pe larg promise, de o viitoare vizită a lui Gheron Sava și de tot ce ne va învrednici Dumnezeu să facem și să suferim spre slava Lui.

Cu responsabilitate preoțească și pastorală,

pr. Ciprian Staicu

Sursa

Publicat în Evenimente cotidiene importante, Inselari contemporane | 1 comentariu

In raspunsul la minicatehism sunt unele contraziceri si nelamuriri

Mai jos prezint contrazicerele unor texte din raspunsul la minicatehism scris de teologul Mihai Silviu Chirila . Acest  articol nu are rolul de a denigra sau tulbura pe cineva ci de a prezenta adevarul in lumina Sfintilor Parinti.

https://saccsiv.wordpress.com/2017/09/08/teologul-mihai-silviu-chirila-raspuns-la-minicatehismul-ecumenist-editat-de-catre-patriarhia-romana/

Noi stim ca au fost atatea sinoade care au combatut erezia ecumenismului, plus Sfinti precum Sf Iustin Popovici, deci nu mai este nevoie de inca un sinod care oricum nu o sa mai fie deoarece nu mai sunt ierarhi care sa se impotriveasca ereziei . Asteptarea unui  sinod care sa combata ceea ce a fost déjà combatut nu face altceva decat sa adanceasca indoiala si caderea multora.

  • Despre întreruperea pomenirii
  1. Se împlinesc condițiile cerute de canonul 15 I-II pentru întreruperea ierarhilor părtași la pseudosinodul din Creta?

,, Da. Dincolo de tetrapilectomia pseudoteologică a apărătorilor pseudosinodului din Creta, prin care se încearcă, fără succes, demonstrarea faptului că acesta nu a dat nicio dogmă nouă, nu a schimbat canoanele, nu a adoptat nicio erezie etc., în cadrul acestei adunări s-a legiferat la cel mai înalt nivel de decizie ortodox participarea Ortodoxiei la erezia eclesiologică a ecumenismului, care, așa cum s-a văzut mai sus, încearcă un sincretism religios creștin care nu ține seama de condiția sine qua non a mărturisirii lui Hristos: păstrarea cu orice preț a dreptei credințe, ca singură garanție a unei relații reale cu Dumnezeirea și cu harul divin, prin conlucrarea cu care se obține mântuirea și îndumnezeirea după har a omului. Urmând firul gândirii Sfântului Grigore Palama, care îi numește pe eretici atei deoarece dumnezeul la care se închină ei nuexistă, putem afirma că ecumenismul dorește să creeze o Biserică inexistentă, care să se închine unui dumnezeu inexistent.”

Aceste fraze bifate de mine cu albastru, explică destul de clar că,în Creta s-a legiferat erezia ecleziologică a ecumenismului, iar ereticii ce au semnat acele documente, nu au păstrat dreapta credință, singura garanție a unei relații reale cu Dumnezeirea şi cu Harul Divin.Pe scurt: ereticii nu mai au nici o relație cu Dumnezeu, nici cu Harul Său.

Să vedem ce scrie în altă parte cu roşu, în contradicție cu cele de mai sus. La pag.63:

  1. Se cuvine ca mirenii să întrerupă comuniunea bisericească cu episcopii eretici?

,,Practica bisericească în această materie arată că unul dintre motivele întreruperii pomenirii ierarhului eretic este determinarea lui să revină la Ortodoxie, prin observarea reacției populare față de erezia pe care o propovăduiește. Prin întreruperea comuniunii bisericești nu se contestă existența harului în Biserica Ortodoxă sau validitatea Sfintelor Taine, ci se manifestă respingerea de către pliroma Bisericii a părtășiei la erezia propovăduită de episcop și dorința de a primi Sfintele Taine cu vrednicie, spre luminare, nu spre osânda la care condamnă împărtășirea cu Sfintele Taine din mâna celor care sunt indiferenți față de apariția unei erezii în Biserică și de distorsionarea adevărului mântuitor de credință.”

  • Altă neconglăsuire cu el însuşi:
  1. Se cuvine ca mirenii să întrerupă comuniunea bisericească cu episcopii eretici?

,,Sfinții Părinți recomandă poporului să nu frecventeze bisericile preoților și ierarhilor eretici. Sfântul Gherman al II-lea, patriarh al Constantinopolului (1222-1240) îndeamnă: “Îi conjur pe toți mirenii, toți câți sunteți fii adevărați ai Bisericii Sobornicești Ortodoxe, să plecați cât se poate de grabnic de la preoții care s-au supus latinilor, și nici la biserică să nu vă adunați cu ei, nici să luați vreo binecuvântare din mâinile lor. Este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu în casele voastre singuri, decât să vă adunați în biserică dimpreună cu cei ce au cuget latin. Altfel,veți suferi aceeași osândă ca și ei”

Şi altundeva la pag.64:

  1. Ce riscă cei ce rămân în comuniune cu episcopul eretic?

,,Episcopii, preoții și mirenii care, cunoscând erezia respectivă, rămân în comuniune cu episcopii mărturisitori ai acesteia riscă să fie părtași la această erezie și să fie condamnați înaintea lui Dumnezeu cu aceeași pedeapsă cu care vor fi condamnați cei ce o propovăduiesc.”

Iar în altă parte omite sau expune textul necomplet: La pag.:66

  1. Au ieșit din Biserica Ortodoxă cei care au întrerupt pomenirea ierarhului eretic?

,,...Suntem în comuniune cu Bisericile locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora, precum și cu preoții și credincioșii care au întrerupt comuniunea cu episcopii care le acceptă…”

Deci aici  se spune că suntem în comuniune şi cu cei ce pomenesc un minciuno-episcop eretic, şi cu cei ce au oprit pomenirea.Asta trebuia să fie fraza completă.Nu?

  • Altă nedumerire la pag.61-62:
  1. Se împlinesc condițiile cerute de canonul 15 I-II pentru întreruperea ierarhilor părtași la pseudosinodul din Creta?

,,Prin urmare, episcopii semnatari la Creta au aprobat participarea la erezia ecumenistă, erezie condamnată de gândirea sfintelor sinoade și a sfinților Părinți din vechime, deoarece ecumenismul atacă eclesiologia stabilită de aceștia, reunind sub umbrela sa toate ereziile moderne, care sunt reeditări ale ereziilor primului mileniu, dar și de sinoade locale (ex. Sinodul ROCOR) sau Sfinți Părinți contemporani (Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Aghioritul și mulți alții).”

Iar în altă parte scrie: la pag. 64:

  1. Ce riscă cei ce rămân în comuniune cu episcopul eretic?

,,Episcopii, preoții și mirenii care, cunoscând erezia respectivă, rămân în comuniune cu episcopii mărturisitori ai acesteia riscă să fie părtași la această erezie și să fie condamnați înaintea lui Dumnezeu cu aceeași pedeapsă cu care vor fi condamnați cei ce o propovăduiesc. În cazul în care vor continua să fie fideli acelor episcopi eretici după condamnarea și caterisirea lor de către un sinod ecumenic ortodox, riscă să devină o grupare eretică în afara Sfintei Biserici Ortodoxe.”

Nota noastra:Noi stim conform Sfintilor Parinti ca un preot eretic se cateriseste singur din momentul inceperii acceptarii ereziei. Uitati ce spun Sfintii:

Un episcop care a devenit eretic, nu mai este episcop, iar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile care îl pomenesc pe el, să primească „darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții in afara Bisericii. (Sf.Ignatie Teoforul în Scrisoarea sa către cei din Filadelfia).

”orice pomenire a unui patriarh eretic înseamnă auto-excluderea din Biserica Sobornicească și din comuniunea cu ea.”  (Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mediator între Răsărit şi Apus, pag.184). „De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te,
Știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Epis Tit 3;10-11) Sfântul Apostol Pavel.

După condamnarea ereticilor de atâtea sinoade , mai trebuie oare şi un sinod ecumenic  ortodox, ca să mai ştim dacă mai sunt în Biserică sau nu?

Noi aşteptăm comentariile dumneavoastră, plus corecturile de rigoare.

Un Ieromonah.

Publicat în Ecumenism, Uncategorized | 3 comentarii

Cine are voie sa predice si cine nu?

CANONUL 64, SINODUL  VI  ECUMENIC 
Cum că nu se cuvine mireanului a porni cuvânt în public, sau a învăța, însușindu-și de aici lui-și dregătorie dăscălească, ci a urma rânduirii celei predate de Domnul, și a deschide urechea la cei ce au luat Darul învățătorescului cuvânt, și a se învăța de la dânșii cele dumnezeești. Că într-o Biserică osebite mădulare a făcut Dumnezeu, după glasul Apostolului.

Pe care Teologul Grigorie arătat tâlcuind pe rânduiala cea întru aceasta o arată zicând: „Pe această rânduială să o cinstim fraților, aceasta să o păzim. Unul oricare fie ureche. Iar altul limbă; unul mână, iar celălalt altceva. Acela învețe, iar acesta învață-se; și după puține; și cel ce se învață (fie) întru bună supunere, și cel ce dă întru blândețe; și cel ce slujește întru osârdie; să nu fim toți limbă, parte cea prea-gata; că, au doar, toți sunt Apostoli? Au doar, toți prooroci; au doar, toți tâlcuitori? Și după oarecare: Ce te faci pe tine păstor oaie fiind? Ce te faci cap, picior fiind? Ce te apuci a comendui oști, fiind rânduit între soldați? Și aiurea înțelepciunea poruncește: nu fi grabnic în cuvinte, nu te întinde împreună cu bogatul, sărac fiind; nu căuta a fi mai înțelept decât cei înțelepți. Iar de se va prinde cineva strămutând Canonul acesta, patruzeci de zile să se afurisească.
TÂLCUIRE
Oprește Canonul acesta pe tot mireanul a nu învăța în arătare, și în Biserică, ci mai vârtos el învață-se de la cei ce au luat darul învățăturii. Căci precum într-un trup se află osebite mădulare, precum zice Pavel, așa și într-o Biserică se află osebiți oameni, după rânduiala ce Dumnezeu o a dat fiecăruia. Precum Teologul Grigorie tâlcuind cuvântul Apostolului zice, că altul este în Biserică ureche, altul limbă, altul mână, și altul altceva mădular, nu toți sunt limbă, adică învățători, nici toți Apostoli, nici toți prooroci. Deci, omule, tu oaie fiind, ce te faci păstor? Picior fiind, ce te faci cap? Soldat fiind, ce te apuci a te face general de oști? Zice și Solomon: Nu fi lesnicios a vorbi, nici sărac fiind, să te întreci cu cei bogați, nici căuta a te face mai înțelept între cei înțelepți. Iar care va face afară de Canonul acesta, să se afurisească pe 40 de zile. De va fi însă vreun mirean iscusit în cuvânt, și cu chip cucernic, nu se oprește de a răspunde și a învăța îndeosebi (în particular) pe cei ce îl întreabă, că vor fi zice toți învățați de Dumnezeu; în ce chip grăia și Apolos, și învăța cele pentru Domnul, cu toate ca numai botezul lui Ioan știa, și Achila și Priscila, cei ce au învățat pe acestași Apolos mai cu scumpătate calea lui Dumnezeu.
PIDALION  p 290
Editura Credința strămoșească  2013.

Publicat în Sfaturi folositoare | 2 comentarii

Lupta impotriva ecumenismului nu se reflecta in fapte ci ramane la stadiul de vorbe

Nota redactie: Observam cu durere ca ”marturisitorii” romani nu mai doresc sa publice scrisoarea parintelui Sava,

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/08/26/scrisoarea-lui-gheron-sava-catre-marea-lavra-din-muntele-athos/

din diferite motive, unul ar fii ca e prea dura, altul ar fii ca anumiti lideri antiecumenisti de la bun inceput nu au fost deacord cu o asa atitudine si au raspandit peste tot informatia cum ca mirenii si nici preotii fara un sinod nu au voie sa ii nege pe acesti ierarhi eretici fiindca doar un sinod ii poate caterisi si pana atunci ei sunt ierarhii nostrii. Nici pana in ziua de azi acesti lideri nu au adus argumente de la Sfintii Parinti la asemenea afirmatii. Uitati ca am gasit noi dovezi la Sfintii Parinti care ii contrazic pe acesti lideri. Uitati ce spun Sfintii mai jos in privinta preotilor , a ierarhilor si chiar a mirenilor care doar vorbesc impotriva ecumenismului dar fapte zero.

Sunt unii duhovnici nepomenitori care sustin ca se mai poate merge la pomenitori fiindca au har. Uitati ce spune Sf Vasile cel Mare cu privire la acest lucru. Alti duhovnici incurajeaza crestinii sa ia anafura, aghiazma de la pomenitori.

Multi nu inteleg ca sinoadele nu au puteri Dumnezeiesti ci doar confirma ceea ce a decis Hristos , ierarhii  care au o viata curata prezenti la un sinod cu adevarat sfant sunt luminati de Duhul Sfant si transmit poporului adevarul revelat de Dumnezeu, nicidecum nu ei caterisesc. Cei cazuti din dreapta credinta singuri se caterisesc si se anatemizeaza din momentul neascultarii de canoane, fara nici un sinod. Sinodul doar confirma. Ideea de a astepta in zilele noastre un sinod adevarat este o mare capcana deoarece nu are cine sa il mai faca si atunci toti raman la stadiul de asteptare si nu mai trec la fapte.

Sfântul Vasilie cel Mare
„Tainele” ereticilor necondamnați de un Sinod Ortodox, nu sunt valide, mai mult, aceste „Taine” sunt „spre surparea credinței”, ceea ce înseamnă că aceia care socotesc ca fiind valide asemenea „Taine” sprijină surparea credinței, lovind astfel la temelia Bisericii. Pentru Sfântul Vasilie cel Mare, cei care socotesc valide asemenea „Taine” sunt vinovați de „sânge”, deoarece îi pot duce la pierzare pe cei pe care-i smintesc printr-o asemenea idee.(PSB Vol 12 pag 499)
Că ducerea în rătăcire a altora poate fi comparată cu vărsarea de sânge o arată și Sf.Grigorie de Nazianz, zicând despre sine că, dacă ar propovădui învățături care contrazic „Cuvântul Adevărului” atunci, „am să mă păgubesc pe mine însumi și am să mă pierd, pt că am să vărs sânge nevinovat al unor suflete nevinovate, suflete ce mi se vor cere din mâinile mele”.(Sf.Grigorie de Nazianz-Tratat despre Preoție pag 199).

Sfântul Teofan Zăvorâtul:
„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.”

Un episcop care a devenit eretic, nu mai este episcop, iar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile care îl pomenesc pe el, să primească „darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții in afara Bisericii. (Sf.Ignatie Teoforul în Scrisoarea sa către cei din Filadelfia).

”orice pomenire a unui patriarh eretic înseamnă auto-excluderea din Biserica Sobornicească și din comuniunea cu ea.”  (Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mediator între Răsărit şi Apus, pag.184).

Sfântul Maxim Mărturisitorul
În acest caz avem pilda Sfântului Theodor Studitul care a fost exilat și alungat din Mănăstirea sa din Constantinopol pentru că mustra ereziile iconoclaștilor. Atunci au venit ucenicii săi și i-au spus: ”Dar bine Parinte, să lăsăm noi acum Mănăstirea noastră, să lăsăm liniștea noastră, și să mergem în exil?” Iar el le-a răspuns: ”Apostolatul nostru, misiunea noastră de monahi, nu este să apărăm pietrele și clădirile, ci să apărăm Credința noastră, să ne salvăm, și să ne mântuim sufletele.”

”Străjerii Mei sunt orbi cu toții, ei nu înțeleg nimic. Toți sunt câini muți care nu pot să latre. Ei visează, stau tolăniți și le place să doarmă. Aceștia sunt câini hrăpăreți care nu se mai satură, sunt pastorii care nu pricep nimic. Toți umblă în căile lor și se silesc pentru câștigul lor (Isaia 56,10-11).

„De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te,
Știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Epis Tit 3;10-11) Sfântul Apostol Pavel.

EPISTOLA CĂTRE GALATENI 
8. „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie ANATEMA!
9. Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit, să fie ANATEMA”   cap. 1
Sfântul Apostol Pavel.

Publicat în Uncategorized | 3 comentarii

Scrisoarea lui Gheron Sava catre Marea Lavra din Muntele Athos

Mai întâi de toate, noi Îi mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne învrednicește să ne mărturisim credința în fața oamenilor și chiar să fim prigoniți și surghiuniți pentru ea. Și de aceea le mulțumim părinților lavrioți (din Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte Athos – n.trad.) căci, cu toate că se dovedesc a fi ei înșiși trădători ai lui Hristos și străini față de El, ne fac pe noi, nevrednicii și păcătoșii, să fim mărturisitori, prin prigoana pe care o exercită împotriva noastră.

Mulți vor considera această scrisoare ca una dură și extremă. Și totuși, ea a fost scrisă întru adevăr și cu dragoste, pentru că atunci când boala este în etapa ei finală, atunci bisturiul trebuie să taie până la os, poate că așa se va recăpăta vindecarea dorită. Cu toate că cred că dragii mei părinți lavrioți – în toate celelalte chestiuni – deja au murit în cele referitoare la credință și ”că este mai lesne odgonului să intre prin urechile acului decât să intre un lavriot în Împărăția lui Dumnezeu” (vezi Μarcu 10, 25), totuși, cine știe, și astăzi se mai întâmplă minuni.

Părinții Sfintei Mănăstiri Marea Lavră au depășit orice măsură, luând poziția de prigonitori ai părinților care duc lupta cea bună pentru credința noastră apostolică și moștenită de la Sfinții Părinți și în felul acesta ei au devenit renegați ai Ortodoxiei și trădători ai lui Hristos.

Ei susțin, deja pe față, că patriarhul Bartolomeu este un om ”sfânt”, că noi nu putem să ajungem nici la degetul lui mic, că cel care este împotriva lui și a ceea ce face el, ascultă de satana și este în afara Bisericii și nu se poate mântui!!!

Bieți părinți lavrioți, nu ați citit oare niciodată că ”cel care strică credința printr-o rea învățătură, va fi aruncat ca un spurcat în focul cel nestins alături de cel care îl ascultă?” (Sfântul Ignatie Teoforul, în P.G, volumul 5, coloana 657)

Nu înțelegeți că atentați la tradiția Apostolilor urmând și pomenind pe Bartolomeu Arhondonis, masonul, ereticul și antihristul vrăjmaș al lui Hristos și, prin urmare, vă lepădați de Domnului Însuși? Nefericiților, nu ați citit niciodată în Evanghelie cuvintele Mântuitorului care ne spune: ”Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, iar cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel Ce M-a trimis pe Mine” (Luca 10, 16)?

Nu ați citit niciodată în viețile sfinților că TOȚI, ABSOLUT TOȚI întrerupeau comuniunea, chiar și cu ereticii încă nejudecați?

Nu cunoașteți că ”cel care vrea să se mântuiască, mai înainte de toate trebuie să păstreze în el credința cea sobornicească, iar cel care nu o va păstra sănătoasă și neîntinată va fi fără îndoială osândit în veacul cel viitor” (Sfântul Athanasie cel Mare)? Nu înțelegeți încotro vă îndreptați și spre ce îi călăuziți și pe cei care vă urmează, adică în iadul lavrioților celor blestemați (afurisiți)?

Oare nu ați fost atenți atunci când citeam sinaxarul celor 26 de Cuvioși Mucenici de la Mănăstirea Zografu, care au fost anunțați de către Cuviosul Gavriil de venirea împăratului eretic filo-unionist, în urma visului în care a văzut-o pe Maica Domnului, care i-a spus următoarele: ”Mergi degrabă la mănăstire, anunță-i pe frați și pe stareț că se apropie vrăjmașii mei și ai Fiului meu. Așadar, cei care sunt slabi cu cugetul, să se ascundă și să aștepte cu răbdare până va trece ispita. Iar cei care își doresc să dobândească acum cununi martirice, să rămână în mănăstire.” Iar acum, când avem cu patriarhul Bartolomeu o situație mai gravă decât cea din timpul patriarhului Vekkos, voi vă alăturați acestui vrăjmaș al Maicii Domnului. Și ați fi vrut să vă urmăm și noi atunci când mi-ați scris să reîncep pomenirea ”cinstitului nume al Preafericitului Patriarh” care luptă atât de mult pentru credința noastră ortodoxă!!!

Și acum îndrăzniți să îl prigoniți pe Gheron Evstratie ieromonahul, la măsura căruia cu adevărat nu puteți să ajungeți nici până la degetul lui mic, pentru că a îndrăznit și a mărturisit adevărul, întrerupând pomenirea  antihristului Bartolomeu? Voi îl prigoniți și îl alungați din mănăstire, după 50 de ani de slujire neîntreruptă și neobosită și de viață fără cusur, în situația în care există oameni în mănăstire care fac de rușine Evanghelia prin viața lor? (Pune, Doamne, strajă gurii mele!)

Urmându-i pe Sfinții Părinți, Gheron Evstratie a întrerupt pomenirea pentru că ”tot cel care vorbește împotriva celor poruncite, chiar dacă ar face ceva de valoare sau ar posti sau ar trăi în chip neprihănit sau ar face minuni sau ar profeți, să îți fie ție ca un lup în piele de oaie care vrea cu ură nimicirea oilor.” (Sfântul Ignatie Teoforul, în P.G., volumul 5, coloana 912). Însă voi vă preferați locurile voastre, mulțumindu-vă cu capul vostru, Bartolomeu Arhondonis, nu cu Hristos, câștigându-vă un loc în iad cu ceilalți eretici și cu prietenii voștri, monahii lavrioți apostați cei blestemați, din vremea patriarhului Vekkos.

Voi ne prigoniți pe noi toți care urmăm tradițiile și poruncile Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu, spunând că noi creăm schismă și că ne scoatem pe noi înșine în afara Bisericii, că nu avem taine valide, astfel voi blasfemiind împotriva Sfântului Duh, numai și numai pentru faptul că am întrerupt comuniunea cu ereticii și nu îi urmăm în căderea ereziei. Noi, turma cea săracă și mică, preferăm să urmăm Sfânta Tradiție cea continuă a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, fiind astfel următori ai Sfinților Părinți.

Praznicele și donațiile evreo-masonilor nu v-au lăsat timp să citiți că: ”Cel care tace la vreme de necredință este vinovat pentru sângele celor care păcătuiesc” (Sfântul Vasile cel Mare, în P.G., volumul 31, coloana 1257) și că: ”Pe cel care se preface că mărturisește credința dreaptă, însă este în comuniune bisericească cu cei cu cuget eretic (cu cei care se împărtășesc și se roagă împreună cu ereticii, așa cum sunt ecumeniștii astăzi), să îl sfătuiești să se țină la distanță de o astfel de obișnuință a comuniunii; iar dacă o va înceta, să îți fie ție ca un frate; dacă însă insistă să discute în contradictoriu (noi nu avem un asemenea obicei), atunci să te îndepărtezi de el (și să îl ajute mila Domnului și să îi dea pocăință)” (în Ε.P.Ε. – Ellines Pateres tis Ekklisias, volumul 12, 400, 31).

Vă dovediți a fi potrivnici sfinților, fiindcă nu numai că nu primiți învățăturile Sfinților, însă săvârșiți și cele opuse față de aceștia. Astfel, în vreme ce Sfântul Ioan Gură de Aur ne spună că ”cei care se împărtășesc (se află în comuniune) cu ereticii sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu” (în P.G., volumul 99, coloana 1048), voi însă îl pomeniți pe Bartolomeu, ca unul care cică drept învață cuvântul adevărului. Părinților, să fim serioși, a existat vreodată un om care să rostească atâtea și atâtea blasfemii precum Bartolomeu? În afara faptului că aceste blasfemii sunt cunoscute de toți, eu am depus un memoriu care le cuprinde și în actele mănăstirii Marea Lavră când eram în conducerea acesteia.

Cu toate că Sfântul Simeon Noul Teolog ne dă următoarea poruncă: ”pe nici un cleric a cărui credință, ale cărui cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu îl primim în casa noastră, ci să ne dezgustăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă ar învia morți și ar face mii de minuni” (în Cuvântul al VI-lea), voi îi primiți pe ereticii ecumeniști ca pe părinții și ierarhii voștri. Așa să fie! Însă să știți că în felul acesta voi vă închinați satanei.

Sfântul Grigorie Palama, care a fost și lavriot, ne spune: ”Cei care sunt ai Bisericii lui Hristos, sunt ai adevărului, iar cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos” (Opere, volumul al II-lea, p. 627), ”căci creștinismul nu se definește prin anumite persoane, ci prin adevăr și exactitatea credinței pe care noi să o urmăm” (ibidem). Voi dezonorați amintirea lui crezând că îl cinstiți, făcând exact cele opuse față de ceea ce el ne învață.

Noi ”ne împărtășim cu cei pe care îi pomenim și îi pomenim pe cei cu care noi ne împărtășim  (Sfântul Dositei, patriarhul Ierusalimului). Căci ”ereticii au naufragiat cu totul în cele referitoare la credință și s-au înecat în gândurile lor, căci comuniunea ereziei i-a surpat cu totul” (Sfântul Teodor Studitul, în P.G. volumul 99, coloana 1116A). Pentru noi ”lipsa exterioară de comuniune ne apără de înstrăinarea interioară”  (Sfântul Nectarie, mitropolitul Pentapolisului, Despre relația cu ereticii, Editura Panagopoulos).

Am folosit Canonul al 15-lea al Sinodului I-II Constantinopol din vremea Sfântului Fotie cel Mare și Canonul 31 Apostolic, însă mă îndoiesc că știți măcar că există astfel de canoane. Nu îndrăznesc să vă vorbesc teologic, pentru că singurul lucru pe care știți să îl faceți este să vociferați, să blestemați și să calomniați. Acest lucru l-ați învățat o viață întreagă, în mănăstirea Marea Lavră.

Cele de mai sus le fac cunoscute public, ca să nu poată nimeni să mă acuze de minciună, căci puteți foarte bine să le infirmați. Dacă veți încerca însă să o faceți, vă așteaptă o mare surpriză. Nu o spunem care este, căci atunci încetează a mai fi surpriză.

Știu că spuneți că voi dețineți adevărul și că vă aflați în Biserică și nu sunteți înșelați și că toți ceilalți sunt înșelați în afară de voi. Să știți că vi se potrivesc întru totul cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: ”Devreme ce tu zici: sunt bogat și m-am îmbogățit și de nimic n-am nevoie! Și pentru că nu știi că tu ești cel ticălos și vrednic de plâns și sărac și orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc ca să te îmbogățești și veșminte albe ca să te îmbraci și să nu se dea pe față rușinea goliciunii tale și alifie ca să-ți ungi ochii și să vezi” (Apocalipsă 3, 17-18).

Domnul Hristos știe că mă rog în fiecare zi pentru deșteptarea și pentru întoarcerea voastră la credința noastră ortodoxă. Însă dacă în pofida nădejdii pe care o am, veți urma calea pe care ați ales-o, vă sfătuiesc să vă faceți rost de o donație evreiasco-masonică pentru lărgirea peșterii în care au fost puși cei afurisiți (blestemați), apostații din vremea patriarhului filo-latin Vekkos, pentru că nu cred că peștera vă va încăpea pe voi toți.

Cu mărturisire adevărată și sinceră,

Gheron Sava, monah lavriot ortodox

Sursa – https://katanixis.blogspot.ro/2017/08/blog-post_32.html?m=1

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | 2 comentarii