Sfântul Teofan Zăvorâtul despre cei care târăsc poporul în erezia antihristică: „Aceştia se rătăcesc în ale credinţei şi nimeni nu iese din dânşii, afară de vătămare: pentru sine – când nu capătă glas, pentru alţii – atunci când rătăcirea nu rămâne în ei, ci se revarsă în afară, din setea lor de a fi învăţători. Din această pricină se nasc întotdeauna grupuri de oameni care păcătuiesc mai mult sau mai puţin în materie de credinţă, cu o nefericită încredere în infailibilitatea lor şi o jalnică dorinţă de a-i face pe toţi să îi urmeze.”

 

Dragi cititori,

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne lumineze!

Cu privire la situația episcopului Artemie: un lucru să avem în vedere, semnele vremurilor ne arată foarte clar că antihristul se apropie. Ierarhii care au rămas pe scaunele lor și nu sunt prigoniți sunt orbiți total si au facut cu toții intelegeri cu eretici antihriști. Acum este vorba direct de acceptarea antihristului, erezia finală, satanismul luciferic și incoronarea fiului pierzării ca opus al Dumnezeu-Omului Iisus Hristos.

Ca și fariseii din vechime, ierarhii actuali care inca sunt pe scaunele lor sunt compromisi iremediabil. Daca se va intoarce vreunul dintre ei, vom vedea, nu putem noi profeti, dar asta se deduce din semnele vremurilor actuale, dupa cum se prezinta cugetele lor adormite, momentan, daca vor continua in starea aceasta letargica, sunt iremediabil pierduti!

Noi ne-am pierdut orice duh autentic ortodox, Sfintii Parinti ardeau pentru credinta in vremuri de prigoana, iar noi visam marturisitori care sa mai condamne sinodal erezia in aceste vremuri, insa intr-un mod milenarist, cu implicarea patriarhiilor care nu au fost la Creta, dar slujesc cu ecumenistii!

Prigoana este chiar mai cumplită acum decât iconoclasmul, iar semnele vremurilor ne arata ca nu se va mai face in veci un Sinod ortodox care sa recupereze Biserica de zid, dandu-i afara din biserici pe ecumenisti, caterisndu-i si recuperand o parte din cladirile patriarhiilor, mitropoliilor sau episcopiilor istorice.

Sinodul viitor, daca se va face, va fi unul mincinos si talharesc, probabil la Moscova. Si rusii și georgienii si bulgarii tot declara ca vor sinod ortodox. Ce sinod va fi acela: unul de compromis cu erezia, care va legifera comuniunea cu ereticii!

Iar adeptii compromisului de azi vor aplauda acel sinod.

Atunci cu totii se vor inchina lui antihrist, toata suflarea de nepomenitori „moderati” din prezent, daca nu isi vor reveni!

„Ştiu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, dacă ai fi rece sau fierbinte! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fierbinte, am să te vărs din gura Mea.” (Apoc. 3, 15-16)

Fraților, faptele contează în fața lui Dumnezeu nu vorbele în vânt, nu carcasele canonice chipurile, prin care isi alcatuiesc alibi-uri corecte politic,cei care se laudă că sunt mărturisitori, dar pe la spate colcăie de înțelegeri cu reprezentanții antihristului!

IATĂ, NU SUNT DECÂT NIȘTE MORMINTE VĂRUITE!

„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” -Matei 23

Iata si acest citat despre erezia lui Nestorie, care ne arata limpede cum sa deosebim semnele vremurilor:

„Dacă este vremea lui Antihrist, atunci trebuie să vină și Nestorie la putere; iar dacă nu este vremea lui Antihrist, nu este nici a lui Nestorie să vină în Constantinopol. Fiindcă învățătura lui este premergătoare pentru Antihrist. Cu adevărat, fraților, roșesc pentru necurnicia celor ce-i urmează învățătura și cugetă asemenea lui în privința tainelor de necuprins cu mintea ale lui Dumnezeu.” (Cuviosul Ipatie, Luptele monahilor în perioada nestorianismului)

„Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!” Matei 16, 23

Intamplator acestea se suprapun cu pecetluirea iminenta a populatiei si conflicte mondiale de anvergura.

Sunt acele vremuri despre care se spune: „Sa nu va amageasca cineva, ca nu va veni fiul pierzarii, pana nu va fi lepadarea de credinta.”

Iata au si sosit!

Acum nu mai e inceputul epocii antihristului, ca pe vremea cand a fost schimbat calendarul, iar zelotii si-au facut singuri schisme, hirotonind episcopi si sinoade –

(Episcopul Artemie însa nu a hirotonit nici episcopi, nici sinoade, degeaba il ocarasc si il numesc schismatic… -iar noi nu il vom pomeni pe episcopul Artemie, ci vom folosi formula de nepomenire, ca si pana acum – deci nici urma de schisma, e vorba doar de exceptii in vremuri de prigoana cumplita, dar respectand jurisdictia eparhiilor straine si nu suntem interesati de hirotonirea de preoti in Romania, nu provocăm schismă, mărturisim în continuare, fiecare în jurisidcția sa, doar aratam ca nu sunt condamnabile actiunile episcopului Artemie, cum insinueaza unii.)

-Prigoana este cumplita, repetam, din cauza ca pocainta este pe cale de dispariție, iar semnele vremurilor se arata: pecetluirea, lepadarea si mutarea capitalei Israelului la Ierusalim, pentru a fi incoronat antihristul si pus imparat acolo, probabil va fi presedintele viitorului sinod talharesc pe care il vor aplauda moderatii zilelor noastre, declarandu-l in mod mincinos panortodox! – SCHIZOFRENIA APOSTAZIEI E MAXIMA: moderatii (caldiceii scripturistici) vor accepta cu ochii inchisi vremuri de credinta infloritoare si prefacuta condamnare a ecumenismului, dar care se va face fara ruperea comuniunii cu cei care vor practica in continuare ecumenismul, asteapta vremuri de inflorire a credintei si chiar le vor recunoaste, – cand oamenii sunt deja pecetluiti, cipati la greu nu numai in Suedia, Australia si America, ci si in Rusia pravoslavnica!

Iar acum vremurile ne arata foarte clar, cum spunea Mantuitorul, ce ne asteapta!

Acum oamenii se vor trezi ca se vor inchina lui antihrist, fiind in comuniune cu el, prin lepadarea de credinta!

Ce spune Sfantul Atanasie cel Mare:

„Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează.”

Deci fugiti fratilor, fugiti de cei care au ramas cu scaunele lor si va amagesc SI DE CEI AFLATI IN ASCULTAREA LOR. Chiar daca au gasit o carcasa chipurile canonica pentru asta, nu este decat o mascarada! Pe la spate sunt vanduti ecmenistilor pana in maduva oaselor!

 

Nu o spunem noi, o spun chiar Sfinții Părinți:

Intr-o scrisoare de a sa, Sfântul Teodor Studitul îl acuză pe egumenul Evstratie, că deși mărturisește credința, nu era prigonit din mănăstirea lui. Și îl întreba în scrisoare: „Cum de tu rămâi în continuare în mănăstire și nu te izgonesc, de vreme ce pe noi ne prigonesc și ne-au mazilit pe toți? Asta înseamnă că tu ai o înțelegere cu ei, ești în comuniune cu dânșii.”

 

[Notă: când ne referim la viitorul si mult-doritul sinod asa-zis panortodox, ne referim la mult-asteptatul sinod de catre „moderati” si de catre patriarhiile care se fac ca resping sinodul din Creta si pe ecumenisti, dar in practica ii accepta si slujesc cu ei, la care – daca se va tine, cu siguranta se vor da in stamba ierarhi din cei ce se inchina si ii duc tablouri pe post de chip-cioplit, ereziarhului ereziarhilor de Constantinopol, ce si-a dat concursul pentru primatul papal – acolo doctrina compromisului va fi la ea acasa. Daca se va face o condamnare a ecumenismului, ea se va face in catacombe, la vremuri stiute de Dumnezeu, iar Biserica lui Hristos va fi prigonita atunci si se va ascunde in pustie.

Ideea subliniata: Cei compromisi vor ramane cu zidurile, adevaratii ortodocsi vor pastra Biserica nezidita, pe Mantuitorul Hristos!]

 

Iata si un indemn de la Sfantul Teofan Zavoratul, esential ca sa nu cadem in erezii si in schisme este sa avem smerita-cugetare, si sa nu vrem ca oamenii sa ne urmeze neaparat pe noi, ci sa li se descopere adevarul. Este esential sa discutam avand la baza invatatura Sfintilor Parinti, Sfanta Traditie, sa nu schimbam nimic, nici din litera, nici din duh, cercetand duhurile, pentru a socoti totul in lumina Sfintilor Părinți, insuflați de Duhul Sfânt, așa cum au facut si Sfintii Apostoli cand a fost intemeiata Biserica.

 

„Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip.” A crezut şi s-a şi botezat, dar nimic n-a ieşit din el. Se cuvine să ne gândim că ceva nu era cum trebuie în
întocmirea credinţei lui. Credinţa nefăţarnică înseamnă lepădare de propria minte. Aceasta trebuie golită şi înfăţişată credinţei ca o scândură curată, pentru ca aceasta să se poată însemna în minte aşa cum este, fără amestecul unor rostiri si socotinţe străine. Atunci când în minte rămân socotinţele ei, după ce se întipăresc în ea socotinţele credinţei, va ieşi în ea o încurcătură: conştiinţa se va rătăci, prinsă între lucrările credinţei şi filozofările minţii. Aşa a fost si Simon, părintele tuturor ereticilor; aşa sunt şi toţi cei care intră pe tărâmul credinţei cu filozofările lor – la fel ca înainte, aşa si acum. Aceştia se rătăcesc în ale credinţei şi nimeni nu iese din dânşii, afară de vătămare: pentru sine – când nu capătă glas, pentru alţii – atunci când rătăcirea nu rămâne în ei, ci se revarsă în afară, din setea lor de a fi învăţători. Din această pricină se nasc întotdeauna grupuri de oameni care păcătuiesc mai mult sau mai puţin în materie de credinţă, cu o nefericită încredere în infailibilitatea lor şi o jalnică dorinţă de a-i face pe toţi să îi urmeze.”

–Sfantul-Teofan-Zavoratul-talcuiri-din-sfanta-scriptura-pentru-fiecare-zi-din-an

-este vroba de simonie sau hirotonia făcută pe bani, tâlcuire la [Fapte 8,5-17]

 

Să  ne îndreptăm râvna spre a sluji lui Dumnezeu, nu oamenilor care zic:

„Sunteți vinovati ca nu imi acordati mie cinstea cuvenita.”

Slava, cinstea si inchinarea in Duh si in Adevar, I se cuvine numai lui Dumnezeu, nu oamenilor!

„Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?” Ioan 5, 44

 

„Sfântul Pavel apăra la început cu atâta râvnă rânduielile Vechiului Testament pentru că era încredinţat fără făţărnicie că este voia neabătută a lui Dumnezeu ca aceste rânduieli să rămână nestrămutate. Râvna lui nu era îndreptată spre a sluji credinţa părintească, ci spre a sluji lui Dumnezeu. Acesta era duhul vieţii sale: a se închina pe sine lui Dumnezeu şi a-şi îndrepta toate puterile spre cele plăcute Lui. Ca atare, pentru întoarcerea lui, sau pentru a-l face să ţină partea nu Vechiului Legământ, ci Noului Legământ, a fost de ajuns să i se arate în chip simţit că de-acum Dumnezeu nu mai vrea Vechiul Testament, ci Noul Testament, că toată bunăvoirea Lui Şi-a strămutat-o de la primul la cel de-al doilea. Acest lucru l-a săvârşit în el arătarea Domnului pe drumul Damascului. Atunci a devenit pentru el lucru limpede că râvna lui nu este îndreptată unde trebuie şi că felul în care se purta nu era plăcut lui Dumnezeu, ci era împotriva voii Lui. Văzând cum stau lucrurile de fapt şi cu ajutorul harului dumnezeiesc, năzuinţele lui s-au schimbat de îndată şi a strigat: „Doamne, ce-mi porunceşti să fac?”. Si din acea clipă, toată râvna şi-a îndreptat-o spre ceea ce i s-a arătat si toată viaţa nu a uitat această întâmplare, ci, pomenind-o cu recunoştinţă, îşi îmboldea prin ea râvna de a lucra Domnului şi Mântuitorului său fără a-şi cruţa puterile. Aşa fac şi aşa trebuie să facă şi toţi cei ce se întorc cu adevărat spre Domnul.”

–Sfantul-Teofan-Zavoratul-talcuiri-din-sfanta-scriptura-pentru-fiecare-zi-din-an

 

Adăugăm și rugăciunea Sfântului Martin, papă al Romei și a Sfântului Maxim Mărturisitorul:

„Doamne, miluiește-ne, dă-ne putere să războim erezia, luminează-ne inima și mintea noastră să nu greșim! Dă-ne smerita cugetare!”

Sa ne rugăm neîncetat lui Dumnezeu, ca prin mijlocirea Preacuratei Maicii Sale și a Tuturor Sfinților Săi, să ne ajute să fim în Dreapta Credință și să ne dea puterea să Îl mărturisim! AMIN