Invatatura Bisericii dintotdeauna este ca pentru a-si pierde Tainele si preotia, ereticii trebuie mai intai caterisiti

Sfântul Martin, Papa Romei:

„Iată în mâinile voastre sînt, faceţi cu mine ce voiţi, precum Dumnezeu v-a lăsat. Însă să ştiţi cu întemeiere, că de mă veţi sfărâma în bucăţi, nu mă voi împărtăşi cu biserica Constantinopolului, cât timp aceasta va sta în credinţa cea rea”. (Viaţa Sf. Martin, Papa Romei)




Vedem ca Sfantul Martin nu spune nicidecum ca cele savarsite de ereticii monoteliti, inca necondamnati de Sinodul VI Ecumenic ar fi doar paine si vin sau paine ereticeasca, ci arata invatatura Bisericii dintotdeauna, de a rupe comuniunea cu cei care propovaduiesc cu capul descoperit erezia, neimpartasindu-se cu acestia si cu cei in comuniune cu ei.

In cartea Predici la Triod si Penticostar, Sfantul Ignatie Briancianinov, in Predica la Duminica Ortodoxiei arata cum Fericitul Teodorit, care cazuse o vreme in plasa ereziei raspandita de Nestorie, dupa care a respins-o, a fost chemat de Sfintii Parinti in Sobor pentru a da anatemei aceasta erezie in mod public. Sfintii Parinti au spus de indata ca Fericitul Teodorit este pastor ortodox. Vedem ca Fericitul Teodorit nu si-a pierdut preotia prin faptul ca a avut o vreme partasie cu nestorienii.

La paginile 35-36, editia electronica, citim:

„Erezia, fiind păcat greu, păcat de moarte, se vindecă uşor şi hotărâtor – ca păcat al minţii -prin darea ei nefăţarnică, din toată inima, anatemei.

Sfântul Ioan Scărarul a zis:

Sfânta Biserică sobornicească îi primeşte pe eretici când ei dau anatemei fără făţărnicie erezia lor , şi îndată îi învredniceşte de Sfintele Taine; iar pe cei căzuţi în curvie, chiar dacă îşi mărturisesc şi părăsesc păcatul, porunceşte, urmând apostoleştilor rânduieli, să fi despărţiţi de Sfintele Taine pentru mulţi ani”

Urma lăsată de păcatul trupesc rămâne în om şi după mărturisirea păcatului, şi după părăsirea lui; urma lăsată de erezie e nimicită îndată după lepădarea ei. Fără această doctorie, otrava hulei împotriva lui Dumnezeu rămâne în duhul omenesc şi nu încetează a-l clătina cu nedumeriri şi îndoieli pricinuite de împreună-simţirea netăiată din rădăcină faţă de erezie; rămân gânduri ce se ridică împotriva înţelegerii lui, ce fac anevoioasă mântuirea pentru cel ţinut în legăturile lor, ţinut în legăturile nesupunerii şi împotrivirii faţă de Hristos, pentru cel ce rămâne în împărtăşire cu satana.

Doctoria anatemei a fost întotdeauna socotită ca neapărat trebuincioasă de către Sfânta Biserică în privinţa cumplitei boli a ereziei.

Când Fericitul Teodorit, episcopul Cirului, dorind să se îndreptăţească în privinţa învinuirilor aruncate asupra lui, Părinţii i-au cerut ca mai întâi de toate să-l dea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Teodorit, care se lepădase de Nestorie, dar nu aşa de hotărât cum se lepădase de el Biserica, a vrut să dea lămuriri. Părinţii i-au cerut iarăşi să dea anatemei cu hotărâre, fără alte explicaţii, pe Nestorie şi învăţătura acestuia. Teodorit a vrut din nou să dea lămuriri, însă Părinţii au cerut iarăşi ca el să dea anatemei pe Nestorie, ameninţând că altminteri îl vor socoti eretic pe însuşi Teodorit. Teodorit a rostit anatema asupra lui Nestorie şi a tuturor învăţăturilor eretice ale acelei vremi. Părinţii au dat slavă lui Dumnezeu, l-au proclamat pe Teodorit păstor ortodox, iar Teodorit nu a mai cerut să dea lămuriri, căci lepădase din sufletul său pricinile care îl făceau să simtă nevoia de a da lămuriri. Aşa stau lucrurile între duhul omenesc şi înfricoşătoarea boală a ereziei.”

Iata deci un exemplu care arata cum procedau Sfintii Parinti cu ereticii necondamnati inca de un Sinod, daca acestia propovaduiau erezia sau erau in comuniune cu cei care propovaduiesc public erezia. Vom gasi nenumarate astfel de exemple in Procesele verbale ale Sfintelor Sinoade Ecumenice, cand Bunul Dumnezeu va randui sa putem citi si noi o parte din ele in limba romana; nadajduim cat mai curand cu putinta, pentru a se risipi tulburarile din mijlocul nostru.

Tot în aceste procese verbale, vom vedea cum Sfintii Parinti care l-au chemat in repetate randuri la Judecata Sinodului pe Nestorie sau pe umatorii lui se adresau cu titlul: „Preafericitului Patriarh … ”/ „Sfintitului cleric …” (- cutare – i se trecea numele) si se sublinia clar in proces in momentul caterisirii: „pana acum preot”. Deci preotia era ridicata prin caterisire. Asa a procedat intotdeauna Biserica, fie ca era vorba de erezie, fie ca era vorba de alt pacat. Vedem cum ne arata Sfantul Ignatie ca si pacatele trupesti sunt pacate de moarte extreme de grave, nu doar erezia.

Daca clericul respectiv doar fusese amagit de comuniunea cu ereticii, fara a-i impinge si pe altii la partasie cu credinta cea rea, prin pocainta si anatematisirea eresului, era primit inapoi ca si cleric si isi pastra preotia. A se citi si Epistola a doua catre Rufinian, din Canoanele Sfantului Atanasie cel Mare.

Aparatorii indarjiti ai ereziei erau caterisiti, iar dintre acestia, cei care se pocaiau – dupa ce erau caterisiti, erau primiti de acum in rand cu mirenii.

Sfantul Nicodim Aghioritul a viețuit într-o perioadă foarte apropiată de noi față de Sfinții din Vechime. Notele sale la Pidalion reflectă în totalitate învățătura Bisericii și nu contrazic cu nimic Pidalionul si Sfintele Canoane, ci acestea sunt explicate de Sfantul Nicodim pe intelesul omului contemporan, dimpreuna cu alte probleme auxiliare pe care le ridica Sfintele Canoane.

Pentru a lucra caterisirea asupra unui preot sunt necesare doua conditii:

  • sa fie vinovat in fata lui Dumnezeu de pacate grave care il opresc de la preotie, precum adulterul, apostazia, propovaduirea cu capul descoperit a ereziei;
  • sa fie caterisit cu dreptate de un Sinod ortodox, pentru a fi pusa in lucrare de sobor caterisirea, care nu lucreaza de una singura .

Sfîntul Nicodum Aghioritul lamureste foarte clar aceste aspecte. Si NU este vorba doar de pacate personale. Daca citim cu atentie, vedem foarte clar cum pentru propovaduirea cu capul descoperit a ereziei, invatatura Bisericii arata ca puterea de a savarsi cele Sfinte nu se ridica de la un cleric, pana nu este judecat. Pana atunci este doar invinovatit spre judecata, iar in viata de dincolo spre osanda vesnica.

Fragment din Nota la Canonul 3 apostolic:

„De cei sfinţi, prihănitoare limbă este aceea ce nebuneşte pe acest fel de cuvinte le bârfeşte, neînţelegând că porunca canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adică a soborului, este nesăvârşită, fără mijlocire şi mai înainte de judecată, nelucrând de sineşi. Însuşi dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineşi cu al 46-lea canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare episcop sau preot care va primi botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de faţă la judecată, şi de se va dovedi că a făcut acesta atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim.”

În talcuirea, dar si in nota la Canonul 46 apostolic vedem ca aceia care primesc ca valid botezul ereticilor sunt si ei eretici prin faptul ca sunt in acelasi cuget si lucrare cu ereticii.

„Căci cei ce primesc cele de către eretici, sau şi ei au aceleaşi socoteli ale acelora, sau cel puţin nu au osârdie spre a-i scoate pe dânşii din cacodoxia lor. Că cei ce binevoiesc (adică se învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a-i mustra pe ei ca să lepede eresul lor cel cacodox şi rătăcit.” (Talcuirea la Canonul 46 apostolic)

„Iar dacă oarecare dintre însuşi latinii şi dintre cei ce cugetă latineşte, ar propune cele trei chemări ale Sfintei Treimi, nu trebuie a se face că au uitat cele ce au auzit mai sus de la Sfinţitul Firmilian, şi de la marele Atanasie; cum că sunt adică nelucrătoare dumnezeieştile numele acelea din gura ereticilor scoţându-se. Pentru că de nu ar fi aceasta, negreşit ar trebui să credem, că şi baborniţile fac minuni, fiindcă descântă cu dumnezeieştile nume; deci când latinii, şi ca nişte eretici botez nu pot da, pentru că au pierdut darul cel începător desăvârşirii, şi pe lângă aceasta, au răsturnat şi apostolescul Botezul acelor trei afundări. ” (Din Nota la acelasi Canon 46)

(Aici, dupa cum spune si Sfantul Teodor Studitul în SCRISOAREA 40, referirea este la botezul ereticilor deja condamnati. Cine vrea sa aprofundeze Canonul 1 al Sfantului Vasile cel Mare va vedea ca Sfantul Vasile si alti Sfinti Parinti, pe ereticii necondamnati ii mai numeau si schismatici, precum si Canonul 15, I-II vorbeste de schisme si impartiri. Deoarece cei dintai care s-au departat aveau hirotoniile de la Parinti si prin punerea mainilor aveau asupra lor darul sfintitor, dar cei care s-au rupt, adica au fost caterisiti din cauza incapatanarii lor in eres, devenind mireni – nu mai aveau lucrarea preotiei. NU TOTI DEVIN MIRENI DINTR-ODATA, CI ACEIA CARE AU APARAT EREZIA, PRIN CONDAMNARE SI CATERISIRE. IATA CUM PREDICA SFANTULUI IGNATIE BRIANCIANINOV LAMURESTE EXEMPLAR CUM PREOTIA NU SE PIERDE INSTANTANEU, CU EXEMPLUL FERICITULUI TEODORIT, CARE A RAMAS PASTOR)

În nota de la Canonul 28 apostolic, Sfantul Nicodim Aghioritul arata inca o data cum are loc caterisirea si pierderea lucrarii preotiei, atat dinauntru (din cauza vinovatiei celui acuzat), cat si din afara (de judecata Sinodului Episcopilor):

 „Că darul nu pe toţi hirotoniseşte, prin toţi însă şi prin însuşi cei nevrednici lucrează; răspundem, că şi prin toţi cei necaterisiţi lucrează, dar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţi.” … Că cela ce cu dreptate s-a caterisit, şi dinlăuntru de sine-şi pentru nevrednicia sa, şi din afară de la sobor, a pierdut lucrarea preoţiei.”

Nu sunt valabile insa caterisirile nedrepte. Ereticii nu ii pot caterisi pe ortodocsi, chiar daca numeric sunt cu mult mai multi intr-o anume perioada de timp.

„Iar cel ce cu nedreptate s-a caterisit, numai din afară, şi nu de la sine-şi s-a lipsit de a lucra.  … Iar cel ce cu nedreptate s-a caterisit se aseamănă cu meşterul, care mâinile îşi are sănătoase, nu are însă şi uneltele meşteşugului. Pentru aceea şi când i se vor da iarăşi, poate a le apuca şi meşteşugul a-şi lucra. Şi lucrul lui este cu adevărat lucru. Iar cel ce este ciunt, adică cel cu dreptate caterisit, nici mai-nainte de a i să da, nici după ce i se vor da uneltele, poate a le apuca, şi a face cu ele vreo ispravă. ”

Acest articol a fost publicat în Ecumenism, Inselari contemporane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Invatatura Bisericii dintotdeauna este ca pentru a-si pierde Tainele si preotia, ereticii trebuie mai intai caterisiti

  1. roman zice:

    E de necrezut,ai ajuns cel mai mare si aprig APARATOR AL DIAVOLULUI- ECUMENISM…Oare ce spun Sfintii Parinti pe care tu incerci sa-i ,,potrivesti” pentru a apara pe cei care in articolul de mai jos(Erezia ecumenismului nu a inceput de la pseudo-sinodul din Creta – Lucrurile erau extrem de grave si inainte) ii arati de ce VOME sunt in stare sa faca de o suta de ani in fata tuturor si tu vrei sa le faci rost neaparat de ,,har”si sa-i scoti ca niste nevinovati…Da’ mai bine li se potriveste…. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?….Mai ai oleaca si incepi sa-ti ceri iertare de la ereticii ecunenisti ,ca te-ai grabit sa te ingradesti de ei,de eretici,ca puteai sa mai stai asa ,ca mai este Har in biserica ecumenista romana,a carei eres din 2016 pana azi 2019,s-a intarit si prin minim 3 ,,sinoade” locale ale BOR.
    Ai mare grija, sa stii ca ecumenismul si cei care il apara cu indarjirea ta,a fost dat si anatema in Sinod Ortodox….ANATEMA – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup.
    ANATEMA– si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire.
    De aici ANATEMA – si celor ce comunica in mod conștient cu ereticii amintiti sau susțin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a creștinilor scindați!
    Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (ROCOR), Vancouver, august 1983.
    Asta ar trebuia a duce un luptator credincios si macar cu un dram de rusine ptr Biserica lui Hristos ,castigata cu insasi prea Sfantul Sau Sange…Doamne miluieste-ne ca pierim!…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Sinodul ROCOR nu a dat anatemei nominal pe eretici, adica pe incepatorii ereziei. La fel si Sinodul de la Lateran nu a dat anatemei pe imparat sau pe episcopi nominal, ci Typos-ul. SINODUL 6 ECUMENIC i-a taiat nominal de la trupul Bisericii pe monoteliti. Sfintii Parinti si Sfintele Sinoade mereu au dat anatemei ereziile. Dar Sfintele Sinoade, in special Sfintele Sinoade Ecumenice au data anatemei pe eretici in mod nominal si asa au pierdut preotia. Ereziile au tot reizbucnit de-a lungul timpului. Multi au tot cazut in arianism, semi-arianism, desi fusesera initial botezati ortodox, si a fost nevoie de 16 Sinoade care sa ii judece si sa ii cateriseasca pe arieni. Habar nu avem despre invatatura si Istoria Bisericii si ne apucam sa inventam credinte dupa ureche, ascultand de arhiconii fara logica, ca si cum ar fi glasul constiintei noastre, cand de fapt nu e. Nu faceti decat sa contraziceti evidenta celor randuite in Pidalion de Sfinti.

    NU NE INTIMIDEZI CU RATACIRIILE SI BLASFEMIILE MATALE, pe care le intelegem, data fiind putina catehizare, catehizare – de care, de altfel, ducem lipsa cu totii.

    Asa si iconoclastii si monotelitii si monofizitii credeau ca ei au invatatura mai curata si mai autentica dar se inselau amarnic. Asemeni si cei care asculta de gandul vrasmasului arhicon fara logica care le sopteste sa spuna ca Tainele sunt invalide la cei necaterisiti, o blasfemie impotriva ecleziologiei Bisericii, deoarce Hristos L-a trimis pe Sfantul Duh Sfintilor Apostoli si a lucrat prin episcopi spunand ca „Oricate veti dezlega pe pamant sa fie dezlegate si in ceruri”. Sinodul pune in lucrare vointa lui Dumnezeu, aici e frumusetea ascultarii de Dumnezeu. De aceea si vine antihrist in lume, pentru ca episcopii au tradat, preotii au tradat, cu totii am fost partasi la atatea pacate comune si lepadarea de credinta ii da voie. Dar Hristos ii va birui pe toti acestia si va iconomisi Biserica Sa pana in sfarsit, fara sa ne facem noi griji inutile, hulind pe Sfantul Duh.

    Apreciază

    • anonim zice:

      dvs.cu cine vb?ca nu vad dialog aici nu nimeni 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • Raspuns pentru toti cei care nu stiu ca Sfantul Maxim Marturisitorul se referea la ereticii caterisiti de Sinodul din Lateran. Spre deosebire de Sinodul din Lateran, Sinodul ROCOR nu a pronuntat anatema nominal asupra cuiva si nu a scris procese de caterisire a vreunor patriarhi, episcopi, preoti

      https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/08/22/actele-proceselor-si-interogatoriilor-sfantului-maxim-marturisitorul-si-a-ucenicilor-lui/

      – Din ce cauză nu eşti în comuniune cu el? au zis ei.

      Iar el a răspuns:

      – Pentru că prin cele nouă Capitole (puncte) de unire întocmite la Alexandria (în iunie 633) şi prin Ekthesis-ul întocmit în acest oraş de Serghie (638) ca şi prin Typos-ul edictat în continuare aici în anul al 6-lea al indicţiei (în 647-648), acesta a respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice; şi pentru că pe cele ce le-au dogmatizat prin Ekthesis le-au abrogat prin Typos depunându-se din treaptă (caterisindu-se) pe ei înşişi de tot atâtea ori. Prin urmare, cei osândiţi de ei înşişi şi de către cei din Roma şi caterisiţi, pe lângă aceasta şi de Sinodul care a avut loc aici în anul al 8-lea al indicţiei (Sinodul Lateran, în 649), ce fel de liturghie (μυσταγωγίαν) vor mai săvârşi sau ce fel de Duh se va pogorî asupra celor săvârşite de unii ca aceştia?

      Apreciază

  3. Părinți contemporani vorbesc despre Tainele schismaticilor și ereticilor necondamnați sinodal (Partea Ι)
    19 octombrie 2017 / By admin2 / In Fără categorie

    1. Sfântul Sfințit Nou Mucenic Kiril din Kazan (†1937) despre Tainele serghianiștilor

    „Dacă harul lui Dumnezeu există sau nu în această încercare a lui Serghie noi nu vom îndrăzni să judecăm până când un Sinod local, prin hotărârea lui va exprima judecata Duhului Sfânt despre acesta. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă cu tot ce are legătură cu reînnoirea, nu putem să recunoaștem conducerea administrativă a Bisericii care s-a reînnoit sub mitropolitul Serghie drept conducerea ortodoxă care a provenit din lupta pentru succesiunea Preafericirii sale, Patriarhul Tihon.

    În consecință, rămânând în unitate canonică cu mitropolitul Petru, locțiitorul patriarhal, pentru că în prezent nu este posibil să intrăm în legătură cu el, recunoaștem organizarea conducerii Bisericii ruse ca singurul lucru legitim (pe care îl recunoaștem), pe baza decretului țarului din 7/20 noiembrie 1920.

    Cred cu fermitate că episcopii ortodocși, prin unitate frățească și prin sprijin reciproc, vor ține Biserica Rusă, cu ajutorul lui Dumnezeu, în ortodoxia tradițională a testamentului patriarhal în vigoare și o vor conduce spre un Sinod legitim.

    Am impresia că atât dvs, cât și corespondentul dvs nu faceți distincție între acțiunile mitropolitului Serghie și ale adepților lui, care se săvârșesc după rânduiala cuvenită, cu puterea drepturilor harului, care se primește prin taina hirotoniei, de celelalte acțiuni ale lui care au loc prin depășirea drepturilor primite prin taine și prin răutate omenească, ca mijloace de apărare și de susținere a drepturilor lor inventate de ei în Biserică.

    La astfel de acțiuni au purces episcopul Zaharia și preotul Patapov despre care vorbești. Acestea sunt acte liturgice numai în forma lor exterioară, în timp ce în fond ele sunt fapte de ierosilie (de furt) a activității sacramentale, prin urmare ele sunt blasfemiatoare, fără har, nebisericești.

    Însă Tainele care sunt săvârșite de serghianiștii care sunt hirotoniți corect și cărora nu le este interzis să slujească drept preoți, ele sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc cu credință, cu simplitate, fără uneltiri și îndoieli referitoare la eficiența lor și care nici nu bănuiesc că ar fi nimic greșit în rânduiala serghianistă a Bisericii.

    În același timp, însă, respectivele Taine (de care am vorbit înainte) sunt spre osânda și judecata celor care le săvârșesc, precum și celor care participă la ele, în pofida faptului că cunosc foarte bine că în serghianism există neadevăr și cu toate acestea nu se opun lui, fapt care arată o indiferență nelegiuită din partea lor referitoare la conducerea Bisericii.

    Din acest motiv, este fundamental pentru un episcop sau preot ortodox să se țină la distanță de comuniunea cu serghianiștii în rugăciune. Acest lucru este la fel de important și pentru mirenii care au o comportare conștientă în toate manifestările vieții bisericești.” (fragment dintr-o scrisoare către un ierarh necunoscut, februarie 1934)

    2. Mitropolitul Hrisostom al Florinei (†1955) despre Tainele celor pe calendarul nou

    „Conform acestui principiu fundamental al Bisericii Răsăritene Ortodoxe, o Biserică numai atunci are autoritate și Tainele ei au har și lucrare sfințitoare când ea este recunoscută de întreaga Biserică Ortodoxă și numai atunci își pierde ea autoritatea, iar Tainele ei își pierd puterea și energia când ea va fi declarată eretică sau schismatică de către întreaga Biserică, a cărei părere validă și hotărâre definitivă o exprimă un Sinod Ecumenic sau Panortodox.

    …Iar dacă noi, plecați în exil l-am numit schismatic pe arhiepiscopul Atenei și am numit Biserica Greciei schismatică, cuvântul schismă l-am folosit nu cu sensul pe care îl folosește Biserica pentru a arăta ruperea de Biserica Ortodoxă și, prin urmare, înstrăinarea de harul și de Tainele lui Hristos, ci în sensul că arhiepiscopul Atenei, prin inovația calendaristică (prin schimbarea calendarului – n.trad.) s-a despărțit pe sine și ierarhia care îl urmează pe el de celelalte Biserici Ortodoxe în prăznuirea sărbătorilor și în respectarea posturilor.

    …Numai atunci vor fi încadrați efectiv între cei căzuți din harul dumnezeiesc și străini de duhul ortodox al Tainelor când aceștia vor fi declarați ca schismatici datorită lucrarea lor, de către un Sinod panortodox.” (fragment dintr-o epistolă către Preasfințitul Gherman Varilopoulos, episcop al Cicladelor, Atena, 9/11/1937)

    „O asemenea părere a invalidității Tainelor și a repetării lor nu au dreptul să o aibă și să se pronunțe nici persoane izolate (episcopi, de exemplu), care nu au absolut nici o competență și nici o autoritate în aceasta, dar nici măcar vreo Biserică Ortodoxă locală în parte nu are dreptul de a înlătura validitatea Tainelor, fără părerea sau hotărârea întregii Biserici. Exclusiv un singur drept au, acela de a lua clericilor care umblă în erezie și nu se pocăiesc, ci persistă în ea, dreptul valid și direct de a săvârși Tainele; căci cine nu are puterea de a da un dar dumnezeiesc, în consecință nici nu are dreptul de a a-l lua.

    …Iar dacă Sfintele Canoane consideră sacrilegiu subestimarea Tainei preoției, cu atât mai mult îi consideră profanatori pe cei care îndrăznesc fără nici o competență și fără autoritate bisericească să vorbească de Taine invalide ale unei Biserici recunoscute, chiar dacă aceasta este vinovată față de întreaga Biserică pentru introducerea arbitrară a unei inovații?

    Iată motivul pentru care noi ne ferim să ne pronunțăm referitor la validitatea Tainelor, mărturisind că nu avem pentru aceasta nici o competență și nici un drept din partea Sfintelor canoane, simțindu-ne nimicnicia și starea noastră păcătoasă față de sfințenia și de puterea și harul sfințitor al Sfintelor Taine, încredințăm aceasta hotărârii și judecății întregii Biserici.

    …Noi, fiind cunoscători ai duhului Sfintelor Canoane și al cinstitelor dogme și tradiții ale Bisericii Ortodoxe, refuzăm să considerăm ierarhia Greciei ca schismatică în lucrarea (funcția) ei, ci numai potențial până când se va întruni un Sinod valid pentru a-i judeca pe arhiereii inovatori, care refuză după explicațiile suficiente oferite lor să se întoarcă la tradiția calendarului ortodox, și să îi caterisească și să îi îndepărteze și ca pe niște schismatici activi să îi declare, recunoscându-i atunci pe cei puțini ca arhierei care învață ortodox și ca singurii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Grecești.” (dintr-o enciclică pastorală, Atena, 01.06.1944)

    „De aici tragem concluzia că o Biserică Ortodoxă recunoscută numai atunci își va pierde semnificația ei ortodoxă și autoritatea Sfintelor Taine când va fi recunoscută ca eretică sau schismatică de către un Sinod Panortodox, singurul îndreptățit pentru a o lipsi pe ea de har și de autoritatea dumnezeiască a Tainelor, pentru că numai acesta (Sinodul panortodox sau ecumenic) are dreptul să îi recunoască acesteia harul.

    Pentru aceasta, pentru că harul dumnezeiesc și autoritatea Sfintelor Taine nu le oferă episcopul sau preotul care le săvârșește, care este doar organul transmițător al harului, ci caracterul sau sensul ortodox al Bisericii în numele căreia se săvârșesc acestea, posibila concepție antiortodoxă referitoare la problemele bisericești care sunt vindecabile, potrivit expresiei Sfântului Vasile cel Mare, devreme ce această Biserică nu este judecată și condamnată de un Sinod valid, nu poate să îi micșoreze, cu atât mai puțin să o lipsească de caracterul ei ortodox și de autoritatea actelor sfințitoare săvârșite în ea.

    Iar caracterul demagogic și manipulator al părerii opuse celei de mai sus constă pe de o parte în speranța de a atrage și alți adepți la calendarul strămoșesc (patristic) ridicând în semn de amenințare ca pe o sperietoare invaliditatea Tainelor celor ce țin noul calendar, iar pe de o parte constă în ținerea pe loc a adepților lor și dacă se poate și a celor creduli și căldicei implicați în această luptă sfântă a noastră.” (dintr-o enciclică pastorală de lămurire, Atena, 18.01.1945)

    3. Pururea pomenitul părinte Teodorit Aghioritul (†2007) despre tainele ecumeniștilor dintre ortodocși

    „Existența harului nu asigură mântuirea; foarte ușor cineva poate să se împărtășească în mod real cu Trupul și cu Sângele lui Hristos și cu toate acestea … să se osândească! Dovada acestui fapt sunt cuvintele din evanghelie ale Domnului, potrivit cărora și cei care fac semne și minuni și spun profeții, dacă nu au virtutea în ei, vor fi… osândiți! (Matei 7, 21-23)” (din a doua scrisoare deschisă către protoiereul Evghenie Tobrov, 1972)

    „Teoria dvs despre pierderea harului înaintea judecării sinodale a ereticilor în cunoștință de cauză nu este valabilă. Și încă ceva. Cine ne va spune că clericul cutare astăzi sau alt cleric mâine sau al treilea poimâine au devenit eretici în cunoștință de cauză? Dvs sau eu? Susțineți că lucrul acesta îl arată faptele lor. Da, însă este posibil ca acestea să le facă nu din convingere, deci când vor fi judecați în sinod vor fi găsiți eretici inconștienți de erezia lor. Prin urmare, trebuie să existe un organ oficial și definitiv care ne va da informația (hotărârea) cea mai înaltă și acest organ este Biserica, Sinodul.” (fragment dintr-o scrisoare către Ἀ. Κ., 6 mai 1979)

    „În încercarea lui disperată de a dovedi că stiliștii sunt schismatici, pr. Epifanie Theodoropoulos recurge la acest argument sofist: ”dacă cei pe calendarul nou au Taine valide, dacă Biserica Greciei are har, atunci ea este cu adevărat Biserica Ortodoxă, este Biserica lui Hristos și tot cel care pleacă din ea devine schismatic.” (în Cele două extreme…, p. 204).

    Acest argument este din start înșelător și viclean! Și aceasta pentru că este posibil ca un episcop, o Biserică să aibă har, însă potențial să fie schismatică sau eretică, învățătură pe care o acceptă și părintele Epifanie!

    Iar credinciosul care se va împărtăși din Potirul unei asemenea Biserici pe de o parte Îl va primi pe Hristos, însă spre osândă și nu spre luminare și îndumnezeire, așa cum se întâmplă întotdeauna cu cei care se împărtășesc cu nevrednicie. Osânda de mai sus va fi diversă, depinzând întotdeauna de gradul de conștientizare al kakodoxiei (ereziei).

    Prin urmare, când credinciosul ortodox, mirean sau cleric, se va îndepărta sau va întrerupe orice comuniune cu o asemenea Biserică potențial schismatică sau eretică, el nu mai este schismatic ci, potrivit învățăturii Sfintelor Canoane, este vrednic de laudă! Iată în ce constă denaturarea adevărului de către părintele Epifanie.

    Astfel, datorită inovației calendaristice, Biserica grecească este potențial schismatică, iar datorită împreună mergerii ei ei ecumeniste cu Fanarul, este potențial eretică. De aceea orice credincios este dator să nu fie în comuniune (să nu se împărtășească) cu astfel de păstori, care slujesc și se roagă și merg alături de Athenagora al Constantinopolului și de Iacob al Americii (notă – alături de Bartolomeu astăzi și de ceilalți ecumeniști), care ”s-au dovedit a nu avea nici o apropiere interioară și profundă cu nepătata și neîntinata ortodoxie.” (din lucrarea Antidotul, 1990)

    Sursa – http://krufo-sxoleio.blogspot.ro/2017/10/blog-post_16.html

    http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/10/19/parinti-contemporani-vorbesc-despre-tainele-schismaticilor-si-ereticilor-necondamnati-sinodal-partea-%CE%B9/

    Apreciază

  4. Aurora zice:

    Are dreptate cititorul @roman „ai ajuns cel mai mare si aprig APARATOR AL DIAVOLULUI- ECUMENISM…”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s