DESPRE SFÂNTA NEASCULTARE

„Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.” (Fapte, 4,19).

Fraților, tot auzim mereu și destul de apăsat de la mai-marii bisericii să facem ascultare, ascultare și iar ascultare!! Și atâta s-a răspândit acest cuvânt, încât îl auzi la toți arhiereii, preoții, stareții și duhovnicii noștrii! Și cei cu asta? … am putea întreba noi.
Într-adevăr, era în vechime această nevoință, de a face ascultare întru-totul de către un bătrân purtător de duh, cu viață sfântă care îndruma pe ucenici pe calea mântuirii. Haideți să vedem ce ne spun Sfinții Părinți despre ascultare pentru noi creștinii cei de pe urmă:

„Ceea ce s-a spus despre viața pustnicească și zăvorâre trebuie spus și despre ascultarea față de bătrâni, așa cum era în vechiul monahism. O astfel de ascultare NU ESTE DATĂ vremurilor noastre.”
~ Ofrandă monahilor contemporani p 73
Iată un răspuns clar al sfântului Ignatie Briancianinov. Călugării și creștinii din vechime făceau o astfel de ascultare pentru că aveau de cine; aveau destui bătrâni purtători de Duh Sfânt, cu viață sfântă, împlinitori întocmai și întru-totul a poruncilor evanghelice; dar astăzi lucrurile stau tocmai pe dos.

Adică, greu de tot (adică deloc) mai găsești un bătrân care să facă voia lui Dumnezeu! Da, în realitate fiecare dintre ei fac cum cred ei că e bine, nu cum vrea Dumnezeu, și asta pentru că toți acești „vestiți” bătrâni sunt un ADÂNC DE NEȘTIINȚĂ. Iată ce ne învață sfântul lui Dumnezeu să facem în legătură cu acești pretinși învățători, foarte lăudați de oameni;

„De voiești să te lepezi de lume, le spunea Sfântul Simeon Noul Teolog călugărilor (creștinilor) din vremea sa, și să te deprinzi cu viețuirea evanghelică, atunci NU TE ÎNCREDINȚA unui îndrumător neiscusit sau împătimit, ca nu cumva, în locul viețuirii evanghelice, să te deprinzi cu viețuirea diavolească, pentru că îndrumătorii buni dau învățătură bună, iar cei răi, învățătură rea. Din semințe viclene cresc negreșit roade viclene. Oricine nu vede, dar făgăduiește că-i va povățui pe ceilalți, este un înșelător și pe cei ce îl urmează îi aruncă în groapa pierzării, după cuvântul Domnului: <dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.>” p 73
Sfântul Ignatie BriancianinovOfrandă monahilor contemporani.

Un alt mare indiciu ni-l dă însuși Hristos Domnul și Dumnezeul nostru, în Sfânta Evanghelie când ne spune că <după roadele lor îi veți cunoaște.> (Mt 7,15) și:
„Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.” (1 Ioan 4,1)
Așadar, din învățătura Sfinților Părinți și a Sfintei Scripturi vedem limpede că este o uriașă greșeală de a te încredința orbește spre îndrumare, unui pretins povățuitor, fie el chiar și bătrân cu barba albă, de nu vom vedea la el, în primul rând, o împlinire întocmai a tuturor poruncilor evanghelice. Repet a tuturora, nu doar o parte, cum fac acești învățători mincinoși de astăzi, care vrând să-i imite întocmai pe fariseii din timpul Mântuitorului, se străduiesc să pară drepți înaintea oamenilor cu doar câteva aspecte ce țin de suprafață. Iar lumea, fiind cu totul neștiutoare, lipsită de discernământ, îi ia pe acești farisei fățarnici drept îndrumători duhovnicești, „mari sfinți” și văzători cu duhul”, chiar dacă unii din acești „vestiți” bătrâni au făcut mănăstiri de călugări și maici la un loc sau foarte apropiate și asta ca să fie batjocora cât mai mare cu putință! Ei bine, această uriașă greșeală ne costă însuși mântuirea. <Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.>
„Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor.” (Mt 7,19)
A te chema „foarte mic” în împărăția cerurilor înseamnă că, toți aceștia se osândesc veșnic, ca unii care și-au bătut joc de învățătura lui Hristos Dumnezeu.
Datori suntem noi creștinii de a deschide ochii cât cepele înainte de a ne da pe mâna unui „mare sfânt” sau „văzător cu duhul”, după părerea lumii oarbe cu totul duhovnicește. Rostul acestor îndrumători este doar de a mântui sufletele încredințate lor de către Duhul Sfânt. Dar adevărul este negru de tot. Toți aceștia s-au dedat la construcția de catedrale spoite cu aur, de biserici imense, de clopotnițe, de spitale și alte clădiri, de ospețe și mese întinse pentru boierii pământului, uitând cu desăvârșire că nu aceasta este menirea lor! De ce totuși fac toate acestea? Pentru ași făuri fiecare câte un nume mare și răsunător. Pentru că au căutat slava omenească, și nu slava lui Dumnezeu. Se va vorbi în termeni laudativi despre ei, având în vedere câte au construit, nu pe câți au mântuit nu, nu asta, realitatea este că habar nu au de Sfintele Canoane, de învățătura Sfinților Părinți și mai fiecare dintre bătrânii acestui veac își are „evanghelia” proprie!!! Fiecare dintre ei fac cum le tună lor prin cap, totul este să-i aprecieze lumea și să-i laude, atât. În rest sunt un adânc de neștiință. Iată ce ne spune sfântul Nil Athonitul despre aceștia:
„O vai de voi ticăloși duhovnici, căci vin la voi săracii păcătoși de se mărturisesc și în loc să-i îndreptați voi mai rău îi răzvrătiți și le cereți răsplătire de bani de trei ori ticăloșilor. Ați lărgit gura iadului și l-ați umplut de sufletele omenești și i-ați pricinuit mare lipsă raiului și v-ați întovărășit cu dracii și aduceți spre jertfă satanei sufletele săracilor creștini, că ați amăgit și ați înșelat la mărturisire pe fii voștri cei duhovnicești cu prea-lăsarea precum voi voiți, dar nu precum scrie în canoane, din pricină că voi duhovnicii nu aveți unire între voi ca să păziți rânduiala canoanelor, ci aveți și țineți a voastră deosebită lege.”
Minunile, vedeniile, cuvintele Preacuviosului Nil Kavsocalivitul.
După cum vedeți Sfinții lui Dumnezeu sunt foarte categorici, la ei nu încape compromisul, atât de apreciat astăzi. Sfântul Ioan Gură de Aur are o vorbă minunată : „cu porunca lui Dumnezeu nu se face negoț.” Haideți să cercetăm pe povățuitorii noștrii, și să vedem de ce oare îi încununează lumea cu laude răsunătoare, de ce oare îi etichetează cu titlu de „mari sfinți” ori „văzători cu duhul”, ce se întâmplă cu acești îndrumători?!

„Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor.” (Lc 6,26)
Pentru cel ce încă mai crede în Sfânta Scriptură, lucrurile s-au lămurit, toți aceștia sunt învățători mincinoși, și asta pentru că, în loc să mustre poporul adâncit în păcat și să-l îndemne la pocăință ei îl lingușesc cu o învățătură mincinoasă unde pocăința lipsește cu totul! Cum să-i mustri pe oameni pentru păcate?! …așa nu-ți mai vine nimeni și prin urmare nici banii se adună!!!!!!

„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor,
Și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme.” (2Tim 4,3-4)

Doar acel povățuitor care mustră poporul și îl îndeamnă la pocăință este ucenic al lui Hristos Dumnezeu. Unde ne învață aceștia să ne pocăim, unde mustră aceștia păcatul, când ei însuși sunt în cea mai adâncă mocirlă a păcatului! Văzând la toți acești pretinși învățători că de fapt ei nu sunt împlinitori ai poruncilor evanghelice, nu sunt ascultători ai Sfintelor Canoane și nu urmează învățătura Sfinților Părinți, ei bine toți aceștia nu ne pot fi nouă îndrumători! CATEGORIC NU. Ei sunt rătăciți cu totul, orbi cu desăvârșire, mincinoși și fățarnici întru-totul, și e vai de acel suflet care ascultă de ei. Această „ascultare” ne duce direct în adâncul iadului. Cum puteți voi să ascultați de un „vestit” bătrân care spunea sus și tare că putem să-i pomenim pe ierarhii noștri, (care sunt atei desăvârșiți), la sfânta liturghie, până când îi vom vedea că se împărtășesc din același potir cu ereticii !!! Oameni buni, aceasta este cea mai cumplită blasfemie, e o hulă împotriva Duhului Sfânt care nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel viitor! Iată cine sunt de fapt bătrânii noștrii! Sunt cu totul înșelați, iar o astfel de „ascultare” ne duce direct în talpa iadului! Unul ca acesta, deși bătrân, cu barba albă, este un adânc de neștiință; despre ce înțelepciune poate fi vorba la unul ca acesta?!
„Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu se lasă batjocorât; ceea ce va semăna omul aceea va și secera.”
Sf Apostol Pavel ~ Galateni 6,7
Până acolo a ajuns batjocora arhiereilor, încât spun clar și răspicat cum că sunt mai multe biserici!!! Și asta după 2000 de ani de creștinism! Fraților, ăștia sunt ATEI DESĂVÂRȘIȚI, iar cei ce îi urmează sunt niște fricoși și prin urmare le putem spune cozi de topor, care desigur vor fi aruncate și ele în foc. De aceștia să facem ascultare??? Vai nouă ce zile am ajuns!
„Îndrumarea prin cuvântul lui Dumnezeu luat din cărți, iar nu prin viu grai este SINGURA ÎNDRUMARE ce ne este dată nouă și prin care monahul (și creștinul) devine în mare măsură propriul său îndrumător.” p 140
Ofrandă monahilor contemporani
Sfântul Ignatie Briancianinov
În concluzie, datori suntem noi creștinii simpli și monahii care vrem sincer să ne mântuim, să învățăm care este voia lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie, din învățăturile Sfinților Părinți care au tâlcuit nouă Sfânta Scriptură, și să avem ca și o cârmă Sfintele Canoane, care sunt atât de disprețuite azi! De nu vom face așa, vom obercăi prin bezna acestei lumi, și foarte ușor ne vom crampona de înșelații acestui veac, luându-i drept păstori adevărați. Când vi se cere să faceți o ascultare, mai întâi TREBUIE să o treceți prin acest „filtru” al Sfinților Părinți și să vedeți dacă ce pretind aceștia este și voia lui Dumnezeu, sau, este doar voia lor punându-se ei mai presus de Dumnezeu!!!
„Din pricina lipsei de îndrumători, din pricina nenumăratelor primejdii de care suntem împresurați, starea noastră de vase vii ale Duhului este vrednică de plânsul cel mai amarnic, de tânguirea cea nemângâiată. Suntem săraci, ne-am rătăcit și nu se află nici un glas să ne răspundă, ca să putem ieși din rătăcirea noastră. Cartea tace, duhul căzut, vrând să ne țină în rătăcire, șterge din mintea noastră chiar și știința despre existența cărții.” p 140
Ofrandă monahilor contemporani
Sfântul Ignatie Briancianinov
Tot acest mare sfânt ne spune că, noi creștinii de pe urmă de vom vrea să ne mântuim, vom avea ca cei mai mari vrăjmași ai mântuirii noastre, nu pe atei, nici patimile noastre, nici dracii nu vor fi cei mai mari împotrivitori, ci vor fi arhiereii, stareții, preoții și duhovnicii care vor pretinde de la noi o „ascultare” străină de Dumnezeu, o ascultare drăcească care de o vom împlini, „le vom ține de urât” acestor fățarnici în adâncul iadului! Aici trebuie noi să avem o deosebită grijă.
„Viețuirea după Dumnezeu devine foarte grea din pricina apostaziei generale. Apostații, care se înmulțesc, numindu-se și dându-se în aparență drept creștini, îi vor asupri cu atât mai ușor pe adevărații creștini. Ei îi vor împresura cu nenumărate curse și vor pune nenumărate piedici în calea bunei lor intenții de a se mântui și a sluji lui Dumnezeu, precum mărturisesc Sfinții Tihon de Voronej și Tihon de Zadonsk. Ei vor lucra împotriva robilor lui Dumnezeu și prin violență, și prin clevetire, și prin curse viclene, și prin felurite amăgiri și prigoane cumplite.” p 142
Ofrandă monahilor contemporani
Sfântul Ignatie Briancianinov
Așadar aceasta-i crucea noastră, și trebuie cu supunere să o acceptăm și să o ducem până la capăt.
9. „Și zadarnic Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor.”
14. „Lăsați-i pe ei; sunt călăuze oarbe orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Mt 15)
Fraților, vă rog, nu vă bateți joc de sufletele voastre, o altă viață nu ne este dată pentru a ne salva sufletele. Nu vă lăsați amăgiți de toți acești batjocorâtori de Dumnezeu, uitați-vă la ceea ce fac ei, la roadele lor și vă veți convinge că aceștia, fie ei și cu barbă albă, nu caută să vă mântuiască, nu, ci doar vor de la voi să-i încununați cu laude răsunătoare; și dacă veți încerca vreodată să atrageți atenția vreo unui bătrân „văzător cu duhul”, cum că a greșit cu ceva, abia atuncea veți vedea adevărata față a acestor fățarnici mincinoși! Nu mântuirea poporului caută ei, nu, ci doar slava omenească, atât, și asta CU ORICE PREȚ.
„Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți Împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați.” (Mt 23,13). Amin.

~ ieromonahul Dorothei Athonitul

Anunțuri
Publicat în Inselari contemporane, Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Smerenia falsa pe care i-a cuprins pe foarte multi , chiar si din randul asa zisilor marturisitori

Sf Ignatie Briancianinov

„Și demonii au smerenia lor. O astfel de smerenie cerea de la Dumnezeu-Omul Satana, făgăduindu-i să-l răsplătească pentru această smerenie cu o renovare a onorurilor și bunurilor pămâtești. L-a suit diavolul pe Domnul pe un munte înalt, i-a arătat Lui toate împărățiile lumii într-o clipită; și i-a zis diavolul: Ție îți voi da puterea aceasta și slava lor, căci ale mele sunt și le dau cui vreau, dacă te vei închina înaintea mea, toate vor fi ale tale. La fel chinuitorii îi certau pe sfinții mucenici pentru trufia lor, și cereau de la ei smerenie, care consta în a te uni cu ceilalți ca să te închini idolilor și să te lepezi de Hristos, și făgăduiau pentru această smerenie să-i răsplătească cu o îmbelșugare de bunuri pământești. O astfel de smerenie cere lumea, care lucrează după principiile și în duhul stăpânitorului lumii acesteia; lui îi place această smerenie, o proslăvește, o copleșește cu darurile sale cele mai deșarte. Lumea urăște smerenia lui Hristos, iar sfinții lui Dumnezeu atât de mult urau smerenia cea drăcească, încât sufereau toate greutățile și lipsurile, toate necazurile, numai ca să nu accepte această smerenie; ei alegeau moartea silnică și de batjocură decât să accepte smerenia dracilor.

În această smerenie este lepădarea de Dumnezeu. Smerenia propovăduită de cugetarea trupească, de fățărnicie, de sfințenia deșartă (plină de vanitate) este o smerenie drăcească. Pe cei ce duc viață creștinească (călugărească) diavolul îi îndeamnă la smerenia sa, ca prin ea să-i ducă la mâhnire, la slăbănogire, la deznădejde. Această deosebire este de neapărată trebuință pentru creștinii (călugării) de astăzi; ea îi va face să deosebească smerenia diavolului de smerenia lui Hristos, al cărei învățător este Hristos, care, punând nădejdea omului în Hristos, este străină de slava deșartă, care niciodată nu se arată într-o strălucire și propășire lumească, ci totdeauna petrec sub semnul crucii lui Hristos, nevăzută, prigonită, călcată de reprezentanții lumii, văzuți și nevăzuți.”
Tâlcuire la Patericul egiptean p 73
Editura Anastasia 1996.

Publicat în Inselari contemporane, Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Medici renumiti din intreaga lume ne avertizeaza ca vaccinurile sunt mortale

Mai jos sunt inregistrari cu dr. Jean-François Saluzzo, consultant OMS, director al Sanofi Pasteur care explica in detaliu cum este creat un vaccin si ce efecte dezastruoase poate avea asupra orgnismului. Vaccinurile pot produce cancer si multe alte boli.

 

Uitati cum Bill Gates sustine cu tarie ca trebuie sa fim exterminati si cu ajutorul vaccinurilor. Binenteles si pe langa alimentatia otravita, chemtrails etc…

 

Publicat în Evenimente cotidiene importante | 1 comentariu

Să nu urmăm învățăturilor greșite!

Prin paginile de mai jos nu vreau să fac tulburare ca să supăr pe cineva ,și nici nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Dar mă văd nevoită să vă fac cunoscute anumite lucruri pe care trebuie să le știți și la care trebuie să luăm aminte.
Nu vreau să pronunt o sentință,sau să  ma pronunt in privinta sfinteniei cuiva,ci vreau doar să mă opresc asupra unor învățături greșite ale părintelui Arsenie Papccioc . Nu vreau să dicutăm despre mântuirea dânsului dacă s-a mântuit sau nu, sau dacă e sfânt sau nu…căci nu e traba mea….ci eu vreau doar vreau să analizăm împreună anumite învățături greșite ale dânsului.
Nu am nimic cu viața și faptele unora dintre povățuitorii de suflete contemporani,mai ales că au trecut deja la Domnul.De asemenea nu putem decît să ne folosim din plin de sfaturile lor bune,atunci cînd sânt date după învățătura Sfintei Scripturi , a Sfinților Părinți și a Sfintelor Canoane. Dar atunci cînd există între învățăturile lor folositoare de suflet și unele care contrazic învățătura Sfinților Părinți ,noi nu putem să le urmăm.
Așa ne învață Sfinții Părinți precum:Sf Fotie cel Mare ,Sf Grigorie Palama ,Sf Marcu al Efesului Și alți Sfinți Părinți.Sfaturile lor în privința învățăturilor, dăunătoare de suflet , pe care le putem găsi în cartea cuviosului Serafim Rose întitulată „Locul fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă”.
Dau mai jos cîteva dintre învățăturile greșite ale părintelui Arsene Papacioc amestecate cu alte învățături folositoare ale dânsului.
În paginile de mai jos o să fac referire în special la cartea: „Iată duhovnicul ”de unde am extras căteva din învățăturile greșite ale părintelui Arsene Papcioc.
Și să le luăm pe rînd:
La pagina 71 părintele Arsene Papacioc spune:
„Deci duhovnicul nu greşeşte, micşorând timpul pocăinţei în marea lui răspundere, că spune Sfântul Vasile cel Mare în Canonul 74:
Cel care are putere de a lega şi dezlega nu  se canoniseşte micşorând timpul pocăinţei, pentru cel care se căieşte de bunăvoie spovedindu-se, că unul ca acesta ajunge degrabă la iubirea lui Dumnezeu”.
Maria : Da,zice acest lucru Sf Vasile CEL MARE în acest canon,dar unde găsește pr Arsene , așa de multe cazuri , de acestea de care vorbește Sf Vasile aici în care să poată face ceea ce zice Sf Vasile Cel Mare.
Apoi La pagina 80 părintele ArsenePapacioc spune:
„Pr. Teofil Pârâian  :Spuneți-mi cum împărtășiți ? Respectiv,ce aveți în vedere în ceea ce privește frecvența împărtășirii?
Pr Arsene Papacioc : Părinte,eu nu sunt prea cu dezlegarea deasă,dar e o mare greșeală să-l oprești ani de zile.Eu bunăoară,n-am depășit chiuretaje(avorturi)trei ani oprire de la împărtășanie.
Pr. Teofil Pârâian  :La fel și eu,pentru orce păcat,și ucidere,și orce.De ce?Pentru că Pr Stăniloaie , în dogmatica,scrie să nu dăm mai mult de trei ani amânare la Sf Împărtășanie”.
––––
Astăzi,cînd foarte mulți se împărtășesc destul de rar,oprirea de la Sf Împărtășanie pentu un an,doi sau trei nu mai e simțită ca un canon sficient.Mai eficientă e recomandarea înfrânării de la păcatele mărturisite și anumite reparații corespunzătoare.(Pr Prof.Dumitru Stăniloaie Teologia Dogmatică,vol 3)
––––-
Pr Arsene Papacioc :  Am procedat așa fără să fi cunoscut părerea Părintelui Stăniloaie”.
Maria :Ambii duhovnici,(pr Teofil si pr.Arsene Papacioc)se bazează pe recomandarea făcută de pr Dumitru Stăniloaie.Dar potrivit Sfinților Părinți ale căror canoane le găsim în Pidalion,și potrivit învățăturilor Sf Nicodim Aghioritul din lucrarea carte foarte folositoare de suflet dacă le vom citi vom vedea că ceea ce spun ei nu este deloc în concordanță cu învățătura Sfinților Părinți.E bine a citi în acest sens și broșura cum să ne împărtășim.
I. Cum ne împărtăşim? Împotriva curentului care a transformat deasa Împărtăşanie într-o modă
II. Cum ne împărtăşim? Împotriva curentului care a transformat deasa Împărtăşanie într-o modă (ignorând păcatele opritoare)
La pagina 97-98 părintele ArsenePapacioc spune:
„Pr. Teofil Pârâian  : Un părinte întreabă : Sunt oameni care nu au știut,au făcut păcate foarte grave și s-au întors.O problemă foarte delicată aplicarea canoanelor.
Pr Arsene Papacioc :-Părinților,s-ar putea să înșele pe foarte mulți aceste canoane,chiar ale Sfăntului Vasile cel Mare-să mă ascultați cu atenție !-și se sperie cînd aud de canoane.Asta e o mare greșeală !Trebuia văzută elasticitatea canoanelor.Noi trăim momentul nostru istoric,să avem foarte mare respect,să valorificăm,să ne orientăm după canoanele acestea,pentru că prin ele ni se arată gravitatea păcatelor de către acei grozavi iluminați părinți-li se zice și cei mari că nu au spus ei fără rost.Dar constat un lucru.Dacă vreți să cercetați Pidalionul,vedeți că ei au ținut cont mai mult de starea sufletească a penitentului.Eu am să vă rog să țineți cont de un canon care să vă ajute enorm de multCanonul -74 al Sf Vasile cel Mare care-mi dă prilejul să vă răspund la întrebarea aceasta.Mare atenție ! Este important dacă omul prinde momentul psihologic,cînd face canonul acesta,în situația care ne găsim noi cu el,deci depinde de iscusința duhovnicului.Nu știm împrejurarea care s-a găsit,în ce situație a fost : „Nuștiu ce s-a întâmplat,nu se putea..” deci are un indiciu de circumstanțe de ușurare.Și atunci, noi,care facem pe „canoniștii”:„A zis Sf Vasile cel Mare!” aducem în discuție canoanele și începem să nu ținem cont de împrejurarea pe care o trăim alături de semenul nostru,căci de tine depinde,părinte duhovnic! îngăduințe pe pogorăminte În general,eu sînt pentru îngăduință,pentru pogorământe dar pe ceva:pe o căință!”.
Maria :Unde găsim în toate canoanele din Pidalion atâta îngăduință de care a dat dovadă pr Arsene ?de asemenea oare ce vor face duhovnicii din zilele noastre care vor urma sfaturilor părintelui Arsene Papacioc?Dacă vom citi canoanele Sf Ioan Postnicul din Pidalion,vom vedea că el scurtează timpul opririi de la Sf Împărtășanie pînă la 5 sau chiar 3 ani de zile dar,cere și post aspru în tot acest timp și 200-300 metenii pe zi.Ori pr Arsene nu cere aproape nimic de la cei care le scurtează anii de oprire de la Sf Împărtășanie .„Căința”de care face atâta caz pr Arsene Papacioc se reduce la extrem de puține nevoințe după dânsul.Ori Sf Ioan Postnicul zicea că cine nu respectă cele ce le-a cerut el în pogorămintele sale de la Canoane , să stea oprit de la SfÎmpărtășanie anii îndelungați pe care îi cer Sfinții Părinți în canoanele lor.(vezi asta în carte foarte folos de suflet)
Cei canonisiți cu anii puțini de la Sf.Ioan Postitorul,va trebui să facă și canonul de nevoințe, însemnând, sute de metanii, post aspru(hrană uscată după al noulea ceas(ora 3 după amiază)etc…. altfel anii puțini nu le vor folosi…
La pagina 103 Părintele Arsene Papacioc spune:
„Pr. Teofil Pârâian  : O altă problemă pe care am auzit-o în anumite discuții,fie că au venit și mi-au spus de la diferite mănăstiri,fie diferiți duhovnici au spus următorul lucru :cînd cineva săvîrșește un păcat mare se spovedește,dar duhovnicul nu-i dă dezlegarea propriu-zisă,nu-i spune rugăciunea de dezlegare,pentru că trebuie amânată acastă dezlegare !
Pr Arsene Papacioc :-Eo mare greșeală !s-a spovedit,dă-i dezlegare !nu-l împărtășești asta e altceva . Nu-i dai dezlegare la această Taină a Euharistiei,dar dă-i dezlegarea pentru păcatepentru că orice ar fi făcut, jertfa de pe Golgota depășește gravitatea oricărui păcat.Hristos nu a venit numai pentru o anumită categorie de bolnavi sau greșiți.Nu se poate !”
Maria:referitor la dezlegarea de păcate trebuie să știm că după Sfinții Părinți sînt anumite persoane care nu pot fi dezlegate nici de păcate,decât în anumite condiții.Dar despre asta citiți cu atenție articolul „despre dezlegarea de păcate”
Despre dezlegarea de păcate la spovedanie
La pagina 110 Spune pr Arsene Papacioc
„În ce priveste oprirea de la Sfânta Împãrtãsanie a femeilor care au fãcut avorturi, eu n-am depãsit trei ani, dacã se cãiesc din toatã inima. Si se cãiesc! Dar, mai mult decât a canonisi, le arãt cu orice chip marea gresealã pe care au fãcut-o. Copiii acestia lepãdati ne vãd, si este încã timp sã plângem si sã cãdem cu fata la pãmânt.
Le dau canon – sfãtuitor, bineînteles – în sensul unei nevointe scurte, dar permanente; zi de zi, toatã viata, sã facã ceva, care e chestie de secunde, dar care tine de pocãinta aceasta sincerã. Sã fie constientã toatã viata de ceea ce a fãcut. Nu mã intereseazã un canon rece, pe care îl face tur-tur-tur sau nu-l face, ci un canon la care sã participe. Si am rezumat numai la câteva secunde durata acestui canon pe care îl dau, numai sã fie o stare de prezentã continuã a ceea ce a fãcut”.
Maria:Citiți Pidalionul fraților și vedeți dacă veți găsi la Sfinții Părinți așa ceva!adică :Canon pentru păcate grele care să țină „cîteva secunde” în fiecare zi.
La pagina 112 Spune pr Arsene Papacioc:
„Oprire de la împãrtãsit sub trei ani; n-am depãsit trei ani. Dar nu fac lucrul acesta de capul meu, ci urmãrind canoanele Pidalionului. Acum sunt sapte editii; când predam, odatã, asa ceva, nu era nici o editie; ba era una, destul de ascunsã, fãcutã de un preot îndrãznet”.
Maria:unde a găsit pr Arsene în Pidalion de care zice că ține cont,pentru orce păcat pe care l-ar face cineva nu trebuie să-l oprească de la împărtășire mai mult de trei ani?Așa după cum am mai spus chiar dacă Sfintul Ioan Postnicul face pogorăminte la oprirea de la împărtășire   pînă la 5  sau trei ani,tot el spune că cine nu face cele învățate de el ,să stea neapărat oprit de la Împărtășire anii îndelungați pe care i-a cerut Sfinții Părinți în canoanele lor.
Cei canonisiți cu anii puțini de la Sf.Ioan Postitorul,va trebui să facă și canonul de nevoințe, însemnând, sute de metanii, post aspru(hrană uscată după al noulea ceas(ora 3 după amiază)etc…. altfel anii puțini nu le vor folosi…
La pagina 113 Spune pr Arsene Papacioc:
„Deci, eu nu sunt pentru o oprire prea mare. Pe duhovnici îi întreb dacã au fost prea aspri sau prea blânzi. Dacã au fost cu pogorãmânt, e foarte bine, dar bazându-se pe trãirea celui care se cãieste. Nu trebuie sã rãmâi la un canon rece – „faci atât pentru cã ai fãcut atât”. Când vin la mine la spovedit diferiti credinciosi, femei mai ales, si îmi spun cât au fost opriti de la împãrtãsit, îmi dau seama ce au fãcut dupã anii cât au fost opriti. Asta nu înseamnã duhovnicie, ci înseamnã un fel de dura lex sed lex – „legea e asprã, dar e lege” -, care în justitia laicã se potriveste, dar la noi nu, pentru cã aici se face uz de mila lui Dumnezeu cu orice chip”. 
Maria:într-adevăr mare e mila lui Dumnezeu dar să nu uităm că Dumnezeu e și drept.Chiar dacă un duhovnic apelează la pogorăminte cînd e vorba de canonisirea păcatelor ,el trebuie să aibă grijă ca nu cumva aceste pogorăminte ale sale să fie în contradicție totală cu canoanele sfinților Părinți din Pidalion.
La pagina 115 Spune pr Arsene Papacioc:
„Asa cã eu sunt silit, în cazul avorturilor, când stau de vorbã cu duhovnicii, dacã este cazul, sã-i canonisesc pentru cã au fost nepãsãtori si au dat la întâmplare canoane de ani si ani. Nu timpul decide, ci pocãinta ta interioarã. S-ar putea, într-un timp foarte scurt, sã ajungi si la marea milostivire a lui Dumnezeu. Deci, conteazã enorm de mult trãirea aceasta în Dumnezeu, smerenia… „prãpastie de smerenie”, cum se spune. Aceasta va decide”.
Maria:deci,părintele Arsene este pentru canonisirea preoților care dau canoane pentru păcate în duhul SFinților Părinți ale căror canoane le găsim în Pidalion.Adesea face mare caz de pocăința interioară dar trebuie să știm că oricît de mare ar fi aceasta Sfînții Părinți În Pidalion nu merg pînă la anularea timpului opririi d ela împărtășire ,cum ar lăsa să se înțeleagă părintele Arsene uneori.
La pagina 116 Spune pr Arsene Papacioc:
„Am întrebat adeseori femei, fete, despre chiuretaj. Si ce am constatat: când întrebam de niste pãcate neînsemnate, spuneau foarte greu cã le-au fãcut; le era rusine – cã au mintit, cã au furat etc. Dar când întrebam de avort, spuneau imediat: „Da, am fãcut!”, ca si cum avortul era un lucru neînsemnat. Aceasta pentru cã în vremea de astãzi este considerat un lucru oarecare. Mã interesa sã-i pun în starea de trezvie, de simtire cã întreruperea de sarcinã este un pãcat foarte mare, grozav de mare”.
Maria:Aici se vede foarte clar cît de rară este pocăința interioară de care face atâta caz părintele Arsenie.Aici se vede cît de tare se căiesc femeile pentru avorturile lor și cît este de nejustificată atitudinea părintelui Arsenie care a dat canon de cîteva secunde pe zi pentru astfel de păcate grele cum sânt avorturile.De asemenea să ne gîndim și la gravitatea situației pe care o crează părintele Arsenie atunci cînd încearcă să recomande cumva duhovnicilor care-l ascultă să facă cum zice el și nu cum cere Pidalionul.
La pagina 116 Spune pr Arsenie Papacioc:
întrebare:„Ce sfaturi de mângâiere obisnuiti sã dati acestor femei care vin, femei care uneori deznãdãjduiesc pentru pãcatul pe care l-au fãcut?
Răspunde pr Arsene Papcioc:Adevãrul este cã nu le las în situatia de a fi hãrtuite de fel de fel de sfaturi, ci le spun: Da, este iertare. Eu te dezleg acum pentru totdeauna, numai cã urmeazã sã-L îmblânzesti pe Dumnezeu cu acest simulacru de canon pe care ti-l dau. Dar canon de simtire, nu de nevointã”. Deci, cu orice chip o asigur cã este iertatã si nu mai este nevoie sã-l tot mãrturiseascã. Se mai spune cã trebuie sã-l spui din nou, din când în când… ”
Maria:Cît privește sfatul Părintelui Arsenie că nu trebuie mărturisite păcatele decît o singură dată e bine a citi în acest sens sfătuirea contrară pe care o dă Sf nicodim Aghioritul în carte foarte folositoare de suflet . În această carte Sf Nicodim Aghioritul recoamndă să facem o spovedanie generală anuală chiar și la același duhovnic nu pentru că ne-am îndoi de iertarea păcatelor dacă au fost canonisite cum trebuie,ci pentru a ne face pe noi să ne adâncim și mai tare într- stare de smerenie și de pocăință adevărată pentru păcatele noastre . Sfatul Sf Nicodim Aghioritul este cu atât mai valabil astăzi mai ales pentru faptul că dat fiind neținerea la canoane a multor duhovnici , din zilelele noastre,se poate ca noi făcînd o spovedanie generală anuală să fim canonisiți cum trebuie de un anumit duhovnic,cu toate că ceilalți dinaintea lui nu ne-au canonisit cum trebuie.
La pagina 118 Spune pr Arsenie Papacioc:
întrebare:„Pot fi recomandate mijloacele anticonceptionale, cu pretextul cã este un pãcat, dar este un pãcat mai mic?
Răspunde pr Arsenie Papacioc:Dragã, anticonceptionalele si alte mijloace asemãnãtoare sunt fraudã conjugalã si atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu. Nu e crimã; e numai atentat. Este un pãcat mai mic. Dar noi nu îngãduim nici cel mai mic pãcat! Pentru cã, din momentul în care m-asez pe aceastã pozitie de acceptare a unor pãcate mai mici, încep sã mã gândesc: dar care-i mic si care-i mare? Sau „sarpe mic si sarpe mare”; dacã un sarpe mic te muscã cu atâta otravã încât sã mori, nu mai e nevoie sã te muste altul mai mare! Deci, e o mare gresealã. Nu accept, însã nu-i pot opri de la împãrtãsanie pentru aceste fraude conjugale ca pe cei care au fãcut avort. Îi împãrtãsesc mai repede”. 
Maria:Deci părintele Arsenie nici nu realizează că femeile care se păzesc pentru a nu avea copii folosind mijloace moderne de pază,că ele fac tot avorturi.Anticoncepționalele steriletul(spirala) înjecțiile , împlanturile,toate sînt avortive.Unii medici care mai spun adevărul ne informază că cei care se folosesc de aceste mijloce de contracepție fac 2 avorturi pe ani.Alții însă zic că e vorba de mai multe vorturi,chiar pînă la 10 avorturi pe an.Deci,în cazul acesta ne imaginăm oare cît de mult a greșit pr Arsene?și acei duhovnici care vor face aceiași greșeală ca și el ?
**************
La pagina 123 Spune pr Arsenie Papacioc:
”În cazul în care un duhovnic e cu totul împătimit,trebuie schimbat.De asemenea dacă leagă cu anii să nu te împărtășești trebuie schimbat.
Dintru început ajutați-vă de unul care nu vă mai ridică probleme.Mai ales se ține cont și de momentul istoric. În care trăim”.
Maria:Deci pentru părintele Arsenie duhovnicii care canonisec în duhul Sfintelor canoaneale  Sfinților părinți din Pidalion trebuiesc schimbați.Vai de noi dacă ascultăm de așa sfaturi de la aș duhovnici.
TOT LA PAGINA 123
Unul a primit canon să citească de trei ori Biblia.Biblia pe care o citești o dată-n viață.
Maria:După Părintele Arsenie Sf Scriptură trebuie citită doar o dată în viață.Deși Sfinții Părinți o citeau foarte des pînă o știau pe de rost.Să ne amintim că Sf Serafim de Sarov citea într-o săptămână tot Noul Testament.
******************
La pagina 123 Spune pr Arsenie Papacioc:
„Bolnavii sînt scutiți de post că de fapt pentru ei laptele și ouălele sunt doctorii.
În perioada posturilor se poate mânca cu ulei.Nu este o oprire canonică,ci numai o sfătuire pentru caloriile pe care le conține uleiul”.
Maria:În aceste sfaturi părintele Arsenie este de asemenea în contradicție cu recomandările Sfinților Părinți din Pidalion și din Tipicele Bisericii Ortodoxe.Modul cum pune problema lasă să se înțeleagă că toți bolnavii în posturi pot mînca lapte și ouă.
************ 
La pagina 161 Părintele Arsenie Papacioc complectează:
„Domnul nostru Iisus Hristos ne-a arătat cu însuși Scump Sîngele Lui și glas dumnezeiesc calea spre mântuire . La întrebarea :„Dacă se mântuiesc cei ce nu sînt ortodocși”, răspund:Noi urmăm calea arătată de El-Ortodoxia.Dacă Bunul Dumnezeu,în iconomia Lui divină,îi va salva și pe non-ortodocși… aceasta nu ne privește pe noi,pentru că nu ne tîrguim cu marele Adevăr….”
R:Deși Sfinții Părinți arată clar că ereticii și păgânii nu se mântuiesc aici părintele Arsene prin modul cum vorbește el de iconomia lui Dumnezeu lasă să se înțelegă că se vor mântui majoritatea lor.
La pagina 99 Spune pr Arsenie Papacioc:
Uite să vă spun o întâmplare :a venit în Sâmbăta Patimilor cu un maramuresan mare,cu sarica pe el:
„N-o, domn’ Părinte, am venit să mă mărturisesc, să mă grijesc!”A doua zi era Paștile,știți . Ei,acel bătrân nu era prea bătrân dar în sfârșit un om de șaizeci de ani.Avea nevasta de 35 de ani adventistă . În centru de adveniști de acolo voia să-l prindă prin nevastă-sa pe badea Ion.Ăsta era un om voluminos și avea prin preznța lui fizică…cuvînt greu !N-a cedat badea Ion,săracul,la nimeni,nici în fața soției.Deci treizeci și cinci ani n-a avut un paști ca lumea,că șoția era adeventistă,făcea ouăle roșii te miri cum…
Eu mi-am dat seama :el săracul,a mărturisit Adevărul numai prin tăcere…N-am avut de lucru,că dorea să se împărtășească și l-am întrebat :
„Ai postit,bade Ioane ?”. Dom părinte,Am mâncat si ieri de dulce în vinerea Mare.Eu sânt pe drum… ”Și acum m-am gîndit :Ei Arsene ce faci acum?”tipicarul”,știți…Zic :„Ce ar face Hristos !” S-a pogorât pînă în adîncurile mizeriei omenești nu ca să anihileze făptura Sa,ci s-o transfigureze.S-a uitat Mântuitorul că a mîncat de dulce ?Dar omul ăsta mărturisește Ortodoxia de 35 de ani !
Te împărtășești bade Ioane,dar nu mai mânca pînă mâne !”-pînă a doua zi erau cîteva ceasuri.Și au insistat preotesele să le spun un cuvînt  și au venit și preoții.Și le-am spus exemplu acesta :
„Măi,trebuie să le atrag atenția !”,nu„Tipic tipic și la inimă nimic !”.Trebuie să ai înțelegere,să iubești pe omul acela.Și vă mai spun și altceva,părinților.Chiar venirea la mărturisire este un canon,de care trebuie să ții cont,căci el îl împlinește.
Iată un răspuns cu privire la canoane !Canoanele rămân valabile :tu judecătorule,tu duhovnicule dispui dacă-l împărtășești sau nu.Nu numai decît dacă spune canonul ,tu constată la fața locului stadiul de pocăință al omului..Am spus mereu :Fiți îngăduitori ,dar pe ceva !.Eu am fost pe ceva cu badea Ion.Nu observa nimeni că de 35 de ani a mărturisit ortodoxia,mai mult decît noi,cei mari cu numele licențiați.
Deci totul este în funcție de pocăință”.
Maria:Oricum s-ar justifica părintele Arsenie în cazul de mai sus,pentru ceea ce a făcut cu badea Ion Sfînții Părinți n-ar fi făcut ceea ce a făcut el în acest caz.N-ar fi călcat canoanele nicidecum.Sf Teodor Studitul zice că nu este Sfânt cel ce calcă canoanele Sfinților Părinți
„Nici un sfânt nu a încalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, daca ar fi calcat-o”.„
**************
Mai jos dau din alte locuri afirmații nepotrivite ale pr Arsenie Papacioc.
Parintele Arsenie Papacioc despre IPS Bartolomeu Anania
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/08/26/parintele-arsenie-papacioc-despre-ips-bartolomeu-anania-si-despre-stilisti-acum-indrazniti-sa-loviti-si-in-parintele-arsenie/
Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze.
Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt, o cam slăbesc cu ei… Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni, dar El a biruit.Aşa şi Anania a biruit“.
Mitr. Bartolomeu Anania pomenește pe papa ca pe un frate al nostru în Hristos având succesiune apostolică întocmai ca orice arhiereu din Biserica Română!!!
iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că :„
oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.” (p. 244)
Maria:Se văd limpede astăzi mai ales după Sinodul din Creta roadele spovedaniei ierarhilor de către părintele Arsenie și de alți duhovnici comntemporani cu el(Pr.Cleopa,pr Simion Zaharia etc). Cît privește  Mitropolitul Bartolomeu Anania se poate vedea mai sus cum îl numea el pe ereticul papa al Romei.
*****************
Deși Sf Ignatie Briancianinov,spune despre urmarea lui Hristos scrisă de ereticul apusean Toma de kEMPIS că este scrisă din înșelare drăcească ,totuși pr Arsene Papacioc spune undeva  că:„sa ma ierte Sfantul Ignatie Briancianinov dar eu citesc Urmarea lui Hristos in fiecare zi”.
Iată că și în acest caz pr Arsenie are o opinie contrară învățăturii Sfinților Părinți.
Maria:În concluzie închei această postare cu cuvintele Sf Fotie cel Mare din Cartea Cuviosului Serafim  Rose intitulată :„Locul fericitului Augustin În Biserica Ortodoxă.
„…Sf Fotie explică mai amănunțit care este concepția ortodoxă în privința unui mare și Sfânt Părinte care a greșit.
Într-una din lucrările sale,„Epistola către Patriarhul Acvilei”(care era unul dintre principalii apopogeți ai lui Filioque în Apus sub domnia lui Carol cel Mare),Sf.Fotie răspunde la cîteva întîmpinări.
La afirmația că : „Marele Ambrozie ,Augustin,Ieronim și alții au scris că Duhul Sfânt purcede și de la Fiu ” Sf Fotie  răspunde:
„Dacă zece sau chiar douăzeci de Părinți au spus acestea ,600 și încă mult mai mulți nu au spus-o. Cine oare necinstește pe Părinți?Oare nu aceia care, închizînd întreaga evlavie a cîtorva Părinți în puține cuvinte și așezîndu-i împotriva sinoadelor, îi vor mai bine pe aceștia, iar nu cinul cel fără de număr (al celorlalți Părinți)?Sau cei ce aleg ca apărători ai lor pe Părinții cei mulți? Cine îi necinstește pe sfinții Augustin,Ieronim și Ambrozie?Oare nu acela ce-i silește să grăiască împotriva celui de obște Stăpân și Învățător?Sau poate acela care ,nefăcînd nimic de acest fel,dorește ca toți să urmeze hotărîrea Stăpînului de obște?”
Apoi Sf.Fotie prezintă o întîmpinare tipică pentru mult prea frecvenă și îngusta-logică mentalitate latină:
„Dacă ei au învățat bine ,atunci oricine îi socotește ca Părinți trebuie să le primească cugetele,dar de nu au vorbit în chip cinstitor ,trebuie să fie lepădați cu totul dimpreună cu ereticii”.
Răspunsul Sf Fotie dat acestei concepții raționaliste este un model pentru adîncimea ,sensibilitatea și milă cu care adevărata Ortodoxie îi privește pe cei ce au rătăcit cu bună-credință:
„Oare nu au fost împrejurări tulburi ce au silit pe mulți Părinți în parte să se rostească în chip nedeslușit,în parte să vorbească potrivit cu împrejurările ,sub loviturile dușmanilor ,iar uneori și din omenească neștiință,căreia și erau supuși?(…)
Dacă unii au vorbit în chip nedeslușit ,sau pentru vreo pricină neștiută nouă s-au abătut chiar de la calea cea dreaptă ,DAR NU AU FOST ÎNTREBAȚI ȘI NIMENI NU I-A ÎNDEMNAT SĂ AFLE ADEVĂRUL,il primim în rîndul Părinților ca și cum nu ar fi spus acel lucru,din pricina dreptății viețuirii lor și alesei lor virtuți și credințe,fără greș în alte privințe.
Însă nu urmăm învățătura lor în care se abat de la calea adevărului…Noi însă, care știm ca unii dintre Sfinți noștri Părinți și dascăli s-au abătut de la credința dogmelor celor adevărate,nu luăm ca învățătură acele locuri unde ei s-au abătut ,ci îmbrățișăm oamenii.La fel și cu orcine dintre cei învinovățiți de învățătura că Duhul purcede de la Fiul,nu primim ceea ce se împotrivește cuvîntului Domnului,dar nu-i lepădăm din rîndul Părinților”.

PS: Am scos in evidenta cu majuscule cuvintele ” dar nu au fost intrebati si nimeni nu i-a indemnat sa afle adevarul” pentru a face distinctie intre sfintii parinti din vechime si cei pe care lumea vrea sa ii faca sfinti parinti astazi , desi ultimii au fost intrebati si au fost indemnati sa afle adevarul.

Sfintilor din vechime cand li se spunea adevarul atunci cand greseau, fiindca erau smeriti se indreptau imediat(vezi cazul Sf. Gherasim de la Iordan care a parasit erezia monofizita la sfaturile Sf Eftimie cel mare). „Sfintii” din zilele noastre cand erau atentionati asupra greselilor lor fiindca nu aveau smerenie nu au acceptat sa isi repare greselile lor.

Sursa: https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2017/07/27/sa-nu-urmam-invataturilor-gresite/

Publicat în Inselari contemporane | Lasă un comentariu

DUMNEZEUL VEACULUI CONTEMPORAN

„Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții, și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați?” (In 5,44).

Mă tot întreb, pe cine amăgesc creștinii noștri când spun sus și tare că sunt creștini?! Doar pe ei. Mă îngrozesc când văd de câtă neștiință sunt în stare creștinii, și mai ales clericii și monahii! Am datoria de a spune adevărul, și o voi face, explicând niște lucruri esențiale, chiar dacă fiecare dintre voi le veți interpreta după bunul plac.

Adevărul este Unul Singur, și nu există două sau mai multe adevăruri. Sfântul Ignatie Briancianinov ne spune în mai multe rânduri că:
  „Neștiința este cel mai sigur iad.” 
Această neștiință este cea mai cumplită PLAGĂ asupra neamului creștinesc. O neștiință acceptată benevol, căci nu putem spune că am fi vrut tare mult să studiem creștinismul dar n-am avut de unde. Adevărul este că nu ne-am străduit să studiem, arătând un dezinteres total. Dar acest „confortabil” dezinteres ne costă foarte scump, …pieirea veșnică!
„Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine.” (In 5,39).

Iată cel mai clar îndemn dat chiar de Hristos Dumnezeu. Ortodoxia are ca temelie Sfânta Evanghelie, apoi învățătura Sfinților Părinți și Sfintele Canoane care sunt călăuza oricărei Biserici ortodoxe.

De ce spun acestea? Pentru că, a apărut în cadrul Bisericii un fenomen ciudat și cu totul neortodox. Li se atribuie unor bătrâni, „sfinți” după parerea lumii, o cinstire care iese cu mult din hotarul ortodoxiei! 
Din Catehismul Ortodox, învățăm că, lui Dumnezeu I se cuvine adorare; Maicii Domnului venerare, și Sfinților lui Dumnezeu cinstire. Ce este mai mult decât aceasta e în afara ortodoxiei. 
Creștinii nu știu toate acestea și se atașează foarte ușor față de câte un bătrân „înțelept și sfânt” ori „văzător cu duhul”, și în rest nu mai contează absolut nimic. E jalnic să vezi cât de adânc poate cădea omul. 
Sfinții Părinți ne învață că trebuie să vedem la toți acești bătrâni o împlinire întocmai a poruncilor evanghelice, și o respectare exactă a tot ce ne-au învățat Sfinții Părinți, iar de nu vom vedea toate acesta la ei, atunci sunt învățători mincinoși.

„Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor.”  (Mt 12,19). 

Din învățătura Sfinților Părinți aflăm că a te chema „foarte mic” înseamnă a fi osândit în iadul cel veșnic, ca unul ce ai stricat învățătura lui Hristos Dumnezeu.
„Vorba mincinoasă și vicleană nu poate să nu fie rea și vătămătoare. Împotriva unei asemenea meșteșugiri trebuie să ne purtăm cu băgare de seamă. Cercetează Dumnezeiasca Scriptură, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, precum și scrierile Sfinților Părinți, mai cu seamă cele practice, pentru ca, punând alături de ele învățătura și purtarea învățătorului și starețului tău (a duhovnicului), să o poți vedea ca în oglindă și să o înțelegi. Ceea ce este potrivit cu Scriptura, să-ți însușești și să ții minte, iar ceea ce este rău și mincinos, să recunoști și să lepezi, ca să NU FII ÎNȘELAT. Să știi că în zilele noastre au apărut mulți înșelători și învățători mincinoși.” 
Sfântul Ignatie Briancianinov
Ofrandă monahilor contemporani  p 79. 
Acei creștini care s-au atașat foarte puternic față de câte un bătrân, dau dovadă, chiar și fără voia lor, de un fanatism.

Dacă încerci să le spui cum că Sfânta Evanghelie, sau Sfinții Părinți ori Sfintele Canoane zic altceva decât spune și învață bătrânul lor, nu numai că nu primesc, dar îi apucă nervii, apoi dau tot felul de interpretări, unele mai năstrușnice decât altele, după părerea lor „înțeleaptă”.

Acesta este o cumplită înșelare, sau în tâlcuirea Sfinților Părinți, este închinare la idoli. Atunci când pui un om mai presus de Hristos Dumnezeu, nu poate fi altceva decât închinare la idolul numit OM. Iată ce ne spune sfântul Ioan Iacob Hozevitul: 
„Vorbesc și frații mincinoși de Sfânta și Preadulcea Ortodoxie; de dragoste, de curăție, de fapta bună, de smerenie și de virtute, și ajută obștile creștinești. Cât de greu va fi pentru ortodocșii cei curați și simpli să înțeleagă pe cine au înaintea lor. Cât este de ușor să fie atrași de ideile lor cele «filosofice» și să îi creadă. Dacă răscolește cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numește OM”. 
~ hrană duhovnicească.
Creștinii nu știu că acestor oameni, li se cuvine ai cinsti doar ca pe niște oameni, nu ai avea ca reper, ca luminători, sau cei mult mai rău, ai pune deasupra învățăturii Sfintei Biserici. Aici e o greșeală uriașă. Dar de ce creștinii noștri îi venerează pe toți aceștia, deși nu se potrivesc, mai mult sau mai puțin, cu învățătura Sfintei Biserici? Pentru că se potrivesc în duh; atât creștinii cât și acești „mari sfinți” sunt în duhul lumii acesteia. Învățătura acestora mincinoasă se potrivește foarte bine la viața destrăbălată a creștinilor. În învățătura acestora lipsește POCĂINȚA. De aici și laudele răsunătoare cu care sunt încununați toți acești „văzători cu duhul”.

„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, 
Și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme.” (2Tim 4,3-4) 

Sfântul Ignatie Briancianinov, face o asemănare foarte exactă a învățătorilor duhovnicești actuali cu fariseii din timpul Mântuitorului: 
„Dimpotrivă, fariseii, dorind numai să pară drepți, se îngrijeau doar cum să facă pe slugile lui Dumnezeu înaintea societății oamenilor, înaintea unei mase îndeobște cu prea puțin discernământ. Și acum se poate vedea că fariseii se folosesc de toate șireteniile cu putință cu scopul ca faptele lor, având înfățișare bună, să strălucească cât mai puternic ochilor oamenilor, iar fărădelegile lor să fie dezvinovățite prin <necesitate politică>, prin masca <justiției> și <prevederii înțelepte>, prin dorința de <a preveni un rău mai mare prin îngăduirea unui rău mai mic> și alte îndreptățiri ce se revarsă cu îmbelșugare din inima plină de viclenie. Domnul ne oprește de la o astfel de purtare prin cuvinte foarte puternice. <Voi sunteți (spune El) cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor; dar Dumnezeu știe inimile voastre; căci ce este întru oameni înălțat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.> (Lc 16,15). 
Expierențe ascetice   p 342.
Tot așa se îndreptățesc și azi când îi pui față în față cu învățătura Sfinților Părinți și nu mai spun de Sfintele Canoane!
E foarte trist să-i vezi pe bieții creștini lăsându-se pradă sentimentelor și urmând orbește pe câte un bătrân părut sfânt. Călăuza noastră trebuie să fie Sfânta Evanghelie, Sfinții Părinți și Sfintele Canoane, nu sentimentele, sau părerile acestora „înțelepte”! 

„Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.”  (Fapte, 4,19). 

De aici și decăderea cumplită a creștinismului. Din neascultarea de Dumnezeu. Cum poți tu să pui un om mai presus de Dumnezeu ??? Aceasta este închinare la idolul numit OM. 
Să nu vă mirați dacă veți vedea mănăstiri de călugări și maici la un loc, sau foarte apropiate; așa le-a dictat înțelepciunea lor. Acolo stăpânește curvia și preacurvia în toată plinătatea cuvântului. Neascultarea de Dumnezeu aduce moarte. Nu așa am văzut la Sfinții Părinți. Sfintele Canoane îi mustră foarte aspru pe unii ca aceștia cu grele afurisanii și chiar anatema, ca unii care și-au bătut joc de Dumnezeu.  Și cu toate acestea, creștinii pe unii ca aceștia îi slăvesc, îi acoperă cu laude răsunătoare, îi declară „înțelepți și sfinți”, „văzători cu duhul”, și nici nu vor să audă că toți aceștia au grave abateri. De ce oare? Din pricina GROZAVEI NEȘTIINȚE.
„Neștiința este cel mai sigur iad.”
  „Pe cine i-a recunoscut lumea drept sfinți? Pe cine a fericit și a preaînălțat cu laudele sale? Pe proorocii mincinoși, pe învățătorii mincinoși, pe fățarnici. Cum s-a purtat ea cu adevărații sfinți ai lui Dumnezeu? I-a lepădat, i-a acoperit cu ocări, cu clevetiri, i-a prigonit ca pe niște vrăjmași ai societății omenești, i-au supus celor mai grele prigoane și i-a necăjit cât se poate de crunt.” 
PREDICI   p 304 
Creștinilor, lăsați-i pe toți acești învățători  mincinoși, și ascultați de Dumnezeu și de Sfinții Lui, prin care a vorbit nouă Duhul Sfânt, și veți fi închinători ai ADEVĂRATULUI DUMNEZEU, iar de nu veți asculta veți fi judecați ca închinători la idoli. Vă rog, nu vă bateți joc de Dumnezeu, și nici de sufletele voastre. 

„Lăsați-i pe ei, sunt călăuze oarbe orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (cap 15,14). 

  „Așa zice Domnul: Blestemat fie omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează de Domnul.” 
„Binecuvântat fie omul care nădăjduiește în Domnul și a cărui nădejde este Domnul.” (Ieremia 17,5;7). 

~ ieromonahul Dorothei – athonitul.

Publicat în Inselari contemporane, Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

Dezbatere publica privind noile acte de identitate organizat de MAI

Cica, baietii  vor sa ne ajute oferindu-ne „alternativa” la buletin. Este o mare inselatorie. Tot ei au facut legea acu cativa ani, si tot ei acu vin si cica vor sa ne ajute. Acesti guvernanti sunt foarte  vicleni , nu acceptati nimic. Haideti sa cerem acte fara CNP.

 

Publicat în Acte Biometrice, Evenimente cotidiene importante | Lasă un comentariu

Din cauza patimilor si a pacatelor foarte multi vor accepta actele cu cip si la final pecetea

Si i se vor inchina ei (fiarei, n.n.) toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui injunghiat.Dacă are cineva urechi – să audă!

Nu incape indoiala ca nu s-a auzit de aceste versete, insa cati le-au si constientizat?Asadar, patimile ce ne stapanesc sunt cauza slabiciunilor noastre, care ne fac sa depindem de sistem si sa ne inrobim prin actele cu cip. Dumnezeu nu a facut lumea asa cum este acum si nici ca noi sa putem trai doar inrobiti de sistemul social, financiar din ziua de azi.

Sfanta Biserica, prin Sfintele ei Taine (spovedanie, impartasanie, sf. maslu), ne poate da putere sa rezistam, chiar in  conditii atat de vitrege. Insa prigoana impotriva Bisericii se duce din ce in ce mai fatis si mai vehement. Vedem cum multi preoti sunt robiti de erezia ereziilor, ecumenismul.

Daca ducem o viata cu adevarat inchinata lui Hristos, atunci nu vom fi lepadati si vom primi ajutor la vreme. Daca traim in pacat, cu greu mai putem nadajdui intr-un ajutor. Dupa Botez fiecare ortodox este scris in Cartea Vietii, insa din pricina pacatelor sale poate fi sters si atunci ramane fara putere in fata vrajmasului. Abia in acel stadiu ajungi sa te inchini fiarei, iar inchinarea la fiara atrage dupa sine lepadarea totala, implicit insemnarea cu semnul 666.

Pacatele si patimile ce determina acceptarea actelor cu cip
  • neincrederea in ajutorul Domnului. Exista temerea ca nu vor mai avea unde locui, ce manca etc. Dar oare de ce il excludem pe Atotiitorul Dumnezeu din previziunile noastre? Daca noi facem acest sacrificiu in numele Domnului, atunci sa avem acea credinta “cat un bob de mustar” ca vom primi cele necesare si ne vom descurca intr-un fel. Nu mai dam sfaturi, ce si cum, unde anume sa ducem o astfel de viata. Va descoperi Domnul fiecaruia, in functie de curatia inimii sale.
  • confortul, luxul si lipirea de aceasta lume prin toate lucrurile mai putin necesare vietii si mantuirii. Foarte multi sunt datori vanduti bancilor, dupa ce au luat credite ca sa traiasca urmand moda acestei lumi. Multi s-au imprumutat pentru a deschide o afacere care sa le aduca mai multi bani decat ar fi avut nevoie.
  • necunostiinta si ignoranta fata de invataturile Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti. Inca de la scrierea Sfintelor Evanghelii ne-au fost vestite vremurile apocaliptice, pe care multi Sfinti Parinti si mari duhovnici, spun ca deja le traim. Toate aceste semne ce le vedem in lume nu trebuie sa ne ramana indiferente, ci sa realizam ca ele coincid cu prorociile ce anunta vremea de apoi. A spune contrariul si a bagateliza scrierile sfinte este cu inspiratie doar de la diavolul si trebuie sa ne lepadam de astfel de lucruri.
  • orice alta patima sau pacat, de care suntem stapaniti, ne intuneca mintea si ne impiedica a discerne lucrurile asa cum sunt ele cu adevaratat, nevazand in actele cu cip un pericol.
  • Sa lucram dar fiecare la despatimirea noastra de toate desertaciunile acestei lumi, dar sa fim cu bagare de seama la inselatoria ce este mai mare in aceste zile.

Pe acelea trebuia sa le impliniti si nici pe acestea sa nu le lasati
(Mt. 23:23).

Drept concluzie, daca vom reusi sa ramanem in Biserica si sa ne intarim cu Sfintele Taine, atunci vom rezista si fara buletin, si fara card. Dar daca nu ducem o viata in Hristos si nu ne punem nadejdea in purtarea Sa de grija, atunci vom accepta si actele cu cip si semnul fiarei.

Dumnezeu sa ne intareasca pe toti ca sa nu cadem in iadul cel vesnic.

Publicat în Acte Biometrice | Lasă un comentariu

ADEVĂRATELE FAPTE BUNE

Sfântul Ignatie Briancianinov
„Să urâm părutele fapte bune ce răsar din rațiunea cu nume mincinos, din mișcările sângelui, din simțămintele inimii, oricât ne-ar părea ele de înalte, neprihănite, sfinte simțămintele și gândurile noastre. Aceste fapte sunt în stare doar să dezvolte în noi părerea de sine, trufia, amăgirea de sine, care duc la pierzare. Ele nu luminează ochii sufletului așa cum îi luminează porunca Domnului; dimpotrivă, ele întăresc orbirea sufletului, fac această orbire de netămăduit. Cei ce le săvârșesc vor merge în muncile cele veșnice, ca unii care fac binele firii căzute, bine întotdeauna amestecat cu răul, bine spurcat, de la care Domnul Își întoarce, ca de la o urâciune satanicească, privirile Sale sfinte. Pentru a săvârși binele firii căzute nu e nevoie să fii creștin; ele sunt ale întregii omeniri căzute. Unde se săvârșesc faptele bune ale firii căzute – în laudele tunătoare ale lumii; Mântuitorul lumii este scos afară, lepădat. Faptele credinței, faptele mântuirii sau, ceea ce e același lucru, împlinirea poruncilor evanghelice, sunt doar ale creștinilor. <Binele>, a spus despre adevăratul bine Preacuviosul Marcu Ascetul, <nu poate fi crezut sau lucrat decât în Hristos Iisus și în Sfântul Duh>. (…) Cât de nimicnice par lumii faptele Credinței față de faptele răsunătoare și strălucitoare ale lumii! Ce faptă bună e, la arătare, CONȘTIINȚA PROPRIEI PĂCĂTOȘENII, pentru care asupra vameșului s-a revărsat mila lui Dumnezeu. Ce faptă bună e, la arătare, POCĂINȚA, prin mijlocirea căreia păcătoșii cât se poate de mari s-au împăcat cu Dumnezeu și au moștenit fericirea veșnică! Ce faptă bună e, la arătare, MĂRTURISIREA LUI HRISTOS, mărturisire înfățișată în cuvinte puține, simple! Și de cine? De un tâlhar dat morții pentru fărădelegi. Acele cuvinte puține și preasimple l-au băgat pe tâlhar în rai, au săvârșit ceea ce n-au putut și nu pot săvârși toate virtuțile strălucitoare ale întregii omeniri.”
Expierențe ascetice p 747~748
Editura Sophia 2008.

Sfântul Ignatie Briancianinov
„Urâți păcatele voastre, părăsiți viața păcătoasă! Și nu numai atât: recunoașteți că însăși firea voastră este strâmbată de păcat, că dreptățile care se nasc în ea și ies din ea sunt pe potriva firii sluțite, schimonosite. SĂ SOCOTIȚI DREPTĂȚILE VOASTRE DREPT PĂCATE; să le socotiți nu agonisită, ci cât se poate de mare pierdere pentru voi. Aceste dreptăți, se fac în cei ce vor să și le păstreze, nebiruită piedică în calea căpătării dreptății dumnezeiești. Cu evlavie și cu supunere plecați rațiunea voastră trufașă, cu nume mincinos, în fața dreptății dumnezeiești. Ea a fost adusă din cer oamenilor, adusă de către Dumnezeu întrupat; ea suie la cer pe acei oameni care, lepădându-se de sine, lepădându-se de păcatele lor și de dreptățile lor, se cufundă pe de-a-ntregul în baia cea curățitoare a pocăinței, intră sub călăuzirea dreptății dumnezeiești și doar a ei. FAPTELE VOASTRE BUNE SĂ FIE DOAR ÎNFĂPTUIRI ALE ATOTSFINTEI VOI DUMNEZEIEȘTI, NU ALE VOII VOASTRE STRICATE.”
PREDICI p 156
Editura Sophia 2008.

„Cel ce are poruncile Mele și le împlinește acela este cel care Mă iubește.” (In 14, 21)
„Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” (In 14, 24)

Publicat în Sfaturi folositoare | Lasă un comentariu

DE CE NE PLAC „SFINȚII” CONTEMPORANI? 

„Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.” (Mt 7,15) 

Fraților, cu aceste sfinte cuvinte, Domnul și Dumnezeul nostru vrea să ne atragă serios atenția că în vremurile de pe urmă vor fi „hristoși mincinoși și prooroci mincinoși”, și că este de neaparată nevoie să fim cu mare băgare de seamă față de acești „mari povățuitori” și „văzători cu duhul”, pentru ca să nu cădem în cea mai cumplită înșelare. Ba chiar ne și poruncește să nu ne încredem orbește în orice povățuitor: 

„Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.” (1In 4,1).

Dar cum? …vom întreba noi.

„După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini și smochine din mărăcini?” (Mt 7,16).

Așa a fost voia lui Dumnezeu ca toți aceștia să nu-și poată ascundă faptele lor. Aici trebuie să avem îndreptată toată atenția, să vedem limpede dacă ascultă aceștia de Dumnezeu sau fac după placul lor, după voia lor.

Iată ce ne învață Sfântul Ignatie Briancianinov:
  „Domnul poruncește să avem în privința lor o deosebită luare-aminte, o deosebită fereală. Proorocii mincinoși se cunosc după roadele lor, după viața lor, după faptele lor, după urmările lucrării lor. Nu te lăsa atras de vorbirea meșteșugită și cuvintele frumoase ale fățarnicilor, de glasul lor lin, ce pare semn al blândeții, smereniei și dragostei; nu te lăsa atras de zâmbetul lor dulce care le joacă pe buze și pe față, de prietenia și bunăvoința care le strălucesc în ochi; nu te lăsa înșelat de zvonurile despre sine pe care ei le răspândesc cu iscusință printre oameni, de încuviințările, de laudele, de numele răsunătoare cu care îi mărește lumea; ia aminte la roadele lor.”  
Expierențe ascetice.  p 417.

Așadar, doar după roadele lor vom putea cunoaște dacă acești „mari povățuitori” sunt cu adevărat urmași a lui Dumnezeu. Un om iubitor de Hristos, se străduiește toată viața lui să împlinească poruncile lăsate nouă de Dumnezeu, știind bine că doar așa urmăm lui Dumnezeu, împlinind poruncile Lui, și mai știm că, cu porunca lui Dumnezeu nu se face negoț! 

„De mă iubiți, păziți poruncile Mele.” (In 14, 15)
„Cel ce are poruncile Mele și le împlinește acela este cel care Mă iubește.” (In 14, 21)
„Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” (In 14, 24)

Oare, acești „mari sfinți” și „văzători cu duhul”, au împlinit ei poruncile lui Dumnezeu? Au iubit ei cu adevărat pe Dumnezeu? Tot în Sfânta Evanghelie găsim, prin mila lui Dumnezeu, încă un alt  indiciu clar, după care putem să ne dăm seama pe cine au iubit aceștia, pe cine au urmat aceștia; pe Dumnezeu – împlinind poruncile Lui, sau au iubit lumea – căutând să fie pe placul ei ???

„22. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urâ pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre, ca rău, din pricina Fiului Omului.” 
„26. Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor.” (Luca, cap 6). 

Din cuvintele Evangheliei vedem limpede că cei ce-L urmează pe Dumnezeu sunt urâți de oameni, batjocorâți, prigoniți în fel și chip, iar cei ce sunt în duhul lumii, adică pe placul lumii „oarbe duhovnicește”, aceasta îi răsplătește cu laude răsunătoare! DACĂ CREDEȚI în Evanghelia lui Hristos, lucrurile deja sunt limpezi. Cuvântul lui Dumnezeu nu minte; noi suntem cei mincinoși.
Atunci când veți vedea că la un oarecare „vestit” bătrân vin sute, chiar mii de oameni, se fac biserici impunătoare, clopotnițe, se întind mese, se adună călugări cu maici la un loc; toate acestea se fac pentru a fi pe placul oamenilor.  Hristos Dumnezeu vine și ne spune că:

„26. Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor.” 

Nu de dragul lui Dumnezeu fac ei toate acestea; categoric nu; ei, de fapt caută slava de la oameni. Și pentru că sunt pe placul omenirii căzute, prin sfaturile ce le dau lor, și lumea îi răsplătește cu laude răsunătoare. Sfaturi?! De fapt, toată învățătura lor este un compromis cu păcatul! Tot ce fac ei este un teatru ieftin pentru a atrage lumea, laudele lumii și banii lor. Și acest teatru ieftin place grozav lumii adâncită în păcat. Cum să-i mustri pe oameni, așa cum de fapt făceau toți Sfinții Părinți, cum să le spui de POCĂINȚA atât de necesară, tu nu realizezi că făcând așa nu-ți mai vine nimeni!!! Vai de noi, cât de ușor pot fi înșelați creștinii noștri, care nu-și cunosc credința! „Neștiința este cel mai sigur iad!” ~ sfântul Ignatie.

Iată ce ne spune sfântul Ignatie Briancianinov: 
  „În timpurile înfloritoare ale monahismului erau mulți neiscusiți, care se bucurau de un nume răsunător al sfințeniei, preaslăviți pe de-o parte din ignoranță, iar pe de altă parte, de satana; care îi întrebuința pe acești bătrâni drept unealtă pentru sine, pentru ai pierde pe monahi și monahismul. Observația cuviosului Moise în ce privește împrejurarea cea de pe urmă este vrednică de luat aminte: prin ea se descoperă felul de a lucra al duhurilor celor căzute, nepătruns de oamenii care nu sunt umbriți de harul lui Dumnezeu.
În planul de lucru al dracilor întotdeauna era și răspândirea zvonurilor rele privitoare la slujitorii cei adevărați ai lui Dumnezeu și a laudelor neobișnuite pentru slujitorii lui satana camuflați sub masca slujitorilor lui Dumnezeu. Și una și alta se văd destul de limpede din învățătura Mântuitorului: <Fericiți veți fi când oamenii vă vor urâ pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre, ca rău, din pricina Fiului Omului>. și  <Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor>.” (Lc cap 6, 22,26)  ~ Tâlcuire la Patericul egiptean, p 38.
Și sfântul evanghelist Luca îi demască pe acești învățători mincinoși: 
„Și pentru ce Mă chemați Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun?” (sf ev Luca 7,46) 
Și sfântul evanghelist Marcu este categoric cu acești fățarnici: 
„6. Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: <Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 
7. Dar în zadar Mă cinstesc învățând învățături ce sunt porunci omenești>.
8. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor; spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea multe pe care le faceți.
9. Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră!” (Mc cap 7). 
Ca să nu greșim, haideți să fim ascultători cuvântului lui Hristos Dumnezeu, care ne învață că: „După roadele lor îi veți cunoaște”, și să cercetăm roadele acestor „văzători cu duhul”, pentru ca să nu fim înșelați. 
„Nu te încredința unui îndrumător neiscusit sau împătimit, ca nu cumva, în locul viețuirii evanghelice, să te deprinzi cu viețuirea diavolească, pentru că îndrumătorii buni dau învățătură bună, iar cei răi, învățătură rea. Din semințe viclene cresc negreșit roade viclene. Oricine nu vede, dar făgăduiește că-i va povățui pe ceilalți, este un înșelător și pe cei ce îl urmează îi aruncă în groapa pierzării, după cuvântul Domnului: <dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.>” ~ Ofrandă monahilor contemporani   p 73.

Acești fățarnici, căutând cu orice chip slava omenească, sau străduit să fie în duhul lumii, și au căutat să facă pe plac oamenilor, numai așa au putut să fie ei răsplătiți cu laude răsunătoare. Lumea, adâncită în păcat, acceptă orice numai pocăința nu. Asta ar însemna lepădarea de păcat. De aceea aleargă ei după toți aceia care nu pomenesc nimic de pocăință! Ca să accepți pocăința, înseamnă să ai o dorință sinceră de mântuire și să lași păcatul.

„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, 
Și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme.” (2Tim 4,3-4) 

Și sfântul Ignatie Briancianinov ne îndeamnă să fim cu mare atenție la: 
„Acei bătrâni, care își asumă rolul – folosim acest cuvânt neplăcut, care aparține lumii păgâne, pentru a explica mai bine lucrarea ce în esență nu este altceva decât actorie pierzătoare de suflet și cea mai tristă comedie – își asumă rolul sfinților stareți de demult, neavând darurile lor duhovnicești, să știe că însăși intenția lor, gândurile și ideeile lor despre înalta lucrare monahicească, despre ascultare, sunt greșite și că însuși felul lor de a gândi, însuși înțelepciunea și știința lor sunt înșelare de sine și amăgire diavolească, ce nu pot să nu-și dea rodul lor în sufletele celor povățuiți de ei.”  p 74. 

Lumea, care zace sub stăpânirea celui rău, are nevoie de îndrumători care să-i trezească din beția păcatului, care să le trezească conștiința adormită, să-i mustre arătându-le mocirla în care stau foarte confortabil, să-i învețe să facă pocăință. Să-i învețe a discerne minciuna de adevăr! Să-i învețe a împlini poruncile date nouă de Domnul Dumnezeu. Aceștia sunt adevărații îndrumători, și ei știu că mustrând păcatul își vor atrage disprețul oamenilor. Sfântul evanghelist Matei ne arată cum sunt adevărații îndrumători:

19.”Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor.” (Mt cap 5). 

După cum vedeți, adevăratul îndrumător, împlinește întocmai poruncile, fără a face negoț cu ele, pe când cei fățarnici le știrbesc sau chiar le înlocuiesc și așa învață pe oameni. După învățătura Sfinților Părinți, a te chema „foarte mic” în împărăția cerurilor înseamnă a te osândi în iadul cel veșnic.
Adevărul nemincinos este doar la Hristos. „Eu sunt CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA.” Și noi știm că Duhul Sfânt a vorbit nouă prin gura sfinților Săi:
„Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.” (ps 15, 3).
Toate acestea știindu-le vom proceda corect dacă vom asculta de învățătura Sfinților Părinți DIN VECHIME, care ne-au tâlcuit nouă Evanghelia, și ne vom scârbi  cu totul de învățătura mincinoasă și otrăvitoare a „sfinților” declarați de lumea oarbă duhovnicește. Au ajuns bieții creștini să declare sfânt pe orice înșelat, și aceasta pentru că sunt în cea mai adâncă neștiință. Nu știu bieții creștini că a afirma ei, ca oameni, că, cutare bătrân este sfânt, de fapt aceasta-i hulă împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel ce va să vie. Creștinii noștri n-au fost învățați să deosebească minciuna de adevăr, și aceasta pentru că „sfinții” acestui veac sunt mai neștiutori chiar și decât ei! E un adevăr crunt. „Dacă orb pe orb vor călăuzi, vor cădea amândoi în groapă.” De aceea lumea, aleargă puhoi la acești „văzători cu duhul” pentru că învățătura lor stricată li se potrivește ca o mănușă la viața lor destrăbălată. Atâta timp cât nu mustri păcatul și nu îndemni la pocăință poporul, ai șanse foarte mari să ajungi un „mare sfânt” !!!

„Pe cine i-a recunoscut lumea drept sfinți? Pe cine a fericit și a preaînălțat cu laudele sale? Pe proorocii mincinoși, pe învățătorii mincinoși, pe fățarnici. Cum s-a purtat ea cu adevărații sfinți ai lui Dumnezeu? I-a lepădat, i-a acoperit cu ocări, cu clevetiri, i-a prigonit ca pe niște vrăjmași ai societății omenești, i-au supus celor mai grele prigoane și i-a necăjit cât se poate de crunt.” 
PREDICI   p 304 ~ sfântul Ignatie Briancianinov. 

„Poporul meu! Cei ce vă fericesc, vă amăgesc pe voi, și cărarea picioarelor voastre o smintesc.” (Isaia. 3;12). 
„De veți vrea și Mă veți asculta, bunătățile pământului veți mânca, iar de nu veți vrea și nu Mă veți asculta sabia vă va mânca pe voi.” (sf pr Isaia). 
„Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.”  (Fapte, 4,19). 
„Cu preț ați fost cumpărați. NU VĂ FACEȚI ROBI OAMENILOR.” (1Cor7,23). Amin. 

~ ieromonahul Dorothei.

Publicat în Inselari contemporane | Lasă un comentariu

RÂVNA CEA NESĂBUITĂ 

„Mirenii și mulți dintre monahi, în neștiința lor, laudă foarte mult această râvnă, fără a înțelege că izvoarele ei sunt părerea de sine și mândria. Ei preamăresc această râvnă, socotindu-o râvnă pentru credință, pentru viață cucernică, pentru Biserică, pentru Dumnezeu.” ~ sfântul Ignatie Briancianinov ~ Ofrandă monahilor contemporani   p 264.

Această râvnă nesăbuită, o vedem aproape ca o plagă la creștinii noștrii. Această râvnă stricată este de fapt, o consecință absolut firească la MULTA NEȘTIINȚĂ. Creștinii care au această râvnă, sunt de fapt un adânc de neștiință, și, ca și cum n-ar fi de ajuns, tot ei se mai pretind și „mari povățuitori!” Neștiința este pe de-a-ntregul mulțumită cu cât știe. Ea nu vrea să știe adevărul.

„Înfricoșătoare nenorocire este lipsa din om a adevăratei cunoașteri de Dumnezeu; ea primește lucrurile diavolului drept lucruri ale lui Dumnezeu.”
~ sf Ignatie B ~ Predici p 274. 

Cumplita trufie, care stă la temelia acestei râvne oarbe, îi face să creadă, că ei, luptă pentru adevăr, pentru biserică! O luptă dusă orbește, după părerea fiecăruia, neștiind ei că: 
„Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.” (1Cor,14,33). 

„Iar când se luptă cineva la jocuri, nu ia cununa daca nu s-a luptat după legile jocului.” (2Tim2,5). 
Ce vreau să spun? Viețuirea creștină are niște reguli bine definite după care se ghidează orice creștin. La fel și mărturisirea de credință se face după învățătura Sfintei Evanghelii, nu după cum crede fiecare.
„Dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială.” (1Cor14,40). 

Asta înseamnă să ne cunoaștem credința, să știm, dintr-un studiu permanent, ce vrea Dumnezeu de la noi. Acuma, voi pune degetul pe rană, chiar dacă voi supăra pe foarte mulți. Mai bine să vă supărați voi decât Dumnezeu. Mulți dintre creștinii noștri „râvnitori”, sunt atâta de atașați de câte un bătrân povățuitor, încât, nu pot să accepte că acela ar putea greși cu ceva! Foarte dureros este că, atunci când li se aduc argumente clare cum că mulți dintre „sfinții” bătrâni ai acestui veac, au scăpări grave, ei nu pot accepta asta. Degeaba spune Evanghelia lui Hristos, degeaba spun Sfinții Părinți, că ei tot nu vor să creadă că acești „sfinți” și „văzători cu duhul” pot greși!

Ei bine, a spune că cineva e fără de greșeală, este împotriva învățăturii sfintei evanghelii. Apoi, nimeni nu este infailibil; și noi știm că aceasta este erezie. De unde dar atâta înverșunare în a apăra pe niște oameni supuși greșelii??? Știți că a sta împotriva adevărului invederat este cea mai cumplită îndrăcire? Mă tot întreb, de ce creștinii noștri „râvnitori” nu-i iau apărarea lui Hristos Dumnezeu cu atâta înverșunare, atunci când învățătura Lui este stâlcită și călcată în picioare, când poruncile evanghelice sunt ridiculizate? Adevărul este că, creștinii neștiutori se lasă călăuziți de sentimente! Le este drag la culme cutare bătrân și nu mai contează nimic, nici faptul că-i înșelat! E groaznic! Cel ce se lasă călăuzit de sentimente, de fapt leapădă evanghelia, leapădă pe Hristos. Miop să fii și tot se vede că aceștia nu pe Hristos îl urmează, nu, dovadă că nu ascultă de învățătura Sfinților Părinți atunci când li se arată clar că acești bătrâni „înțelepți și sfinți” sunt într-o cumplită înșelare. O caracteristică a Sfinților Părinți care iese puternic în evidență este faptul că ei sunt foarte categorici, am spune noi foarte duri. Ei nu fac negoț cu porunca lui Dumnezeu, cum facem noi. Un exemplu este faptul că arhiereii noștri L-au aruncat pe Hristos Dumnezeu în troaca ecumeniștilor, și marii noștri povățuitori nu îndrăznesc să le reproșeze ceva, ca să nu se pună rău cu ei! E groaznic! Cui urmează aceștia?
„Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât, și asupra vrăjmașilor Tăi m-am mâhnit? 
  Cu ură desăvârșită i-am urât pe ei și mi s-au făcut dușmani.” (ps138,21-22).
Prima poruncă din decalog este:
1.  EU sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei afară de Mine. 
Ei bine, câți dintre noi ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni? E de-a dreptul înfricoșător să-i vezi pe unii din creștini gravitând în jurul unui „văzător cu duhul” și urmându-l orbește; în rest nu mai vrea să știe de nimic.

Avem proorocie de la sfântul Ioan Iacob Hozevitul cum că, creștinii de pe urmă se vor închina la idolul numit OM!

Cu adevărat închinare la idoli este această urmare orbească față de un om! Sărmanii creștini, în râvna lor nesăbuită, cred că luptă pentru adevăr pentru biserică, dar, în realitate EI LUPTĂ ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU. 

Vedeți fraților ce face neștiința! Vedeți ce dezastru aduce neascultarea de Dumnezeu. Cum poți tu să pui un om mai presus de Hristos Dumnezeu care s-a răstignit pentru noi?!
„Nu din chipurile înțelepciunii se naște zelul în oameni, ci din bolile sufletului, care sunt ÎNGUSTIMEA CUGETĂRII și MULTA NEȘTIINȚĂ.”

„Pentru că râvnitorii cei nechibzuiți socotesc că pricina râvnei lor este credința, unii ca aceștia să știe că adevărata credință și, prin urmare, adevărata râvnă, trebuie să lucreze prin smerenie față de aproapele și mila către el.” ~ sf Ignatie B ~ Ofrandă monahilor contemporani;  p 266. 

Fraților, toți oamenii sunt supuși greșelii, chiar și „văzătorii cu duhul”, de aceea vă rog să ascultați de Dumnezeu și de sfinții Săi, prin care a vorbit nouă Duhul Sfânt, și să nu vă lăsați călăuziți de acești oameni; căci riscați ca să vă aflați LUPTÂND ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU. 
Adevărul este în Sfânta Evanghelie, nu la bătrânii acestui veac care au propovăduit un „creștinism” diluat și confortabil încât nu mai seamănă cu cel predanisit nouă de Sfinții Părinți. Este de ajuns să vezi ce roade au acești „sfinți” și vei înțelege că urmându-i orbește pe aceștia, te vei afla LUPTÂND ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU.
Atât timp cât la mulți dintre creștinii noștri nu este pe primul loc în inima lor HRISTOS și EVANGHELIA, ei nu sunt închinători ai ADEVĂRATULUI DUMNEZEU, ci închinători la …idolul numit OM.
„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre.” (Mt11,29).

Amin.

~ ieromonahul Dorothei.

Publicat în Inselari contemporane | Lasă un comentariu