Sf Ignatie Briancianinov ne arata ca nu toti batranii sau duhovnicii contemporani renumiti sunt neaparat cu Sfintii Parinti, ci chiar pot fi inselati:
Sfântul Ignatie Briancianinov
„După cum nu toți călugării începători au aceeași râvnă a duhului, nefiind toți învățați cu bunele moravuri și rânduielile monahicești, la fel nu toți bătrânii au în aceeași măsură desăvârșire și iscusință. Bogăția bătrânilor nu este părul cel cărunt, ci roadele învățăturii din anii începătoriei, roadele ostenelilor câștigate în viețuire. Ceea ce nu ai adunat în tinerețile tale, zice Scriptura, cum vei afla la bătrânețile tale?! Căci bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor; ci căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților – viață nespurcată. De aceea noi trebuie să urmăm și să luăm ca pildă – viețuirea; trebuie să primim și să ne însușim tradiția și povățuirea nu a tuturor bătrânilor, al căror cap este acoperit cu căruntețe, a căror mărturie este numai vârsta cea de mulți ani, ci numai a acelora despre care știm cu siguranță că ei s-au osebit cu o viață vrednică de laudă, că ei în cultivarea lor au fost îndrumați nu de rânduiala de sine și de părerea de sine trufașă și deșartă, ci au fost învățați după tradiția părinților. Mulți, spre părere de rău ei alcătuiesc majoritatea, au îmbătrânit căldicei și în nepăsare, însă se bucură de respectul și încrederea altora nu din pricina maturității morale, ci din pricina anilor mulți pe care i-au trăit. Pe bună dreptate li se poate adresa mustrarea Domnului cea prin proorocul Osea: <Mâncat-au străinii tăria lui și el nu a cunoscut și căruntețile i-au înflorit, și el nu a cunoscut>. Astfel de bătrâni înfățișează atenției celor începători nu neprihănirea unei vieți, nu o zidire prin cuvânt sau pildă vrednică de urmat, ci numai mulțimea anilor. Vrăjmașul șiret, diavolul, întrebuințează căruntețile unor astfel de bătrâni spre înșelarea celor tineri, scoțând la iveală pentru cei tineri cinstea de care se bucură acești bătrâni; cu o șiretenie subțire el se silește prin pilda acestor bătrâni să-i înșele și să-i doboare chiar pe acei începători care sunt în stare să ajungă la desăvârșire, și după întocmirea proprie și cu o îndrumare cuvenită; sau se silește să-i introducă, cu ajutorul povețelor date de acești bătrâni, în nepăsare, în neputința sufletului, în descurajarea cea aducătoare de moarte.”
Tâlcuire la Patericul egiptean p 31
Editura Anastasia 1996.
Vedeti predica parintelui Macarie Banu:
Se intampla exact ce era de asteptat, iar asta nu e tot. Sunt parinti care au sesizat de luni bune cum ca trebuie sa luptam cu toate relele si nu doar cu ce ne convine noua, adica: sa luptam si cu patimile, sa fim atenti la impartasania cu pacate opritoare si deasa (https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/02/01/asociatii-si-grupuri-care-par-a-fi-marturisitoare-au-rataciri-grave-sustinand-rataciti-ca-boca-si-dorobantu-astradrom-si-parintele-eftimie-mitra-sustin-chiar-si-pomenirea-ereticilor/) , sa fim impotriva ecumenismului cu orice risc, sa luptam impotriva tuturor actelor pe care ni le da sistemul, deoarece acest sistem este antihristic si nicidecum nu ne vrea binele, sa luptam impotriva tuturor inselarilor si sa nu ne mai bazam pe spusele unor duhovnici contemporani care au anumite scapari, ci numai pe Sfintii Parinti , la Ieremia cap 17, 5 gasim: ”Acestea zice Domnul: blestemat este omul care are nadejde spre om, si va rezema de dansul trupul bratului sau….” si sa cautam duhovnici care merg pe toata linia Sfintilor Parinti si sa ascultam de ei cat asculta si dansii de Hristos si de Sfintii Parinti, dupa cum ne invata si Sfantul Ignatie Briancianinov, adica sa facem ascultare cu discernamant :
„Dacă îndrumătorul va începe să caute ascultarea față de el însuși, nu față de Dumnezeu, nu este vrednic să fie îndrumător al aproapelui! El nu este slugă a lui Dumnezeu, ci este slugă a diavolului, unealtă a lui, cursă a lui. <Nu vă faceți robi oamenilor> poruncește apostolul.”
Armele războiului nevăzut p 243
Editura sophia 2012.
Tâlcuire la Patericul egiptean –despre duhovnicii inselati
„Expresia de iscusit și iscusință a rămas până acum în mănăstiri; prin ea se arată buna pricepe a caracterului individual al monahismului, câștigată printr-o curăție a vieții, studiul Sfintei Scripturi și al scrierilor patristice, – o bună pricepere umbrită de darul lui Dumnezeu. În timpurile înfloritoare ale monahismului erau mulți neiscusiți, care se bucurau de un nume răsunător al sfințeniei, preaslăviți pe de-o parte din ignoranță, iar pe de altă parte, de satana; care îi întrebuința pe acești bătrâni drept unealtă pentru sine, pentru ai pierde pe monahi și monahismul. (…)
În planul de lucru al dracilor întotdeauna era și răspândirea zvonurilor rele privitoare la slujitorii cei adevărați ai lui Dumnezeu și a laudelor neobișnuite pentru slujitorii lui satana camuflați sub masca slujitorilor lui Dumnezeu. (…)
Acest lucru s-a spus ca o prevenire pentru monahii începători, ca să știe cum să-și aleagă povățuitorul. Nu trebuie să ne luăm după părerea societății omenești, chiar dacă această părere ar fi părerea marii majorități; trebuie să ne lăsăm îndrumați de lumina Sfintei Scripturi și de scrierile Sfinților Părinți. Este o mare nenorocire să cazi din pricina neștiinței și a minții ușoare sub îndrumarea unui învățător mincinos, dacă orb pe orb va povățui vor cădea amândoi în groapă, a zis Domnul.” p 38.
Chiar dupa sinodul din Creta s-a tras un semnal de alarma si s-a spus sa avem grija cu cine ne aliem si pe cine credem. Omul care nu lupta cu toate relele si cu toata sinceritatea, nu are nici o sansa sa duca lupta asta grea impotriva ecumenismului pana la capat. Ne bucuram cu totii cand mai auzim un nou preot care renunta sa mai pomeneasca ierarhul eretic, dar inainte de a ne bucura ar trebui sa il cercetam in profunzime dupa cum spune in Epistola 1 a Sf Apostol Ioan la cap 4: „Iubitilor, sa nu credeti pre tot duhul, ci sa ispititi(cercetati) duhurile de sunt dela Dumnezeu; ca multi proroci mincinosi au iesit in lume”
Noi am ajuns fara pic de discernamant sa sfintim orice duhovnic contemporan (asta fiind hula deoarece ne punem in locul lui Dumnezeu si nu il lasam sa decida cine e Sfant si cine nu), iar daca incercam sa atragem atentia cuiva sa nu se grabeasca in a ridica pe un parinte la rangul de Sfant, acela se porneste cu ura impotriva noastra, asta aratand ca nicidecum acele persoane nu sunt luminate de Hristos, ci de diavol si astfel se trage concluzia ca si acel duhovnic pe care ei il sfintesc nu a fost in totalitate cu invatatura lui Dumnezeu.
Ofrandă monahilor contemporani
„Acei bătrâni, care își asumă rolul – folosim acest cuvânt neplăcut, care aparține lumii păgâne, pentru a explica mai bine lucrarea ce în esență nu este altceva decât actorie pierzătoare de suflet și cea mai tristă comedie – își asumă rolul sfinților stareți de demult, neavând darurile lor duhovnicești, să știe că însăși intenția lor, gândurile și ideeile lor despre înalta lucrare monahicească, despre ascultare, sunt greșite și că însuși felul lor de a gândi, însuși înțelepciunea și știința lor sunt înșelare de sine și amăgire diavolească, ce nu pot să nu-și dea rodul lor în sufletele celor povățuiți de ei.” p 74.
„Slava deșartă și îngâmfarea sunt dornice să-i învețe și să-i povățuiască pe ceilalți. Ele nu se îngrijesc de calitatea sfatului lor. Ele nu se gândesc că îi pot pricinui aproapelui o rană de nevindecat printr-un sfat nepotrivit, pe care începătorul nepriceput îl primește cu încredere oarbă și cu înflăcărare trupească. Ele au nevoie de izbândă, de orice fel ar fi această izbândă și oricare ar fi temelia ei. Ele vor să-l uimească pe începător și să-l supună sufletește. Ele au nevoie de lauda omenească. Ele vor să câștige faima de stareți și învățători văzători cu duhul, înțelepți și sfinți. Ele au nevoie să-și hrănească mândria lor.” p 79.
Iar daca in urma cercetarii, constatam ca acel duhovnic nu lupta cu toate inselarile, atunci sa stam deoparte si sa ne rugam lui Dumnezeu sa il lumineze si sa il intoarca la credinta cea dreapta fiindca acela sigur va cadea daca nu isi revine curand, iar acea cadere va trage si pe altii care au stat aproape si l-au crezut pe el. Din acest motiv nu este bine a avea legaturi prea stranse cu cei care inca nu sunt hotarati pe ce linie sa o ia.
Pricina tuturor relelor si caderilor, si, prin urmare, a apostaziei este „nestiinta grosolana” si faptul ca, noi, pretinsii crestini, cautam invatatori dupa poftele noastre, ca sa ne rasfete auzul.
Trebuie sa luptam si cu gandurile dupa cum ne invata : Sf Petru Damaschinul ” Fara atentie si fara privegherea mintii, e cu neputinta sa ne mantuim si sa ne izbavim de diavol, care umbla racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita (1Ptr. 5,8) . Si iarasi : Iar noi, ce vom zice, neluand aminte la noi nicidecum, ci fiind , unii , asemenea fariseilor? Posturi, privegheri si cele asemenea , e drept, au unii dintre noi: si adeseori si o cunostinta din parte. Dar nu avem dreapta socoteala, pentru ca nu vrem sa luam aminte la noi insine si sa cunoastem ce se cere de la noi. Fiindca nu avem rabdare sa luam aminte la ganduri… Deci, toata grija omului sa fie pentru pazirea simturilor si a gandurilor, ca sa nu stea, sau sa nu faca ceva ce nu i se pare ca este dupa Dumnezeu”
Ca si Sfantul Ioan Gura de Aur, si Sfintii Varsanufie si Ioan, ne dau aceleasi indemnuri cand e vorba de cercetarea gandurilor si pazirea de robia patimilor: „A cerceta gandurile inseamna ca atunci cand vine gandul, sa se ia seama la ce naste el”. ( Extrase din cartea https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/wp-content/uploads/2017/02/int-sfintii-parinti-cum-luptam-cu-gandurile.pdf)
Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane 