Sfantul Marcu Evghenicul al Efesului nici dupa moartea sa nu doreste comuniune cu preotii si ierarhii eretici

untitled

Ultimele cuvinte ale Sfantul Marcu Evghenicul al Efesului:

”Vreau să-mi spun mai pe larg părerea, mai ales acum, când mi se apropie sfârşitul, ca să fiu în acord cu mine însumi de la început până la sfârşit şi să nu pară unora că una ziceam şi alta ascundeam în cugetul meu, care era firesc să se dezvăluie în ceasul acesta al dezlegării mele. În legătură cu patriarhul, spun ca nu cumva să cugete – poate sub pretextul unei cinstiri faţă de mine – să trimită la înmormântarea acestui smerit trup al meu sau şi la parastasele făcute pentru mine pe oarecare dintre arhiereii lui sau din clerul lui sau pe careva din cei care sunt în comuniune cu el să se roage împreună sau să se adune cu preoţii din partea noastră, care sunt chemaţi la unele ca acestea, crezând că într-un oarecare fel accept, chiar şi în ascuns, să fiu în comuniune cu el. Şi ca nu cumva tăcerea mea să dea de bănuit un oarecare pogorământ celor ce nu ştiu bine şi în adâncime scopul meu, spun şi mărturisesc înaintea multor bărbaţi vrednici care sunt de faţă că nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtăşia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici în timpul vieţii, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut şi dogmele latineşti pe care le-a primit şi el, şi cei dimpreună cu el, şi pentru apărarea cărora [dogmelor latine] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu preţul răsturnării dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt pe deplin încredinţat că, pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii. Şi de aceea zic: după cum în toată viaţa mea am fost despărţit de ei, aşa şi în vremea ieşirii mele, şi încă şi după plecarea din viaţă mă lepăd de părtăşia şi de unirea cu ei şi, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, nici la înmormântarea mea, nici la parastasele pentru mine, însă nici dacă acestea sunt făcute pentru vreun altul dintre ai noştri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noştri. Căci aceasta înseamnă a amesteca cele de neamestecat. Şi trebuie ca aceia să fie în tot chipul despărţiţi de noi până când Dumnezeu va da Bisericii Sale buna îndreptare şi pacea.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ecumenism, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s