Despre spovedanie și pocăință – „Deasa împărtășanie este tot un rezultat al ecumenismului” – Predica părintelui Ieronim Cozma la mănăstirea Rădeni în Duminica slăbănogului

Sfântul Paisie Velichicovski († 1794):

„Va spun si aceasta ca eu am cautat cu rîvna în toate sfintele canoane, daca nu cumva se gasesc oarecare epitimii fara îndepartarea de la împartasirea cu Sfintele Taine, dar n-am putut gasi. Însa este prea înfricosata si înspaimîntatoare certarea pusa asupra preotilor, care îndraznesc sa împartaseasca pe cei opriti de sfintele canoane. Pe amîndoi Biserica îi aseamana cu Iuda vînzatorul”. (Vietile Sfintilor pe luna Noimbrie, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1993)

La chilii, Cuviosul Paisie cerea călugărilor să facă trei lucruri: să citească cuvintele Sfinţilor Părinţi, să practice rugăciunea minţii şi, după putere, să facă adesea metanii cu lacrimi. Iarmărturisirea gîndurilor către duhovnici o considera marele stareţ temelia vieţii duhovniceşti şi nădejdea mîntuirii pentru toţi. De aceea poruncea fraţilor, mai ales celor începători, să se mărturisească în fiecare seară la duhovnicii lor şi să primească Trupul şi Sîngele Domnului, o dată pe lună ( n.n – nu mai des cum practică unii duhovnici nechibzuiți acum și să ținem cont că acești frați începători se spovedeau zilnic !); iar bătrînii şi cei bolnavi, mai des, la două – trei săptămîni, iar schimonahii săptămînal.

Sfântul Paisie de la Neamț – fragment din scrisoarea către Arhimandritul Teodosie de la schitul Sfântului Sofronie:

„Vă fac cunoscut duhovniceşte, Sfinţiei voastre, că prin scoaterea la tipar a cărţilor Sfinţilor Părinţi, atât a celor elino-greceşti, cât şi a celor de limbă slavonă, şi de bucurie, şi de teamă sunt cuprins. De bucurie, pentru că întru cea mai de pe urmă uitare nu vor mai fi de acum date. De teamă însă, mi-e frică şi mă cutremur, ca nu cumva îndeobşte, nu numai călugărilor, ci şi tuturor creştinilor pravoslavnici, ca un lucru de vânzare fiind propuse, încă şi cu alte cărţi, să nu le urmeze din ele nechibzuite ispite celor începători, fără povăţuirea iscusiţilor făcători ai rugăciunii minţii. Iar din pricina ispitei, să nu urmeze cumva defăimare de la deşerţii de minte asupra acestui sfânt şi neprihănit lucru de prea mulţi şi mari din sfinţi părinţi mărturisit (…) ca să nu le urmeze nechibzuiţilor ispită, iar din ispită defăimare, din defăimare încă şi îndoială pentru învăţătura purtătorilor-de-Dumnezeu Părinţilor noştri (…)”.

Sfântul Teofan Zavoratul: „Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt neaparat necesare: una curățește, cealaltă este baia, plasturele și hrana. Trebuie să ne împărtășim în toate cele patru posturi. Și mai putem adăuga, în Postul Mare și cel al Nașterii Domnului să ne împărtășim de două ori… Şi mai putem adăuga, dar nu prea mult, ca să nu devenim neglijenți față de împărtășanie.ˮ

Singuri vedeți cât de mântuitor este pentru voi postul dinaintea împărtășaniei… Şi tot singuri vă puteți hotărî să postiți mai des. Străduiți-vă să duceți postul până acolo încât să vă mulțumească. Chiar dacă am spus „mai des”, nu trebuie neapărat să înmulțiți, deoarece frecvența aceasta anulează o mare parte din evlavia față de cel mai important lucru… Mă refer la post și împărtășanie. Dupa cât se pare, v-am scris că este de ajuns să postiți și să vă împărtășiți în fiecare post mare din cele patru.ˮ

Citiți și: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/02/10/cum-sa-ne-spovedim-si-cum-sa-ne-impartasim/

Să fugim de toate înşelările ca să ne putem mântui!

Cum ne impartasim

Cât de des și cu ce pregătire ne putem apropia de Sfânta Împărtășanie

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/category/impartasania-cu-pacate-opritoare/

Acest articol a fost publicat în Ecumenism, Impartasania cu pacate opritoare, Inselari contemporane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Despre spovedanie și pocăință – „Deasa împărtășanie este tot un rezultat al ecumenismului” – Predica părintelui Ieronim Cozma la mănăstirea Rădeni în Duminica slăbănogului

  1. m zice:

    Multumim din nou! Domnul sa va rasplateasca!

    Apreciază

  2. ion hodor zice:

    Aici depinde de om,si de preot,ptr ca Sf Grigorie Palama,era ptr impartasania deasa,la fel si Sf Cuv Iosif Isihastul care urma propriu traditia Palamita,repet nu e lege ,depinde de la situatie la situatie,daca omul nu are pacate de moarte,sau stigatoare la cer ,si se ocupa de al sau suflet….!eu asa am citit la Sf Parinti de care v-am scris mai sus.

    Apreciază

    • Ion Hodor consideri ca la ora actuala ii putem compara pe oamenii de acum cu cei de pe vremea Sfintilor? Unde sunt oamenii cu viata curata care se pot impartasi des?

      Apreciază

    • Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce au ştiinţa gândului curată, cei ce au inima curată, cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, totdeauna să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar o dată. Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă”

      Împărţirea de grâu, cuv. 53, Bacău, 1995, p. 486-487

      Apreciază

  3. maria zice:

    ion hodor
    „depinde de la situatie la situatie,daca omul nu are pacate de moarte,sau stigatoare la cer ”

    poți să-i numeri pe degete cei care se pot împărtăși conform Sfinților Părinți,în rest,foarte mulți sînt dezlegați cu păcate opritoare și împărtășiți…ce să mai vorbim de cei care au păcatuit că nu li se mai dă nici un canon,și ei habar nu au că acea dezlegare nu e validă si împărtășania spre osândă.
    ******************************************************************
    Despre cei ce s-au împărtăşit cu nevrednicie, şi au fost pedepsiţi de Dumnezeu în această viaţă, spre a noastră învăţătură şi pildă

    Mântuire păcătosilor

    Despre cei ce s-au împărtăşit cu nevrednicie, şi au fost pedepsiţi de Dumnezeu în această viaţă, spre a noastră învăţătură şi pildă


    ******************************************************************
    O altă povestire infricosata cu un duhovnic care a fost luat de viu în iad !!

    <<Vino §i tu, inselatorule si amagitorule, sa mergem amandoi acolo unde mi-ai gatit tu mie loc de odihna,

    O altă povestire infricosata cu un duhovnic care a fost luat de viu în iad !!


    ******************************************************************
    O POVESTIRE INFRICOSATĂ DESPRE CE AU PĂTIT CEI CARE S-AU IMPĂRTĂSIT CU NEVREDNICIE
    De la Sf Nil de la Sfântul Munte Athos

    O POVESTIRE INFRICOSATĂ(De la Sf Nil de la Sfântul Munte Athos)DESPRE CE AU PĂTIT CEI CARE S-AU IMPĂRTĂSIT CU NEVREDNICIE


    ******************************************************************

    Apreciază

    • Cât de des și cu ce pregătire ne putem apropia de Sfânta Împărtășanie

      Cât de des și cu ce pregătire ne putem apropia de Sfânta Împărtășanie

      Sfântul Siluan scoate la iveală aceleaşi nuanţe pe care de cele mai multe ori le trecem cu vederea: „Dacă cineva se mărturiseşte nesincer şi îşi face voia proprie, atunci, chiar dacă se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, demonii viază în trupul său şi îi tulbură mintea. Dacă vrei ca demonii să nu vieze în tine, atunci smereşte-te, fii ascultător… şi mărturiseşte-te sincer…”.

      Cuviosul Paisie Aghioritul ne spune acelaşi lucru: „N-are atâta importanţă cât de des se împărtăşeşte cineva, ci mai cu seamă felul în care se pregăteşte pe sine pentru aceasta, şi cât de mult Îl păstrează înăuntrul său pe Hristos după aceea. Dacă ar fi fost să se sfinţească omuI aşa, pur şi simplu, atunci toţi preoţii care se impărtăşesc în cursul săptămânii și în fiecare duminică ar fi deja sfinţi! Contează cum se împărtăşeşte cineva şi câtă osteneală face pentru aceasta. Unul care se împărtăşeşte des nu înseamnă că se va și sfinţi. Dacă ar fi astfel, s-ar sfinţi toţi preoţii care consumă întreg Sfântul Potir. Cât timp rămâne harul Sfintei Împărtăşanii cu cel care o primeşte? Oare nu-l pierdem de îndată?… Pregătirea are un mare rol în păstrarea harului Sfintei Impărtăşanii.ˮ

      Sfântul Teofan Zăvorâtul: „Sfânta Împărtășanie își arată puterea nu datorită vredniciei noastre, ci datorită bunătății lui Dumnezeu. Iar pregătirea pentru împărtășirea cu vrednicie este spovedania păcatelor cu hotărârea fermă de a nu ceda păcatului și de a nu omite nimic bun care trebuie făcut. Fermitatea și râvna aceasta sunt rădăcina și temelia vieții. Când ele există, casa pentru Domnul este pregatită. Ca să nu fie spre păcat (Sfânta Împărtășanie), trebuie să curățim păcatele prin pocăință și, apropiindu-ne, să ne apropiem cu credință și cu frică, cu zdrobire de inimă, fără să visăm la vreo superioritate față de ceilalți care nu se împărtășesc, ci întotdeauna să avem sentimentul smereniei și al umilinței. Principalul este să avem dorința și râvna de a face pe plac lui Dumnezeu, nu nouă. Căci, și atunci când facem bine, tot nouă ne putem face pe plac. Ceea ce vi se întâmplă în timpul postului dinaintea împărtășaniei… frica, neliniștea… trebuie să spunem că vin de la vrăjmasul. El, probabil, se agită în jurul vostru. Spovedania, însă, și împărtășania îl ard și îl gonesc. De aceea el, prevăzând acest lucru, stârnește neliniștea. Osteniți-vă să nu vă abateți de la pomenirea lui Dumnezeu, nici de la pomenirea morții… Ele nu numai în timpul postului, ci oricând îl gonesc pe vrăjmasul și îl ard și nu îi dau voie să se apropie de voi. Singuri vedeți cât de mântuitor este pentru voi postul dinaintea împărtășaniei… Şi tot singuri vă puteți hotărî să postiți mai des. Străduiți-vă să duceți postul până acolo încât să vă mulțumească. Chiar dacă am spus „mai des”, nu trebuie neapărat să înmulțiți, deoarece frecvența aceasta anulează o mare parte din evlavia față de cel mai important lucru… Mă refer la post și împărtășanie. Dupa cât se pare, v-am scris că este de ajuns să postiți și să vă împărtășiți în fiecare post mare din cele patru.ˮ

      Cât de des ne putem împărtăși

      Părintelui ieroschimonah Paisie Olaru: „Nu deasa Împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea pacatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Împărtăşanie este semnul slăbirii credinței şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Îndreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii începe cu deasa spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, împăcare cu toţi şi smerenie. Numai după ce facem toate acestea ne putem împărtăşi mai des. Altfel cum să-l primeşti pe Domnul cerului şi al pământului când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales, plin de mândrie?”

      Sfântul Teofan Zavoratul: „Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt neaparat necesare: una curățește, cealaltă este baia, plasturele și hrana. Trebuie să ne împărtășim în toate cele patru posturi. Și mai putem adăuga, în Postul Mare și cel al Nașterii Domnului să ne împărtășim de două ori… Şi mai putem adăuga, dar nu prea mult, ca să nu devenim neglijenți față de împărtășanie.ˮ

      Resurse bibliografice:

      Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Sfaturi înțelepte”, Editura Cartea Ortodoxă

      Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentu omul contemporan“, Editura Evanghelismos, București, 2003

      Apreciază

  4. ion hodor zice:

    Baieti,pace voua,era doar ceia ce stiam eu,vedeti insa ca pe situl ortodocsiamarturisitoare,pr Claudiu Buza are alta parere!

    Apreciază

Lasă un comentariu