Feriti-va de noile invataturi promovate de tot felul de teologi si de siteuri precum ortodoxinfo, saccsiv,sinodul talharesc etc..

Din aceste invataturi noi fac parte: ”partasia la erezie”(adica ceva intermediar intre ortodox si eretic), faptul ca ”marele teolog” Silviu Chirila ne explica ca trebuie sa ascultam de ceea ce zice majoritatea si nu de ceea ce ne invata Sfintii.  Tot acest distins teolog organizeaza sinaxe fara sa ceara binecuvantarea si sfatuirea parintilor; mai nou, dansul, impreuna cu inca cativa preoti nepomenitori care au adoptat cugetele sale neconforme cu invataturile Sfintilor Parinti, doresc sa faca o sinaxa unde sa fie implementata o rezolutie care nu are nicio legatura cu Sfintii Parinti, care induce gresit ideea cum ca nu toti sunt eretici din cei care nu se opun ecumenismului, desi stim ca toti Sfintii, inaintea Sinoadelor ecumenice ii numeau eretici pe cei care urmau sa fie chemati la judecata. In plus, ceea ce este cel mai grav, recent, aceste site-uri ne-ortodoxe promoveaza hule la adresa Sfintilor si implementeaza ideea ca ereticii condamnati pot sa mai aiba taine (cititi https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/01/08/chiril-al-ierusalimului-si-meletie-al-antiohiei-sfinti-sau-eretici/

http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/biserica-considerat-acrivia-ca-fiind-gresita-daca-cei-cauza-isi-dovedeau-public-credinta-ortodoxa/comment-page-1/#comment-26723)

Acest articol hulitor a fost scris de o noua ”mare teoloaga” – Maricica Pandele, care se plangea anul trecut ca a fost blestemata , probabil acum se vede efectul ”blestemului”.

Nu are rost sa mai revenim cu demonstratii la noile invataturi fiindca am facut-o deja si gasiti explicatiile in articolele prezentate in subsolul paginii.

In Proiectul de rezolutie (http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/proiect-de-rezolutie-referitor-la-provocarile-actuale-la-adresa-luptei-antiecumeniste/) scrieti urmatoarele: ”Ne ferim a-i considera eretici pe toți membrii Bisericii Ortodoxe Române care mai au încă comuniune cu ierarhii ecumeniști. Operăm distincția necesară între cei ce au o cugetare eretică manifestă, clădită în decenii de propagandă ecumenistă și exprimată prin acceptarea fără rezerve a ecumenismului și a hotărârilor din Creta – la nivel decizional, în cazul ierarhilor, și de solidarizare cu decizia acestora, în cazul acelor clerici și mireni cu mentalitate ecumenistă –, și cei ce se află în comuniune (părtășie) cu aceștia din alte motive decât atașamentul față de valorile ecumeniste: frica, ignoranța, lipsa unei informări corecte, incapacitatea de a înțelege ce s-a întâmplat în Creta etc. Îi tratăm pe cei cu cugetare eretică ca pe ereticii condamnabili, dar încă necondamnați de un sinod ecumenic sau panortodox al Bisericii Ortodoxe, și îi îndemnăm la pocăință, abandonarea și condamnarea ecumenismului și revenirea la gândirea ortodoxă a Bisericii, iar pe cei aflați încă în comuniune cu ei îi sfătuim să se informeze corect cu privire la sinodul mincinos din Creta și, după o serioasă deliberare cu privire la efectele ereziei ecumeniste asupra mântuirii și a vieții Bisericii, în deplină libertate a conștiinței proprii, să înceteze, prin nepomenire, comuniunea cu erezia ecumenistă și cu cei ce o propovăduiesc în Biserica noastră, știut fiind că Sfinții Părinți conglăsuiesc că ereticii și cei aflați în comuniune cu ei sunt deopotrivă vrăjmași ai lui Dumnezeu, iar părtășia la erezie, indiferent de motivul care o generează, este începutul căderii și al formării cugetării și practicii eretice.”

Inseamna ca Sfantul Teodor Studitul a gresit cand a afirmat ca toti care accepta erezia se numesc eretici?

Un alt punct din acelasi proiect:  ”Nu împărtășim ideea că toți arhiereii Bisericii Ortodoxe din întreaga lume sunt compromiși și că la ora actuală nu ar mai exista nicăieri ierarhi ortodocși sau că toate Bisericile Ortodoxe sunt ecumeniste. Recunoaștem și respectăm atât lupta dusă de Bisericile Ortodoxe care au pus capăt participării la mișcarea ecumenistă și au refuzat, din acest motiv, să ia parte la sinodul din Creta, cât și mărturisirea ierarhilor care se opun deschis ecumenismului și deciziilor luate în Creta. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îi întărească pentru a întruni un sinod ortodox al întregii Biserici care să condamne ecumenismul, sinodul din Creta și, nominal, pe cei ce le susțin.”

Care sunt ierarhii ortodoxi ? Va rog faceti o lista. Sustineti ca sunt biserici neparticipante la Creta. Corect. Dar stim ca Rusia si alte biserici nu au participat din cauza ca nu s-au respectat formalitatile, nicidecum ca sunt impotriva celor hotarate acolo. Drept dovada ca Rusia si in momentul de fata manifesta un comportament eretic , prin intalnirile cu papa si nu s-a dezis de ecumenism in mod public.

Un alt lucru grav petrecut la finalul lui 2017 este faptul ca cei de la ne–Ortodox Info au publicat un articol al parintelui Antim, modificand continutul desi in urma sesizarii parintelui de catre un grup de credinciosi, parintele i-a rugat pe autorii redactarii acelui articol sa revina la starea originala si sa nu faca nicio modificare in el. Acestia au refuzat, ba mai mult distinsul teolog Mihai Chirila  nu a vrut sa faca ascultare si sa aduca articolul la starea cum l-a scris parintele Antim, sustinand ca el stie mai bine decat parintele ce este bine. Dupa atatea insistente, cei de la redactia ne-Ortodox Info au facut modificarea titlului in continut dar nu si la legatura articolului dupa cum puteti vedea mai jos:

http://ortodoxinfo.ro/2017/12/28/comunicat-parintele-antim-ii-indeamna-pe-preotii-si-credinciosii-nepomenitori-sa-nu-depaseasca-limitele-canonului-15-ii-pentru-nu-cadea-schisma/#comments

Au lasat 2 zile sa circule acest articol, care a avut peste 20000 de mii de vizualizari, adica suficient cat sa fie dezimformati si spalati pe creier cat mai multi, dupa care au sters articolul.

Ortodoxia nu presupune ca trebuie sa ne supunem sau sa ascultam de ceea ce zice majoritatea. In ortodoxie ii avem ca reper pe Sfintii Parinti, care se pot exprima chiar si printr-o singura singura persoana, uneori, asa cum a fost Sf Maxim Marturisitorul.

O alta minciuna pe care cei de la site-ul de dezinformare refuza sa o arate este faptul ca teologul Chirila saptamanile trecute a dat mesaje si a spus mai multor persoane sa nu mai mearga la Radeni deoarece Radeniul merge spre schisma. Spre ce schisma merge Radeniul domnule Chirila? De cateva luni incoace, siteurile de dezinformare in frunte cu acest teolog si preotii Buza, Grigore Sanda si altii sustin ca sunt grupari schismatice. Care sunt acelea?

Daca totusi, Mihai Chirila are dreptate si este cu adevarat in duhul Sfintilor, dar  sunt foarte multi contestatari la adresa dansului, de ce nu se retrage? Se crede cumva vreun trimis al lui Dumnezeu de a salva? Pe langa altii si datorita lui s-a ajuns in situatia actuala de dezbinare. Se comporta exact ca pseudo ierarhii Teofan, Daniel Ciobotea, care stiu ca gresesc dar nicidecum nu vor sa dea inapoi. Acest comportament nicidecum nu este de la Dumnezeu. Au trebuit sa il  opreasca niste parinti de la a mai predica, el nu stia ca incalca canonul 64 de la sinodul 6 in care se spune ca mireanul nu are voie sa predice. Aici iar se vede ce smerenie are acest om si ce fel de marturisire face.

Daca ne gandim logic, ne amintim ca la sinaxele anterioare exista mai multa unitate, deoarece lucrurile erau mai la inceput, iar toti parintii intr-un glas se limitau la ingradirea de erezie, fara a emite teorii noi si sofisme. Dezbinarea a aparut de cand a inceput sa circule aceasta teorie nociva a „partasiei la erezie”. Ea este introdusa fraudulos ca o suveica otravita printre parintii care s-au ingradit de erezie, cu rolul de a-i obliga pe preoti si credinciosi sa se pozitioneze fata de ea si sa se imparta in tabere. Observati cine face dezbinarea de fapt?

Sfintii Parinti au aratat ca nu oricine poate sa teologhiseasca, ci mai cuminte este sa ascultam de Sfintele Canoane, de hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice, de Sfanta Traditie. Cum dar sa nu fie tulburare, cand se impune dictatorial, pe nemancate, o teorie tendentioasa cu pretentie de „dogma infailibila”? Ce nevoie era de aceasta „partasie la erezie” si de cand un ortodox trebuie sa adopte aceasta doctrina ca pe o categorie distincta si obligatorie, scoasa din contextul in care Sfintii Parinti au folosit-o?

Avem tot dreptul sa fim sceptici cu privire la teoriile noi, chiar daca par in regula, dar la o cercetare mai in amanunt si in duh, observam ca ii contrazic pe Sfintii Parinti si ce e mai grav propun dogme noi si invataturi sofistice menite sa dezbine.

 

„Nouă ne este scumpă anume Ortodoxia curată, care nu a fost știrbită și pervertită de actualele sofisme ce sunt la modă sau de filosofiile tulburi care cu adevărat sunt ”de la cel viclean”, Ortodoxia cea mărturisită de Sfinții Părinți ai Bisericii!(…)

Noi dorim, și din tot sufletul ne străduim să mergem pe calea Ortodoxiei Apostolești și a Sfinților Părinți, dar în nici un caz nu ”într-un pas cu timpul”, schimbând Ortodoxia cu părelnica ”dragoste creștinească” față de cei ce au lepădat Ortodoxia.

https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/05/01/cea-mai-scumpa-pentru-noi-este-anume-sfanta-ortodoxie-cuviosul-averchie-de-jordanvilleadormit-in-1976/

Noi stim ca al nostru este a ne ingradi de erezie si a implini poruncile.

Nu exista cale de mijloc intre ortodoxie si erezie, comuniunea cu erezia intuneca sufletul, si cine o adopta constient se face una cu erezia. Nu este gresit nimic in aceasta fraza, pe care orice ortodox cu sufletul curat o avea intiparita in minte, inainte sa apara „marile teorii” ale „teologilor infailibili”. A cugeta astfel nu inseamna schisma, ci o minte clara.

Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. – Matei 5, 37

Dar teologul Chirila isi permite orice pentru a se umfla in pene si a-si etala mandria, alaturi de scopul punctual si fariseic de a prinde cu vreun cuvant gresit pe oricine ar incerca sa alcatuiasca o dezmintire la adresa acestui „inceput al rautatilor” reprezentat de aceasta teorie vicleana, printr-un studiu patristic. Domnul Chirila sustine ca doar el si cativa inselati de un cuget cu el, cum ar fi de exemplu parintele Claudiu Buza, au dreptul sa scrie studii patristice, restul sunt considerate din start „invataturi schismatice”, fara ca acesti „teologi” sa aduca vreo contra-argumentare in duhul Sfintilor Parinti, si nu in duhul dictaturii!

Oricine gandeste limpede, va realiza ca intrusul in aceasta problema este aceasta teorie a partasie la erezie, care functioneaza pe post de cui al lui Pepelea. Ingradirea de erezie si ferirea de orice partasie cu erezia sunt suficiente pentru cine vrea sa ramana in ortodoxie, aceasta teorie nu are niciun rost. Ea doar dezbina.

Se intampla exact ca pe vremea Sfantului Grigorie Teologul:

„Aceeaşi obşte avea şi viermele împărţirii. De ani de zile lipsea profunda cultură duhovnicească şi cateheza adevărată. … Fiecare o ţinea pe-a lui. I se părea că ceea ce crede el este corect şi cădeau în extreme. Işi făcea ceata lui şi îi învinuia pe ceilalţi de cacodoxie şi erezie” […]

Tuturor li se părea că sunt capabili să vorbească despre marile teme ale credinţei, ale adevărului.

Mentalitatea aceasta adusese cu sine două lucruri rele: Dispăruse ordinea şi respectul în sânul Bisericii, de vreme ce tuturor li se părea că pot vorbi despre orice. Erau susţinute păreri dintre cele mai ciudate şi greşite, de vreme ce oameni nepregătiţi îşi dădeau cu părerea despre lucrurile sfinte şi anevoioase.

https://caleaimparateasca.wordpress.com/2017/10/22/dihonia-pacea-si-buna-randuiala-poate-oricine-sa-teologhiseasca-sfantul-grigorie-teologul-ne-indeamna-sa-lasam-teologia-deoparte-si-sa-urmam-doar-cele-ce-stim-din-sfanta-traditie-altfel-ne-vom-pie/

Sfantul Grigorie ne invata cum trebuie sa procedam, si ca trebuie sa ne smerim pentru a nu gresi, ferindu-ne sa alcatuim invataturi noi, dupa minta noastra, oricat de indreptatiti ne-am simti sa o facem:

  • Da, Pavel vorbeşte de harisma proorociei, învăţăturii şi a ştiinţei. Dumnezeu le dă unora puterea înţelepciunii şi a vederii, altora ştiinţă şi descoperiri, altora puterea facerii de minuni, altora altele. Insă nu-mi vorbiţi prea mult despre harisme. Nu te duce cu sacul mare la pomul lăudat. Cinci vorbe să spun şi-mi vine greu. Nu vă duce mintea să vedeţi cât de rar este dat să aibă cineva harisme… Toată viaţa m-am ostenit cu acestea şi ştiu din proprie experienţă. Ceea ce cu siguranţă vă pot spune este că e mare lucru este să vorbească cineva pentru Dumnezeu. Şi încă: primejdios lucru să-i înveţi pe ceilalţi, în vreme ce neprimejdios este să înveţi de la altul. Lăsaţi, aşadar, cele mari şi apucaţi calea cea sigură. Inchinaţi-vă nevoinţei şi pocăinţei. Rugaţi-vă să vă dea Dumnezeu pocăinţă. Aplecaţi-vă cu răbdare spre studiu… Aşa veţi trăi mai adânc adevărul. Şi o să vă izbăviţi de-atâta îndrăz­neală şi zelotism şi o să stăpânească smerenia în inimile voastre.

– Da să nu vorbim deloc? – i-au replicat. Să nu suflăm o vorbă?…

– Nici chiar aşa, adăugă Grigorie. Să vorbiţi, însă spre a mărturisi credinţa. Să arătaţi pretutindeni, şi prin cuvinte, credinţa Bisericii. Tot ceea ce până acum învaţă şi cugetă Biserica. Şi, întâi de toate, să aveţi numele lui Dumnezeu pe buzele şi în inima voastră.

– Şi teologie – nimic? – se auzi o voce.

– Lăsaţi-o, fraţilor. Frică şi cutremur este teologia. Şi toto­dată frumuseţe negrăită şi copleşitoare. Cine e însă în stare de ea? Cine-i cel ce are putere şi har să ajungă la „frumuseţea tăinuită”, la adevărul ce se ascunde sub litera Scripturii, dedesubtul celui ce-l ştiţi cu toţii? Nu pricepeţi? Trebuie să te faci lumină ca să vezi prisosul de lumină. Iar cel nepregătit pentru asemenea lucruri se va întuneca cu desăvârşire înaintea luminii dumneze­ieşti. Iată de ce şi eu o ocolesc şi mă mulţumesc cu ceea ce ştim până acum din Tradiţie. Nu din trândăvie, cum mă învinovăţesc mulţi dintre voi, ci de frică şi de cutremur şi din sfială şi respect faţă de adevăr.

Vedeti cu cata frica si cutremur, Sfantul Grigore vorbea despre teologie. Cine vrea sa fie teolog, in primul rand trebuie sa aiba smerenie, ascultare de Hristos si sa aiba o randuiala asemanatoare cu a unui preot.

Un alt lucru destul de grav este ca se induc in eroare pana si pe oamenii care sunt in indoiala in privinta nepomenirii: unii dintre parintii nepomenitori inainte de sarbatorile din aceasta iarna ii sfatuiau pe ucenici sa primeasca preotul pomenitor la boboteaza pe motiv ca tot acel preot ne va si inmormanta. Deci care mai este rolul nepomenirii? Tot acesti parinti incurajeaza crestinii sa mearga la utrenie si acatist la pomenitori, si chiar la liturghie. Dupa care Sfinti ne invata?

Toate acestea se vad acum pe fata si in noua lor rezolutie http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/proiect-de-rezolutie-referitor-la-provocarile-actuale-la-adresa-luptei-antiecumeniste/

Peste tot, acesti ”marturisitori” vorbesc de dragoste si ca trebuie aplicata iconomia, dar fata de noi de ce nu au dragoste si nu aplica iconomia daca suntem rataciti? Sau fata de noi trebuie aplicat un alt tratament? Ura, invidia, ignoranta?

Tot in predicile lui Mihai Chirila, dansul afirma ca el va oferi ajutor doar celor care asculta de el. Sa intelegem ca el este noul papa? Sau ce este? Ce fel de dragoste manifesta in acest caz?

Aici se vede cat de vicleni sunt acesti ”marturisitori”, si cu aceasta ocazie observam cine sunt toti acestia care zic ca ei cunosc teologie si au acreditare si legitimitate sa ne arate adevarul. Ba mai mult, in ultimul an, pe la predici, teologul Chirila dadea de inteles ca ascultare trebuie sa facem doar de duhovnicii care gandesc ca el si nu de duhovnicii care asculta de Sfintii Parinti. Cine asculta predicile lui, poate sa sesize unde spune acest lucru. Chiar la una din predicile dansului, enervat fiind de faptul ca sunt oameni si parinti care au demonstrat ca este gresit sa facem Sfint pe cineva inaintea proslavirii lui Dumnezeu, (este vorba despre acest articol https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/07/06/despre-sfintii-contemporani/),

a insistat ca trebuie sa intrebam duhovnicii, inainte de a scrie aceste articole, dansul stiind ca acesti duhovnici la care se refera le-ar interzice ucenicilor sa mai vorbeasca despre asa ceva, si ca nu trebuie sa mai urmarim tot felul de site-uri si ca singurul site de incredere este Ortodox Info. Se vede clar ca acesti teologi, preoti, nu doresc ca oamenii sa afle adevarul, ci sa fie tinuti in intuneric si sa li se dea cu portia ceea ce doresc ei.

Acum aproximativ un an, cand domnul Chirila trimitea scrisorele pseudo-mitropolitului Teofan scria ca ereticul Teofan este partas la erezie, intrebat domnul Chirila de ce scrie partas la erezie, dansul a raspuns ca acestia sunt eretici, dar ca in scrisori trebuie diplomatie. Acum sustine ca nu mai sunt eretici, ba mai mult au ajuns sa huleasca pe Sf Meletie si pe Sf Chiril sustinand ca au fost hirotoniti de arieni ca episcopi.

Uitati un foarte bun punct de vedere al comentatorului maximos: ’’ Exista o ”dezbinare buna” si o ”unitate rea”. Zice Hristos in Evanghelie : ”Foc am venit sa aduc pe pamant si sabie, iar nu pace. Am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de maica sa…”, si celelalte. Adica, zica Hristos, am venit sa despart pe iubitorii de Adevar de iubitorii de minciuna. Insa, niciodata in Istoria Bisericii nu a existat ”unitate” intre Adevar si minciuna, intre Ortodoxie si erezie. Deci cine sustine Adevarul nu poate in ”unire” si comuniune cu cel care sustine erezia si confuzia. Iar acum avem aceasta ”binecuvantata dezbinare” si placuta lui Dumnezeu, restul sunt sentimentalisme ale cugetelor necatehizate. Exista azi o realitate de necontestat, ce creaza mare confuzie : NU TOTI CEI CARE S-AU INGRADIT DE EREZIE SI ERETICI, AU SI CUGETARE ORTODOXA. Si de aceea, toti cei care vorbesc despre ”iconomie”, ”partasie” si care incearca intr-un mod semi-arian sa impace Adevarul cu minciuna, sunt mai periculosi si decat ecumenistii. Iar daca nu esti de acord cu ei, te constrang sofistic ca esti schismatic sau ca duci pe altii in schisma. Acesti sofisti nu se rusineaza sa-l acuze de schisma si pe Gheron Sava, care este clevetit si de ecumenisti si de neo-ecumenisti si de zelotisti, incredintandu-ne prin aceasta ca este singurul care tine calea cu acrivie si discernamant, ferindu-se pe el dar si pe altii de extreme. ”Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui”!!!’’

Este foarte dureros ce se intampla. Recent cineva a discutat cu preasfintitul Longhin despre aceste situatii, iar Sfintia Lui a zis ca acesti teologi nu fac altceva decat sa ii zapaceasca pe oameni si mai tare.

Multi care vedeti ce se intampla in tabara nepomenitorilor ati ajuns sa va intrebati pe cine sa mai ascultati? Raspunsul este unul simplu: Citim Vietile Sfintilor si  incercam sa punem in aplicare,  sa citim Pidalionul, luptam cu patimile, ne cercetam zilnic viata si vedem unde gresim si incercam sa nu mai repetam greselile, sa mergem sa ne spovedim cat mai des la duhovnici care sunt autentici nepomenitori, sa nu mai credem in tot felul de inselati, iar sfaturile sa le primim doar de la duhovnicii care asculta cu adevarat de Hristos.

Trebuie sa ascultam de Hristos si de duhovnicii care urmeaza cu adevarat lui Hristos si nu de tot felul de teologi care nu au nicio legatura cu smerenia si dreapta credinta.  Acest lucru ne invata Sfintii.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: Cap 4, vers 15

”Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.”

 

 

[1]  https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/01/12/cei-ce-sunt-ortodocsi-ar-trebui-sa-retraga-articolul-hulitor-despre-sf-chiril-si-meletie-si-sa-faca-pocainta-publica/

[2]  https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/10/28/de-ce-unele-siteuri-asa-zis-ortodoxe-refuza-sa-publice-studiul-din-sfintii-parinti/

[3]  https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/10/03/gheron-sava-ne-explica-cu-argumente-din-sfintii-parinti-ca-nu-exista-o-cale-de-mijloc-intre-eretic-si-neeretic-dupa-cum-afirma-in-mod-necanonic-unii-teologi/

[4]  https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/09/17/in-raspunsul-la-minicatehism-sunt-unele-contraziceri-si-nelamuriri/

 

Anunțuri
Publicat în Evenimente cotidiene importante, Inselari contemporane | Lasă un comentariu

Ierodiacon Antonie Cazacu, Mănăstirea Doroteia, jud. Suceava a intrerupt pomenirea pseudo-ierarhului Pimen pe motiv ca este eretic

Încă de la începutul acestei scrisori deschise aș vrea să vă afirm poziția mea fermă în relație cu așa zisul sinod din Creta și erezia ecumenistă. Am întrerupt pomenirea episcopului în urmă cu cinci luni, timp în care nu am fost lăsat să mai slujesc la Sfânta Liturghie și nici să mă împărtășesc cu Sfintele Taine, lucru ce s-a hotărât în cadrul obștii, consider eu în mod necanonic, întrucât doar episcopul poate să hotărască oprirea de la slujire a unui clerit hirotonit. Am acceptat decizia ca oprire din partea starețului de slujire în cadrul mănăstirii conduse de el, ca o măsură administrativă. Cu toate acestea hotărârea de oprire pe termen nelimitat sfidează Sfintele Canoane si Sfânta Tradiție. Ar mai fi de menționat că am fost de asemenea oprit și de la Sfânta Împărtășanie în mod necanonic întrucât nu se aplică două pedepse pentru aceeași faptă. Aceste decizii au avut un singur scop menționat de stareț și alti membri ai obștii, acela de a mă îndepărta din mănăstire. Desigur și acest lucru este necanonic, împotriva tradiției și a lucrării duhovnicești a unui stareț sau duhovnic, sfinții părinți și canoanele îndeamnă starețul sau duhovnicul să insiste de multe ori cu lacrimi pentru întoarcerea unui călugăr care pleacă din mănăstire iar nu să îl forțeze să plece pe unul care dorește să stea. Si în nici un caz să îl forțeze să trăiască și să se manifeste împotriva propriei conștiințe.

În urma opririi de la slujire de către stareț, după întreruperea pomenirii, am rugat să anunțe atitudinea mea la episcopie, în mod oficial, pentru a obține o decizie arhierească în legătură cu acest fapt. Întreruperea pomenirii ierarhului are ca scop tocmai conștientizarea problemelor canonice și dogmatice apărute, care determină reacția de conștiință a clericilor și mirenilor pentru îndreptarea situației și revenirea la ortodoxie. Pentru acest motiv am cerut ca situația și atitudinea mea să fie prezentate ierarhului. Am primit ca răspuns că sunt schismatic și rupt de Biserică și atât timp cât nu îmi pomenesc ierarhul eu nu aparțin de nici un ierarh și el nu anunță pe nimeni. Meționez iarăși că a fi schismatic înseamnă să refuzi tu însuți să ai comuniune cu obștea și restul comunității ceea ce în cazul meu nu s-a întâmplat, ci am fost oprit de ei de la Sfânta Împărtășanie și de la slujire. Acest lucru demonstrează că ei nu au mai vrut să aibă comuniune cu mine și prin urmare ei sunt schismatici. Cât privește atitudinea mea în raport cu ierarhul, eu am oprit pomenirea pentru că îmi pasă de ierarhul meu și doresc să îl conștientizez de problemele în care se află, și deci am ierarh și mă procupă mântuirea lui… „Și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”(II Tesaloniceni 2: 10-12).

 Ca rezultat al celor întâmplate am fost invitat să părăsesc mănăstirea în mod tacit pentru a nu face tulburare. Mi s-a spus explicit: „du-te frate, nu mai face tulburare, du-te la cei care nu pomenesc.” Desigur acest lucru ar fi rămas secret după plecarea mea iar starețul ar fi răspuns că am plecat pentru că nu am făcut ascultare sau nu am făcut față la viața monahală, în cazul în care aș fi plecat așa cum mi s-a sugerat. Deși eu am încercat să urmez această cerere și să o pun în aplicare, Iubitorul de oameni Dumnezeu a refuzat și a dorit ca eu să îmi prezint mărturisirea public în fața arhiereului, sau / și a credincioșilor. Astfel, nu a fost posibilă plecarea mea fără o întâlnire cu arhiereul și nici plecarea mea fără o mărturisire publică, întrucât secretariatul nu mi-a eliberat acte și arhiereul nu a aprobat plecarea. În această situație sunt nevoit să mărturisesc public atitudinea și convingerea mea, nădăjduind în mila și ajutorul lui Dumnezeu. „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15: 4-5).

 Revenind la istoria evenimentelor, ei bine, eu nu am plecat și am acceptat cinci luni, tacit, aceasta dublă pedeapsă necanonică, sperând ca starețul să revină asupra deciziei sau să se rezolve situația la nivelul episcopului sau a sinodului. Această așteptare a fost un răspuns la acuzațiile de schismă și lipsă de răbdare. În ciuda răbdării mele nimic nu s-a îndreptat nici în sinod, nici la episcopie și nici în mănăstire, așteptarea fiind zadarnică.

 Trebuie să observ aici că ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, au fost alungați și exilați în diferite moduri, uneori brutale, din mănăstirile sau parohiile lor pe motivul păstrării dreptei credințe și împotrivirii față de sinodul cretan și față de ecumenism. Stareții, starețele și protopopii care i-au alungat precum și ierarhii care i-au caterisit pe unii dintre ei au susținut și susțin public că au plecat pentru neputințe și păcate, mințind loruși, poporului și Duhului Sfânt, arătându-se pe ei ca lupi în piei de oaie care răpesc și risipesc turma lui Hristos din interior. „Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ”(Matei 7:15-16).

 Când, în sfârșit, am ajuns la episcopie și mi-a fost dat să mărturisesc înaintea arhiepiscopului, am fost uimit să aflu din gura sa că nu consideră sinodul din Creta ca fiind sfânt și mare, ci lipsit de valoare, unde s-au semnat fleacuri și prostii, și neputând fi considerat în rând cu celelate șapte sinoade ale sfinților părinți. Astfel se scuză pentru semnătura dată prin faptul că nu are nici o valoare, nici sinodul și nici semnătura. La întrebarea mea de ce a mai semnat sau de ce nu își retrage semnătura dacă nu are nici o valoare am primit răspuns că singura soluție este un alt sinod care să decline și să conteste sinodul din Creta. Desigur alt sinod care să împlinescă acestă mărturisire de credință este de dorit și așteptat, dar până atunci nu putem să ne ascundem și trebuie să mărturisim. Cu siguranță nu se va organiza nici un sinod care să retracteze sau să repare răul facut, cu sau fără valoare, daca nu vor fi mărturisitori care să lupte pentru aceasta. Iar noi, credincioșii, nu putem aștepta în stare de lepădare de Hristos, ci suntem nevoiți și forțați de conștiința noastră să mărturisim adevărul și să ne lepădăm de erezie și necurăție în fiecare secundă a vieții noastre. Cu atât mai mult cu cât nu există garanții că un asemenea sinod se va organiza vreodată, întrucât mulți din arhiereii care au trădat credința au făcut-o intenționat, convinși fiind de ereziile pe care le susțin public. „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;”( 2 Petru 2:1).

 În urma acestei întâlniri nu-mi rămâne decât să afirm și eu un singur lucru către și despre arhiepiscopul Pimen: ori sunteți inconștient și vă lipsește cu desăvârșire discernământul, ori cei ce vă amenință și șantajează au făcut o treabă destul de bună. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10:28); „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

 Regret atitudinea ierarhilor români care nu mai au frică de Dumnezeu și așteaptă un sinod ulterior care să rezolve problema pe care ei însiși au creat-o, fără a-și asuma răspunderea și repararea situației. Să aștepți pe Dumnezeu să repare ceea ce tu însuți ai stricat este greșit și nu se va întâmpla niciodată. Dumnezeu ajută omul după ce acesta a făcut tot ce ține de el, a mărturisit greșeala, a făcut tot ce poate pentru a o repara, chiar prin sacrificii și jertfe, arătând adevărată pocăință pentru faptele sale rele. „Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.”(Matei 6: 23-24).

Regret deci atitudinea ierarhilor români care au fost într-un accord deplin în lepădarea de Hristos, chiar așa nesemnificativă cum li se pare că e, dar uriașă în fapt, așa cum Domnul descoperă iubiților săi în Duh. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (1 Ioan 4:1).

 Gândiți-vă că pe baza semnăturii voastre sunt protopopi, stareți, starețe care sunt proecumeniști sau fără discernământ, învață, aplică sau propovăduiesc aceste erezii, învățând și îndoctrinând poporul, având acoperire de la ierarh. Încă peste acestea prigonesc pe adevărații creștini care susțin și trăiesc în adevăr. Și mai spuneți că sinodul acesta nu a făcut nici un rău! Dacă situația este lăsată așa pe un termen mai lung nu va mai rămâne nimeni ortodox în Biserica Ortodoxă Română.

 Acele detalii nesemnificative pe care le-ați aprobat se manifestă în lucrare puternică de smintire a credincioșilor și de prigonire a adevăraților clerici și mireni ortodocși. Sunt scrise cărți și se dau norme de către ierarhii ecumeniști, despre cum să se facă cununii între ortodocși si eterodocși, sunt modificate manuale privind dogmele și canoanele bisericii. Lucruri condamnate și de neconceput pentru sfinții părinți ai bisericii. „Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;” (Apocalipsa 2:2).

 Eu am întrerupt pomenirea ierarhilor care au semnat în Creta, sau au aprobat ulterior, nu pentru că vă judec, de care sunt nevrednic, nici pentru a mă separa într-o atitudine schismatică, care este de asemenea greșită înaintea Domnului, ci pentru a susține adevărul și a mărturisi credincioșilor și episcopului însuși despre Adevăr. Prin această atitudine fac un apel către conștiința, nădăjduiesc încă neadormită în totalitate a ierarhilor români, și a tuturor celor ce au semnat pentru sinodul din Creta, erezia ereziilor, voluntar sau involuntar.

 Eu cred cu tărie că hotărârile adunării din Creta sunt hulă împotriva Duhului Sfânt și cei ce au votat, încuviințat și semnat pentru ele au hulit și hulesc necontenit, până la retragerea semnăturii împotriva Duhului Sfânt. Acestea fiind spuse declar că nu pot fi în comuniune liturgică cu aceștia care s-au lepădat și hulesc atâta timp cât se află în această stare. În momentul în care se vor întoarce și se vor pocăi în mod public și se vor uni cu Dumnezeu, voi reveni la comuniune liturgică. În acest timp însă voi recunoaște pozițiile administrative de clerici sau ierarhi atât timp cât nu sunt decăzuți din poziții de un sinod ortodox. Prin această atitudine doresc și susțin că sunt în Adevăr, și nu cad nici în schismă nici în erezie. „Oricine va mărturisi întru Mine (en emi) înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu întru el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Și dușmanii omului vor fi casnicii lui.”(Matei 10: 32-36).

 Având în vedere toate cele menționate mai sus și situația în care ne aflăm, am dorit să plec din eparhia Sucevei și Rădăuților pentru a-mi trăi viața conform cu conștiința, într-un loc unde se practică și propovăduiește ortodoxia fără compromisuri. Acest lucru este în acord cu cerința Starețului și a obștii de a pleca. Întrucât ați afirmat în prezența starețului că mă veți caterisi așa cum m-ați hirotonit dacă voi pleca, vă aduc la cunoștință că plecarea nu este motiv de caterisire canonică, iar mănăstirea nu este pușcărie sau lagăr. Am venit la mănăstire liber și de bunăvoie pentru mântuire și am dreptul să plec liber și oricând doresc pentru a-mi urma conștiința spre mântuire. De asemenea vă reamintesc că hirotonirea se face în numele Lui Hristos nu a ierarhului, iar ierarhul prin care se împlinește nu are autoritatea să dispună de sluga altuia dupa cum doreste! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea. ” (Romani 14:4).

 Prin urmare biserica are în Sfânta Tradiție și regulamente, judecarea clericului pe baza unei comisii și nu doar a dorinței episcopului. Dacă aceste reguli sunt călcate în picioare și vă pronunțați în legătură cu caterisirea mea înaintea oricarei judecăți, sunteți dovada clară a funcționării defetuoase și neortodoxe a episcopiei pe care o slujiți. Aceste practice sunt papistașe și dovedesc rezultatele atitudinii ecumeniste prin care v-ați asumat o gândire eretică și greșită, în afara bisericii.

 Eu înaintea Lui Dumnezeu sunt cu conștiința împăcată și curată, căci așa după cum spune Domnul: „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, Eu vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.”(Apocalipsă 22: 11-12).

 Doresc să vă transmit de asemenea că ceea ce ați afirmat: „semnătura pe care am pus-o pe erezie nu are nici o valoare și nu contează” este fals, iar eu vă contrazic și susțin că are valoare și contează, datorită faptului că prin aceasta, pentru a vă păstra scaunul de ierarh l-ați trădat pe Hristos și ați încălcat jurământul pe care l-ați depus înaintea Lui; prin urmare consider că semnătura pe care ați pune-o pe caterisirea mea nu are nici o valoare și nu contează, întrucât eu slujesc în continuare Lui Hristos de care v-ați lepădat!

 După cum au arătat și alți mărturisitori s-ar putea obiecta că acţiunile de apropiere ecumeniste nu trebuie luate drept normative. Însă, din păcate, argumentele teologice folosite pentru justificarea mişcării ecumeniste sunt la fel de defectuoase şi tulburi, cum au fost caracterizate de foarte mulţi teologi de seamă. Enumerăm câteva idei concrete, indubitabil eronate, pe lângă alte numeroase expresii interpretabile, care se regăsesc în documentele Sinodului din Creta:

Simbolul de Credinţă a fost răstălmăcit în mod manipulatoriu.

Art. 1: „Biserica Ortodoxă, fiind Biserica unasfântăsobornicească şi apostolească, crede cu tărie, în conştiinţa ei [de sine – cuvinte omise în traducerea românească oficială] eclezială profundă, că ocupă un loc central pentru promovarea unităţii creştine în lumea contemporană.”

 Surprinzător, participarea la „promovarea unităţii creştine” este întemeiată chiar din primul paragraf al Documentului 6 pe faptul că Biserica Ortodoxă este „Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească”. Această afirmaţie pare a fi desprinsă din Crez şi ar fi trebuit să ducă la concluzia contrară, anume că Biserica, fiind una (unică), nu poate participa la promovarea unei alte unităţi ecleziastice. La nivel social este de dorit formarea unei unităţi creştine, dar formularea are în vedere „conştiinţa de sine (self-consciousness) eclezială”, adică propria identitate, care este una dogmatică. Mai mult, unitatea creştină este prezentată ca fiind evident una dogmatică şi în restul documentului (art. 5, 6, 12, 24). Ne întrebăm cum poate ocupa Biserica Ortodoxă un loc în promovarea unei astfel de unităţi alături de celelalte confesiuni, chiar dacă ar fi unul central?

 Cum se poate accepta că Biserica Ortodoxă ocupă un loc central în promovarea unității creștinilor când s-a acceptat în chip viclean că Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, Trupul Lui Hristos, este dezbinată și într-un cuvânt că Hristos nu este Dumnezeu? Căci unitatea Bisericii dovedește venirea Lui Hristos în Trup, Dumnezeirea Lui și faptul că Hristos este trimis de Tatăl. „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine”(Ioan 17: 22-23). „În aceasta să cunoașteți duhul Lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Și orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ați auzit că vine, și acum este chiar în lume.” (Ioan 4: 2-3).

Sunt recunoscute drept Biserici celelalte Confesiuni și erezii.

Art. 6: „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi tulburată. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici şi Confesiuni creştine eterodoxe, care nu se află în comuniune cu ea… ”

 Natura ontologică a Bisericii ar trebui să fie una harică, dată de lucrarea lui Hristos în ea. Atunci care Biserică este avută aici în vedere? Cea Ortodoxă? Cum se poate spune că unitatea ei potrivit naturii ontologice nu este afectată de apariţia unor eventuale schisme şi erezii? Sau este vorba cumva de o Biserică mai largă, ce cuprinde şi celelalte Confesiuni, cu care noi nu am fi în comuniune, dar le recunoaştem apartenenţa la Biserica lui Hristos prin decizie sinodală? Pentru că doar o astfel de Biserică poate avea o unitate „netulburată” de schisme şi erezii.

 Biserica este privită ca un conglomerat neomogen din diferite Confesiuni, nefiind limitată doar la Ortodoxie.

Art. 18: „Biserica Ortodoxă… în timp ce participă la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional.”

 Deşi este un lucru pozitiv faptul că nu este acceptată „ideea egalităţii confesiunilor”, totuşi Biserica a cărei unitate este avută în vedere aici nu poate fi cea Ortodoxă pentru simplul motiv că unitatea ei nu ţine de celelalte confesiuni. Mai degrabă este vorba de un compozit „interconfesional” inegal ce se doreşte să ajungă la unitate pentru a forma Biserica. Iarăşi, este un lucru lăudabil că este exclus orice compromis, însă implicarea în realizarea acestei unităţi porneşte de la compromisul acceptării că Biserica lui Hristos este formată din toate confesiunile creştine, lucru contrar dogmelor ortodoxe. Ce fel de încredere putem avea într-un astfel de demers?

Este recunoscută și validată teoria eretică a lui Calvin despre Biserica văzută şi nevăzută.

Art. 19: „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. ”

 Citatul acesta din „Declaraţia de la Toronto” vorbeşte limpede de existenţa mai multor Biserici, dar şi de o Biserică ce le cuprinde pe toate şi a cărei unitate trebuie studiată şi dezbătută. Pe lângă faptul că Declaraţia menţionată cuprinde multe alte afirmaţii inacceptabile, ce nu o fac deloc să fie „de o importanţă capitală”, chiar şi asumarea tezei de mai sus reprezintă recunoaşterea unor teorii eretice despre Biserică, vehiculate în lumea protestantă începând cu Calvin şi Zwingli şi conturate sub forma teoriei ramurilor sau a Bisericilor surori sau a Bisericii văzute şi nevăzute. Cum pot fi acceptate astfel de concepţii în documente interne sinodale ale Bisericii Ortodoxe?

Sunt acordate privilegii cezaro-papiste episcopilor adunaţi în Sinod.

„…păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal…” (art. 22).

 Credem că exprimarea, iar nu păstrarea credinţei ortodoxe este asigurată prin Sinoade. Păzitorul credinţei este întreg trupul Bisericii, format din cler şi credincioşi fideli credinţei apostolice. „Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!” (Faptele apostolilor 15:23).

 Citatele scripturistice sunt folosite denaturat pentru a promova un spirit sincretist contrar cuvintelor și mesajului real ale Mântuitorului. Astfel, El S-a rugat „ca toţi să fie una” (In. 17, 21) având în vedere o unitate de iubire adevărată între cei drept-credincioşi, nu una de credinţă provenită din „dialogurile cu ceilalţi creştini” (art. 8). Mai mult, chiar de la Cincizecime s-a format „o turmă şi un Păstor” (In. 10, 16) şi ea a fost păstrată până astăzi în sânul Bisericii Ortodoxe, neavând nevoie „să se apropie ziua” (art. 24) în care să se reunească această turmă. Distorsionarea mesajului biblic până la concepţii eretice nu este o cinste pentru un Sinod ortodox, ci o ruşine de neimaginat.

 Credem că sunt suficiente exemplele de mai sus pentru a documenta convingerea că deciziile luate au un caracter dogmatic şi sunt în contradicţie flagrantă cu doctrina Bisericii noastre. Pe lângă acestea, documentul legat de relaţii cu restul lumii creştine este plin de afirmaţii îndoielnice de la cap la coadă, ce vădesc o inspiraţie ecumenistă, nu patristic ortodoxă. Învăţătura dreaptă despre Biserică afirmă că unitatea Bisericii se păstrează prin condamnarea ereticilor, prin scoaterea lor din sânul ei pentru a scăpa restul trupului de boala ereziei. Aceştia pot fi primiţi din nou la unitatea Bisericii dacă se pocăiesc de atitudinea lor. Aceasta este cugetarea tuturor Sfinţilor Părinţi, în conformitate cu canonul 95 Trulan, care îi tratează pe eretici ca fiind în afara Bisericii, cu posibilitatea de a reveni în sânul ei.

  Documentul „Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” dă posibilitatea de a face o iconomie interzisă de canonul 72 Trulan în privinţa căsătoriilor mixte. Deşi este menţionată acrivia ce interzice căsătoriile cu necreştinii şi cu cei de altă religie, totuşi este legiferată şi iconomia în privinţa căsătoriilor mixte cu ne-ortodocşi (art. II.5). Cum se poate explica această nouă reglementare, ce intră în contradicţie cu norme canonice mai vechi, de vreme ce canonul 72 Trulan hotărăşte desfacerea căsătoriilor mixte dacă acestea ar fi contractate?

 Alte două subiecte ce ţin de dogmă, care se regăsesc în rândurile „Enciclicei” şi ale documentului „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană”, sunt teologia persoaneisi ecleziologia euharistică. Primul a fost prezentat elocvent de IPS Ierotheos Vlachos în intervenţiile sale şi nu pare a fi fost rezolvat suficient de convingător. Iar al doilea reprezintă teoria conform căreia împărtăşania sfinţeşte în mod automat pe credincioşi şi se regăseşte în textele menţionate prin tâlcuirea eronată a ecfonisului „Sfintele sfinţilor!” (Enciclica, 1.4).

 În rândurile de mai sus au fost prezentate câteva din problemele mai grave ce le-am sesizat în articolele documentelor sinodului din Creta, așa cum sunt ele de fapt, nu cum mi-au fost prezentate de arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, și în nici un caz așa cum sunt ele prezentate mai nou în acea broșură emisă de patriarhie, în care patriarhul Daniel ține să ne convingă că ecumenismul nu e aprobat de un Sinod Ortodox nici ca dogmă și nici condamnat a fi erezie. Prin această afirmație ce să înțelegem, că ar fi bun, că se poate manifesta și că nu e nimic de condamnat la mișcarea ecumenistă, lucru susținut și vădit în multe locuri din broșura pe care a lansat-o. Îl vedem pe Mântuitorul nevoit să le spună și acestora de azi: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.” (Matei 23:13); „Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.” (Luca 6:24); „Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.” (Luca 6:25).

 Fraților luați bine aminte la voi înșivă să nu vă înșele unii ca aceștia, ce nu sunt altceva decât lupi în piei de oaie, să stăm bine să stăm cu frică să luăm aminte: ecumenismul este erezia ereziilor. Nu cum afirmă și susține patriarhul Daniel despre catolici, romano-catolici, protestanți, etc. că sunt confesiuni creștine și recunoscute ca biserici de către sinodul din Creta. „Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15:14); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.” (Matei 23:15).

 Această învățătură a patriarhului Daniel este eretică și total în contradictoriu cu învățăturile celor șapte Sinoade ale Sfinților Părinți, chiar dacă el a învelit-o sub diferite forme, încercând să ascundă mizeria făcută, care în cele din urmă tot o mizerie este, deși acoperită, ambalată frumos și prezentată ca un cadou credincioșilor, prin declarațiile din acea broșură tipărită de patriarhie. „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.” (Matei 23:25); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.” (Matei 23:27).

 În acea broșură, despre cei ce mărturisesc adevărul și au oprit pomenirea ierarhilor ce au semnat pentru sinodul din Creta, patriarhul Daniel afirmă că aceștia sunt schismatici, eretici și că nu mai fac parte din Biserica Ortodoxă, iar pe catolici, romano-catolici, protestanți, etc. îi numesc biserici. Stupoarea mea crește și mai mult, referitor la această broșura editată de patriarhie, unde se aduce ca argument al unității Bisericii tocmai pe Sfântul Marcu Evghenicul, cel care a refuzat unirea cu ereticii, pentru a păstra Adevărul-Hristos. „Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.” (Luca 11:52); „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44).

 În concluzie cine vrea să deschidă ochii și să vadă adevărul o poate face, trebuie doar să vrea și Dumnezeu îl va ajuta, Adevărul ne face liberi. „V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.” (1 Ioan 2:21); „Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37); „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.” (Romani 1:18); „Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.” (Romani 2:2).

 Închei această mărturisire tot cu o mărturisire, dau slavă Lui Dumnezeu că sunt botezat ortodox, că mama și tata m-au crescut ortodox, am fost tuns în monahism ortodox, am fost hirotonit ortodox, sunt ortodox și vreau cu ajutorul Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să rămân în veci ortodox. Amin.

Data: 06.12.2017
Ierodiacon Antonie (Petruș) Cazacu
Mănăstirea Doroteia Județul Suceava

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

Cei ce sunt ortodocsi, ar trebui sa retraga articolul hulitor despre Sf Chiril si Meletie si sa faca pocainta publica

 

Pr. Claudiu Buza promoveaza pe site-ul sau un articol hulitor, preluat ulterior  de ortodoxinfo , cu un alt titlu.

http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/biserica-considerat-acrivia-ca-fiind-gresita-daca-cei-cauza-isi-dovedeau-public-credinta-ortodoxa/comment-page-1/#comment-26723

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/01/08/chiril-al-ierusalimului-si-meletie-al-antiohiei-sfinti-sau-eretici/

   Afirmatiile hulitoare pot fi demontate cu usurinta de catre oricine cu gandirea sanatoasa, dar pr. Claudiu Buza si ortodoxinfo continua sa-l promoveze, desi li s-a atras atentia mai intai lor ca sunt in grava eroare.. Toate informatiile pe care le vom prezenta sunt preluate din Vietile Sfintilor- care fac parte din Sfanta Traditie- si, culmea, se regasesc  si in articolul hulitor!

Autoarea (Maricica Pandele) trage concluzii gresite pornind de la o confuzie. Mai exact confunda hirotonia unui episcop cu aducerea unui episcop deja hirotonit, intr-un episcopat.

  1. Sf Meletie fusese deja hirotonit ca episcop inainte de a fi ales de un sobor majoritar arian pe tronul Episcopal al Antiohiei. El nu a fost hirotonit de arieni in Antiohia cum trage gresit concluzia autoarea acestui referat, deoarece a  fost episcop mai intai in Sevastia- Armenia, apoi in Vera( Beria) Siriei si abia apoi ajunge in Antiohia. Imparatii care s-au succedat in timpul vietii Sf Meletie unii au fost  arieni, altii drept credinciosi. Cand stapaneau imparatii cu credinta ariana, ereticii arieni , desi condamnati sinodal, erau repusi in drepturi. In momentul alegerii Sf Meletie ca episcop al Antiohiei( atentie e vorba de alegere intr-un nou episcopat si nu de hirotonire!!) arienii erau majoritari in sobor pentru ca stapanirea din acel moment ii favoriza. De aceea au ajuns arienii la acel moment sa aiba un cuvant de spus, si inca unul majoritar, in sobor. Hirotonia unui episcop se face de catre de mai multi episcopi ( minim 2 sau 3) si nu de” un sobor” . Ori atat sursele din Sf. Traditie cat si cele istorice vorbesc de „un sobor  majoritar arian” care l-a ales si nu de episcopi! Deci iata, inca un argument care arata ca atunci cand Sf. Meletie a fost adus pe tronul Antiohiei era vorba de ALEGERE SI NU DE HIROTONIE.
  2. Toti sustinatorii acestui articol hulitor FAC CONFUZIE INTRE HIROTONIA CA EPISCOP A CUIVA SI ALEGEREA UNUI EPISCOP INTR-UN NOU EPISCOPAT. SF. MELETIE ERA DEJA EPISCOP CAND A FOST ALES IN EPISCOPATUL ANTIOHIEI DE UN SOBOR ALCATUIT MAJORITAR DIN ARIENI SI MINORITAR DIN DREPTCREDINCIOSI. DECI NU A FOST HIROTONIT DE CATRE  ARIENI. CI A FOST ADUS PE TRONUL EPISCOPAL UN EPISCOP DIN ALT EPISCOPAT!!! Sf Meletie a fost episcop in trei episcopate- mai intai in Sevastia din Armenia, apoi in Vera Siriei( Beria)  si abia apoi in Antiohia unde se spune ca soborul majoritar arian l-a ales, dar nu ca l-a hirotonit!!!! DECI HIROTONIA SFANTULUI MELETIE E PERFECT VALABILA. DECI HIROTONIILE PE CARE SF. MELETIE LE-A FACUT ULTERIOR ( DE EX L-A HIROTONIT PE SF. VASILE CEL MARE) SI BOTEZURILE PE CARE LE-A FACUT( SF. IOAN GURA DE AUR A FOST BOTEZAT DE SFANT) SI TOATE TAINELE SAVARSITE DE EL SUNT PERFECT VALABILE DIN SIMPLUL MOTIV CA SI SF MELETIE A FOST HIROTONIT DE EPISCOPI DREPTCREDINCIOSI SI NU DE ARIENI!!!!
  3. Va redam pe scurt ceea ce puteti gasi si in Vietile Sfintilor istoria aducerii ca episcop a Sf Meletie pe tronul episcopal al Antiohiei. SUBLINIEM CA NU A FOST HIROTONIT EPISCOP DE CATRE ARIENI, CI SOBORUL A ALES PE TRONUL EPISCOPATULUI ANTIOHIEI PE CEL CE ERA DEJA EPISCOP AL Verei( Beria) din Siria. Soborul din Antiohia alcatuit si din arieni si in minoritate din  dreptcredinciosi au cazut de comun acord sa aduca pe tronul episcopal pe Sf Meletie pentru ca fiecare tabara spera ca le va da castig de cauza. Atitudinea sa foarte blanda si impaciuitoare a fost inteleasa si interpretata, atat de arieni cat si de drept credinciosi ca fiind o impartasire a credintei lor. Ca urmare si arienii majoritari din sobor l-au ales pe tronul episcopiei Antiohiei, impreuna cu dreptcredinciosii, pe Sf Meletie, crezand ca le va da lor(arienilor) castig  dupa aducerea sa ca episcop. Si si-au intarit aceasta hotarare cu semnaturile lor. Dupa aducerea Sf Meletie in tronul Episcopal al Antiohiei, cele doua tabere au continuat disputa si i-au cerut Sf Meletie sa isi spuna opinia. Atunci el a marturisit deschis, cu vorbele si apoi prin gesturi( cand i s-a astupat gura de catre diacon), credinta cea dreapta. Arienii, intelegand ca au ales gresit (din punctul lor de vedere) ca  episcop pe Sf Meletie, s-au infuriat si l-au alungat. Dar alegerea era perfect valida chiar si in ochii imparatului care era arian, pentru ca fusese intarita de semnaturile arienilor alaturi de cele ale dreptcredinciosilor si atunci, arienii intelegand situatia, s-au inspaimantat ca vor fi trasi la raspundere. Sf Meletie ERA DEJA EPISCOP in momentul alegerii sale in Antiohia intr-u nou episcopat . AUTOAREA SPUNE CA ESTE HIROTONIT EPISCOP IN MOMENTUL IN CARE ESTE ALES IN ANTIOHIA. Hirotonia sa fusese facuta demult, de cand a fost ales episcop in Sevastia.Dracul i le incurca bine in minte iar ea nu tine cont ca a plecat de la un neadevar.
  4. Se stie ca Sf Vasile a fost hirotonit de Sf Meletie , iar Sf Ioan Gura de Aur a fost botezat de catre Sf.Meletie. Ca urmare si botezul Sfantului Ioan Gura de Aur facut de Sf Meletie si hirotonia Sf Vasile cel Mare facuta tot de Sf Meletie sunt perfect valabile si nici vorba asa cum sustine autoarea articolului ca nu ar fi! Sf Vasile cel Mare era contemporan cu Sf Meletie si avea mare evlavie la acesta . Totodata Sf. Vasile, asa cum citeaza si autoarea, spune clar ca nu putea sa recunoasca hirotonia cuiva daca acesta a fost hirotonit cu spurcatele maini ale arienilor. Cum ar putea Sf Vasile cel Mare sa primeasca hirotonia de la cineva daca acel cineva ar fi fost hirotonit de eretici spre spurcarea credintei? Doamna, va contraziceti singura! Veniti-va in fire si cereti-va scuze in mod public ! Negati toate hulele din articol!!! Faceti pocainta publica!  La fel si sustinatorii articolului! Arienii la acel moment al aducerii Sf Meletie in tronul Antiohiei erau deja condamnati sinodal, ca urmare Harul la arieni era intrerupt definitiv din momentul condamnarii sinodale. Niciodata Sf Meletie sau Sf Vasile nu ar fi acceptat sa fie hirotoniti de eretici. Promotorii si autoarea articolului fac confuzie intre ereticii necondamnati sinodal pe de o parte , cum sunt ecumenistii,  la care Harul inca lucreaza prin iconomie pina la caterisirea si condamnarea lor sinodala, si ereticii condamnati sinodal pe de alta parte, cum sunt si erau arienii inca din timpul vietii Sf Meletie si Sf Vasile( care au luptat ei insisi impotriva arienilor), ca urmare paralela facuta e fortata!  Adica nu exista nicio paralela intre cele doua situatii, cu atat mai mult cu cat  se bazeaza pe hule si minciuni la adresa a doi Sfinti!!! Este evident pentru oricine ca  Sf. Meletie a fost hirotonit de episcopi dreptcredinciosi atunci cand fost  hirotonit. Daca sf. Meletie ar fi fost hirotonit de arieni, Sf Vasile cel Mare nu ar fi primit niciodata hirotonia din mainile lui! Si nu ar fi avut evlavie la el, asa cum chiar autoarea remarca! Sau poate si Sf Vasile era confuz in opinia dumneaei? Si incet, incet, despre toti Sfintii vor spune ca au fost confuzi si deci si credinta noastra e confuza sii vom merge din hula in hula, in bratele diavolului daca vom continua asa!
  5. Se mai spune in articol ca Duhul Sfant a lucrat totusi prin Sfantul Meletie, desi in opinia autoarei era hirotonit de arienii eretici, pentru ca era o perioada de confuzie( probabil asta e o alta paralela fortata facuta cu timpurile noastre)!!! FALS! Duhul Sfant NICIODATA NU ARE PARTASIE CU CONFUZIA! Duhul Sfant nu se prevaleaza de confuzie ca de o circumstanta atenuanta! Tot ce e de la Duhul Sfant e limpede, clar, nu are nevoie de subrede argumente precum cele din articol. Dar nici nu a fost vreo confuzie in viata celor doi Sfinti, confuzie este doar in mintea celor ce au scris , promoveaza si intaresc articolul acesta hulitor. Autoarea nu intelege ce inseamna cale de  mijloc in gandirea Sfintilor Parinti, atat timp cat afirma ca o Biserica i-a declarat Sfinti pe cei ce ar fi fost hirotoniti de eretici, deoarece  au ales calea de mijloc, tinand cont doar de pozitia marturisitoare a lor! Se stie clar ca ereticii chiar daca mor pentru dumnezeii lor, nu sunt Sfinti! Si ca Duhul Sfant nu are partasie cu nimic din ce are de a face cu erezia!
  1. In ceea ce priveste pe Sf Chiril aratam din start ca in Sfanta Traditie se spune clar ca era urat si prigonit de episcopul arian Acachie, nicidecum ca ar fi fost hirotonit de catre acesta. Pentru crestinii ortodocsi Sfanta Traditie este deasupra oricarei „surse” istorice , asa ca respingem din start hula si nici nu ne mai obosim sa demonstram neadevarul.

Caci daca un singur neadevar se strecoara intr-un cuvant  despre Sfinti sau despre Dumnezeu sau despre credinta ortodoxa, nimic nu mai poate fi luat in considerare caci e clar ca vine de la diavol. Numai davolul amesteca adevarul cu minciuna. Daca un procent cat de mic nu e adevarat, trebuie anulat totul caci e de la diavol!!!  Autoarea intelege gresit  informatiile ce le avem si noi si ea si distorsioneaza adevarul. Am aratat  cum pornind de la premisa gresita ca Sf,Meletie  a fost hirotonit de arieni in Antiohia,  confundandu-se hirotonia cu aducerea unui episcop intr-un nou episcopat, toata constructia e falsa si hulitoare pentru ca se intemeiaza pe un neadevar. Tot esafodajul aparent documentat istoric se prabuseste caci temelia e falsa,.

Cand e vorba de credinta nu avem voie sa primim niciun neadevar, oricat de mic, caci ne va duce pe o cale gresita!

” Sfîntul Chiril s-a ridicat în locul lui la scaun şi s-a arătat iscusit apărător al apostoleştilor dogme, cu rîvnă biruind eresurile lui Arie, ale lui Macedonie şi ale lui Manent. Pentru aceasta era urît de arhiereii eretici, precum şi de Acachie, arhiepiscopul Cezareei Palestinei, de la care mai pe urmă a suferit şi izgonire. În zilele acestui preasfinţit arhiepiscop Chiril s-a făcut în Ierusalim un semn minunat pe cer, în ceasul al treilea din ziua a cincizecea, adică arătarea cinstitei Cruci care, strălucind deasupra Golgotei mai mult decît soarele, s-a întins foarte mult şi a ajuns pînă la muntele Eleonului. Pentru acea minune Sfîntul Chiril a înştiinţat prin scris pe împăratul Constanţiu, sfătuindu-l spre dreapta credinţă. Căci acel împărat, abătîndu-se din calea dreptei credinţe, a căzut în credinţa cea rea a lui Arie şi ajuta ereticilor, iar celor dreptcredincioşi le făcea rău. Cel mai sus pomenit Acachie, avînd în ajutor pe împăratul, s-a sculat pentru două pricini împotriva Sfîntului Chiril. Întîi, pentru că eresul era mustrat de sfîntul, iar al doilea, fiindcă nu voia Chiril să se supună lui. Căci, într-acele vremi, Ierusalimul fiind pustiit şi micşorat de necredincioşii împăraţi şi scaunul arhiepiscopiei Ierusalimului era foarte înjosit sub stăpînirea mitropolitului Cezareei Palestinei. Deci preasfinţitul Chiril, văzînd că Acachie, mitropolitul Cezareei, este socotit eretic şi de sinodul local al Sfinţilor Părinţi din Sardica, mai înainte biruit, şi nu după canoanele bisericeşti, ci după împărăteasca stăpînire ţinea rînduiala Mitropoliei, nu voia să se supună aceluia, ci încă şi mustra răutatea lui, de vreme ce mai mult ca muncitorii, decît ca păstorii, îşi ţinea scaunul”

https://ia800306.us.archive.org/31/items/vietile-sfintilor-vol-vii-martie/vietile-sfintilor-vol-vii-martie.pdf

  1. Si ca ultima precizare trebuie sa spunem despre mentiunea legata de canonul 5 al Sf Atanasie cel Mare. Acesta  NU EXISTA! EXISTA DOAR 3 CANOANE. Autoarea face astfel inca o eroare, e adevarat ca de mai mica importanta, presupunem ca e de tehnoredactare si e scuzabila. Restul, nu sunt scuzabile!

Toate aceste informatii se regasesc in Vietile Sfintilor( care fac parte din Sfanta Traditie!) dar si in articolul hulitor, unde sunt prezentate fie partial, fie amestecate cu concluzii eronate.

Sf. Meletie -9 februarie  https://ia800309.us.archive.org/16/items/vietile-sfintilor-vol-vi-februarie/vietile-sfintilor-vol-vi-februarie.pdf

Sf Chiril 18 martie https://ia800306.us.archive.org/31/items/vietile-sfintilor-vol-vii-martie/vietile-sfintilor-vol-vii-martie.pdf

Publicat în Evenimente cotidiene importante, Inselari contemporane, Uncategorized | 3 comentarii

Despre asa zisii preoti cu cuget ortodox, dar care pomenesc eretici si slujesc cu acestia. Scrisoare deschisa

Nota: este vorba de ereticii necondamnati, care s-au facut minciuno-invatatori odata cu tradarea semnata la pseudo-sinodul eretic si talharesc din Creta.

Circula acum diferite decizii cu caracter imperativ, din partea celor care doresc sa renunte la scumpatatea acriviei statornicita de Sfintii Parinti, in favoarea unei iconomii intocmite dupa conceptia lor, care nu se incadreaza in granitele pe care ni le-au indicat Sfintii.

Unii dintre acestia sustin ca un preot care s-a ingradit de erezia ecumenista poate sluji Sfanta Liturghie sau avea comuniune la alte rugaciuni sau la masa cu un preot care spune despre sine ca are cuget ortodox, dar care nu s-a ingradit de erezia ecumenista si pe deasupra are si comuniune cu pseudo-ierarhul sau cu alti preoti ecumenisti pe fata, pe motivul ca o astfel de practica ar determina mai multi preoti sa intrerupa pomenirea, chiar daca ei nu fac nimic ca sa se delimiteze de ea si de propovaduitorii pe fata ai acesteia., ba mai mult lupta sa acuze pe cei care nu pomenesc.

Vrem sa demonstram contariul, ca tocmai o astfel de abordarea care nesocoteste hotarele statornicite de Sfinti sau ii eticheteaza drept extremisti pe cei ce nu ies din aceste hotare si nu fac astfel de pogoraminte, va duce la o diluare a luptei impotriva ereziei si la semanarea confuziei si a dezbinarilor de tot felul in randul pleromei.

Credem ca o lupta cu erezia ar fi mult mai eficienta daca ingradirea de erezie s-ar face conform cu invataturile Sfintilor Parinti. Ii putem invita la dialog pe toti cei care inca nu s-au ingradit de erezia ecumenista, si le putem expune argumentele necesitatii de a intrerupe pomenirea, cu rabdare, ferindu-ne insa de comuniune de slujire, rugaciune sau la masa cu cei ce slujesc impreuna cu ecumenistii. O astfel de expunere ar mentine unitatea, subliniind scumpatatea acriviei, si oferind exemplul cel bun tuturor celor care vor sa inteleaga. Lucrurile ar fi astfel clare si nu s-ar mai semana dezbinari si confuzii.

Credem ca o astfel de expunere corecta a luptei impotriva ecmenismului ii va responsabiliza pe cei ce inca nu au intreupt pomenirea ereziarhilor, dupa pseudo-sinodul din Creta, care trebuie sa inteleaga ca orice comuniune cu erezia inseamna intinarea cu invataturi eretice, tradarea adevarului de credinta si presupune osandirea celor care certifica prin pomenire, erezia propovaduita cu capul descoperit.

Sfintii Parinti ne-au aratat ca orice comuniune cu erezia este vatamatoare de suflet si lepadare de Hristos, dupa cum arata exemplar SfantulTeodor Studitul:

„Comuniunea cu ereticii nu este pâine comună, ci otravă, care nu vatămă trupul, ci înnegreşte şi întunecă sufletul.” [Epistola 24(83). Către fiul Ignatie]

„Şi să te păzească Domnul până la sfârşit nebiruită, în afara comuniunii cu ereticii care desparte de Dumnezeu, fiind tu întru toate slăvită şi înţeleaptă.” [Epistola 224(412). Către o altă patricie]

„În aceste condiţii oricine se împărtăşeşte sau participă la pâinea veninoasă, oare nu este un lepădat de Hristos, un apostat, un necurat, dacă nu se va întoarce prin pocăinţă?” [Epistola 25(213). Către egumenul Nichita]

Deci cum dar sustin acestia ca se vor intelepti cei care continua sa pomeneasca si sa fie in comuniune cu ereticii ecumenisti, daca, aceasta comuniune intuneca mintea, dupa cum Sfintii Parinti au aratat? Nu cumva, dimpotriva, ii vor indreptati si pe altii sa stea pe loc, multumindu-se sa fie asa zisi anti-ecumenisti pomenitori de ereziarhi, si in primul rand indemnand poporul nestiutor sa participe la slujbe unde este pomenit minciuno-episcopul, crezand ca e suficient sa marturiseasca cu gura, fara a trece si la fapte si despartire de o astfel de comuniune vatamatoare? Cum va intelege dar poporul gravitatea ereziei, daca prin orice indreptatire a comuniunii cu erezia ii va fi tot mai greu sa se desprinda de aceasta, mai ales ca pastorii lor pomenitori de minciuno-invatatori par marturisitori in fata oamenilor?

Nu aceasta este calea pe care au urmat-o Sfintii Parinti, in niciun caz, si noi nu o vom recomanda. Noi nu trebuie sa ne raportam la modul in care unul si altul percep situatia, ci la cum au procedat Sfintii Parinti in situatii asemanatoare.

In privinta modului in care trebuie sa ne raportam, dupa cum am precizat anterior, la preotii care spun despre ei ca au cuget ortodox si ca nu sunt de acord cu ceea ce s-a semnat la Creta, dar in schimb pomenesc ierarhul semnatar sau in cuget cu deciziile pseudo-sinodului, tinem sa precizam:

  1. Nu poate fi acceptat la slujirea Sfintei Liturghii un astfel de preot, dupa cum ne invata Sfantul Teodor Studitul:

Dar dacă [preotul] pomenește vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are viețuire fericită, , chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie. [Epistola 39, Fiului Naucratie]

  1. Sa cercetam mai intai daca acest preot anti-ecumenist, dupa cum se proclama, nu are cumva comuniune, partasie, sau mananca la masa cu pseudo-ierahul sau alti propovaduitori pe fata ai ereziei. Daca da, nu putem avea niciun fel de comuniune cu el, nici macar la masa, dupa cum ne arata din nou Sfantul Teodor Studitul.

Dacă cineva mănâncă în chip nepăsător cu cel ce a binecuvântat adulterul, sau cu alt eretic, să ne păzim să nu mâncăm împreună cu unii ca aceștia, chiar dacă ei fățăresc ortodoxia. Căci nu păzesc poruncă Apostolului, care zice nici să mâncăm cu unii ca aceștia (cf. I Cor. 5, 11). [Epistola 39, Fiului Naucratie]

Doar daca acel preot nu are niciun fel de prieteșug cu acestia, si NU lupta sa ii convinga pe oameni ca nepomenitorii sunt stilisti, rataciti, etc.., il putem accepta la psalmodiere si masa, dar trebuie mai intai sa cercetam, caci vom constata ca aceste cazuri sunt foarte rare.

Când e vorba de masa de obște — de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește [pe episcopul eretic] —, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvinteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel]. [Epistola 39, Fiului Naucratie]

Sfintii Parinti s-au exprimat foarte clar si au definit foarte bine limitele in care putem avea legatura cu acei preoti ce pomenesc din frica pe pseudo-ierarhi, nu au mers pe lucruri neclare si ambigue. In momentul in care trebuie sa decidem daca vom avea comuniune, de slujire, la servirea mesei sau legaturi de prietenie cu un pastor, in conditiile in care a avut loc un sinod eretic, trebuie sa-l cercetam foarte bine pe acest pastor, pentru a vedea cum martuiseste, daca a intrerupt sau nu pomenirea, comuniunea sau prietesugul cu ereziarhul, pentru a vedea modul in care trebuie sa ne pozitionam fata de el si sa actionam in consecinta. Cei care ne indeamna sa nu cercetam deloc pe cei cu care se pune problema de a fi sau nu in comuniune, nu fac decat sa proclame din nou doctrina papistasa „Crede si nu cerceta”, expunandu-i pe clerici deopotriva cu cei pastoriti la o situatie neclara care poate duce la confuzii. Nu putem merge pe bajbaite, ci trebuie sa cunoastem foarte clar pozitia celor cu care se pune problema de a sluji impreuna sau a avea orice fel de comuniune, pentru a putea lua decizia adecvata, in limitele celor statornicite de Sfintii Parinti.

Astfel, si in Sfanta Scriptura ni se descopera ca lui Dumnezeu ne putem inchina numai in duh si in adevar, adica numai in dreapta credinta:

„Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este.

Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.” – Ioan 4 22-23

La fel, Sfintii Parinti, vrobesc despre faptul ca nu are partasie credinciosul cu necredinciosul. Canonul 46 Apostolic porunceste caterisirea unui episcop care primeste ca valid botezul ereticilor, ceea ce fac astazi ecumenistii:

„Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul?”

Dupa cum am aratat, Sfintii Parinti au fost foarte clari in ceea ce priveste delimitarea de erezie si noi lor dorim sa le urmam. Steagurile false sunt lansate insa, tocmai de iconomisti, care dupa ce abordeaza decizii indraznete si pogoraminte exagerate, ii eticheteaza gratuit pe cei ce nu sustin sau nu aplica astfel de pogoraminte.

Alte voci din zilele noastre spun ca nu avem dreptul sa ii numim eretici nici macar pe cei ce au semnat documentele eretice de la Creta si s-au facut minciuno-invatatori, desi Sfintii Parinti ne demonstreaza negru pe alb, ca odata ce erezia a fost aprobata sinodal ii putem numi astfel cu franchete pe toti acesti ereziarhi, pentru a-i da pe fata inaintea oamenilor.

Iata cateva exemple de la Sfintii Parinti care vin in sprijinul acestui lucru:

In primul rand, insasi talcuirea la Canonul I-II Constantinopol (!) ii numeste pe acesti minciuno-invatatori eretici:

Cele ce canoanele cele mai de sus au rânduit pentru episcopi şi mitropoliţi, acesteaşi le rânduieşte cu mult mai vârtos canonul acesta pentru patriarhi. Însă acestea să se facă dacă pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem sau ierosilii (adică furare de cele sfinte) şi altele ca acestea, s-ar despărţi de împărtăşirea cu întâiul şezător al lor, iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor l-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de ei mai înainte încă de sinodiceasca judecată pentru eresul acela. Unii ca aceştia despărţindu-se de aceia nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenită ca nişte dreptslăvitori, sunt vrednici. Că nu pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma şi eresul minciuno-episcopilor acelora.

SfantulTeodor Studitul ii numeste la randul sau, eretici, pe cei ce predica erezia cu capul descoperit:

Deci, împreună cu salutarea mea către tine, pe acestea am socotit necesar să le amintesc părinţimii tale ca, ştiind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să‑i pomeneşti la dumneze­ias­ca liturghie, în preasfânta ta mănăstire. Fiindcă cele mai mari ameninţări spuse de sfinţi zac asupra celor ce se învoiesc, chiar numai să‑i primească la masă. […]

Şi este drept, cu­vioase pă­rinte, ca în­tru toate să fii iubitor de Dumnezeu, precum îţi este nu­me­le, şi să iubeşti şi în aceasta pe Dumnezeu. Căci Gură de Aur nu numai pe eretici îi do­vedeşte cu mare şi pu­ter­nic glas ca duşmani ai lui Dumnezeu, ci şi pe cei ce se împărtăşesc cu unii ca aceştia. […]

Aşadar, dacă mo­nahi sunt unii în vremurile de acum, să arate prin fap­te. Iar fapta mona­hului este ca nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând îna­intea mirenilor pilda sa, să le dea motiv pentru erezie şi pentru împărtă­şirea cu ere­ticii, spre a lor pierzanie. [Epistola 39, Egumenului Teofil]

Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei, iar pe cei ce propovaduiesc erezia cu capul descoperit,  ii socoteste vrednici de osanda ca nefacand parte a clerului sfintit:

“Avem poruncã de la însuşi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învaţã ori ne sileşte sã facem orice alt lucru decît am primit şi decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice şi locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfinţit. Nici un sfînt nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, dacã ar fi cãlcat-o.”

„Şi chiar dacã am fi pãcãtoşi în multe, totuşi suntem ortodocşi şi mãdulare ale Bisericii Universale, îndepãrtîndu-ne de orice erezie şi urmînd oricãrui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Şi nu numai acestora, ci şi hotãrîrilor pe care le-au luat şi le-au propovãduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desãvîrşit, ci pe jumãtate, cel care crede cã are dreapta credinţã, dar nu se alãturã dumnezeieştilor Canoane.” (Migne, PG EpistolaII.81)

Sfantul Nicodim Aghioritul ii numeste si el eretici pe cei ce predica erezia cu capul descoperit, care se vadesc a fi eretici, staruind in chip vadit in greseala:

„Se cuvine sã ne îngrãdim pe noi însine si sã ne separãm de episcopii care, în chip vãdit, stãruie în gresealã privitor la cele ce tin de credintã si de adevãr, asadar se vãdesc a fi eretici sau nedrepti.”

Acestea fiind spuse, tinem sa precizam urmatoarele:

  1. Ne-am ingradit de erezia ecumenista si urmam practica pe care Sfintii Parinti ne-au lasat-o, de a ne feri de orice partasie cu erezia, odata ce a avut loc pseudo-sinodul din Creta.

Nicio limba  vicleana nu ne poate acuza de extremism pentru asta, ar insemna sa ii acuze pe insisi Sfintii Parinti si sa ii osandeasca pe motiv ca dupa ei, nu au avut suficienta dragoste, inteleasa de ei ca un compromis si renuntare la scumpatatea acriviei, care tine Credinta vie in mijlocul celor ce marturisesc, in numele unei unitati care indeamna la compromis cu erezia .

  1. Cei care au semnat documentele eretice din Creta si cei care sunt in cuget cu aceste decizii, odata cu aplicarea pe fata a celor hotarate la Creta sau acceptarea tacita a acestora au devenit pseudo-ierarhi si ii putem numi eretici (se subintelege ca ii numim eretici necondamnati), fara ca aceasta sa insemne vreo atitudine extremista sau teologhisire de la sine, dupa mintea noastra, procedam pur si simplu asa cum au procedat si Sfintii Parinti, ii dam pe fata pe acesti propovaduitori fatisi ai ereziei, si ii numim asa cum insisi Sfintii Parinti, i-au numit: eretici.

Si sa luam aminte ca toti cei care vor fi in comuniune cu acesti pseudo-ierahi, vor avea aceeasi soarta ca si ei, daca nu se vor departa de aceasta comuniune vatamatoare.

  1. Nu suntem adeptii niciunei miscari extremiste de schimbare a calendarului, ne limitam la ingradirea de erezie fara a ne axa pe discutii interminabile despre prezenta sau absenta harului la slujbele unde se pomeneste pseudo-ierarhul, nu sustinem si ne impotrivim unor practici schismatice de a mirunge sau boteza din nou pe cei ce se ingradesc acum de erezia ecumenista.Harul chiar daca lucreaza, lucreaza spre osandire .Dumnezeu a decis ca tainele sa fie valide pana la un sinod pentru cine considera EL(posibil pentru unii batrani, copii si altii)

Prin urmare acuzatia de schisma sau duh schismatic este nefondata, calomnioasa si dezbinatoare, semanand confuzie in randul credinciosilor.

Noi vrem doar sa respectam practica ingradirii de erezie pe care Sfintii Parinti ne-au aratat-o. Nu noi am inceput razboiul cu iconomistii, noi am vrut unitate si sustinerea tuturor celor ce s-au ingradit de erezie, chiar daca unii au avut o abordare ceva mai laxista, dar se vede ca dorinta de a nu face niciun compromis cu otrava ucigatoare de suflet a ereziei ecumeniste, i-a deranjat pe unii dintre ei care doresc o diluare a luptei pentru credintei si indreptarea ei spre un fagas ce se departeaza de cele statornicite de Sfinti.

Astfel ca oricine sustine acum scumpatatea acriviei, nu pentru ca asa am spus noi, ci pentru ca asa ne-au aratat Sfntii ca trebuie sa procedam pentru a ne apara de erezie si pentru a face tot posibilul sa nu avem nicio partasie cu erezia, oricine sustine acum apararea Credintei cu orice pret, fara exagerari sau sofisme menite sa creeze confuzie, este etichetat rapid si pe nedrept drept extremist.

Unii contestatari pot mentiona si faptul ca noi aducem spre intarire ceea ce ne-a lasat prin scrierile sale extrem de explicite, Sfantul Teodor Studitul, incercand sa ne acuze pe nedrept ca nu am respecta limitele Canonului 15 I-II Constantinopol, ceea ce in consemnarea de fata am demonstrat contrariul, si  indraznesc sa ne acuze de tendinte extremiste, asta insemnand ca il considera pana si pe Sfantul Teodor Studitul un extremist. Daca pe noi ne numesc schismatici, insemna ca si pe Sfantul Teodor Studitul la fel il considera, deci putem vedea cu usurinta ca toate acuzatiile lor nu se bazeaza decat pe sofisme, supozitii prefabricate si insinuari calomnioase, fara nicio proba concreta.

Mai mult, se avanta sa dezbine si sa eticheteze, pandind orice discutii, orice cuvant, tot ce zboara si tot ce misca, aratandu-si setea de pandari, gata sa sara la atac, uitand ca acum tocmai noi, cei ce ne-am ingradit de erezie trebuie sa fim uniti, uitand ca acum sunt vremuri tulburi, si nu ne putem grabi sa sarim cu acuzatii tocmai asupra fratilor nostri, cand putem dezbate, argumenta si ajunge la intelegere, confruntand pur si simplu practica pe care ne-au aratat-o Sfintii Parinti cu privire la ingradirea de erezie.

Nu asteptam neaparat o reconsiderare rapida a pozitiei fata de noi a celor ce ne acuza, dar ne-am bucura ca macar unii dintre ei sa inteleaga ca nu e vorba de extremism aici, ci de lipsa de compromis, ca nu este vorba de o teologhisire indrazneata, ci de simpla aplicare in practica a ingradirii de erezie in hotarele patristice. Noi vrem doar ca poporul sa aiba posibilitatea sa discearna la cine se va raporta: la Sfintii Parinti, sau la restul lumii?

Publicat în Uncategorized | 7 comentarii

Predica Pr Xenofont la Sf Vasile cel Mare

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Conferinta lui Gheron Sava de la Ramnicu Sarat

Publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante | 1 comentariu

Conferinta Gheron Sava de la Arad,decembrie 2017

Publicat în Ecumenism | Lasă un comentariu

Predica parintelui Spiridon la sarbatoarea Sfantului Arhidiacon Stefan

Nota Redactiei : Aceasta predica deranjeaza pe multi”nepomenitori” si nu numai, deoarece parintele Spiridon spune niste adevaruri care deranjeaza . De ce unele siteuri asa zis ortodoxe sunt impotriva acestor gen de predici? Cu ce gresesc acesti parinti? 

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Predica Pr Xenofont la a doua zi dupa Nasterea Domnului

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Predica parintelui Xenofont la Duminica celor poftiti la cina,Radeni

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu