Parintele Xenofont Horga indeamna crestinii sa nu citeasca carti ale parintilor contemporani care nu sunt sfinti: parintele Cleopa, Iustin Parvu, Arsenie Papacioc etc… ,dar Arsenie Boca va fi canonizat si va putea fi citit dupa cum ne invata acest ieroschimonah.

Fragment din predica ieroschimonahului Xenofont Horga din a doua zi de Craciun (https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2019/12/26/predica-parintelui-xenofont-a-doua-zi-de-craciun-2019-sa-fim-clipa-de-clipa-cu-luare-aminte-la-sine-la-sagetile-vrajmasului-sa-distingem-intre-gandurile-noastre-si-gandurile-de-la-vrajmas-pana-si/) :

De la minutul 15:35 ascultati :

„Atentie si aici la citirea din Sf Parinti, pentru ca vrajmasul are ispite pentru fiecare, ne face sa citim alandala si Sf parinti si nesfinti parinti.Is titlurile frumoase la carti, autorii is mari teologi, cuviosi, asa mai departe , dar pot fi cu greseli mai multe sau mai putine si grave…”

Oare la ce ”cuviosi” se refera parintele Xenofont? La Parintii contemporani: Iustin Parvu , Arsenie Papacioc etc….?

Iata, cum li se vorbea catehumenilor pe la mijlocul veacului IV: „Noi, slujitorii lui Hristos, v-am primit pe fiecare si avand oarecum slujba de portari, am lasat usa deschisa. Poate ca ai intrat avand inca sufletul pangarit de pacate si de intentie rea. Ai intrat, ai fost primit; numele tau s-a inscris. Vezi aceasta cinstita asezare a Bisericii? Observi ordinea si disciplina de aici? Ai destula vreme. Ai zeci de zile de pocainta. Ai timp indelungat sa te speli. Daca insa starui in intentia ta rea, eu, care iti vorbesc, n-am nici o vina. Tu insa nu astepta sa primesti harul! Apa te va primi, dar Duhul nu te va primi” (Procateheza de Sf. Chiril de Ierusalim, Bucuresti, 1943, p. 47).

răspunde dumnezeescul Gură de Aur zicând:
„Rău lucru este pretutindenea a nu avea cineva stăpân şi cap, ci pricină a multor nenorociri şi început a toată neorânduiala şi turburarea; totuşi nu-i mai mic răul ca cei supuşi să nu se supună stăpânitorului. Dar ar putea spune cineva că se află şi un al treilea rău, când întâistătătorul şi conducătorul s-ar întâmpla să fie rău. Ci eu ştiu că acesta nu este un mic rău, ci mult mai rău decât a nu avea cineva deloc stăpân. Că e mai bine să nu fii condus de cineva decât să fii condus de un stăpân râu. Fiindcă cine nu are un conducător peste el de multe ori se izbăveşte şi de multe ori se primejdueşte; dar cine are întâi-stătător rău, totdeauna se va primejdui, căzând în gropi şi în prăpăstii. Cum dar zice: Ascultaţi pe mai marii voştri şi vă supuneţi lor?
Pricina pentru care Pavel a zis aşa este următoarea. Pentru ca mai înainte a zis despre conducători, aceste laude: „văzând bunele roade ale vieţii lor virtuoase şi împreună petrecerea lor urmaţi-le credinţa”; apoi după ce i-a arătat că sunt drepţi întru toate, a zis: „ascultaţi pe mai marii şi întâistătătorii voştri şi vă supuneţi lor”.
Dar îmi răspundeţi: dacă acela este rău si nu ne supunem, ce se întâmplă? Si în ce spui că este rău întâistătătorul tău? Dacă este greşit în credinţă, fugi de dânsul şi-l părăseşte, nu numai dacă este om, ci si înger din cer dacă ar fi; iar dacă este greşit în viaţa şi faptele lui, nu lua aminte. Această pildă nu o spun dela mine, ci din sfânta Scriptură. Ci ascultă pe Hristos, care zice: Pe scaunul de învăţătură a Legii au şezut cărturarii şi fariseii; după ce a zis mai înainte multe rele despre ci, atunci a zis: Pe scaunul Legii au şezut. Aşa dar, câte vă vor zice din Lege să faceţi, faceţi-le, dar lucrurile lor rele să nu le faceţi. Ca şi cum ar zice: au vrednicia ca să înveţe, dar au şi viaţă necurată. Voi însă care auziţi, nu luaţi aminte la viaţa lor, ci la cuvintele lor, căci din viaţa lor nimeni nu se poate vătăma. Din ce pricină? Fiindcă sunt cunoscute tuturor şi fiindcă nici acesta care învaţă, oricât de viclean şi păcătos ar fi, nu poate niciodată să înveţe pe oameni să facă cele rele.
Iar credinţa şi învăţăturile cele rele pe care le are, nici nu sunt cunoscute de toţi şi nici ci nu încetează a le face. De aceea şi porunca pe care a dat-o Domnul: nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, se referă la viaţă şi nu la dogmele credinţei.”