Cât de des și cu ce pregătire ne putem apropia de Sfânta Împărtășanie

cina-cea-de-taina-3

            Sfântul Siluan scoate la iveală aceleaşi nuanţe pe care de cele mai multe ori le trecem cu vederea: „Dacă cineva se mărturiseşte nesincer şi îşi face voia proprie, atunci, chiar dacă se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, demonii viază în trupul său şi îi tulbură mintea. Dacă vrei ca demonii să nu vieze în tine, atunci smereşte-te, fii ascultător… şi mărturiseşte-te sincer…”.

            Cuviosul Paisie Aghioritul ne spune acelaşi lucru: „N-are atâta importanţă cât de des se împărtăşeşte cineva, ci mai cu seamă felul în care se pregăteşte pe sine pentru aceasta, şi cât de mult Îl păstrează înăuntrul său pe Hristos după aceea. Dacă ar fi fost să se sfinţească omuI aşa, pur şi simplu, atunci toţi preoţii care se impărtăşesc în cursul săptămânii și în fiecare duminică ar fi deja sfinţi! Contează cum se împărtăşeşte cineva şi câtă osteneală face pentru aceasta. Unul care se împărtăşeşte des nu înseamnă că se va și sfinţi. Dacă ar fi astfel, s-ar sfinţi toţi preoţii care consumă întreg Sfântul Potir. Cât timp rămâne harul Sfintei Împărtăşanii cu cel care o primeşte? Oare nu-l pierdem de îndată?… Pregătirea are un mare rol în păstrarea harului Sfintei Impărtăşanii.ˮ

            Sfântul Teofan Zăvorâtul:Sfânta Împărtășanie își arată puterea nu datorită vredniciei noastre, ci datorită bunătății lui Dumnezeu. Iar pregătirea pentru împărtășirea cu vrednicie este spovedania păcatelor cu hotărârea fermă de a nu ceda păcatului și de a nu omite nimic bun care trebuie făcut. Fermitatea și râvna aceasta sunt rădăcina și temelia vieții. Când ele există, casa pentru Domnul este pregatită. Ca să nu fie spre păcat (Sfânta Împărtășanie), trebuie să curățim păcatele prin pocăință și, apropiindu-ne, să ne apropiem cu credință și cu frică, cu zdrobire de inimă, fără să visăm la vreo superioritate față de ceilalți care nu se împărtășesc, ci întotdeauna să avem sentimentul smereniei și al umilinței. Principalul este să avem dorința și râvna de a face pe plac lui Dumnezeu, nu nouă. Căci, și atunci când facem bine, tot nouă ne putem face pe plac. Ceea ce vi se întâmplă în timpul postului dinaintea împărtășaniei… frica, neliniștea… trebuie să spunem că vin de la vrăjmasul. El, probabil, se agită în jurul vostru. Spovedania, însă, și împărtășania îl ard și îl gonesc. De aceea el, prevăzând acest lucru, stârnește neliniștea. Osteniți-vă să nu vă abateți de la pomenirea lui Dumnezeu, nici de la pomenirea morții… Ele nu numai în timpul postului, ci oricând îl gonesc pe vrăjmasul și îl ard și nu îi dau voie să se apropie de voi. Singuri vedeți cât de mântuitor este pentru voi postul dinaintea împărtășaniei… Şi tot singuri vă puteți hotărî să postiți mai des. Străduiți-vă să duceți postul până acolo încât să vă mulțumească. Chiar dacă am spus „mai des”, nu trebuie neapărat să înmulțiți, deoarece frecvența aceasta anulează o mare parte din evlavia față de cel mai important lucru… Mă refer la post și împărtășanie. Dupa cât se pare, v-am scris că este de ajuns să postiți și să vă împărtășiți în fiecare post mare din cele patru.ˮ

           Cât de des ne putem împărtăși

            Părintelui ieroschimonah Paisie Olaru:Nu deasa Împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea pacatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Împărtăşanie este semnul slăbirii credinței şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Îndreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii începe cu deasa spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, împăcare cu toţi şi smerenie. Numai după ce facem toate acestea ne putem împărtăşi mai des. Altfel cum să-l primeşti pe Domnul cerului şi al pământului când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales, plin de mândrie?”

            Sfântul Teofan Zavoratul: „Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt neaparat necesare: una curățește, cealaltă este baia, plasturele și hrana. Trebuie să ne împărtășim în toate cele patru posturi. Și mai putem adăuga, în Postul Mare și cel al Nașterii Domnului să ne împărtășim de două ori… Şi mai putem adăuga, dar nu prea mult, ca să nu devenim neglijenți față de împărtășanie.ˮ

Resurse bibliografice:

Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Sfaturi înțelepte”, Editura Cartea Ortodoxă

Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentu omul contemporan“, Editura Evanghelismos, București, 2003

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Impartasania cu pacate opritoare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cât de des și cu ce pregătire ne putem apropia de Sfânta Împărtășanie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s