Să nu ne împotrivim adevărului învederat!

ar-sen-ie-dat-anatema-de-intaiul-sinod-ecumenic-de-la-niceea-1-1-fresca-man-stavronichita-athos1

Deși s-au spus şi s-au scris multe lucruri despre efectele total dezastruoase ale sinodului din Creta (16-27 iunie 2016) asupra Bisericii Ortodoxe, susţinătorii “roadelor” sinodului cretan continuă să se împotrivească adevărului învederat (evident) zicând răului – bine şi binelui-rău. Tocmai de aceea, ar fi bine să luăm aminte la învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi la canoanele (legile) lor, pe baza cărora am scris cele de mai jos.

În primul rând, trebuie să ştim cu toţii că deşi uneori Sfinţii Părinţi numesc ereziile şi schismele “ biserici”, ei arată de fiecare dată că ele sunt nu doar îndepărtate, ci rupte, tăiate de la trupul Bisericii Ortodoxe, din cauza învăţăturilor şi dogmelor lor eretice, anatematizate de către Sfinții Părinți. Sfântul Marcu Eugenicul (de care fac mare caz cei care apară sinodul cretan) , pleacă de la sinodul de la Ferrara – Florenţa fără să semneze unirea cu catolicii şi îi numește pe aceştia, în mod clar, eretici. De asemenea, în Enciclica patriarhilor ortodocşi de la 1848, deşi se vorbește despre “ Biserica Romei”, se scoate în evidenţă de multe ori că ea este eretică. Despre catolici se mai spune că: “nu încetează până astăzi papiştii să atace după obiceiul lor ortodoxia, care le este zilnic mustrare vie înaintea ochilor ca unor apostaţi de la credinţa strămoşească…”(vezi “Canoanele Bisericii Ortodoxe- note şi comentarii “de Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, ediţia a II a, Sibiu, 2005, pagina 596). Dacă noi toţi am cerceta personal acele scrieri ce le aduc în sprijinul lor împotrivitorii adevărului învederat, nu am mai fi înclinaţi să le dăm crezare celor care apară sinodul cretan și nu am mai crede că aceștia din urmă au dreptate. La sinodul din Creta nu s-a afirmat niciodată că toate celelalte “ biserici” la care s-a făcut referire sunt eretice şi nici că ele s-au rupt (nu doar îndepărtat!), de Biserica Ortodoxă cea Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, aşa cum mărturisim în Crez. Deşi trebuia precizat de mai multe ori lucrul acesta (așa cum s-a făcut la Sinodul episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, ROCOR, în anul 1983 când s-a dat anatemei ecumenismul!), nu s-a făcut nicio referire la acest aspect în cadrul sinodului din Creta, tocmai pentru că nu s-a dorit să se incrimineze şi să se anatematizeze ecumenismul. Sfântul Iustin Popovici consideră ecumenismul ca fiind “erezia ereziilor” şi cu el sunt în conglăsuire şi Sfântul Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Aghioritul şi alţi Sfinţi Părinţi. Ca să nu mai spunem că odată cu terminarea sinodului, trebuia să auzim că Biserica Ortodoxă de pretutindeni a ieșit pentru totdeauna din Consiliul Mondial al Bisericilor! De aceea, bine s-a spus de către unii că la sinodul din Creta au avut loc abateri grave de la dreapta credinţă şi că s-a recunoscut oficial ecumenismul drept dogmă.

În al doilea rând, canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol (861) spune clar că atunci când un episcop mărturiseşte public o erezie (cum au făcut-o participanţii la sinodul cretan şi cei ce sunt de acord cu ei!), preoţii din eparhia sa au voie să nu-l mai pomenească la slujbele lor pe acest episcop. Prin nepomenirea lui la slujbe, ei nu fac vreo greşeală sau schismă (aşa cum afirmă adevăraţii schismatici ce susţin sinodul cretan), ci aceștia se îngrădesc (se apără) pe ei înşişi şi păstoriţii lor de de împărtăşirea cu episcopul lor cel mincinos și de erezia cu care el este de acord. Prin aceasta, preoţii care nu-l mai pomenesc pe “minciuno-episcop”(episcopul eretic), “ se silesc a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiricum spune canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol. Să gândim puțin, cum pot fi etichetați în fel și chip tocmai cei care se silesc a izbăvi Biserica de schisme și de împărțiri?

Mai mult decât atât, adevăraţii schismatici, pentru a părea că sunt cât mai întemeiaţi pe canoanele Sfinţilor Părinţi, deși citează unele canoane, nici unul dintre ele nu-i oprește pe preoți de a nu-i pomeni pe episcopii lor care în mod public susțin erezii sau sunt de acord cu ele. Dimpotrivă, canoanele de care fac mare caz ei, se ocupă de alte chestiuni, unele dintre ele privindu-i strict pe episcop, sau chiar infirmă ceea ce vor să susţină ei. De pildă, în tâlcuirea de la Canonul 31 Apostolic (citat de apărătorii sinodului cretan) se spun următoarele:” Oricare presbiter [preot] ar defăima pe Episcopul său, şi fără să cunoască că greşeşte el arătat sau întru bună credinţă, sau întru dreptate adică, fără să-l cunoască pe el că arătat este sau eretic, sau nedrept, ar aduna îndeosebi pe creştini, şi zidind altă biserică, ar Liturghisi într-însa osebit, fără de voia şi socoteala Episcopului său, unul ca acesta ca un iubitor de începătorie să se caterisească[…] Iar câţi se despart de Episcopul lor mai-nainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală şi eres, unii ca aceia nu numai că certărilor celor mai de sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după Canonul 15 al celui 1 şi 2 Sobor. “ (vezi “Pidalion”, editura Credinţa Strămoşească, 2007, pag 68- 70). Deci cei ce întrerup pomenirea ierarhului care propovăduiește pe față erezia sau este de acord cu ea se bazează nu doar pe canonul 15 al sinodului I-II din Constantinopol (la care au participat 318 Părinți în frunte cu Sfântul Fotie cel Mare) ci și pe autoritatea unui canon apostolic care la rândul său a fost validat de Sinoadele Ecumenice. Așadar, cred că nimeni nu mai are ce comenta decât dacă vrea să se împotrivească Sfinților Apostoli și unui număr atât de mare de Sfinți Părinti care au luat parte la Sinoadele Ecumenice. Dar repet, dacă noi nu citim Canoanele și scrierile Sfinţilor Părinţi, iată că putem fi manipulaţi cu uşurinţă de către cei care vor să o facă.

Iar dacă ar aduce (ar cita) cineva doi sau trei Sfinți Părinți care au spus altceva decât Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice, acesta trebuie să știe că în cazul acesta primează cei mai mulți Sfinți Părinți dimpreună cu Sfinții Apostoli. În cartea Cuviosului Serafim Rose intitulată “ Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă”, Sfântul Fotie cel Mare arată limpede pentru toți și pentru totdeauna care este concepția ortodoxă în privința unuia sau chiar mai multor Sfinți Părinți care au învățat ceva greșit în scrierile lor. Sfântul Fotie spune clar că în astfel de cazuri, noi trebuie să ne luăm întotdeauna după ceea ce au învățat toți Sfintii Părinți adunați în Sinoade locale sau Ecumenice. Citez din Sfântul Fotie cel Mare:”Dacă zece sau chiar douăzeci de Părinți au spus aceasta, șase sute și încă mult mai mulți nu au spus-o. Cine oare necinstește pe Părinți? Oare nu aceia care, închizând întreaga evlavie a câtorva Parinți în puține cuvinte și așezându-i împotriva sinoadelor, îi vor mai bine pe aceștia, iar nu cinul cel fără de număr ( al celorlalți Părinți)? Sau cei ce aleg ca apărători ai lor pe Părinții cei mulți? Cine îi necinstește pe Sfinții Augustin, Ieronim și Ambrozie? Oare nu acela ce ii silește să grăiască împotriva celui de obște Stăpân și Învățător? Sau poate acela care, nefăcând nimic de acest fel, dorește ca toți să urmeze hotărârea Stăpânului de obște?[…] Dacă unii(Părinți) au vorbit în chip nedeslușit, sau pentru vreo pricină neștiută nouă s-au abătut chiar de la calea cea dreaptă, dar nu au fost întrebați și nimeni nu i-a îndemnat să afle adevărul, îi primim în rândul Părinților ca și cum nu ar fi spus acel lucru, din pricina dreptății viețuirii lor și alesei lor virtuți și credințe, fără greș în alte privințe. Însă nu urmăm învățătura lor în care se abat de la calea adevărului” (Ieromonah Serafim Rose- “Scrieri”-“Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă”, capitolul “Veacul al IX- lea. Sfântul Fotie cel Mare”, editura Sophia 2009, pag.986-987).

În al treilea rând, dacă vrem să ştim cât mai bine cum trebuie să ne purtăm cu susţinătorii şi apărătorii sinodului cretan, fie clerici, fie mireni (laici) , pentru a nu greşi în gândirea şi vieţuirea noastră, să-i citim pe Sfinţii Părinţi care ne vorbesc despre aceste lucruri. Dau mai jos câteva citate din scrierile Sfântului Theodor Studitul, iar cine vrea să vadă contextul mai larg în care au fost spuse, le poate găsi în cartea “Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi- Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Amfilohie de Iconium”; traducere din limba greacă veche de pr. Marcel Hancheș- Bucureşti, Editura Sophia 2006, volumul 1.

[…] Şi mai înainte de acestea nu era sigur dacă trebuia să ne depărtăm cu totul de cei fărădelege sau numai să fugim de împărtăşirea pe faţă cu ei, dar să-i pomenim [totuşi], printr-o iconomie cuvenită, până la o vreme. Dar când necredinţa eretică a ieşit limpede pe faţă şi a fost dată la arătare prin sinod, trebuie de acum să-ţi arăţi pe faţă evlavia ta, împreună cu toţi ortodocşii prin faptul de a nu te împărtăşi cu cei rău credincioşi, nici să pomeneşti pe vreunul din cei aflaţi în sinodul cel adulter sau care cugetă la fel cu el [cu sinodul adulter] ” pag. 42. Deși mai sus Sfântul Theodor Studitul se referă la gravitatea căsătoriilor nelegiute și cere să se facă cele spuse în citatul de mai sus, să ne gândim că ele sunt valabile cu atât mai mult în privința ereziei ecumenismului, care după cum bine au zis unii a fost legalizat la sinodul din Creta!

Dar dacă [preotul ] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie; dar când e vorba de masa de obşte de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl pomeneşte [pe episcopul eretic] -, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvînteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel] ” pag. 59-60

[…] Sunt unii monahi care par că se ţin de dreapta credinţă şi au răbdat multe prigoniri pentru adevăr, dar care mănâncă împreună cu ereticii şi cu cei ce fac pogorăminte [ereticilor] şi sunt de părere că acest lucru este indiferent şi că de un oarecare părinte li s-a legiuit să păzească [doar] acestea trei: să nu fie binecuvântaţi de eretici, să nu cânte împreună cu mai marii lor şi să se depărteze de împărtăşirea pâinii lor.

În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci “Vai !” se rostește asupra celor care au părtășie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau [simplă] relaţie. Aşa încât învăţător străin şi în afara propovăduirii [evanghelice] este cel ce zice acelea, oricine ar fi între oameni. Pag. 152-153

Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum despre acest lucru nu văd, decât că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie. Pag. 159

Pot fi aduse şi mai multe citate şi nu doar de la Sfântul Theodor Studitul ci şi din Sfântul Ioan Gură de Aur, din cartea citată mai sus, însă cine are mai multă râvnă pentru a se mântui, cred că va face tot posibilul să-şi facă rost de ea.

În final, mai dăm un citat de la Sfântul Theodor Studitul, care arată foarte limpede cum trebuie primiţi episcopii semnatari la sinodul cretan, precum şi cei ce sunt de acord cu ei, dacă într-adevăr vor să ne arate în chip sincer şi hotărât că se pocăiesc de toate cele ce au făcut la acest sinod.

Iar dacă ar zice că se pocăieşte şi ţine un canon, să arate aceasta prin mărturisire scrisă, dând anatemei pe eretici, împreună cu erezia, şi nemaiavând nicidecum legătură cu ei. Dar până nu face aceasta, să vă lepădaţi de el, voi care vă temeţi de Domnul. Căci este viclean când se preface că se întoarce, rănindu-vă pe ascuns şi împrăştiind pe ascuns cuvinte vătămătoare, ca şi cum ar fi, fără îndoială, din partea potrivnicilor(nota traducătorului- “Mimează dreapta credinţă, iar afirmaţiile eretice, pe care le crede în adâncul său, le pune pe seama ereticilor”)pag. 114.

Aşadar, să nu ne împotrivim adevărului învederat, ca să nu luăm de la Dumnezeu Cel în Treime slăvit, osândirea celor ce fac aceasta!

Ieromonah Teodor Popovici

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ecumenism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s