Consemnări de la Sinaxa Națională din Serbia

Prin purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, duminică, 3 iunie, anul Domnului 2018, la prăznuirea Tuturor Sfinților, în localitatea Loznica de lângă orașul Cacak a avut loc Sinaxa Națională din Serbia, organizată de Eparhia Rașka/Prizren și Metojiha în Exil.

Au fost prezenți în jur de 2000 de participanți, lucru îmbucurător. Creștinii din Serbia sunt tot mai conștienți de necesitatea îngrădirii de erezia ecumenistă, fiind un exemplu pentru alte țări ortodoxe. În Eparhia de Rașka și Prizren în Exil din Serbia sunt peste 25 de mănăstiri, întemeiate chiar de cei îngrădiți de erezie, care primesc cu bucurie pe monahii și monahiile care au fost alungați din mănăstirile lor de ecumeniști pentru mărturisirea lor. Sunt speranțe că activitatea misionară va spori și din ce în ce mai mulți credincioși din Serbia și de pretutindeni le vor urma exemplul și vor întrerupe comuniunea cu cei care acceptă panerezia ecumenistă, având Canonul 15, I-II Constantinopol drept temei canonic.

Liturghia arhierească, oficiată de Înaltpreasfințitul Artemie a început la ora 10. Împreună cu Înaltpreasfinția Sa au slujit horepiscopii Maxim, Naum și Nicolae, dimpreună cu un sobor de ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi și diaconi, în număr de până la 50. La sfârșit, a predicat horepiscopul Naum.

După terminarea Liturghiei a început desfășurarea Sinaxei. Vlădica Artemie și-a deschis cuvântarea prin evocarea Sfinților Mucenici Romanovi, care ne-au arătat calea Jertfei în acest ultim secol plin de ateism, apostazie și prigoană. A evidențiat faptul că, spre deosebire de alte prigoane, care în realitate întăreau Biserica, creștinii bucurându-se să mucenicească și să aibă biruință în Ceruri, erezia ecumenistă este o cumplită prigoană din interior, care duce la moarte veșnică.

34268802_1692710437450803_5397104269780320256_n-300x225

La Sinaxă au asistat și părinți și credincioși din Rusia, România și Grecia.

Au mai luat cuvântul: ctitorul mănăstirii din localitatea Cacak, un preot din Rusia, precum și alte persoane, clerici și laici, participanți la Sinaxă.

Într-o convorbire particulară cu Înaltpreasfințitul Artemie, s-au clarificat câteva probleme cu care se confruntă în prezent rezistența anti-ecumenistă și anume:

1.Cei care nu s-au îngrădit de ecumeniști, dar se laudă că mărturisesc credința, însă nu și prin fapte, sunt chiar mai periculoși decît ecumeniștii deoarece îi trimit pe credincioși înapoi în comuniune cu erezia.

2.Despre situația celor care chipurile din neștiință sunt în comuniune cu ecumeniștii, vlădica Artemie a spus că nu există justificare deoarece acest lucru înseamnă nepăsare, nedemnă de un creștin. Una este să nu știi, și alta este să nu vrei să afli. În Evanghelia de la Luca, capitolul 12, se menționează că vor fi pedepsiți și cei care nu știu, chiar dacă cei care știu vor fi pedepsiți mai aspru decât ei.

3.Deoarece ierarhii români acceptă ecumenismul și poporul a rămas fără păstorirea lor, pentru a nu cădea în schismă, trebuie să îi urmăm pe Sfinții Părinți. Vlădica Artemie îi sfătuiește pe preoții români prigoniți, să își găsească fiecare un loc, o casă, o bisericuță în care să slujească. Întreruperea comuniunii cu ecumeniștii este de ajuns. De aceea avem Canonul 15. Sfântul Maxim Mărturisitorul a rămas singur, dar a mărturisit în continuare credința și nu a fost creată în acest timp o altă ierarhie. Să nu deznădăjduim dacă ierarhii noștri ne-au trădat. Dacă rămâne un singur om în Credință, acela va fi Biserica.

4.Cu privire la dușmanii ortodoxiei care îl acuză de schismă pentru că a hirotonit horepiscopi, i-am arătat Înaltpreasfințitului Artemie că am luat la cunoștință că horepiscopii, pe teritoriul României, în zona Maramureșului sunt amintiți până în secolul 18. Pentru a ne face o imagine despre rolul horepiscopilor, ieromonahul Xenofont din Serbia l-a amintit pe horepiscopul Alexandru, Sfânt prăznuit pe 30 august, care l-a reprezentat la Sinodul I Ecumenic pe Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, deoarece acesta era foarte bolnav și nu a putut veni. Găsim acest lucru consemnat în Viețile Sfinților pe luna mai: „Şi neputând Sfântul Mitrofan, întâiul patriarh al Constantino­polului – Roma cea nouă să vină el însuşi la soborul acela din cauza bătrâneţii şi a slăbiciunii sale, a trimis în locul său pe horepiscopul său Alexandru, bărbat cinstit, sfânt şi bătrân, care a suferit multe osteneli în Tracia şi în Iliric, pentru pacea Bisericii. Acesta a ţinut în sobor locul patriarhului Mitrofan şi s-a nevoit împotriva lui Arie. Iar după ce s-a sfârşit acel Sinod a toată lumea, dreptcredinciosul împărat, marele Constantin, a rugat pe toţi arhiereii să meargă cu dânsul la PreaSfinţitul patriarh Mitrofan şi să-l cerceteze pe el, fiind bolnav pe patul morţii.”

Pentru lucrarea de propovăduire a credinței a hirotonit și vlădica Artemie horepiscopii, pentru a-i fi de ajutor la vârsta la care se află, conform Canoanelor și Tradiției Bisericești.

Vlădica Artemie a remarcat ceea ce putem cu toții observa în aceste vremuri potrivnice Ortodoxiei: Episcopii noștri schimbă literatura noastră. Tot ce nu e în duhul Noii Ere va fi interzis. Deja s-au scos versetele despre iudei din Prohodul Domnului în edițiile recente și în curând va fi interzisă și cântarea lor în biserici.

Dușmanii credinței noastre vor să demonstreze în mod mincinos că horepiscopii au fost destituiți de Sinodul de la Laodiceea, dar aceasta este o minciună nerușinată, o hulă și o insultă la adresa Istoriei Bisericii și neamului nostru. Deoarece după retragerea aureliană, Dacia a fost ruralizată, horepiscopii și între timp și periodeuții, un fel de exarhi misionari, au avut cel mai mare rol de propovăduire timp de aproape un mileniu, până prin secolul 12. Odată cu primele descălecate din Transilvania, în secolul 9, instituția horepiscopilor a început treptat să devină necorespunzătoare pe teritoriul țărilor române, odată cu suprapunerea administrativă laică, episcopul stabilindu-se în orașele-reședință.

Horepiscopii ajutau la propovăduire și erau însărcinați de episcop să înscăuneze preoți, să se asigure că sunt respectate Canoanele, să aducă la cunoștință clerului și poporului hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale și să îi catehizeze. Deoarece Valahia a fost o societate rurală, scaune episcopale nu existau decât la Tomis, și în sudul Dunării. Un candidat la hirotonie din teritoriile mai îndepărtate ar fi trebuit să își primejduiască viața într-o călătorie anevoioasă la Constantinopol sau în Grecia. Pentru a se evita expunerea la tot felul de amenințări și primejdii în acea perioadă marcată de invazii barbare și instabilitate politică, episcopul cetății din Tomis sau episcopii din sudul Dunării hirotoneau fiecare câte un horepiscop, pe care îl trimiteau în teritoriu, horepiscopul hirotonindu-se de episcopul uneia din cetăți, conform Canonului 10 de la Antiohia. Întrucât Canonul 6 Sardica interzice așezarea de episcopi la sate și în târguri mici, rolul de propovăduire în această perioadă l-au avut prin excelență horepiscopii. Găsim toate aceste lucruri menționate în „Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Mircea Păcurariu, Vol. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991.

O altă menționare a instituției horepiscopilor se face chiar și mult mai târziu, în Maramureș, zonă rurală prin excelență:

La anul 1704, il avem pe horepiscopul (episcop misionar) Iosif din Maramureș care a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.

Apoi, un şir de horepiscopi, sau episcopi de ţară, au rezidat în Mănăstirea Peri şi în mănăstirile existente în Maramureş până la 1762, când cele mai multe au fost distruse de generalul Bucow, din ordinul Mariei Tereza. Deci, rădăcinile episcopiei coboară până la 1391. Sunt pomeniți, apoi şi identificaţi, peste 40 de horepiscopi care rezidau în mănăstirile din Maramureş.

Falsificarea și interzicerea istoriei neamului și a  tradiției creștine de elita ocultă sunt o realitate din ce în ce mai aprigă.

5.Cu privire la credincioșii care merg în bisericile unde sunt pomeniți ecumeniștii, aducând justificare faptul că nu a fost schimbat nimic în Crez și că vor lua atitudine atunci când vor vedea că s-a schimbat ceva, vlădica Artemie a subliniat că tocmai aceasta e viclenia cea mai mare a ecumeniștilor: a le lăsa credincioșilor tot: slujbe, sfinte icoane, rânduieli bisericești etc. numai să fie în comuniune cu ei și astfel să îi piardă.

6.Despre aceia care spun că vor amâna îngrădirea de erezie până când se va ajunge la potir comun cu papistașii și cu alți eretici, a arătat de asemenea că nu există în Pidalion Canoane care să spună că întreruperea comuniunii trebuie amânată până când se va ajunge la potir comun, ci chiar rugăciunile împreună cu ereticii sunt de ajuns pentru a întrerupe comuniunea cu aceia care le practică.

7.Despre preoții care dezleagă pe cei cu păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie fără a-i canonisi după Canoane, Înaltpreasfințitul Artemie a arătat că vor avea o răspundere foarte grea și că trebuie să înceteze să încalce Canoanele, afirmând: Dar mai sunt ei oare duhovnici (cu adevărat) dacă ei nu păstrează credința, dacă nu cred? Domnul spune: „Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate și în Ceruri și oricâte veți dezlega pe pământ  vor fi dezlegate și în Ceruri” (Matei 18, 18). Ei ar trebui să și lege, nu doar să dezlege. Toți mor duhovnicește dacă procedează altfel.

8.Vlădica Artemie a clarificat de asemenea, faptul că nu se menționează nicăieri că Tainele celor care nu s-au îngrădit de erezie sunt invalide după ce erezia este propovăduită cu capul descoperit de ierarhi. Canonul 15, I-II Constantinopol nu vorbește despre invaliditatea Tainelor, ci arată că întreruperea comuniunii este de ajuns. A adăugat că nimeni nu menționează că pe vremea lui Arie și Nestorie au fost repetate botezurile lor până la condamnarea sinodală a acestora.

9.Cununiile cu eterodocși nu sunt valide. Trebuie ca ereticul să treacă la ortodoxie prin Taina Botezului, apoi se face din nou Taina Cununiei în mod canonic.

 

Au consemnat un grup de ieromonahi, monahi și credincioși români prezinți la Sinaxă.

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Consemnări de la Sinaxa Națională din Serbia

  1. anador zice:

    Domnul sa ii rasplateasca inmiit pe cei care au fost la sinaxa si pe aceia care au impartasit cu noi cele petrecute acolo!

    Apreciază

  2. Pingback: Bine este când sunt frații împreună… |

  3. Costel zice:

    Multumim pentru articol. Domnul sa va răsplătească efortul!

    Apreciază

  4. Pingback: Consemnări de la Sinaxa Națională din Serbia | ganduri din ortodoxie

  5. Maximos zice:

    Slava PreaSfintei Treimi, Dumnezeului nostru pentru aceste lamuriri. Domnul sa va rasplateasca dragostea si jertfa.

    Apreciază

  6. Ioan zice:

    Slavă Domnului pentru toate!
    În Serbia au fost împreună ortodocși adevărați, nu umbre ce stau în întunericul minții lor!

    Apreciază

  7. Andrei zice:

    Canonul 15, I-II Constantinopol numeste pe acel ierarh care propovaduieste erezia cu capul descoperit – pseudoepiscop sau minciuno-episcop – episcop fals. Se intreaba poate un episcop fals savirsi taine valide ? Cei botezati de la arieni erau primiti prin mirungere – de ce daca tainele erau valide ?

    Apreciază

    • Cristian D. zice:

      „A adăugat că nimeni nu menționează că pe vremea lui Arie și Nestorie au fost repetate botezurile lor până la condamnarea sinodală a acestora.” – vladika Artemie NU intelege iconomia Bisericii. Daca un episcop eretic intra in comuniune cu Biserica lepadand erezia lui (si este primit fie numai prin marturisire scrisa fie si prin hirotesie, sau poate si altfel), atunci toti cei care au fost sub omoforul lui si raman in continuare in comuniune cu acesta, intra si ei in Trupul Bisericii prin insusi faptul ca, ramanand in comuniune cu episcopul , marturisesc si ei aceeasi credinta cu el. Nu se pune problema sa-i botezi pe toti – asta-i una din multele forme ale iconomiei Bisericii.
      Dar se pare ca ceva atat de simplu este astazi rastalmacit numai ca omul autonom sa-L supuna pe Dumnezeu propriilor patimi si neputinte. Omul trebuie sa se simta in siguranta – nu mai poate crede intr-un Dumnezeu tainic, trebuie neaparat sa stie ziua si ora de cand ereticii nu mai au Taine. Si ce poate fi mai simplu decat sa spuna ca Sinodul stie asta. Ca si cum Sinoadele se plimba cu Duhul intr-o colivie si-I spun cand si unde sa sufle. Totul este TAINIC – nicaieri Sfintii Parinti nu si-au pus problema exactitatii cu ora si ziua de cand ereticul n-ar mai avea Taine. Ei constatatu ca e eretic si, in consecinta, Duhul Sfant nu mai conlucreaza cu el, fiind de sine singur osandit si in afara Bisericii. Daca ereticul „necondamnat” ar mai fi in Biserica, cum ar putea fi adevarata ideea ca „Biserica este acolo unde este si Adevarul”? Iar Canonul 15 lauda pe cei care se despart de falsii-epicopi, tocmai pentru ca acesti falsi episcopi NU mai sunt in Biserica! Dumnezeu dragoste este, cum ar putea Biserica sa te invete sa tai dela tine pe cineva care tot in Biserica s-ar afla (respectiv pe ereticul „necondamnat”)?

      Apreciază

    • Cristian D. zice:

      Iata un pasaj din scrisoarea CLXXXVIII a Sfantului Vasile cel Mare:

      „The Cathari are schismatics; but it seemed good to the ancient authorities, I mean Cyprian and our own Firmilianus, to reject all these, Cathari, Encratites, and Hydroparastatæ, by one common condemnation, because the origin of separation arose through schism, and those who had apostatized from the Church had no longer on them the grace of the Holy Spirit, for it ceased to be imparted when the continuity was broken. The first separatists had received their ordination from the Fathers, and possessed the spiritual gift by the laying on of their hands. But they who were broken off had become laymen, and, because they are no longer able to confer on others that grace of the Holy Spirit from which they themselves are fallen away, they had no authority either to baptize or to ordain. And therefore those who were from time to time baptized by them, were ordered, as though baptized by laymen, to come to the church to be purified by the Church’s true baptism. Nevertheless, since it has seemed to some of those of Asia that, for the sake of management of the majority, their baptism should be accepted, let it be accepted. We must, however, perceive the iniquitous action of the Encratites; who, in order to shut themselves out from being received back by the Church have endeavoured for the future to anticipate readmission by a peculiar baptism of their own, violating, in this manner even their own special practice. My opinion, therefore, is that nothing being distinctly laid down concerning them, it is our duty to reject their baptism, and that in the case of any one who has received baptism from them, we should, on his coming to the church, baptize him. If, however, there is any likelihood of this being detrimental to general discipline, we must fall back upon custom, and follow the fathers who have ordered what course we are to pursue. For I am under some apprehension lest, in our wish to discourage them from baptizing, we may, through the severity of our decision, be a hindrance to those who are being saved. If they accept our baptism, do not allow this to distress us. We are by no means bound to return them the same favour, but only strictly to obey canons. On every ground let it be enjoined that those who come to us from their baptism be anointed in the presence of the faithful, and only on these terms approach the mysteries. I am aware that I have received into episcopal rank Izois and Saturninus from the Encratite following. I am precluded therefore from separating from the Church those who have been united to their company, inasmuch as, through my acceptance of the bishops, I have promulgated a kind of canon of communion with them.

      Deci Sfantul considera botezul encratitilor nevalid, dar cu toate acestea a primit in comuniune 2 episcopi encratiti care s-au pocait si a spus „sunt oprit sa separ de Biserica pe cei care au fost uniti cu Ea prin intermediul acestor episcopi”. Cred ca e limpede acum.

      Apreciază

  8. Cristian D. zice:

    „Şi dacă tagma monahicească nu le socoate pe toate gunoaie, mă refer la mânăstiri şi toate din jurul lor, cum va dispreţui mireanul pe femeie şi pe copii şi celelalte? De aceea îţi aduc aminte, ca un frate preamic şi copil [al tău], să nu tăcem, ca să nu ne facem strigare a Sodomei; să nu cruţăm cele de jos, ca să nu pierdem cele de sus; să nu punem piatră de poticnire Bisericii lui Dumnezeu, Care [poate] fi limitată chiar şi la trei ortodocşi, după sfinţi, ca să nu fim osândiţi de hotărârea Domnului.” (Sf. Teodor Studitul – scrisoarea 39 – Egumenului Teofil)

    Daca Sfintii Parinti, prin gura Sfantului Teodor, marturisesc ca Trupul Bisericii poate fi limitat, la un moment dat, chiar si la numai 3 ortodocsi, rezulta pe cale de consecinta logica ca Sfintii Parinti NU credeau ca ereticii sunt scosi din Trupul Bisericii de sinoade, ci de staruinta lor in erezie.
    Sau cumva poate cineva sa ne explice cum pot ramane doar 3 ortodocsi in Biserica daca numai sinoadele (poate chiar numai ecumenice!?) scot pe eretici din Trupul Bisericii?

    Apreciază

  9. Pingback: Sinaxa Națională din Serbia (cu participare grecească și românească) care a avut loc Duminică, 3 iunie 2018 în localitatea Loznița de lîngă orașul Ceaceak (zona Moravița, centrul Serbiei), organizată de Eparhia Rașka-Prizren și Metohia în

  10. Pingback: Sinaxa Națională Ortodoxă din Serbia. În Serbia sunt peste 25 de mănăstiri, întemeiate chiar de cei îngrădiți de erezie. Aspecte actuale ale luptei antiecumeniste discutate de clericii români cu PS Artemie – Este mai târziu decât crede

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s