Acuzatii necanonice facute de parintele Elefterie Tarcuta

Am primit pe email o scurta discutie care a avut-o un crestin cu parintele Elefterie in ce priveste situatia parintelui Tihon.

Toti parintii ingraditi de erezie sustin ca parintele Tihon este in inselare, doar ca nu au curajul so zica in mod public. Oare de ce? De parintele Ioan Miron s-au dezis public, de parintele Pamvo la fel, dar de parintele Tihon nu, in schimb acestia le zic doar la unii crestini ca parintele Tihon este inselat si nu le da voie sa mearga la dansul.

In discutia avuta cu parintele Elefterie , acesta a recunoscut ca nu da voie ucenicilor sa mai mearga la slujbe sau la spovedit la parintele Tihon. Acesta a argumentat ca parintele Tihon este intr-o inselare grava, avand erezii, fiind in schisma, deoarece nu doreste sa foloseasca ectenia schimbata a patra oara de obstea ”marturisitoare” in frunte cu Gheron Sava. Mai nou acestia folosesc ectenia” pentru arhiereul nostru”. Parintele Tihon de la bun inceput a lasat loc liber unde era folosita ectenia cu episcopul nostru ……, deoarece nu poti pomeni titulatura fara nume cum fac acestia in prezent.(nu poti cere iertare, mantuirii titulaturii).

In privinta acestor declaratii , parintele Tihon a fost contactat.

I s-au pus cateva intrebari:

1. De ce ati introdus inovatii?

raspuns parintele Tihon: Sf Ipolit de Rufin cand l-a scos pe patriarhul NEstorie din diptice nu a pomenit titulatura ci l-a sters cu totul. Conform canonului 35 Apostolic nu am cum sa folosesc aceasta improvizatie inventata de actualii asa zisi marturisitori . I-as intreba pe acesti inventatori cand au fost in adevar si cand in minciuna avand in vedere ca schimba formula de pomenire a patra oara?

2. De ce ati refuzat sa slujiti cu parintii Elefterie si Spiridon?

-raspuns parintele Tihon: Deoarece ei folosesc o formula care reintoarce la comuniune cu ereticii. Acesti parinti nu reusesc macar sa se inteleaga intre ei. Fiecare au un alt tip de pomenire.

3. De ce acesti parinti nu doresc sa spuna public ca sunteti inselat, ci o spun dar anumitor persoane in particular?

-raspuns parintele Tihon: Nu au sustinere canonica si nici nu cunosc invataturile Sfintilor Parinti ca sa isi argumenteze caderile. Ei merg pe sistemul de turma si papal. Principiul lor este urmatorul: eu vorbesc si tu asculti, nu ai voie sa pui intrebari si sa stii prea multe.

4. De ce credeti ca s-a creat dezbinare intre preoti?

-raspuns parintele Tihon: In epilogul Sfintelor canoane, Opreliste si sfatuire înaintea acestor vremuri tulburi,Pidalionul readuce prospețimea si vesnica-folosință a Canoanelor apostolice,la urechile celor indoielnici în dreapta credință,indemandu-i deopotrivă pe mireni,călugări,teologi,preoti si episcopi: ,,Dacă le veți păstra întru totul,veți fi mântuiti si veți avea pace;dar dacă nu le veți asculta,veți fi pedepsiți si veți avea o luptă continuă,unii contra altora,primindu-vă astfel plata cuvenită pentru neascultarea voastra”. (Epilogul canoanelor Apostolice).,,

Intrebare pentru parintele Elefterie: Conform caror invataturi ale Sfintilor Parinti il impartasiti si slujiti cu parintele Spiridon, din moment ce acesta nu are botez valid?

Nota redactiei: Se vede in mod evident ca nu avem treaba cu pacatele personale ale acestor duhovnici. Ne intereseaza doar credinta. Niste indivizi care se pretind marturisitori si lucratori a poruncilor, ne cauta pacate personale si le publica in mediul online . Fac acest lucru deoarece nu au dovezi sa afirme ca suntem in vreo inselare.

Asteptam sa fim combatuti cu Sfintii Parinti si nu acuzandu-ne de tot felul de pacate.

Cititi si : https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/03/27/pacate-impotriva-duhului-sfant-si-nerespectarea-invataturii-sfintilor/

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2019/12/07/clericalismul-si-gherontolatria-aceste-doua-surori-care-merg-mina-in-mina/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

308 răspunsuri la Acuzatii necanonice facute de parintele Elefterie Tarcuta

  1. Nicole zice:

    Parintele Pamvo trebuie sa isi aminteasca cuvintele Mantuitorului: „Voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui” (pe piatra marturisirii: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu”). Numai Harul lui Dumnezeu pazeste Biserica, prin marturisirea Adevarului. Atata timp cat vor exista marturisitori ai Adevarului si traitori in Adevar, nimeni nu- i va birui.

    Apreciază

  2. Teodor zice:

    Parintele Proclu zicea ca în aceste vremuri, la iad nu mai sunt diavoli pentru ca toți se afla pe pământ cu treburi…mie,îmi vine sa zic,ca de un timp ,majoritatea lor au treaba pe acest site,cu o titulatura atat de semnificativa…numai diavolii pot determina oamenii sa huleasca, sa minta,sa urască, sa dezbine,sa sminteasca precum se vede de câtăva vreme….clar,pe acest site nu mai este loc pt adevăr, onestitate,învățătură. .păcat. ..Doamne miluiește.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Punctul i zice:

    Acus intra dragos cu obsesii personale.Iar incepe lectia de mare păzitor al pseudoduhovnicilor înșelați și înșelători

    Apreciază

  4. Fara fanatici zice:

    Liturghia Sfantului Vasile cel Mare prevede formule si pentru pomeniri nominale de vii si de morti, in timpul Axionului, cu care prilej se pomeneste cu glas tare si episcopul locului. Si la „iesirea cu Sfintele Daruri” se pomeneste Chiriarhul locului, cu glas tare. Deci se pare ca hotararea celor trei canoane (13, 14, 15) se refera la toate momentele liturgice in care sunt pomeniti ierarhii (episcopi, mitropolit sau patriarh). Canonul 13 dispune pomenirea ierarhului respectiv „la sfintele rugaciuni ale Liturghiilor”. Canonul 14 cere ca pomenirea chiriarhului respectiv sa aiba loc „la Dumnezeiasca slujba tainica”. Canonul 15 prevede pomenirea numelui”, precum este randuit si hotarat in dumnezeiasca slujba tainica”. Pomenirea nominala, in auz, a dipticelor, se facea deci, in secolul IX, dupa o randuiala tipiconala si dupa un obicei liturgic in toate momentele liturgice.

    In canonul 1 al Sfantului Chiril al Alexandriei se relateaza cazul episcopului Petru, care trebuia „sa aibe numele demnitatii preotesti impreuna cu agendele (cuvenite acelei demnitati), ori daca nu mai era vrednic sa stea la dumnezeiescul altar, sa nu se mai fi invrednicit nici de insasi numirea demnitatii episcopesti”. Marturia Sfantului Chiril al Alexandriei atesta incetatenirea practicii inscrierii numelor episcopilor in diptice. Dipticele nominale erau deci certificatul vredniciei de a sluji la dumnezeiescul altar.

    In canonul 81 al sinodului de la Cartagina (419), se dispune sa se stearga din diptice numele acelor episcopi care lasa „mostenitori pe eretici sau pagani”. In acest canon cuvantul de diptic era substituit prin „pomenire” (pomelnic). Cuvintele din canon „…numele lui nicidecum sa nu se pomeneasca de iereii lui Dumnezeu…” la dipticele bisericesti. Era vorba deci de dipticele nominal al episcopului. Inlaturarea din diptice a episcopilor respectivi insemna excluderea lor din comuniunea Bisericii.

    Marturii despre dipticele liturgic gasim si in epistolele canonice ale unor ierarhi de seama din Biserica crestina. Din corespondenta lui Chirii al Alexandriei (370-444) cu patriarhul Atticus al Constantinopolului (406-425) reiese ca dipticele erau in uz in Antiohia si in Constantinopol la inceputul secolului V. Marturii despre practica dipticelor liturgice gasim si in actele sinoadelor ecumenice. In actele sinodului V ecumenic se aminteste de trecerea in diptice a numelor unor episcopi. In limbajul canonic, in Biserica Bizantina, prin diptice se intelegea acea „lista a succesiunii episcopilor”. Unele diptice aveau trecute la stanga numele imparatilor de vie memorie si la dreapta numele episcopilor.

    Apreciază

  5. Romeo cel real zice:

    Colega de credință, “sora” așa cum le place unora să se alinte, Arsenia, primind de la mine fotografia trimisă de preotul Radu mi-a răspuns următoarele.

    “Chiar aceea nu este o minune, este un photoshop. Stiu poza de mult, de vreo 4 luni”

    Ar fi sănătos să intrăm un pic mai profund în explicațiile pentru care circulă astfel de poze pe WhatsApp și pe internet.

    Ca să nu ne mai ascundem după vișini, trebuie să precizăm că discuțiile despre existența sau inexistența Harului la ecumenismști, la cei care nu i-au condamnat pe semnatarii deciziilor de la sinodul din Creta din 2016, s-au apropiat de nucleul fierbinte.

    Afirmația că ecumeniștii nu mai au Har este devastatoare pentru aceștia.

    Muntele Athos în momentul de față este aproape în întregime în brațele ecumenismului, cele mai multe mânăstiri nerenunțând să-l pomenească pe Patriarhul ecumenic de la Constantinopol eretic Bartolomeu.

    Cine știe câți pustnici mai sunt în pustia Athosul lui care mai țin credința dreaptă.

    Această ridicare a problemei privind in existența harului la ecumeniști i-a tulburat în așa hal pe ecumeniști încât au început să caute dovezi palpabile de la Dumnezeu.

    Și uneori chiar să le și falsifice. Cum ar fi această poză vehiculată pe internet.

    Pentru că eu nu vreau să mă apuc să dau explicații legate de minunile pe care le face Dumnezeu spre confirmarea existenței Harului la unii sau la alții vă prezint în cele ce urmează un text al unui arhiepiscop care explică faptul că Lumina Sfântă de la Ierusalim nu se pogoară ca să confirme faptul că ecumeniștii care se strâng acolo au Har.

    Pentru că ecumeniștii de acest argument suprem se folosesc: “ar mai veni lumina sfântă la noi dacă nu am avea Har?”

    Afirmație mai înșelată și mai înșelătoare nici că se putea.

    Sfânta Lumină
    5 octombrie 2019

    Arhiepiscopul Grigorie

    Mulți ecumeniști nu ezistă să își justifice apostazia prin următoarea afirmație: “dacă noi suntem eretici și lipsiți de Har, Lumina Sfântă nu s-ar coborî la Ierusalim în Săptămâna Patimilor”. Acest argument nu este adevărat cel puțin din următoarele motive.

    În primul rând, a fost dintotdeauna acceptat în Ortodoxie faptul că cele sfinte vor rămâne întotdeauna sfinte, fie că se află în mâinile ortodocșilor, fie că în cele ale necredincioșilor.

    Știm aceasta de la moaștele Sfinților care lucrează permanent minuni, indiferent de cine le ține în păstrare. Același lucru se poate spune și despre obiectele sfinte pe care Sfinții le-au purtat sau le-au sfințit prin vărsarea sângelui lor.

    Iarăși se poate spune același lucru despre locurile sfinte pe care Domnul nostru și Sfinții le-au sfințit cu prezența lor sau prin faptele de virtute care au fost săvârșite acolo.

    Prin urmare, concluzionăm că Lumina Sfântă nu vine mulțumită patriarhului Ierusalimului, ci aceasta se coboară în ciuda prezenței patriarhului Ierusalimului.

    De ce?

    În cuvinte simple, pentru că Mormântul Domnului este cel mai sfânt mormânt al Creștinătății. Erezia oricărui patriarh, idolatria oricărui patriarh sau necurăția oricărui patriarh, nu pot să năruiască și nu vor nărui în nici un fel sfințenia Sfântului Mormânt – locul unde a împlinit Dumnezeu mântuirea omenirii.

    Deci, dacă patriarhul Ierusalimului (după cum am observat în ultimii ani) este un ecumenist sau un mason sau un preacurvar, locurile sfinte vor rămâne întotdeauna sfinte. Mărturia clară a sfințeniei lor este apariția unică a Luminii Sfinte.

    În al doilea rând, afirmația precum că Lumina Sfântă se coboară datorită sfințeniei sau ortodoxiei patriarhului, aceasta este o concluzie ilogică și contrară învățăturii sănătoase.

    După cum s-a spus mai sus, patriarhii Ierusalimului au dovedit lumii că nu sunt sfinți, ci mai degrabă nesfinți. Aceasta ar putea explica de ce în unii ani Lumina Sfântă nu se coboară dintîi la patriarh, ci aprinde mai degrabă lumânările celor aflați în afara mormântului (kavouklion).

    Aceasta explică de asemenea și de ce în cazul unor patriarhi care erau în secret masoni Dumnezeu nu a îngăduit să se coboare deloc la ei Lumina Sfântă.

    Când vorbim despre absența sfințeniei, ne referim la patriarhia însăși și la a sa Frăție a Sfântului Mormânt care a stimulat descompunerea morală și duhovnicească a acestei biserici încă din anii 1500. De când a fost instituită Frăția Sfântului

    Mormânt pentru a garanta conducerea etnică a grecilor, nu a mai existat nici un patriarh al Ierusalimului care să fie canonizat ca sfânt. Cu toate acestea, Lumina se pogoară în Biserica Sfântului Mormânt în ziua hotărâtă, în ciuda aflării acolo a patriarhului.

    Ultimul lucru care ar trebui menționat este că Sfânta Lumină este o minune care este unică în Ortodoxie și reprezintă o mângâiere pentru toți ortodocșii din lume.

    Noi, cei care suntem Ortodocși, ne putem într-adevăr lăuda spre mângâierea noastră, cu Lumina Sfântă.

    Când Lumina coboară, ortodocșii se umplu de bucurie și se veselesc, fie că sunt adevărați ortodocși, fie că sunt așa-ziși “ortodocși” de soi ecumenist. În același timp, ereticii, jidovii, musulmanii, și toate celelalte credințe necredincioase sunt rușinate de realitatea acestei minuni.

    Aceștia nu pot explica de ce Dumnezeu îngăduie să se petreacă această minune exclusiv în Sâmbăta Mare, după calendarul ortodox, bisericesc. Ei nu-și pot explica sau împăca această minune cu propria lor religie și sunt astfel rușinați.
    Întru Hristos, Cuvântul și Înțelepciunea lui Dumnezeu,
    + Arhiepiscopul Grigorie

    Textul de mai sus este o sinteză a discursului din filmulețul de mai jos.

    Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      ——

      Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        “Fara fanatici pe ianuarie 17, 2020 la 2:46 am“

        Acesta este Dragoș Măgureanu. S-a lăsat un pic de porcăieli și a trecut la argumente patristice. Și adventiștii fac la fel. Te pălmuiesc cu citate din întreaga scriptură.

        Ceea ce nu înțelege el este faptul că cei pe care îi apără, pseudo-duhovnicii, sunt cu spume pe ei pentru această maniera lui lipsită de tact.

        Cei pe care îi apără el aproape că îi spun:

        “vezi că ești prost.
        Noi lucrăm de așa natură încât nu lăsăm urme.
        Noi batem cu perna în dreptul ficatului ca să nu se vadă vânătaia. Ca securiștii.

        Tu ne faci un deserviciu mare nouă băgându-te ca năucul cu capul în gard.

        Ia aminte cum se face. Noi dăm telefoane și sms-uri unde trebuie, apăsăm pe butoanele care trebuie și ne strunim ucenicii gherontolatri.

        Noi practicăm denigrarea și destabilizarea subtilă, discreditarea pe alte căi decât cele duhovnicești.

        Se vede treaba că nu știi ce este serghianismul.

        Principalul lucru pe care l-a făcut serghianismul a fost să înlocuiască preoții drepți cu preoții cu epoleți. Așa că bagă-ți mințile în cap și nu ne mai strica jucăria.”

        Cred că ar fi cazul să vă postez și o poză cu fața lui Dragoș Măgureanu având în vedere că și el a postat o poză cu fața mea din această dragoste mare pentru mine.

        Apreciază

  6. Romeo cel real zice:

    Pentru cei care au ajuns mai târziu pe acest site.

    Nu vă speriați că ar fi vorba despre o răfuială personală cu persoana Dragoș Măgureanu.

    Este vorba despre o devoalare care trebuia făcută despre un personaj toxic pentru ortodoxie, un personaj care a manevrat telefoane, mesaje, denigrări pe site-ul lui propriu ortodoxos.ro și așa mai departe.

    Lucrul pe care știe să-l facă cel mai bine Dragoș Măgureanu este să păpușărească din umbră lucrurile la îndemnul pseudoduhovnicilor lui.

    Ultimul lucru care îi este la îndemâna lui Dragoș Măgureanu este discuția cinstită pe față.

    Dovada acestui lucru este multitudinea de nickname-uri pe care și le ia atunci când vrea să bălăcărească opiniile celorlalți, fie ele opinii corecte sau rătăcite.

    Îndreptarea aproapelui nu este preocuparea lui Dragoș Măgureanu. Desființarea fără motive a aproapelui este preocuparea lui Dragoș Măgureanu.

    Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      Iar acum vă invit la dezbatere publică. Nu are rost să ne mai ascundem.

      Au sau nu au Har ecumeniștii?

      Lepădați-vă de orice frică, de orice comentariu al oricarui pseudoduhovnic care ar putea apărea la rubrica de comentarii aici.

      Nu era un moment mai bun în istorie de a va lepăda de fricile voastre.

      Spuneți exact ce credeți și dacă credeți că ceea ce veți spune se constituie ca o mărturisire a lui Hristos, foarte bine.

      Nimeni nu vă va tăia capul. Capătul de linie va fi întâlnirea cu Hristos la judecată.

      Mai ales că aici puteți comenta cu argumente folosindu-va de un nickname.
      Se pare că folosirea nickname-ului nu este o practică condamnată în lumea ortodoxă.

      Așa că, dacă aceasta este regula, puteți să o faceți.

      De ce să îi lăsăm pe indivizi precum Vasile Vieru, Mihai Silviu Chirilă, Gabriel Gioacaș, și alți arondați la tot felul de pseudoduhovnici să traseze firul roșu al credinței în lumea îngrădiților?

      Vedeți ce se întâmplă dacă sunt lăsați să-și facă siteuri acești indivizi?

      De fapt nu-i poate opri nimeni. Este libertate.

      Problema este că nu au un răspuns care să echilibreze opiniile lor.

      Cei care îndrăznesc să furnizeze un răspuns care nu se potrivește cu opiniile lor intră imediat în malaxorul lor de discreditare. Iar oamenii care citesc fără pregătire site-urile acestea înghit cu polonicul din prima toate aceste jigniri nefondate.

      Și atunci vă întreb.

      Aceasta este ortodoxie?

      Apreciat de 1 persoană

      • Romeo cel real zice:

        Este o foșgăială, o viermuială de nedescris în lumea presupus îngrădită ortodoxă.

        Parcă toți diavolii au primit alarmă de la satana să intre în lumea ortodoxă îngrădită și să o facă harcea-parcea, astfel încât orice om care ar dori să îmbrățișeze adevărul și nimerește în lumea îngrădită ortodoxă să-și spună:

        “ce panaramă mai e și asta?”

        și apoi să se arunce în brațele ecumeniștilor.

        Iar ecumeniștii nu au nevoie să facă niciun gest de apărare, de disculpabilizare pentru că toată treaba lor este făcută în lumea presupus îngrădiților.

        Dumneavoastră vedeți în spațiul public doar câteva persoane care țin microfonul în mână.

        În realitate, în lumea îngrădițiilor foșgăiala mesajelor pe telefon și telefoanelor de influențare, așa cum fac politicienii “Lobby”, este inimaginabilă.

        Posesorul acestui site care îmi lasă mie libertatea de a comenta aici a intrat în vizorul pseudoduhovnicilor care le-au spus ucenicilor lui lor să nu mai aibă niciun contact cu acesta. Nu este singurul care a fost interzis.

        Un bun prieten de-al meu a fost ținut la telefon o oră în timpul nopții de o presupusă călugăriță de la o mănăstire, călugăriță care s-a declarat îngrădită.

        Ce credeți că a făcut timp de o oră această călugăriță?

        L-a acuzat încontinuu pe prietenul meu de rătăcire. Trebuie să fac precizarea că și el este un îngrădit.

        Dar nu s-a îngrădit pe placul acestei călugărițe și probabil pe placul duhovnicului acestei călugărițe.

        Din răstimp în răstimp prietenul meu încerca să îi spună să îl lase și pe el să se dezvinovățească. Nimic.

        O oră încontinuu au urlat la el la telefon spunându-i că este rătăcit.
        Această femeie este ortodoxă?

        Politica de Lobby purtată în spatele scenei este o atitudine ortodoxă?

        Gheron Sava care este descris ca făcând parte din gruparea Staicu are oamenii lui. Ciprian Staicu are de asemenea oamenii lui.

        Preotul Antim are oamenii lui.
        Preotul Ieronim are la rândul lui oamenii lui.

        Nici Pamvo nu duce lipsă de apărător.
        Unii sunt chiar milițieni.

        Iar rătăcitul acela de la Bănceni este de-a dreptul baricadat de cei care-l apără.

        Există o practică generală din partea pseudoduhovnicilor de a le pune interdicție ucenicilor lor, oameni în toată firea, în a mai lua contact cu anumite persoane.

        Pricepeți?!

        În a mai lua contact.

        De parcă ar fi leproși. Și toate acestea se petrec în lumea, în interiorul lumii pseudoîngrădite.

        Să fim cinstiți. Ciprian Staicu nu a făcut niciodată o declarație explicită prin care să se lepede de rătăcitul de Arsenie Boca. Sau de Nil Dorobanțu.

        Nu am auzit ca toți îngrădiți să conglăsuiască în a condamna țăcăneIile din interiorul ortodoxiei:
        Visarioniștii,
        oastea Domnului,
        turma lui Ilie,
        Veronica de la Vladimirești,
        Arsenie Boca,
        Ilarion Argatu,
        nil Dorobanțu
        Și alte atâtea ciudățenii care n-au legătură cu ortodoxia.

        Cum se explică această precauție în a condamna cu glas tare lucrul care îi țin pe mireni într-o nauceală totală?

        Au apărut scrieri limpezi despre atitudinea lui Cleopa Ilie față de trăitorii pe stil vechi.

        Chiar denumirea de “stil vechi” este deosebit de tendențioasă.
        Se numește calendar patristic.
        Original dacă vreți.
        Adevărat dacă vreți.

        Miroase că stiliștii au fost inventați special pentru situația în care unii oameni vor fi dorit să se întoarcă la calendarul patristic iar atunci băieții îi vor fi denumit “stiliști” din start.

        În România de astăzi nu poț să declari că ai îmbrățișat calendarul patristic pentru că ți se spune că ești “stilist”.

        Chiar în condițiile în care explici limpede că nu ești de acord cu stiliștii de la Slătioara sau din altă parte.

        Știți cumva câte facțiuni stiliste sunt în Grecia? Îți pui mâinile în cap. Și fiecare afirmă că el este deținătorul adevărului.

        Păi în acest caz ecumeniștii nu stau cu o bere în mână pe fotoliu uitându-se la acest televizor și distrându-se?

        Ba da.

        Eu nu am văzut televiziunea Trinitas făcându-și un scop din a-i demoniza pe cei care condamnă sinodul din Creta.

        Trinitas tine ciocul mic.

        Pentru că el are o anestezie mai bună pentru enoriași decât zgârmănirea rahatului.

        Enoriașul trebuie să știe doar atât:
        “vezi-ți de păcatele tale personale și nu te ocupa tu de erezie, eretici și vânzare ortodoxiei.”

        Asta îi învață toți preoții de mir pe mirenii din parohia lor. Ce să mai vorbesc de a mai ieși în fața altarului și a povesti ce s-a întâmplat în Creta.

        Balamucul din lumea presupus îngrădită ortodoxă este mult mai mare decât cel din lumea largă de pe planetă.

        Incendiile din Australia, vulcanul din Filipine, butoiul de pulbere dintre Iran și America, inundațiile din Indonezia, cutremurele, epidemia de pneumonie din China, invazia homosexualilor ca minoritate asupra majorității, toate acestea sunt nimic față de balamucul din lumea presupus îngrădită ortodoxă.

        E gata.
        Așa cum a spus părintele Proclu.

        Dracii sunt toți pe pământ.

        Scapă cine poate.
        Dar mai ales cine vrea.

        Apreciază

      • Aurora zice:

        Numele meu este real, nu nickname. Nu cred ca mai coboara harul la ecumenisti. Nu exista eretici si partasi la erezie sau eretici necondamnati. Exista doar eretici si nu trebuie sa mai avem nicio tangenta cu ei. Eu nu sustin doar inexistenta harului la acesti tradatori, ci si intoarcerea la calendarul patristic, cel folosit de bunicii si strabunicii nostri inainte de 1923. Postez aici un articol foarte bun, scris de Bendedict Moldoveanu in care explica ce inseamna cele doua calendare. http://razvan-codrescu.blogspot.com/2009/01/benedict-moldoveanu-cele-dou-calendare.html. Daca tot nu mai acceptam ca ar fi vreo urma de har la tradatori, cred ca e cazul sa renuntam si la calendarul lor care de fapt este unul masonic, papal. Nu ne trebuie nimic de la papistasi. Suntem mai multi credinciosi care margem la cativa parinti (foarte putini) care au adoptat vechiul calendar fara sa mai astepte binecuvantari si aprobari de la nimeni. Teama de schisma e o flasa problema. Nu vom fi confundati cu stilistii. Nu avem nicio treaba cu Slatioara sau Milano. Suntem crestini ingraditi care nu vrem nimic de la papistasi !

        Apreciază

      • ortodox zice:

        Ecumenistii fiind eretici, nu mai fac parte din biserică. Dacă s au rupt de biserică, nu mai au Taine și Har. Ei sunt osândiți prin însăși erezia pe care o propovăduiesc. Iar roadele lor se văd. Ori ești eretic, ori ortodox. Cale de mijloc nu există.

        Apreciat de 1 persoană

  7. Ingradit zice:

    Ecumenisti au forțat preoti sa faca teologie.Care a fost mai isteț la minte,iau dat funcție inalta sa nu poată vorbi,la cel mai slab ia dat salariu sa nu zică nici el ceva.
    Ceilalți renumiți monahi au avut ocupații în manastire cu munca sa nu poată citi si intalege cele drepte.Pe mireni iau educat duhovnici in stil papal,,taci si fa ascultare ca te mantuiesti”.Varianta doua a duhovnicului care este combatut este iconomia cu diferite nuante si pentru preferati lui.
    Si uite asa ne-am trezit ingraditi dar după ingradire nu sa mai stiut ce trebuie facut si fiecare sa vazut ,,cap” in turma si au inceput a fi in locul episcopilor cu aceleasi apucături eretice si idolatrie.
    De vrei sa întrebi adevarul imediat i se pune pumnul in gura cu replica ,,în pacate te-ai nascut si tu ne înveți pe noi”.

    Apreciază

  8. Pravoslavnic zice:

    Doar ucenicii acestor duhovnici cu nume mare sau bani mai comentează pe ici pe colo, in rest la toti li sa pus calusul si hamul si sunt calariti ca taurii.
    Doar doamna cutare sau domnul cutare trebuie sa stie anumite secrete sau poate comenta,ca in rest prostimea cum deschide gura primeste avertisment cum ca intra in schisma asa din senin.
    Despre har vorbeste sinodul 3 cu nestorie cand i s-a recunoscut hirotoniile.

    Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      “Despre har vorbeste sinodul 3 cu nestorie cand i s-a recunoscut hirotoniile.”

      Aaa! Bun!
      Un pic de exemplificare dacă nu vă e cu supărare.

      Vă solicit asta pentru că anumite evenimente din istoria ortodoxiei au fost interpretate diferit, uneori completamente diferit, de colegi de-ai noștri de credință.

      Iar înainte să furnizați exemplele aș avea o întrebare:

      De ce fiind prezent Harul, roadele sunt ca și cum Harul nu ar fi fost prezent?

      Dacă îmi veți solicita să fac dovezi ale roadelor va trebui să vă faceți timp vreo două zile să citiți tot ce va urma să scriu eu aici.

      Apreciat de 1 persoană

      • Romeo cel real zice:

        Și încă ceva. Între sinodul trei și ultimul sinod, (nu mă refer aici la sinodul tâlhăresc din Creta) este o diferență de timp.

        La asta se adaugă faptul că la ultimul sinod s-au rostit anatematismele asupra ereticilor.

        În aceste condiții, ecumeniștii care sunt eretici, fiind sub anatematisme, poate să lucreze harul prin ei?

        (Iertați in alambicarea gramaticală din ultima întrebare. Aș prefera s-o las așa. )

        Sau ecumeniștii nu sunt eretici? Drept urmare nu cad sub incidența anatematismelor?

        Vă spun din start că arunc la lada de gunoi cu tot disprețul teoria “mădularelor bolnave.”

        Desenele animate cu Tom și Jerry sunt mai de băgat în seamă decât această teorie a mădularelor bolnave.

        Apreciat de 1 persoană

      • tihon zice:

        Sf. Grigorie Teologul, Sf. Simion Noul Teolog şi Sf. Irineu de Lyon vorbesc despre roadele Sfântului Duh. Duhul Sfânt are nesfârşite lucrări. «Eu sunt cuprins de spaimă – zice Sf. Grigorie Teologul – când mă gândesc la bogăţia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos. Duhul înfierii. El ne reface în Botez şi în înviere. El suflă unde vrea, El e izvorul luminii şi al vieţii. El face din mine o Biserică. El mă îndumnezeieşte, El mă desăvârşeşte. El premerge Botezul şi El este cerut după Botez. Tot ce face Dumnezeu, El face. El Se împărtăşeşte în limbi de foc şi înmulţeşte darurile. El face predicatori, păstori, dascăli”.

        Lucrarea prin care Duhul Sfânt ne uneşte cu Hristos şi lucrează `n noi, împreună cu noi, la mântuirea noastră se numeşte harul dumnezeiesc. Harul este cel care pune începutul mântuirii în om. Lucrarea aceasta numită har este comună tuturor celor trei persoane dumnezeieşti. Dar întrucât Duhul e Cel care leagă harul de noi, se numeşte, cu deosebire, harul Duhului. Dacă mântuirea şi sfinţirea omului înseamnă unirea lui cu Dumnezeu prin har, se înţelege că pierderea harului înseamnă pierderea mântuirii. Deşi harul e de neapărată trebuinţă pentru mântuirea noastră, totuşi el nu ne poate mântui singur. Noi nu suntem nişte buşteni sau nişte pietre cu care Dumnezeu face ce voieşte. Aceasta e o învăţătură a calvinilor numită predestinaţie. „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4). Dar harul nu sileşte pe nimeni. Oamenii au libertatea să-l primească şi să conlucreze cu el sau să-l respingă.

        Hristos e uşa spre Tatăl, dar Duhul e cheia care ne deschide aceasta uşă. Duhul ne descuie „uşa” – Hristos (Ioan 10, 9) şi calea spre Hristos, pentru că descuie mintea noastră încuiată pentru Dumnezeu, cum zice Sf. Simion Noul Teolog: «Şi ce altceva este cheia cunoştinţei, dacă nu harul Prea Sfântului Duh, care se dă prin mijlocirea credinţei? Acest har deschide mintea noastră încuiată şi întunecată şi pricinuieşte în ea cu adevărat cunoştinţa prin luminarea dumnezeiască Cheia uşii e Duhul Sfânt… Şi casa e Tatăl… Uşa este Fiul, precum însuşi zice: „Eu sunt uşa” (Ioan 10, 9). Luaţi seama deci: dacă cheia nu deschide, uşa nu se deschide. Şi dacă uşa nu se deschide, nu intră nimeni în casa Tatălui, cum zice Hristos Însuşi: „Nimeni nu vine la Tatăl Meu, decât prin Mine” (Cuvântul 59). Iar Sf. Irineu zice că „Duhul pregăteşte pe om în Fiul, Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatăl îi dă nestricăciunea pentru viaţa veşnică” (Sf. Irineu, Contra ereziilor).

        Apreciază

      • tihon zice:

        B.O.R a semnat tratatul de la Balamand din 1993,pe tema Biserica Ortodoxă și cea Catolică.
        Biserica Ortodoxă Română a aderat la Consiliul Mondial al Bisericilor în anul 1961.

        Mai aveau har acesti episcopi români care au acceptat intrarea in CMB,dar acei care au semnat tratatul de la balamand sau sa pierdut succesiunea apostolica din 61,93,2000 cu venirea papei care a spurcat cu teoctist românia.
        Dar daniel care are multe erezii de pe vremea cand era arhimandrit mai are har iar toti cei hirotoniti de ei sunt preoti sau nu.
        Dar teofan care a semnat acordul cu monofiziti inca de cand era secretarul patriarhiei,de cand nu mai are har si de cand cei hirotoniti de el nu sunt preoti.

        Apreciază

      • tihon zice:

        Romeo

        Arată un canon de la un sinod ecumenic in care zice că episcopul care are o erezie și o tine în ascuns nu mai are har și 2. Arată-mi un canon de la un sinod ecumenic care zice că episcopul care a făcut erezie de frica sau bunăvoie nu mai are har chiar înainte de Co condamnare sinodală iar 3. Arata-mi o învățătură la sfinții părinți care contrazic pe sfinții părinți de la sinodul 3 ecumenic care să zică că acești sfinți părinți au greșit că iau recunoscut hirotoniile ereticului nestorie.

        Apreciază

  9. Om simplu zice:

    Pr.Elefterie Tarcuta dupa sinaxa de la mestecanis a luat scrisoarea sa o dea net.Plecând pe drum a fost convins de pr.Antim si pr.Ieronim sa dea alt comunicat decât cel hotărât de părinții sinaxei.Acum hotărâți dumneavoastra ce fac acesti marturisitori si cui slujesc.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Vasile zice:

    Cel mai bun articol cu privire la „tainele” ereticilor l-a scris pr Miron înainte sa cada în erezia repetării botezului.
    http://www.glasulstramosesc.ro/blog/cel_ce_se_leapada_de_hristos_nu_mai_poate_lucra_cu_harul_chiar_apostol_fiind_el/2017-10-28-535

    Teoria ca ereticii ecumenisti au har nu e noua, a fost răspândită de Ciprian de Fili care a murit cu gura căscată și avea o înfățișare groaznica, puteți găsi filmarea pe yt. Dupa Creta a fost răspândită de Sava Lavriotul și Ciprian Staicu, cel din urma recunoscând ca gruparea lor a primit nu știu cate sute de mii de euro ca sa ducă lupta. Care lupta? Și cine a dat banii? Un papistas convertit la Ortodoxie, spunea Staicu prin 2017. Eu mi-am dat seama mai greu ca e necesar sa ne ingradim cum au lăsat Sfintii Părinți de erezie și nu după cugetul nostru și de aceia i-am judecat greșit pe cei de la glasul strămoșesc când au trecut pe calendarul patristic. Recunosc ca i-am făcut stiliști public, dar acum regret pentru ca și eu am lepădat calendarul gregorian și în sfârșit mi-am găsit liniștea sufleteasca. Înțelegeți? Mi-am găsit liniștea sufleteasca! Ma uit pe aici și vad numai zbucium sufletesc și tensiune, sărmanii frați încă n-au ajuns la liman și asta datorita celor care i-au manipulat cu părtășia la erezie, apoi cu harul la eretici, apoi cu calendarul…oare ce vor mai inventa?

    Dumnezeu sa va lumineze fratilor!
    Vasile N.

    Apreciat de 1 persoană

    • tihon zice:

      Vasile o intrebare

      Arată un canon de la un sinod ecumenic in care zice că episcopul care are o erezie și o tine în ascuns nu mai are har,
      2. Arată-mi un canon de la un sinod ecumenic care zice că episcopul care a făcut erezie de frica sau bunăvoie nu mai are har chiar înainte de condamnare sinodală
      3. Arata-mi o învățătură la sfinții părinți care contrazic pe sfinții părinți de la sinodul 3 ecumenic care să zică că acești sfinți părinți au greșit că iau recunoscut hirotoniile ereticului nestorie.

      Apreciază

  11. tihon zice:

    O controversă violentă și de amploare a fost stârnită în 428, din cauza ereziei blasfemiatorului și necucernicului Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, urmașul lui Sisinie I (426/427)[25]. Era necesar ca dumnezeiescul Chiril să apere credinţa împotriva lui Nestorie, care venise din Antiohia. La început, Nestorie părea devotat Ortodoxiei și neurzind nimic împotriva credinţei. Dar, în inima sa, acest nefericit era un eretic. Nestorie și școala antiohiană batjocoreau titlul de Theotokos, adică „Născătoare de Dumnezeu”. Ei îl considerau drept un compromis făcut mitologiei păgâne și o blasfemie la adresa Dumnezeirii. Preferau expresia Hristotokos, adică „Născătoare de Hristos”. Cuvântul Theotokos a devenit astfel o piatră de încercare pentru hristologia ortodoxă.

    Această erezie a fost propovăduită mai întâi de cei de un cuget cu Nestorie: cei mai importanţi, Episcopul Dorotei, care a locuit împreună cu Nestorie, și preotul Anastasie. Ei au fost primii care au semănat seminţele ereziei ca neghină în grâu. Încetul cu încetul, amă-nunte ale teologiei lor au fost dezvăluite. În timpul unei sărbători, în marea biserică din Constantinopol, Episcopul Dorotei vorbea poporului. Fără să roșească, el a rostit această blasfemie, spunând: „Cel care o va numi pe Maria drept Theotokos să fie anatema”. În acest timp, părintele Anastasie predica mulţimii,afirmând: „Să nu o numim pe Maria Thetokos, fiindcă Maria a fost o femeie din neamul omenesc, dintr-un trup de bărbat. Deci cum a putut ea să dea naștere lui Dumnezeu?” Când au ajuns la urechea popo-rului alexandrin, aceste cuvinte au stârnit tulburare. Oamenii erau și uimiţi, și mâhniţi. Într-adevăr, chiar și foștii lor Patriarhi, Alexandru (†. 328) și succesorul său, Atanasie cel Mare (cca 296-373), s-au referit la Fecioara Maria cu titlul de Theotokos. Astfel, dorind să fie mai lămuriţi în privinţa acestui subiect, ei au înaintat problema Patriarhului Nestorie. Atunci, acest om lumesc, viclean și cu minte de iudeu, nu și-a mai putut ascunde otrava ereziei în inima sa. El și-a vărsat credinţa greșită pentru a-și atinge întunecatul scop. A rostit deschis blasfemia la adresa lui Hristos și a Născătoarei de Dumnezeu, spunând: „Eu nu vreau să-L numesc Dumnezeu pe Cel care a fost conceput în pântece de femeie și a lo-cuit acolo un anumit număr de zile și de luni, până ce a trebuit să fie născut. Nici nu vreau să numesc vreo femeie Theotokos, pe cea care a dat naștere unui Om cu același trup și fire ca a noastră”. S-a născut o dispută mare în tot Constantinopolul. Numirea a născut întrebarea dacă termenul synaphia, însemnând „legătură” ori „adunare”, sau termenul enosis, însemnând „unire”, ar fi mai potrivit pentru a descrie natura relaţiei dintre Dumnezeirea și Omenitatea din Hristos. Nestorienii înclinau spre prima, alexandrinii spre ultima.

    Din acel moment a luat naștere o mare rivalitate și dezbinare în popor. Unii erau îm-potriva ereziei lui Nestorie și i-au întors spatele, alţii erau de acord cu el și i-au primit necu-viinţa. Afișe au fost puse pe zidurile bisericilor din oraș și predici au fost rostite împotriva Patriarhului Nestorie ca defăimătoral Născătoarei de Dumnezeu – Maria. Diviziunea aceasta nu s-a limitat doar la Constantinopol, ci s-a răspândit în întreg imperiul și a avut reper-cusiuni asupra fiecărei stări și clase sociale a ortodocșilor creștini, fiindcă Nestorie – cel închinător la om – și adepţii săi și-au scris erezia în cărţi și le-au semănat peste tot, chiar și în lăcașurile monahale din deșerturi. Omul acesta de trei ori blestemat, care și-a luat în râs mântuirea, i-a ademenit pe mulţi alţii, incluzând cler, monahi și mireni. Nestorie și-a continuat această crimă de sfâșiere a plinătăţii Bisericii, așa cum odată Arie a provocat confuzie în privinţa unităţii Bisericii. Nestorie a devenit promotorul a numeroase facţiuni.

    Când a aflat de urmările îndepărtate ale ereziei, Sfântul Chiril s-a îngrijorat peste măsură. Ca rob credincios al lui Hristos și al Născătoarei de Dumnezeu, având o minte împodobită cu înţelegere, s-a pregătit pentru luptă, întocmai ca atleţii înainte de a intra în arenă[26]. El și-a asumat provocarea și a ţinut scutul ridicat pentru credinţă. Fără să primească vreo răsplată, Chiril a fost cu adevărat păstorul care s-a pregătit pe sine să alunge lupul cel gânditor (înţelegător) din mijlocul turmei sale cuvântătoare. Pentru Chiril, Fecioara Maria este podul între Dumnezeu și omenire. Ea este ghergheful prin care Duhul Sfânt a ţesut veșmântul nesfâșiat al unirii. Prin ea, Hristos, Care este și Dumnezeu, și Om, a intrat în lume fără a-i nimici fecioria[27].

    După cum îi cerea datoria, el a trimis mai întâi o scrisoare lui Nestorie. Cuprindea sfatul înţelept, potrivit căruia el trebuia să se lepede de concepţiile sale eretice, pentru că, prin revenirea sa la credinţă, s-ar fi îndreptat toţi cei pe care i-a atras la necredinţă. Necinstitul Nestorie a primit epistola patriarhală. El nu numai că nu a vrut să se corecteze, ci, nepă-sător faţă de mântuirea sa, s-a învârtoșat și mai mult; atât de nepăsător s-a arătat faţă de scrisoarea Sfântului, încât s-a ocupat cu și mai multă grijă de răspândirea ereziei sale cât mai departe. Mai mult, pe cei din ceata clericală sau monahală care nu erau de acord cu erezia sa îi tortura în diferite chipuri. În mândria și barbaria sa, el considera că tradiţia este un nimic. Îl considera eretic pe Sfântul Chiril și continua să semene în popor alte min-ciuni și calomnii. Oponentul de frunte cel mai apropiat de eparhia lui Nestorie era Proclu, Episcopul Cizicului[28], care o cinstea pe Născătoarea de Dumnezeu. Dar un luptător mai aprig avea să răsară în persoana Patriarhului Chiril, care nu dorea să audă vreun cuvânt rostit în detrimentul Născătoarei de Dumnezeu[29].

    Istoricul Sfântul Teofan Mărturisitorul spune: „Când Chiril a aflat de blasfemiile lui Nestorie, i-a scris învăţându-l și povăţuindu-l ca pe un frate, să se abţină de la părerile sale greșite și să se agaţe de dreapta credinţă. Dar Nestorie i-a răspuns într-un mod batjo-coritor și blasfemiator. Atunci, Chiril i-a scris lui Celestin, Papa Romei, despre Nestorie și i-a făcut cunoscute afirmaţiile blasfemiatoare pe care i le scrisese Nestorie. Apoi, Ce-lestin i-a scris lui Nestorie, dându-i un termen limită de zece zile pentru a-și schimba părerile și pentru a se pocăi; dacă stăruia în erezia sa, el, ca preot, nu se va mai afla în comuniune cu ceilalţi. Asemenea lui Celestin, și Chiril i-a scris lui Ioan, Arhiepiscopul Antiohiei, și lui Iuvenalie al Ierusalimului în privinţa lui Nestorie și a ereziei sale. Ioan i-a scris lui Nestorie, sfătuindu-l să-și abandoneze erezia, amintindu-i de afirmaţia Apostolului: „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie” (Gal. 4, 4)[30].

    Dându-și seama de încăpăţânarea lui Nestorie, Sfântul Chiril i-a scris o altă epis-tolă, una dură de data aceasta, dorind să-i ia în zeflemea erezia. El scria: „Logosul, unindu-se pe Sine Însuși, într-un mod personal mai presus de înţelegere și de cuvânt, cu trup însufleţit și cu suflet viu, a devenit om și a fost numit Fiul Omului, și aceasta nu pur și simplu ca o favoare sau voinţă, și din nou, nici printr-o simplă asumare de către sine a persoanei umane; căci în timp ce firile care au fost aduse împreună în această adevărată unitate sunt deosebite, pentru amândouă a fost un singur Hristos și Fiu. Aceasta nu înseamnă că deosebirea firilor a fost înlăturată de această unire, ci mai de-grabă dumnezeirea și firea umană, prin negrăita și negrăita lor conlucrare întru unire, se complinesc într-Unul Domn, Hristos și Fiu”. Patriarhul a trimis scrisori clerului și curţii împărătești[31]. Apoi a scris Papei Celestin I (422-432)[32] și celorlalţi patriarhi despre cum Nestorie înfăţișa Logosul ca două fiinţe separate strâns legate împreună[33]. Mai mult, el a trimis scrisori în diferite orașe și regiuni, s-a adresat episcopilor, guvernatorilor și con-ducătorilor. A scris pustnicilor și monahilor. După ce a alcătuit două tratate despre contro-versă, a trimis unul împăratului Teodosie și împărătesei Evdochia și un altul Pulcheriei, care manifesta un viu interes faţă de treburile Bisericii, și celorlalte surori ale împăratului.

    Nu, cel de trei ori binecuvântat nu a fost nepăsător în privinţa datoriei sale de a scrie. În scrisorile sale, el demonstra din Sfânta Scriptură cât de stricăcioasă și vătămătoare de suflet era greșeala lui Nestorie[34]. I-a îndemnat pe toţi să se păzească de această erezie ca de o otravă mortală. Chiril a înţeles autenticitatea trăirilor omenești ale lui Hristos. Deși Logosul şi-a asumat limitele condiţiei Sale umane, El a făcut aceasta ca pe un act de putere, care nu Îi nega dumnezeirea Sa nemărginită. Chiril folosește cuvântul „iconomic” (oikonomikos) când vorbește de viaţa/trăirea lui Hristos. Hristos face unele lucruri dum-nezeiește și altele omenește, dar niciodată intermitent. Picioarele Sale omenești au pășit pe apă. Lazăr a ascultat de omeneasca voce a lui Hristos. Unirea este precum cea dintre crin și parfumul său. „El, Care singur a fost mai vrednic decât toţi ceilalţi, şi-a pus viaţa Sa pentru noi toţi și, pentru scurtă vreme, după o anume iconomie, a îngăduit morţii să-I în-robească trupul. Dar apoi, fiindcă El este Viaţa, a nimicit moartea, refuzând să pătimească ceva potrivnic firii Sale proprii, și a făcut aceasta pentru ca stricăciunea să fie slăbită în trupurile tuturor ca, și astfel, stăpânirea morţii să fie distrusă”[35]. Chiar și în limitele Sale ome-nești, Logosul era recognoscibil ca Dumnezeu. „Când El vorbește despre Sine Însuși într-un fel adecvat lui Dumnezeu: «Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl» (In 14,9), ne lasă să întrevedem firea Sa dumnezeiască și de negrăit… Pe de altă parte, când, fără a dispreţui hotarele omenităţii, El le vorbește iudeilor: «Dar voi căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul Care v-am spus adevărul» (In 8,40), noi, cu toate acestea, Îl recunoaștem pe El ca Dum-nezeu Logosul, în pofida hotarelor omenităţii Sale. Pentru că este necesar să credem că El, Care este Dumnezeu prin fire, S-a întrupat sau a devenit om însufleţit de un suflet raţional… ”[36] Logosul dorește să transfigureze și să ridice firea umană dincolo de stricăciunea în care a fost aruncată. „Atunci când El a devenit asemenea nouă, deși a rămas ceea ce era și înainte, El nu a osândit condiţia noastră. Nu. De dragul iconomiei, El a primit, îm-preună cu limitările omenescului, toate aceste lucruri care ţin de condiţia umană. şi nu a considerat aceasta ca pe ceva nevrednic de slava sau de firea Sa; căci, chiar și așa, El este Dumnezeu și Domn a toate.”[37] În alt loc el scrie: „El a primit ca povara noastră să fie a Lui și noi vedem în Hristos paradoxul ciudat și neîntâlnit al Stăpânului în chip de rob, al sla-vei dumnezeiești în nimicnicia omenească. Ceea ce era sub jug, în sensul de limitări ale omenescului, a fost încoronat cu cinste împărătească, și ceea ce era umil a fost înălţat la cea mai mare cinste. şi totuși, Cel Unul născut nu a devenit om doar pentru a rămâne în li-mitele golirii (kenosis). Adevărul e că Cel care era Dumnezeu prin fire a trebuit să-şi asume tot ceea ce a luat cu El prin actul golirii de Sine. În acest mod El a înnobilat firea omului în Sine Însuși, făcând-o părtașă la cinstea Sa dumnezeiască”[38].

    Nestorie a fost declarat eretic de două sinoade: unul ţinut la Roma, iar altul la Alexandria în 430. Papa Celestin i-a cerut lui Nestorie să semneze o retractare scrisă sau să se aștepte la depunere. Patriarhul Ioan al Antiohiei s-a oferit să mijlocească, dar el îl simpatiza pe Nestorie. El l-a încurajat pe Teodoret al Cirului să scrie împotriva lui Chiril.

    Între timp, Sfântul Chiril a redactat cele Douăsprezece anatematisme[39] (Douăsprezece capitole) împotriva învăţăturii eretice a Patriarhului Nestorie. Nestorie le-a tratat cu dispreţ și s-a opus lui Chiril răspunzându-i cu douăsprezece contraanatematisme, ţintind să lovească Ortodoxia cea adevărată. Erezia lui Nestorie se răspândea în fiecare zi tot mai mult și situaţia se agrava. Certuri aspre au făcut ca schisma în Biserică să se lărgească și mulţi episcopi au fost seduși și nimiciţi de stricăciunea ereziei.

    Într-un sfârșit, împăratul Teodosie cel Tânăr a pus lucrurile la punct. El a decis să pună capăt scandalurilor din Biserica lui Hristos. Venise timpul ca grâul credinţei să fie des-părţit de neghina greșelii lui Nestorie. Astfel, el a convocat un Sinod Ecumenic la Efes. Data a fost fixată pentru praznicul Cincizecimii din 431. Întâlnirea a fost rezervată doar mitro-poliţilor celor mai importante scaune.

    Sfântul Teofan afirmă: „Nestorie, înţelegând că patriarhii nu vor trece peste aceasta în tăcere, de vreme ce Bisericile erau atât de tulburate, l-a convins pe împărat să trimită o scri-soare lui Chiril în care îl certa cu severitate. Deși Nestorie credea că prin aceasta îl va lovi pe Chiril, de fapt, el l-a stârnit mai mult. Uimit, Chiril i-a scris împăratului și surorilor aces-tuia despre credinţa adevărată și despre erezia lui Nestorie. Concomitent, a cerut să se ţină un sinod ecumenic pentru examinarea canonică a problemei lui Nestorie. Prin urmare, Împăratul Teodosie a scris tuturor episcopilor de sub jurisdicţia sa să se prezinte la Efes, fără întârziere, după Paște, afirmând că cel care nu se va înfăţișa la sinodul de la Efes în sfânta zi a Cincizecimii nu va avea nici o scuză în faţa lui Dumnezeu sau a noastră. Celestin al Romei i-a cerut lui Chiril al Alexandriei să-i ţină locul în sinod, pentru că nu se putea prezenta din cauza dificilei călătorii pe mare din acea vreme”

    Apreciat de 1 persoană

    • roman zice:

      Omule,NU ASA SE FACE,,CERCETARE” despre …cum mai este Comuniune Apostolica la erezii de zeci sau mai multi de ani sau daca ERETICII MAI SUNT SAU NU IN BISERICA…PANA LA…blablabla…SINODICEASCA CERCETARE!!Le amesteci…Incearca SA URMARESTI FIRUL URMATOR……De cand stim NOI de adunarile de la Balamand (93)…DIN 93???!!!…..RASPUNS NU DE ATUNCI,CI DUPA CRETA 16…..De cand stim noi despre adunarea de la Chambesy (11)…..din 2011???!!….raspuns NU ,ci DUPA CRETA 16…..De cand stim noi despre declaratia de la toronto (50)….din 1950??!1……Raspuns ,NU dupa creta 16…..De cand stim de ANATEMELE ROCOR ASUPRA ECUMENISMULUI ,ALEA DIN 83???!!….din 1983??!!!…NU,ci DUPA 2016……INTREBAREA INTREBARILOR…DA’ CE A FOST IN 2016???!!!….A FOST TRADAREA PE FATA A LUI HRISTOS,a fost Rastignirea lui Hristos OFICIAL,CU SEMNATURA SI PARAFA,de atunci EREZIA S-A DAT PE FATA,LA ARATARE,pana atunci era in CERCURILE LOR,iar NOI am DORMIT,adica de atunci spune Sf Teodor Studitul…..Scrisoarea 39-Egumenului Teofil………Şi dacă ar zice cuvioşia ta CUM DE NU AM SPUS ACEASTA MAI ÎNAINTE….ACEEA SĂ ŞTIE CĂ [ATUNCI] NU FUSESE SINOD……Şi mai ÎNAINTE DE ACESTEA NU ERA SIGUR dacă trebuia SĂ NE DEPĂRTĂM CU TOTUL DE CEI FĂRĂDELEGE sau numai să fugim de împărtăşirea pe faţă cu ei, DAR SĂ-I POMENIM [TOTUŞI], PRINTR-O ICONOMIE CUVENITĂ, până la o vreme……….DAR CÂND NECREDINŢA ERETICĂ A IEŞIT LIMPEDE PE FAŢĂ ŞI A FOST DATĂ LA ARĂTARE PRIN SINOD, trebuie de acum să-ţi arăţi pe faţă evlavia ta, împreună cu toţi ortodocşii……..P.S.ADICA ,Pana la CRETA 16,la SINODul TALHARESC se mai PUTEA VORBI DE ICONOMIE,dar DUPA …NU….trebuie sa LUAM ATITUDINE toti ORTODOCSII………MAI DEPARTE,despre COMUNIUNEA APOSTOLICA IN VREME DE EREZIE(care oricum e treaba Lui Dumnezeu si NU lu; omul ,ca Harul e a Lui Dumnezeu, NU al omului….dar ,in fine….)….Daca de EXEMPLU noi am aflat de ANATEMELE ROCOR in 2017,2019,adica DUPA CRETA 16 si ele sunt din 1983(ORICUM DATE DEJA,CA Vor unii sau altii sau CA NU VOR…ANATEMELE S-AU DAT)….deci daca eu sunt Botezat in 84,pai ce nu mai am botez????!!!….sau daca preotul x este Hirotonit in 85,ce el NU mai este preot…ASA CUM UNII SI ALTII…INVATA…SI CEI NESTIUTORI II ASCULTA SI ASA SE RATACESC…..DAR acum sa-l intrebam PE DUHUL SFANT,care a vorbit/invatat prin Sf Teodor Studitul…..Sfinte Parinte…daca anatemele is din 83 si eu is botezat in 85,dar am AFLAT DATORITA neputintelor mele,DE ELE IN 2016….nu mai am botez/preotie…ETC???!!!….Scrisoarea 53 Catre citetul Stefan…..….dacă se revine la DUMNEZEIESCUL GHERMAN ŞI SE CAUTĂ DE ACOLO HIROTONIA? CE E ATUNCI CU CEI TREI ERETICI CARE AU FOST ÎNTRE TIMP6? NU ESTE NIMENI CARE SĂ NU FI FOST HIROTONIT DE EI sau de cei hirotoniţi de ei, HIROTONIA COBORÂND PRIN SUCCESIUNE PÂNĂ LA TARASIE…….P.S. LISTA Patriarhilor amintiti de Sf Teodor-ERETICII ….DUMNEZEIESCUL GHERMAN ŞI SE CAUTĂ 1. GHERMAN I (715-730)
      2. Anastasie (730-754)
      3. Constantin al II-lea (754-766)
      4. Nichita (766-780)
      5. Pavel al IV-lea (780-784)
      6. TARASIE (784-806)….. HIROTONIA COBORÂND PRIN SUCCESIUNE PÂNĂ LA TARASIE
      ……………DECI VEDEM CA ERA VORBA DE O EREZIE CARE AVEA DEJA MINIM 57 DE ANI(730=DUMNEZEIESCUL GHERMAN-787-TARASIE=SINOD 7 ECUMENIC)……..sa mergem mai departe….Sf Teodor Studitul….Scrisoarea 53 Catre citetul Stefan……CONTINUARE….Şi câţi, acum au fost hirotoniţi sau au hirotonit fără bani, chiar dacă AU FOST ERETICI? Toate acestea LE CUNOAŞTE SINGUR DUMNEZEU şi NU LE ÎNTĂREŞTE [STABILEŞTE] OMUL ………SĂ PRIVIM BINE LUCRURILE, CA OAMENI. ……. Fiindcă OMUL CATĂ LA FAŢĂ, IAR DUMNEZEU LA INIMĂ……ŞI CARE E CONCLUZIA?………. Trebuie SĂ NE ÎMPĂRTĂŞIM DIN [MÂNA] ORICĂRUI PREOT care nu e învinuit, DUPĂ TEOLOG ŞI GURĂ DE AUR………. numai să fie careva din cei ACCEPTAŢI [DE BISERICĂ] ŞI NEOSÂNDIŢI PE FAŢĂ……….P.S NEOSANDITI PE FATA,adica DATI PE FATA PRIN SINOD TALHARESC, PRECUM CEL DIN CRETA 16…………..CONTINUAM CU SF TEODOR …… Iar dacă are hirotonia dată de cutare, FIE ERETIC, fie hirotonit pe bani, dar EL NICI ERETIC NU ESTE, NICI HIROTONIT CU BUNĂ ŞTIINŢĂ de unul care ia bani, adică de un simoniac, ci MĂRTURISEŞTE TOT ADEVĂRUL ŞI PĂZEŞTE ŞI CREDINŢA, ŞI CANOANELE NEŞTIRBITE, ŞI LEAPĂDĂ ŞI PE CEI CARE LE ŞTIRBESC PE AMÂNDOUĂ, nu avem nici o pricină de îndepărtare faţă de el. Căci neosândit este unul ca acesta, după sfinţii arătaţi mai înainte ŞI, PRIN EI, DUPĂ TOŢI………..Fiindcă dacă se cercetează prea mult, pe de-o parte, se alungă, precum s-a arătat, poruncile Părinţilor, iar pe de alta, încetează marele dar al preoţiei prin care avem numele de creştini şi cădem iar în slujirea păgânească……..P.S ADICA daca si NOI am fost botezati/HIROTONITI de ERETICI,dar NU pe fata,ca NU ERA EREZIE PE FATA,ca dupa CRETA 16, SI NU I-AM STIUT si NE LEPADAM DE EI,CA DE RAIE si NICI ERETICI NU AM FOST/SUNTEM,marturisim TOT adevarul,Pazim credinta,PAI ATUNCI…..Sf Teodor spune….neosândit este unul ca acesta, după sfinţii arătaţi mai înainte ŞI, PRIN EI, DUPĂ TOŢI…. Fiindcă dacă se cercetează prea mult, pe de-o parte, se alungă, precum s-a arătat, poruncile Părinţilor, iar pe de alta, încetează marele dar al preoţiei…………Iertati-ma

      Apreciat de 1 persoană

    • roman zice:

      NOI NU AM STAT DELOC IN HOTARELE SFINTILOR,ci TOT TIMPUL am ascultat de DRACI si am mai pus sau luat o virgula,altul a pus sau luat o litera,altul a pus sau luat un cuvant…altul o fraza….SI AZI TOTI ,,INVATA”KAKADOXII SI EREZII….dupa LOGICA…..DE EXEMPLU…..la ce invata Duhul Sfant prin Sf Nicodim Aghioritul,azi UNII SI ALTII SI NIMIC….au RAS,RASTALMACIT cu adaugari LOGICE Invatatura Sfanta…..SA VEDEM….Sf Nicodim Aghioritul,Pidalion,subnota 36,la canon 3 Apostolic(partial)
      36………….Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă canoanele. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi. ÎNVINOVĂŢIŢI ÎNSĂ SUNT, AICI spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar ACOLO SPRE DUMEZEIASCA OSÂNDĂ……….

      P.S Dar in cazul in care ERETICII sunt CONSTIENTI/pe fata si au facut si un ,,sinod’’ dar NU ortodocs,in care TREBUIAU SA CONDAMNE O EREZIE numita ECUMENISM ,DE PESTE O SUTA SI CEVA DE ANI,MINIM,dar in loc sa faca asta ,ei au INTARIT/LEGIFERAT/APROBAT EREZIA ECUMENISTA ca fiind un lucru necesar/ingaduit si bineplacut Bisericii Ortodocse de Rasarit,pai din momentul HOTARARII IN SINOD ,,MARE’’ SI ,,SFANT’’ si PANA cand cu ADEVARAT va fi un Sinod Ortodocs sau pana la Parusie ,UNDE SUNT ACESTI ERETICI PLASATI,sunt inca in Biserica cea Una,chiar daca o HULESC PE FATA SI CU CAPUL DESCOPERIT??? In aceasta subnota a acestui Canon Apostolic,NU NI SE SPUNE despre unde sunt ereticii ,ci sunt CONCLUZII ,adaugate de unii si altii,iar daca NU va fi sinodul celor vii,ei ORICUM din pozitia de staruinta in EREZIE se indreapta ,daca NU se pocaiesc ….. SPRE DUMEZEIASCA OSÂNDĂ………………….
      Pe scurt ERETICII sunt sau NU in Biserica cea Una ,alaturi de ortodocsi ?
      Sf Nicodim Aghioritul-Pidalion,Subnota 83,la canon 46 Apostolic(partial)
      ….. cum poate fi adevărat botezul ereticilor, şi al schismaticilor, de vreme ce ei NU SUNT ÎNLĂUNTRU în Biserica cea sobornicească ci S-AU RUPT DINTR-INSA PRIN ERES?……..
      ……..marele Vasilie…. întâiul său canon a zice, care Botezuri sunt primite, şi care neprimite, în două le împarte pe acestea, zicând ca:
      – botezul ereticilor: adică al celor cu totul despărţiţi de biserică, şi CARE DUPĂ ÎNSĂŞI CREDINŢĂ SUNT OSEBIŢI DE CEI DREPT SLĂVITORI, şi a cărora OSEBIRE PRIVEŞTE DEA DREPTUL LA CREDINŢA CEA ÎNTRU DUMNEZEU………….
      P.S.Deci,ereticii se deosebesc prin credinta lor de cei drept slavitori………. DUPĂ ÎNSĂŞI CREDINŢĂ SUNT OSEBIŢI DE CEI DREPT SLĂVITORI, şi a cărora OSEBIRE PRIVEŞTE DEA DREPTUL LA CREDINŢA CEA ÎNTRU DUMNEZEU………….
      P.S Harul Sfant al lui Dumnezeu se ia automat la eretici ,chiar daca NU a fost Sinod Ecumenic,ca doar inafara Bisericii celei Una NU exista Har si Sf Taine si cele necesare mantuirii???
      Sf Nicodim Aghioritul,subnota 61,Canon 28 Apostolic(partial)
      …….. după dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2-a a epistoliei a 2-a către Timotei şi 11. a celei către Tesaloniceni 1 şi după 8 a celei către Corinteni 1): „Că DARUL NU PE TOŢI HIROTONISEŞTE, prin toţi însă ŞI PRIN ÎNSUŞI CEI NEVREDNICI LUCREAZĂ; „RĂSPUNDEM, CĂ ŞI PRIN TOŢI CEI NECATERISIŢI LUCREAZĂ, dar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţi. ” … ……….
      P.S Pai,Lucreaza Harul Sfant si prin cei NECATERISITI,dar pana cand???!!!…pana la….sinodiceasca cercetare….ASA CUM ADAUGA ,,LOGIC’’ unii si altii,care doar atunci pot fi ERETICII CATERISITI,de catre sinodul celor vii sau asta nu-I un hotar stabilit de Duhul Sfant????……. Pe papistasi cine i-a caterisit ,daca Harul Domnului NU pleaca pana la…..sinodiceasca cercetare…asa cum ADAUGA din ,,LOGICA’’ LOR, EI, UNII SI ALTII,inseamna ca sunt si papistasii cu Har si Sf Taine,Doamne iarta-ma ,ca hulesc???!!
      Sf Nicodim Aghioritul-Pidalion,Subnota 83,la canon 46 Apostolic(partial)
      ……..latinii sunt prea vechi eretici,………
      sau despărţit la început de biserică, şi despărţindu-se NUMAI AVEAU ÎN SINEŞI DARULUI DUHULUI SFÂNT, FIINDCĂ DAREA ACESTUIA SE TĂIASE. PENTRU ACEEA CA NIŞTE MIRENI FĂCÂNDU-SE, NICI DAR DUHOVNICESC AVEAU, NICI STĂPÂNIRE DE A BOTEZA, SAU A HIROTONISI; Şi după urmare CEI CE SE BOTEZAU DE DÂNŞII, CA DE MIRENI BOTEZÂNDU-SE,…………….
      P.S ATENTIE….. DAREA ACESTUIA SE TĂIASE…darea darului,adica punerea mainilor la Hirotonie,SE TAIE LA ERETICII VECHI,chiar daca va fi sau NU sinodiceasca cercetare sau Parusia……..LATINII SUNT PREA VECHI ERETICI….LA FEL E SI CU ECUMENISMUL,la un moment dat sau poate acum dupa ,,sinodiceasca cercetare’’ de la creta 16 …. DAREA ACESTUIA SE TĂIASE………SAU NU ,DAR IN NICI UN CAZ ,PANA LA SINODICEASCA CERCETARE …TRALALA…asta-I ADAUGARE ,,logica’’ a oamenilor logici,CARE SPUN….BASME.
      PS.Pai, Harul NU Hirotoneste pe toti,pe cei care ii cheama in rugaciune ,spre exemplu un MINCIUNO-EPISCOP CONSTIENT de erezie sau pe cel care vine la Hirotonire CONSTIENT ca episcopul sau e eretic ???
      Sf Nicodim Aghioritul,subnota 61,Canon 28 Apostolic(partial)
      ………. Că DARUL NU PE TOŢI HIROTONISEŞTE……….
      P.S Deci se poate spune RASPICAT SI CLAR,NICI PE ERETICI NU-I HIROTONESTE……dar prin cei NECATERISITI,asa cum NUMAI Dumnezeu stie , in Chip Tainic mai lucreaza Harul Sfant spre mantuire/luminare ptr o perioada,MAAAXIM ptr cei curati si simpli ,DAR NU ni s-a descoperit pana cand….ca asta e lucrarea in Taina a Domnului.Ca si sfarsitul lumii,stim ca va fi,stim ca inainte va fi/ESTE LEPADAREA de credinta,stim ca va fi/ESTE INSEMNATA lumea cu semnul satanei,stim ca va fi inscaunat la Ierusalim antihristul carora TOTI se vor inchina,cu MICRO exceptii,stim…multe altele,dar NU STIM CAND VA FI data/ziua SFARSITULUI LUMII,absolut NICI UN OM,deci sa stam in hotarele stabilite de Dumnezeu,ca altfel ne RATACIM……
      P.S…Ma intreb ca idiotul si gunoiul ce is,dar dupa creta 16 ,MAAAXIIM,oare mai EXISTA OAMENI ORTODOCSI ,dar CARE SA NU STIE CA ESTE O EREZIE A EREZIILOR PE PAMANT SAU…. NU VOR SA STIE,care inseamna altceva….Oricum suntem OBLIGATI cu totii sa ne cercetam credinta,daca vrem sa ne MANTUIM.Iertati-ma!

      Apreciat de 1 persoană

    • roman zice:

      VA ROG SA CITITI CU RABDARE,ATENTIE si NU doar sa-mi dati o REPLICA LOGICA,doar ca sa fie data….Eu am adus Sfintii din CERURI si cine CONTRAZICE,PE EI II CONTRAZICE.Sa ne LUMINEZE mintea si sufletul cu Harul Sau Izvorul Vietii si al Luminii Arhiereul Vesnic al Bisericii si Dumnezeul Nostru Iisus Hristos….Iertati-ma!

      Apreciază

  12. Romeo cel real zice:

    Da părinte Tihon.

    Am luat notă de culegerea dumneavoastră de citate din sfinții părinți. Departe de mine gândul de a afirma că sfinții părinți nu au dreptate.

    Ei au dreptate.

    Alcătuirea culegerii din sfinții părinți în susținerea unei cauze pierdute este nedreaptă.

    Mie-mi pare rău că trebuie să intru frontal în coliziune cu dumneavoastră.

    Dar senzația mea este că dumneavoastră prin invocarea citatelor din sfinții părinți pe care ați făcut-o doriți să îi faceți părtași pe sfinții părinți la o erezie la urma urmei.

    Adică îi aduceți pe aceștia ca martori ai ereziei generale care spune că există Har la ecumeniști și să fim cinstiți chiar la erezia dumneavoastră personală care susțineți acest lucru.

    Bogdaproste Domnului că comentatorul Vasile a făcut un comentariu mai pertinent și mai fundamentat decât pot să fac eu acum.

    Dacă se va întâmpla cumva ca să se dovedească că credința mea că nu există Har la ecumeniști este o erezie, cu siguranță Hristos va folosi metodele Lui pe care noi într-o oarecare măsură le-am putut cunoaște în ultimii din istoria ultimilor 2000 de ani, ca să mă aducă la calea cea bună, asta dacă nu aș avea vreo viclenie cumva.

    Ei bine, eu îmi asum acest lucru. Eu îmi asum să zicem “riscul” de a fi readus la calea cea dreaptă de Hristos în această speță.

    Iar odată cu asumarea merg înainte și îți spun că admiterea că există Har la ecumeniști generează o situație de piese de domino.

    Din aceasta admitere derivă anumite acceptări din cele ale ecumeniștilor, (vă rog să nu mai pomeniți de îngrădire pentru că nu a dus la niciun rezultat), și pe această cale Adevărul va fi menținut amestecat cu minciuna tot timpul.

    Dacă dumneavoastră și cei ca dumneavoastră o țineți înainte că există Har la ecumeniști vă rog foarte mult ca tot dumneavoastră și cei ca dumneavoastră să mergeți și să administrați consecințele acestei declarații pe viitorul apropiat și îndepărtat.

    Un organ al trupului, dacă nu chiar o mare parte a trupului este că angrenat și dumneavoastră și cei ca dumneavoastră încercați să tratați cangrena.

    Medical vorbind cangrena nu mai poate fi tratată ci trebuie imediat înlăturată.

    Rezectată. Tăiată.

    De mai bine de 100 de ani, presupușii reprezentanți ai presupusei ortodoxii nu a făcut altceva decât să repete greșeala pe care o faceți dumneavoastră și cei ca dumneavoastră.

    Compromisul.

    Mai întâi a fost acceptarea că se poate dialoga cu cei care au plecat de la ortodoxie chiar dacă fără slujire.

    Apoi au trecut de la dialog la rugăciune în comun.

    Apoi de la rugăciune în comun au trecut la transferul dintr-o tabără în alta.

    Mitropolitul Corneanu s-a împărtășit la catolici iar Sofronie Drincec slujește cu ei.

    Nifon de la Târgoviște se duce la catolici pe bulevardul Magheru din București la înscăunarea unui eretic.

    Iar Bartolomeu anunță apropiata unire cu catolicii.

    Dvs pe ce lume trăiți?!

    Iar dumneavoastră îi dați înainte cu existența Harului la ecumeniști.

    Adică la eretici, ce s-o mai dăm după vișini.

    Pe această cale poziția mea mi-am delimitat-o prin acest text și vă urez succes în toate domeniile de activitate precum și tradiționalul la mulți ani.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vasile zice:

      În actuala așezare a lucrurilor, „la multi ani” este deja blestem, nu urare de bine. Acum ca am început cu sfaristul, n-as dori sa încep o polemica pe tema „tainelor” ecumenistilor, pentru ca nu e treaba noastră a ortodocșilor sa cercetam spurcaciunile ereticilor. Nu poate pomul rău să dea roade bune, iar a-i apară pe eretici înseamnă a lepăda Adevărul. Oare ce duh l-a inspirat pe purtătorul de cuvânt al Patriarhiei sa spună ca cipurile în acte n-au de-aface cu sufletul? Oare ce duh l-a inspirat pe Daniel sa se roage împreună cu prorocul mincinos în catedrala nou construita? Oare ce duh i-a manat pe minciuno-episcopii care i-au caterisit pe cei ce au întrerupt pomenirea? Oare ce duh ii mana pe „teologii” ecumenisti sa spună cum și papistasii au taine, ca anglicanii au preoție și preotese ca vrăjitorii din triburile africane se închină la același Dumnezeu numai ca-l cheamă altfel? Sa nu ne amăgim, sau mai bine zis sa nu ne amăgească cineva spunandu-ne ca și ereticii au taine, pentru ca timpu-i scurt și secerișul e aproape!

      Apreciat de 1 persoană

    • Aurora zice:

      Romeo, te rog contacteaza-ma. Sunt in acelasi cuget cu tine si cu Vasile. auroradumitru_ad@yahoo.fr.

      Apreciază

  13. tihon zice:

    Sfântul Sinod al III-lea Ecumenic

    La Sinodul al III-lea Ecumenic, Nestorie a sosit cu șaisprezece episcopi și o escortă bineînarmată. Majoritatea episcopilor însă, împreună cu efesenii și cea mai mare parte a Con-stantinopolului, erau împotriva lui. Împăratul nu a putut participa, așa că l-a trimis pe co-mandantul trupelor de gardă, contele Candidian. Sfântul Chiril, podoaba cea mai strălucitoare a sinodului, s-a înfăţișat însoţit de cincizeci de episcopi, cu un grup de clerici de rang mai mic, împreună cu monahi, servitori, marinari, toţi sub stindardul Maicii Domnului și al Evan-ghelistului Marcu. A participat și Arhiepiscopul Memnon al Efesului[41], însoţit de patru-zeci de episcopi sufragani și doisprezece episcopi din Pamfilia. Poporul din Asia Mică era în asentiment cu Patriarhul Chiril și Arhiepiscopul Memnon. Patriarhul Iuvenalie al Ie-rusalimului a sosit împreună cu cincisprezece episcopi, care s-au alăturat pe loc facţiunii lui Chiril. Patriarhul Ioan și patruzeci de episcopi sirieni au fost reţinuţi de inundaţii, foamete și de revoltele iscate de această problemă. Din cauza bolii și a neputinţei, Papa Celestin nu a putut fi prezent în persoană; i-a scris Patriarhului Chiril să-l reprezinte la întâlnirea sino-dală. De asemenea, a mai fost reprezentat de doi episcopi și un preot, care erau de partea lui Chiril: deși ei nu s-au amestecat în dezbatere, totuși au încercat să judece între partidele care se confruntau. Așadar, păstrându-și importanţa rangului, Sfântul Chiril a deţinut locul de frunte la întâlnirea sinodală atât ca Patriarh al Alexandriei, cât și ca reprezentant al Papei. Al doilea după el venea Patriarhul Iuvenalie, iar al treilea era Memnon al Efesului[42].

    Sfântul Teofan, în Cronografia sa, ne informează: „Ioan al Antiohiei și episcopii răsă-riteni nu au luat în seamă limita de timp stabilită. Într-a șaisprezecea zi de la termen, când Ioan încă nu venise, a sosit Nestorie. În ziua de 20 iunie, a fost convocat sinodul cu Nes-torie, Chiril și prezidat de Iuvenal. Chiril reprezenta și pe Papa Celestin. În timp ce discutau despre Dumnezeu, Nestorie a zis cu mare îndrăzneală: Eu nu L-aș numi dumnezeiesc pe Cel care poate fi în vârstă de doi sau trei ani. şi din acest motiv sunt nevinovat de sângele vostru. Din acest moment nu mă mai întorc la voi. Spunând aceasta, el a plecat însoţit de șase episcopi care îi urmau doctrina”[43].

    Nestorie căuta să amâne deschiderea dezbaterilor, fiindcă aștepta contingentul sirian care simpatiza cu el. Sfântul Chiril a acţionat rapid și, sprijinit fiind de episcopul Memnon, a anunţat că va deschide ședinţa sinodală pe 21 iunie, în faţa a două sute de episcopi. Nestorie și Candidian au protestat și au sesizat fericiţi posibilitatea de a pleca. Dar luni, pe 22 iunie, sinodul a fost inaugurat în biserica Sfintei Fecioare Maria. Nestorie a fost rugat pentru a doua și a treia oară să participe, dar a refuzat. Discuţiile au debutat fără el. Socrate scrie: „Partizanii lui Chiril, așadar, au început examinarea discur-surilor publice ale lui Nestorie pe care le rostise despre subiectul în cauză. După ce au de-cis, în urma unei repetate examinări, că documentele conţin blasfemii clare la adresa Fiului lui Dumnezeu, ei l-au depus pe Nestorie”[44]. Astfel, deţinând rolul principal, Sfântul Chiril, împreună cu ceilalţi părinţi, l-au condamnat și l-au depus pe Nestorie în absenţa episcopilor sirieni. Depunerea lui a fost afișată pe clădirile publice și proclamată de crainici. Efesenii au fost încântaţi de hotărâre și au sărbătorit. Ei nu mai strigau ca în vechime: „Mare este Artemisa efesenilor!” (Fapte 19,28), ci: „Mare este Preacurata Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu!”.

    Sfântul Teofan vorbește, de asemenea, despre aceste proceduri, afirmând că, după ce Nestorie a părăsit sinodul, „Partida lui Chiril s-a întrunit în ziua următoare și a trimis trei episcopi să-l cheme pe Nestorie, dar acesta a refuzat. De asemenea, când a fost chemat pentru a treia și a patra oară, el nu numai că nu a venit, ci a și poruncit ca emisarii să fie insul-taţi și batjocoriţi. Apoi, Sfântul și Ecumenicul Sinod, primind emisarii, adică episcopii care fuseseră batjocoriţi, a hotărât împotriva lui ca să fie deposedat de toată cinstea preoţească. S-a dispus ca această depunere să-i fie anunţată personal”[45].

    O sută nouăzeci și șapte de episcopi au semnat documentul, declarându-l pe Nestorie „exclus de la cinstea episcopiei și a oricărei slujiri preoţești”. Nestorie a fost ferm înștiinţat: „Către Nestorie, noul Iuda: Află că din cauza învăţăturilor tale lipsite de evlavie și din cauza neascultării tale faţă de canoane, în ziua de 22 a lunii iunie, în conformitate cu legile Bisericii, tu ai fost depus de sfântul sinod și nu mai deţii nici un rang în Biserică”.

    Câteva zile mai târziu, a sosit Patriarhul Ioan al Antiohiei cu episcopii sirieni. După cea fost informaţi despre cele petrecute, el l-a dezaprobat pe Chiril fiindcă s-a grăbit cu de-punerea lui Nestorie. Indignaţi și răniţi de propria erezie, Ioan și cei din partida lui și-au convocat propriul sinod în hanul la care trăseseră. Patruzeci și trei dintre ei au semnat un act prin care îi excomunicau pe Chiril, Memnon și pe adepţii acestora. Sfântul Teofan adaugă: „La trei zile după depunerea lui Nestorie, Ioan, Episcopul Antiohiei, a sosit însoţit de două-zeci și șase de episcopi care, aflând de depunerea lui Nestorie, s-au separat de sfântul sinod. Ei s-au întrunit împreună cu Nestorie. Ei chiar i-au depus, așa cum credeau, atât pe Chiril, cât și pe Memnon al Efesului. Într-adevăr, Teodoret, tunând împotriva lui Chiril, fiindcă in-terpretase greșit cele Douăsprezece capitole, a vărsat otrava lui Nestorie. Dar sfinţitul Chiril a stat curajos și a apărat aceleași Douăsprezece capitole, interpretându-le și dezvăluind comoara doctrinei Bisericii aflată în ele, făcând clare tuturor intenţiile sale cucernice. Atunci când Ioan al Antiohiei a fost chemat de sfântul sinod pentru a treia și a patra oară, iar el a refuzat, a primit verdictul potrivit căruia el și susţinătorii săi erau îndepărtaţi de la comuniunea bisericească, până când aveau să se pocăiască și să-și recunoască greșeala. Sfântul sinod a mai decis ca acele hotărâri ilegale și necanonice adoptate de răsăriteni prin care insultau pe prea- sfinţiţii conducători ai Bisericii, Chiril și Memnon, să fie lipsite de orice validitate”[46].

    Socrate afirmă: „Atunci când lucrurile au ajuns în această confuzie, Nestorie a văzut că cearta care s-a iscat ducea la nimicirea comuniunii și în mare amar a numit-o pe Maria «Theotokos» și a strigat: «Dacă doriţi, puteţi să o numiţi Theotokos pe Maria, și astfel să se încheie orice ceartă». Dar deși el a făcut această retractare, ea nu a fost luată în seamă, căci depunerea sa nu a fost ridicată și a fost exilat în Oasis, unde a și rămas. Acesta a fost sfârșitul sinodului efesan. Aceste lucruri s-au săvârșit pe 28 iunie, sub consulatul lui Bassus și Antiochus”[47].

    Ioan și Nestorie, așadar, au avut îndrăzneala arogantă de a trimite actele lor împăratului de la Constantinopol. Pe 29 iunie a sosit răvașul împărătesc. Nu numai că anula sinodul lui Chiril, dar interzicea și plecarea vreunui episcop. Era totodată trimis un înalt funcţionar imperial pentru a pune lucrurile în ordine.

    O a doua ședinţă a fost stabilită pentru 10 iulie, la reședinţa episcopală a lui Memnon.La a cincea și a șasea ședinţă, prezidate de Chiril și legaţii papali, lucrările sinodului lui Ioan al Antiohiei nu au fost luate în consideraţie. Clerul care ţinea cu Nestorie, public sau în taină, a fost depus. Cei depuși de Nestorie și aderenţii lor reveneau în funcţii. La înce-putul lui august a sosit trimisul imperial. Implicându-se fără informare în problemă, el nu a făcut nici o diferenţă între sinoadele lui Chiril și cele ale lui Ioan, ci și-a îndeplinit mi-siunea greșit. I-a pus în arest la domiciliu pe Chiril, Memnon și Ioan, până ce avea să pri-mească actul imperial de validare a deciziilor lor[48]. Nestorie l-a trimis pe contele Irineu ca să-l sprijine în faţa împăratului. Totodată, medicul patriarhului i-a încărcat cu daruri bo-gate pe cei din anturajul împăratului. Între timp, un grup de monahi – printre care chiar și ava Dalmatie, retras în pustie de patruzeci și opt de ani, – s-a ridicat în apărarea lui Chiril, cerând o întrevedere cu Teodosie. Le-a fost îngăduită intrarea, iar Teodosie a ascultat cu-vintele lor. După ce părinţii monahi i-au solicitat bunăvoinţa, împăratul i-a lăsat să plece, cerându-le sfintele lor rugăciuni. Însă în oraș au izbucnit numeroase revolte și mulţi oa-meni au fost răniţi.

    Delegatul imperial, Paladie, a notat evenimentele și a trimis raportul său cancelariei imperiale. Împăratul Teodosie a studiat raportul și a luat decizia surprinzătoare de a suspenda deciziile ambelor partide! El a poruncit ca Nestorie să rămână depus, dar Chiril și Memnon la fel. A ordonat ca episcopii să plece din Efes, dorind probabil să ţină o mică anchetă ju-diciară în Constantinopol. Împăratul l-a trimis pe contele Ioan. Episcopii au fost extrem de intimidaţi de Ioan, mai ales prin arestarea lui Nestorie, Chiril și Memnon, dar au refuzat să abandoneze lucrările în mâinile unui sinod bisericesc atât de supus controlului imperial. Ioan al Antiohiei s-a conformat deciziei imperiale, spre dezgustul mai multora din contin-gentul său. Dar cei două sute de episcopi care făceau parte din tabăra lui Chiril au refuzat să-și părăsească stăpânul. Au insistat ca el să fie eliberat, cerând ca hotărârea lor sinodală să fie recunoscută drept singura decizie legitimă și canonică[49].

    Atunci când contele Ioan s-a înapoiat la Constantinopol, iar veștile anunţau că Nes-torie a fost depus, a izbucnit o veselie generală. Însă, în momentul în care crainicii im-periali au adăugat și faptul că Chiril și Memnon fuseseră arestaţi, iar sinodul desfiinţat, în capitală a izbucnit revolta. Chiar și împăratul a fost uimit de popularitatea și sprijinul de care se bucura Chiril[50].

    Sfântul Chiril a fost ţinut în arest într-o casă la Efes. Audierea a durat mai multe săp-tămâni. Cu trecerea timpului, Teodosie era din ce în ce mai favorabil poziţiei adoptate de Chiril. Mai mult, aproape două sute de episcopi erau în așteptare la Efes. În acea vară, ei au locuit în condiţii precare până ce a fost eliberat Chiril. Teodosie a fost impresionat de fidelitatea lor

    Apreciat de 1 persoană

  14. tihon zice:

    Atunci când contele Ioan s-a înapoiat la Constantinopol, iar veștile anunţau că Nes-torie a fost depus, a izbucnit o veselie generală. Însă, în momentul în care crainicii im-periali au adăugat și faptul că Chiril și Memnon fuseseră arestaţi, iar sinodul desfiinţat, în capitală a izbucnit revolta. Chiar și împăratul a fost uimit de popularitatea și sprijinul de care se bucura Chiril[50].

    Sfântul Chiril a fost ţinut în arest într-o casă la Efes. Audierea a durat mai multe săp-tămâni. Cu trecerea timpului, Teodosie era din ce în ce mai favorabil poziţiei adoptate de Chiril. Mai mult, aproape două sute de episcopi erau în așteptare la Efes. În acea vară, ei au locuit în condiţii precare până ce a fost eliberat Chiril. Teodosie a fost impresionat de fidelitatea lor

    Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      Da părinte Tihon. Dar spuneți-mi vă rog dacă ați observat cumva ultimul comentariu al comentatorului Vasile.

      Sunteți cu noi aici pe planeta pământ?

      Sunteți ancorat în realitate?

      Știu. O să spuneți: “adică sfinții părinți nu sunt realitate?”

      Ba da. Sunt realitate. Dar răspundeți vă rog punctual la problemele ridicate de comentatorul Vasile în ultimul comentariu.

      Când sfântul Pavel a fost nevoit să predice ritorilor și filozofilor atenieni a folosit totuși și rațiunea pământească cu scopul de a ajunge în interiorul minții lor acestor rătăciți.

      Așadar, vă rog să nu vă suspendați rațiunea cu care va înzestrat Hristos.

      Să nu judeci nu înseamnă să îți suspenzi rațiunea.

      Înseamnă să nu compari păcatele tale cu păcatele altuia și nici să nu compari păcatele altuia, cele lumești, cu poruncile.

      Erezia nu face parte din păcatele lumești.

      Apreciat de 1 persoană

      • Romeo cel real zice:

        Rog pe toți cititorii să ierte greșelile gramaticale. Sunt din viteză.

        Apreciat de 1 persoană

      • Romeo cel real zice:

        Rog cititorii să-mi ierte greșelile gramaticale. Sunt din viteză.

        Apreciat de 1 persoană

      • Romeo cel real zice:

        “Nu te teme turmă mică.”

        Ce a vrut să spună Mântuitorul cu aceste cuvinte?

        Eu nu vreau să imi arog vreo calitate de a știi să tâlcuiesc. Pentru tîlcuiri există Cazania.

        Așa că îi rog pe cei care vor sesiza că am luat-o razna să mă corecteze și să mă aducă cumva cu picioarele pe pământ dacă greșesc.

        “Turmă mică.”

        Ortodoxinfo.ro este un site buldozer. Adminul este Gabriel Gioacăș.

        Vasile Vieru are saccsiv, foarte vechi pe piață, și stă bine de tot în nr de vizitatori.

        Apoi mulțumită caimacului pe care l-a luat de la ortodoxinfo.ro, Mihai Silviu Chirilă cu mărturisireaortodoxă.ro are mulți adepți online.

        Și mai sunt tot felul de site-uri care nu sunt preocupate de îngrădirea antiecumenistă dar care au o grămadă de vizitatori.

        Acest site, pe care noi acum comentăm, este departe de a fi un competitor al acelor site-uri despre care am vorbit.

        Dar nu știu cum se face că aici s-au adunat o serie de comentarii care au îndrăznit să se apropie de nucleul fierbinte de care mai toți pseudoduhovnicii îngrădiți fug ca de dracu.

        Ar face orice mai puțin să pună pe masa verde, la discuție, acest subiect: inexistența Harului la ecumeniști.

        Așadar nu este aceasta turmă mică?

        Câțiva aici, câțiva în Republica Moldova, câțiva în Serbia, câțiva în Grecia, câțiva în Bulgaria, câțiva în Rusia și probabil câțiva în Siria și Etiopia și alte câteva țări.

        Bineînțeles, chiar dacă nu vor apărea reacții pe alte site-uri, în mințile pseudoduhovnicilor suntem niște rătăciți adunați la gura sobei înșelării.

        Nu-i nimic.

        Le amintesc că socoteala dată lui Hristos o vom face în raport de unu-la-unu.

        Nu vom da socoteală cu membrii familiei și nici cu membrii vreunei colectivități.

        Noi va trebui să-i răspundem personal lui Hristos despre cugetele noastre.

        Măcar atât dacă ne aducem aminte și tot trebuie să ne înfricoșăm și să îmbrățișăm Adevărul-Hristos cât mai repede posibil.

        Apreciat de 1 persoană

      • tihon zice:

        Am observat si am lasat un raspuns mai jos,la care nu ma pricep si va intreb eu pe voi despre har.

        Apreciază

  15. tihon zice:

    Cam spre sfârşitul anului 428, Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de Theotokos în privinţa Fecioarei Maria, preferând termenul de Christotokos.

    Sinodul s-a desfăşurat cu multe conflicte interne şi intrigi, însă la finele acestuia, Nestorie a fost îndepărtat din scaun la data de 22 iunie 431 şi catalogat drept eretic.

    In aceasta perioadă nestorie era eretic si propovaduia erezia pe fată.Dupa spusele de mai sus in comentarii,nestorie ar fi trebuit sa nu mai aiba har si totusi sinodul al III-lea îi recunoaste hirotoniile făcute.

    Sfântul Atanasie acceptă explicația episcopului Rufinian care întreba despre cei “ce de nevoie au fost târâți, dar nu s-au stricat întru credința cea rea”, recunoscând existența unei categorii de credincioși care, deși s-au lepădat de frică sau de silă, de dreapta credință, lucru pentru care au nevoie de iertare, pe care le-o și dă sinodul alexandrin, nu s-au stricat întru credința cea rea, adică nu au devenit eretici (arieni, în cazul de față) în gândire și nu au propovăduit erezia (arianismul), spre deosebire de cei ce au făcut acest lucru

    textul canonului din Pidalion, începând din momentul în care se face vorbire despre reprimirea în Biserică a celor ce se întorc de la arieni:

    Si fiindcă cu iubire de bunătate și bisericește (că aceasta iarăși se cuvine evlaviei tale) ai întrebat pentru cei ce de nevoie au fost târâți, dar nu s-au stricat întru credința cea rea și ai voit a-ți scrie eu cele socotite pentru dânșii în Sinoade și pretutindeni, să știi, domnul meu preadoritule, că la început, după ce au încetat sila ce se făcea, s-a făcut Sinod, fiind de față episcopi de la părțile dinafară. Dar s-a făcut și la sinliturghisitorii ce locuiesc în Ellada. Dar nimic mai puțin și la cei din Spania și Galia și a plăcut ceea ce aici și pretutindeni (s-a lucrat). Ca cu cei ce au căzut și au apărat păgânătatea, pocăindu-se adică (dacă s-au pocăit), să ne împărtășim împreună, dar să nu se dea lor loc în cler. Iar celor ce nu au stăpânit asupra păgânătății, dar s-au târât pe lângă ea de nevoie și silă, s-au socotit să li se dea iertare, de a avea și locul clerului, mai ales că au adus răspundere de crezare. Și s-a socotit că cu iconomie s-a făcut aceasta. Că au adeverit că nu s-au prefăcut în păgânătate. Dar ca nu cumva așezându-se oarecare preanecinstitori de Dumnezeu să strice Bisericile, au ales a ajuta silei și a purta greutatea, mai mult decât a pierde popoarele. Și aceasta zicând, ni s-a părut că și nouă cu încredințare ne zic, pentru că puneau pricină ei pe Aaron, fratele lui Moisi în pustie, că a îngăduit la călcarea poruncii poporului și că au avut dezvinovățire, ca nu cumva întorcându-se poporul în Egipt să rămână în idolatrie. Că și se vede a fi binecuvântată. Căci rămânând ei în pustie, pot să înceteze de păgânătate, iar intrând în Egipt, s-ar fi zolit [frecat împreună] și ar fi crescut întru ei pe păgânătate. Deci pentru aceasta vrednică de iertat s-au făcut către cler. Iar celor ce s-au amăgit și silă au pătimit, iertare li s-a dat. Acestea și evlaviei tale arăt, nădăjduind că și cele socotite la va primi a ta cinstire de Dumnezeu. Și nu se va osândi o asemenea încetare a celor ce s-au adunat așa. Binevoiește dar a se citi acestea preoțimii și poporului celui de sub tine. Ca și ei știindu-le să nu te prihănească aflându-te așa către unii ca aceștia. Că lucru necuviincios era a scrie eu, putând evlavia ta a spune și pe a noastră plecare către dânșii și toate cele lipsite a le plini. Fie har Domnului, celui ce te-a plinit cu tot cuvântul și cu toată cunoștința. Deci cei ce cu adevărat se căiesc, anatematisească arătat, numind pe socoteala cea rea a lui Evdoxie și a lui Evzoie. Că hulind ei pe Cuvântul lui Dumnezeu a fi zidire s-au suprascris apărători ai arienescului eres. Și mărturisească credința cea mărturisită de către Părinți la Niceea, și nici pe un alt sinod să nu cinstească mai mult decât pe sinodul acesta.

    Iată și tâlcuirea din Pidalion:

    Epistola aceasta răspunzătoare (de răspuns) a Sfântului, ce o face către Episcopul Rufinian, nu cuprinde pentru cei ce s-au lepădat de Hristos și au jertfit idolilor. Că pentru aceștia vorbesc sinodul cel de la Ancira și Sfântul Petru al Alexandriei mai pe larg. Ci vorbește pentru cei ce s-au împărtășit cu ereticii arieni; căci ei s-au împuternicit, fiindcă s-au întâmplat și împărați a fi părtași ai eresului lor, și pe mulți dreptslăvitori i-au silit să se facă părtași eresului lor. Care la urmă s-au căit și s-au întors la Ortodoxa Biserică. Și pe aceștia întreabă Rufinian pe marele Atanasie cum trebuie a-i primi. Către care răspunzând Sfântul prin această epistolie, la început arată iubirea cea nemărginită a părinteștii dragostei cea către el, îndemnându-l a-i scrie des. Iar către întrebare întinzându-se zice: Fiindcă întrebi bisericește pentru cei ce s-au împărtășit cu ereticii și nu au rămas până la sfârșit în eresul lor, ci s-au căit. Să știi că pentru întrebarea aceasta feluri de sinoade s-au făcut, în deosebite locuri. Și în Ellada, și în Spania, și în Galia (însă poate aceasta s-a făcut de împreună slujitorii cei ce locuiesc în Ellada, însemnează că, prin scrisorile Sfântului Atanasie s-a arătat arhiereilor hotărârea Sinodului din Alexandria, care este și mai de crezut; pentru aceea și Dositei al Ierusalimului, în Dodecavivlion, foaia 181, zice că prin scrisori au luat părtași ai socotelii acesteia Atanasie pe episcopii Macedoniei și ai Ahaiei, precum scrie marele Vasile). Și ceea ce aici s-a hotărât de noi s-a hotărât și de toți aceștia. Și dar zicem că ierosișii câți nu numai că s-au împărtășit cu arienii și au mărturisit că socotesc câte ei socotesc, ci s-au făcut cu dânșii și apărători ai eresului, încât au îndemnat și pe alții de s-au dus la arianismos, aceștia întorcându-se la dreptslăvitoarea Biserică se cade să-i primim. Nu însă să-i lăsăm în treapta ierosirii, ci ca pe mireni să îi avem de aici. Iar acei care iarăși s-au împărtășit în eresul acesta, nu cu slobodă socoteală și de voie, ci de silă și de strâmtorare, s-a socotit de cuviință și iertare a li se da întorcându-se la adevărata Biserică, și locul clerului iarăși să-și aibă. Mai ales că se dezvinovățesc că nu s-au făcut părtași eresului chiar (din convingere), ci cu fățărie, și pentru iconomie, ca nu desăvârșit să fie goniți de la Biserică, și în locul lor să se așeze alții preanecinstitori de Dumnezeu și cu totul să strice pe cei dreptslăvitori. Pentru că au ales mai bine a suferi greutatea lepădării celei de silă decât a se pierde mulțimea dreptslăvitorilor. La care aduc de pildă pe Aaron. Deci pentru această dezvinovățire și iconomie s-au iertat unii ca aceștia, să-și aibă iarăși soarta lor. Iar mirenilor celor ce s-au amăgit, ori siliți fiind de eretici s-au împărtășit eresului lor, li se dă, zice, iertare, căindu-se și întorcându-se la dreapta slăvire, primindu-se de noi și iconomisindu-se după canoanele Sfinților Părinți.

    Apreciat de 1 persoană

    • Romeo cel real zice:

      La ziua de naștere a lui Ilie Cleopa.

      Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      Drincec la catolici

      Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        Daniel cu papa in catedrală

        Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        Nifon la înscăunarea unui eretic in București. O săptămâna in urmă.

        Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        Nifon:

        2013, Busan (Coreea de Sud). La cea de a X-a Adunare Generală a „CMB”, IPS Nifon al Târgoviștei, reprezentantul B.O.R. declară:

        „Unitatea Bisericii s-a pierdut și în forma sa actuală din moment ce este divizată, Biserica este deficitară din punct de vedere al Sfintelor Taine. Toți oamenii sunt frați întru Hristos, Sfântul Botez creștin constituind doar o etapă superioară, mistică în cadrul rudeniei spirituale existente între aceștia”.

        Niciun ierarh din sinodul BOR nu a sesizat gravitatea afirmațiilor și nu a cerut explicații și cu atât mai puțin sancțiuni canonice așa cum s-ar fi cuvenit.

        https://www.aparatorul.md/scurta-cronologie-a-celor-mai-importante-evenimente-ale-miscarii-ecumeniste/

        Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        1989, octombrie. Patriarhul Parthenie al Alexandriei declară din nou că

        „Mahomed este un apostol al lui Dumnezeu… un om al lui Dumnezeu, ce a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu” şi că „atunci când vorbesc împotriva islamului sau a budhismului, nu mă găsesc în înţelegere cu Dumnezeu”.

        Aici se afirmă învățătura eretică că creștinii și mahomedanii se închină Aceluiași Dumnezeu.

        Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        1983, iulie-aug. Sinodul Episcopilor Bisericii Ruse de peste graniţe, la o adunare din Vancouver, (Canada), declară: „Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise ramuri, deosebite după credinţă şi felul de viaţă; sau că nu este o Biserică în chip văzut, ci se va alcătui în viitor, când toate ramurile sau sectele sau denominaţiunile, şi chiar religiile, se vor uni într-un singur trup; şi care nu deosebesc preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi împărtăşania ereticilor sunt lucrătoare pentru mântuire; aşadar, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în părtăşie euharistică cu aceşti eretici înainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau ţin erezia ecumenistă sub chipul dragostei frăţeşti sau al bănuitei uniri a creştinilor despărţiţi, anatema!”.

        Lipsește o expunere clară a ereziarhilor ecumeniști care ar trebui supuși anatemei.

        Sub anatemă lucrează Harul?

        Sau această anatemă nu este valabilă?

        Este cumva Hristos invitat să fie părtaș la hulirea Sa prin admiterea că ecumeniștii au Har?

        Apreciat de 1 persoană

      • Romeo cel real zice:

        1975, Creta.

        În cadrul Comisiei „Credință și Organizare” din cadrul „CMB” are loc așa numita consultație teologică ortodoxă al cărei raport stipulează:

        „Cât privește problema unirii general-creștine, la consultație s-a remarcat că, biserica ortodoxă nu pretinde ca ceilalți creștini să se convertească la Ortodoxie prin intrarea în Biserică Ortodoxă, ci face apel ca toate bisericile și tradițiile să-și aprofundeze cât mai mult posibil plenitudinea credinței apostolice.”

        1975! 1975! 1975! 1975! 1975!

        Aloooo!!!

        Se vede bine anul?!

        Apreciat de 2 persoane

      • Romeo cel real zice:

        Cred că m-am prins de strategia extraordinară a ecumeniștilor ortodocși.

        Încă din vremuri vechi ecumeniștii ortodocși, fiind acoperiți de Har, i-au luat prin învăluire pe toți ereticii prezentându-se la întâlnirile cu aceștia și chemându-i la rugăciune comună chiar în România pentru a-i inunda cu Harul lor și în acest fel pentru a-i determina pe aceia să se pocăiască și să se întoarcă la ortodoxie prin botez.

        Este adevărat. Până acum nu s-a întâmplat nimic de genul acesta.

        Dar strategia aceasta extraordinară este în plină derulare iar rezultatele se vor vedea cu o zi două înainte de momentul în care ne vom prezenta în Valea plângerii la judecată în fața lui Hristos.

        Nu este extraordinar?
        Nu simțiți că iubirea plutește în aer?

        Să cântăm cu toții cântecul:

        LOVE IS IN THE AIR.

        Apreciat de 1 persoană

      • Romeo cel real zice:

        Eu nu înțeleg acest lucru. Și sunt revoltat.

        Cum este posibil ca un credincios să fie considerat rătăcit, înșelat, atunci când el consideră că nu există Har la ecumeniști.

        Adică toți ceilalți pot face toate nenorocirile sub umbrela ecumenismului sau sub umbrela îngrădirii, se pot deda la toate deviațiile din interiorul și din exteriorul ortodoxiei, dar tu dacă consideri că nu există har la ecumenisti, ești înșelat și pe cale de consecință arătat cu degetul pe oriunde se poate.

        Cu ajutorul lui Vasile Vieru, cu ajutorul lui Gabriel Gioacăș, cu ajutorul lui Mihai Silviu Chirilă, cu ajutorul lui Dragoș Măgureanu, cu ajutorul site-urilor credincioșilor care sunt subordonați pseudoduhovnicilor.

        Iar atunci întrebarea mea este:

        NU VĂ E RUȘINE?

        Nu de noi. Noi suntem pământeni păcătoși.

        Nu vă e rușine?
        Nu vă e rușine de Hristos?
        Nu vă este frică de Hristos?

        Ce se întâmplă cu voi?

        Ce râvnă este aceea care vă mînă din spate să vă îndreptați cu ochii înroșiți către cei care afirmă că nu există Har la ecumeniști?

        Acesta este duh ortodox?

        Nu vă mai obosiți că vă dau eu răspunsul:

        NU.

        Apreciat de 1 persoană

  16. Romeo cel real zice:

    Aurora, sper că nu ai fost pusă în situația de a participa la editarea materialelor emisiunilor realizate de Titi Dincă, Estela Dincă o și Cristina Andrei.

    Cum ar fi acesta

    Apreciază

    • Aurora zice:

      Romeo, nu lucrez si nu am lucrat niciodata pentru emisiunile facute de cei mentionati de tine. Eu sunt un documentarist onest care nu sunt pusa in situatia sa fac compromisuri. Nu din meritul meu, ci din mila lui Dumnezeu…

      Apreciază

  17. tihon zice:

    Romeo cel real

    In materie de credinta, autoritatea Bisericii consta in a propovadui si adanci prin cunoastere si traire si a pazi fara greseala credinta apo­stolica sau intelesul autentic al Revelatiei dumnezeiesti. De aceea, episcopii in sinoade dau marturie despre credinta pastrata de la inceput in Biserica.

    Activitatea Bisericii de pastrare si aparare a dreptei credinte orto­doxe se concretizeaza atat in propovaduirea Evangheliei, cat si in for­mularea solemna (in sinoade ecumenice si particulare) sau prin con­sens a adevarurilor de credinta in dogme, simboluri de credinta si mar­turisiri de credinta, impotriva ereziilor si schismelor. Iar puterea de conducere, organizare si disciplina isi are ca dreptar canoanele sinoa­delor ecumenice si ale celor 9 sinoade particulare aprobate de Sinodul Trulan, poruncile Bisericii si intreaga legislatie bisericeasca pe care fiecare Biserica Ortodoxa autocefala si-a dat-o in consonanta cu ade­varul de credinta.

    Sfântul Vasilie cel Mare credea că a fi în comuniune nu este o formalitate, ci o problemă de esenţă: o problemă de credinţă şi o problemă de mântuire. Scriindu-le creştinilor din Evesa, el se roagă ca ei să nu cadă din comuniunea cu Biserica ce ţine temelia “învăţăturii sănătoase şi neschimbate”, fiindcă Dreapta Credinţă este temelia comuniunii şi comuniunea cu ortodocşii este semnul că cineva este numărat în “ceata drepţilor în ziua Domnului nostru Iisus Hristos, când va veni să răsplătească fiecăruia după faptele sale” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, cols. 937D-940A [Epistola 251: Către Evaeseni, § 4]).

    Comuniunea cu ereticii, potrivit Sfântului Vasilie cel Mare, este de neîngăduit, întrucât prin ruperea lor de mărturisirea ortodoxă, fie cu totul, fie în parte, ei înşişi se aşază de la sine în afara Bisericii. La fel şi cei ce păstrează comuniunea cu ei.

    Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? [1]

    Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).

    Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasilie cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia şi să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziţia sa strictă, el scria: “În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceştia [cei din cercul lui Eustatie] şi să-i evităm pe toţi cei de o împreună-cugetători cu aceştia, cu siguranţă merităm să dobândim iertare, “punând adevărul şi propria noastră statornicie în dreapta credinţă înainte de toate” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 925BC Epistola 245: Episcopului Theofil]).

    Biserica ortodoxa recunoaste numai sapte sinoade ecumenice. Este adevarat ca un sinod tinut la Constantinopol (879-880), la care participa legatii papei Ioan al VIII-lea (872-882), incearca sa restaureze comuniunea dintre Orient si Occident, atat de mult zdruncinata datorita ambitiei papilor de a fi considerati de orientali ca instanta de apel.
    Sinodul recunoaste pe Fotie (820-891) ca patriarh (Fotie inlocuise pe Ignatie in 858, dar nu a fost recunoscut de papa Nicolae I (858-867) si fusese apoi condamnat de sinodul din Constantinopol (869-870), convocat de Vasile I Macedoneanul (867-886); la randul sau Fotie depusese pe papa, criticand aspru activitatea misionarilor catolici in Bulgaria – a carei populatie fusese convertita de Bizant in 864 -, pe care ii acuza de erezie). Sinodul se pronunta impotriva adaosului Filioque si recunoaste egalitatea dintre Roma si Constantinopol, desigur Roma avind „intiietate”.(Aici se vede ca roma si catolicismul a fost dat anatomie in 890.Deci pana la marea schisma a mai trecut 164 de ani. In toata aceasta perioada papei mai aveau har.)

    Din punct de vedere teologic, separarea a fost provocata de Filioque, asa cum arata patriarhul Fotie in tratatul sau Despre Duhul Sfant, in care condamna pe latini ca eretici.

    Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      Cu această credință a dumneavoastră vă veți prezenta în fața lui Hristos la judecată.

      Cu această credință a mea mă voi prezenta în fața lui Hristos la judecată.

      Teoretic, aparent, credința dumneavoastră nu înclină balanța mântuirii mele iar credința mea nu înclină balanța mântuirii dumneavoastră.

      Apreciază

      • Igor van't Rietje zice:

        Romeo

        Nu asteapta sa il doară pe vreun duhovnic de mântuirea ta.Acestia asteapta ascultare desăvârsită,nu mai cauta oaia cea rătăcită.Daca erai un patron,om cu bani,atunci poate erau interesati de tine.

        Apreciat de 1 persoană

  18. Nina zice:

    La aceasta sinaxa ce muște prindeau părinții Staicu, Elefterie, Ieronim,Antim, Spiridon, Andrei Boureni, Xenofont.
    La minutul 1:39:35 gheron Sava spune despre formula corectă de pomenire.Sa vadă și Dragoș Mărgineanu că nu se poate cere ceva pentru cineva care nu exista.

    Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      Părinte Tihon, cercetați vă rog și cele trei răspunsuri către dvs, postate undeva mult mai sus și semnate “roman”.

      Pentru igiena dialogului și spre aflarea adevărului.

      Apreciază

  19. o informatie zice:

    „Sf. Chiril si Celestin al Romei, i-au dat timp de gandire doar de zece zile lui Nestorie pentru a se lepada de erezie: „daca nu te intorci la calea pe care este insusi Hristos, esti scos din randul episcopilor si comuniunea crestinilor… daca nu anatematizezi explicit si in scris erezia pe care ai izvodit-o… in zece zile de la primirea acestei scrisori esti exclus din comuniunea Bisericii Universale”.
    Sinodul III Ecumenic a constatat caderea din har a lui Nestorie, mai mult, in Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic, se arata ca cel cazut in erezie este caterisit inainte de judecata sinodala: „ Fiindcă se cuvine să ştie şi cei ce lipsesc de la sfântul sinod, şi care rămân prin ţară sau în cetate, pentru oarecare pricină bisericească, sau trupească, cele ce pentru dânşii s-au închipuit, facem cunoscut sfinţeniei şi dragostei voastre, că dacă vreun mitropolit de eparhie, apostatisindu-se sau despărţindu-se de sfântul şi ecumenicul sinod, va trece către adunarea apostasiei (revoltei), sau după aceasta s-ar adăuga (unii cu dânsa), sau cele ale lui Celestin au cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidecum poate lucra împotriva episcopului eparhiei, fiindcă este nelucrător, şi scos de către sinod, de acum înainte de la toată bisericeasca împărtăşire. Ci încă şi se va supune întru totul episcopilor eparhiei, şi mitropoliţilor de prin prejur care cugetă cele ale ortodoxiei, şi din treapta episcopiei se va scoate.
    TÂLCUIRE: Canonul acesta înştiinţează pe cei ce nu s-au aflat în sinod, de caterisirea lui Ioan al Anitohiei, a lui Teodorit episcopul Chirului, a lui Iva episcopul Edesei, şi a celor împreună cu aceştia 30 episcopi159, zicând: fiindcă episcopii cei ce nu s-au înfăţoşat la sfântul sinodul acesta pentru vreo pricină a lor bisericească, sau trupească, trebuie să ştie cele ce s-au făcut pentru aceşti zişi. Facem cunoscut dragostei voastre, că oricare mitropolit s-a despărţit de sfântul şi ecumenicul sinodul acesta, şi s-au unit cu adunarea apostasiei (revoltei), a lui Nestorie adică, şi a lui Ioan, şi a celor împreună cu dânsul, sau mai în urmă se va uni, sau au cugetat eretice ştile dogme ale lui Chelestin160, acesta nici o putere are a face ceva rău asupra episcopilor, sau şi asupra mirenilor, asupra celor dreptslăvitori. Fiindcă s-au făcut lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare, şi fiindcă are a se face de aici înainte cu totul lepădat din treapta episcopiei, încă şi dintre însuşi drepslăvitorii episcopi, şi mitropoliţii cei ce sunt prin prejur.” (Pidalion)”

    Apreciază

    • tihon zice:

      O informație

      Sf. Chiril si Celestin al Romei, i-au dat timp de gandire doar de zece zile lui Nestorie pentru a se lepada de erezie: „daca nu te intorci la calea pe care este insusi Hristos, esti scos din randul episcopilor si comuniunea crestinilor = Aici se vede clar cum inca il recunoaste pe nestorie ca patriarh si ii cere sa se lepede de erezie daca vrea sa rămână in randul episcopilor.Se intalege destul de clar ca nu ii neagu harul de a fi episcop iar daca nu se va lepăda de erezie va fi scos prin caterisire si anatema in afara biserici.

      Apreciază

  20. o informatie zice:

    Astfel, prin canonu 1 (sin. 3 ecum.), „cei care se vor opune hotararilor dogmatice ale Sinodului III Ecumenic, “dacă vreun mitropolit eparhial s-a desbinat de sfântul şi ecumenicul sinod, şi fi trecut sau , va trece in viitor la adunarea celor desbinati”, prin acest canon se arata ca erau in starea de caterisire, „lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare”, „chiar de acum prin acest sinod”, inainte de o judecata nominala, fiind apoi judecati nominal intr-un sinod de episcopii si mitropolitii vecini care sa-i inlature de tot din treapta episcopala. Astfel, acest canon vine sa arate ca cei cazuti in erezie se rup de toata comuniunea bisericeasca inainte de a fi judecati, un sinod constatand caderea din har si ruperea acestora de Biserica.”

    Apreciază

    • tihon zice:

      O informație

      Canonul prezent stabileste ca mitropolitii care s-au despartit de Biserica, atasându-se schismaticilor sau ereticilor, îsi pierd astfel atât jurisdictia în cali­tatea de ierarh, cât si scaunul, ca si drepturile obisnuite ale crestinilor, fiind ex­comunicati.

      Luându-se aceasta hotarâre de catre sinodul ecumenic, – (deja se făcuse sinodul si a dat hotărâri despre cei care erau cu nestorie si cei care erau cu ioan al antiohiei care îi țineau partea lui nestorie)

      li se re­cunoaste totusi episcopilor si mitropolitilor vecini dreptul de a-i judeca si de a-i înlatura cu totul din treapta episcopala, adica de a-i caterisi.

      Apreciază

      • o informatie zice:

        Canonul 1 nu se refera doar la cei care au cazut deja in erezie, ci arata ca si cei care vor devenii eretici, „va trece in viitor la adunarea celor desbinati” , vor ajunge in stare de caterisire, „lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare”, „chiar de acum prin acest sinod”, inainte de o judecata nominala.

        Apreciază

  21. Romeo.cel real zice:

    citat de la cel care semneaza „o informatie”

    „Astfel, acest canon vine sa arate ca cei cazuti in erezie se rup de toata comuniunea bisericeasca inainte de a fi judecati, un sinod constatand caderea din har si ruperea acestora de Biserica.”

    Deci?

    Apreciază

    • tihon zice:

      Romeo
      Deci

      Sf. Chiril si Celestin al Romei, i-au dat timp de gandire doar de zece zile lui Nestorie pentru a se lepada de erezie: „daca nu te intorci la calea pe care este insusi Hristos, esti scos din randul episcopilor si comuniunea crestinilor = Aici se vede clar cum inca il recunoaste pe nestorie ca patriarh si ii cere sa se lepede de erezie daca vrea sa rămână in randul episcopilor.Se intalege destul de clar ca nu ii neagu harul de a fi episcop iar daca nu se va lepăda de erezie va fi scos prin caterisire si anatema in afara biserici.

      Se arata clar ca asteptau de la nestorie lepadare de erezie daca msi vroiavsa rămână in randul episcopilor.Ce nu intalegeti este cavdeja se discuta in sinod,trecuse perioada cand nestorie prefica de multe ori erezia.

      Apreciază

  22. Romeo cel real zice:

    citat de la cel care semneaza „o informatie”

    „Astfel, acest canon vine sa arate ca cei cazuti in erezie se rup de toata comuniunea bisericeasca inainte de a fi judecati, un sinod constatand caderea din har si ruperea acestora de Biserica.”

    Deci?

    Apreciază

    • tihon zice:

      Sf. Nicodim Aghioritul la canonul 10 apostolic:

      „…această împreună împărtășire de rugăciune pe care o face cu cel afurisit, cunoscându-l și știindu-l acest fel, privește spre necinstea și defăimarea celui ce l-a despărțit și îl clevetește pe el ca și cum cu nedreptate l-a despărțit” (Pidalion).

      Cu alte cuvinte, comuniunea cu ereticul ,,condamnat”,
      echivalează cu negarea faptului că este eretic și că a fost condamnat pe drept;
      practic este vorba de o recunoaștere a credinței aceluia.

      Așadar nu putem vorbi de situația aceasta după Sinodul din Creta pentru că nu există o condamnare.

      Apreciază

  23. Romeo cel real zice:

    Parinte Tihon,

    Ati avut rabdare sa urmariti discursul mitropolitului Filaret despre Har la serghianisti?

    e mai sus

    Apreciază

  24. o informatie zice:

    Scrisoarea sfântului nou-mucenic Ilarion, episcop de Pocersk, către sfântul nou-mucenic mitropolit Chiril de Kazan
    Notă: Vlădica Chiril, spre deosebire de majoritatea episcopilor ai Bisericii de catacombe din anii ’30 ai secolului al XX-lea a avut inițial o atitudine mai moale față de parasinagoga mitropolitului Serghie, ce mai târziu a fost restaurată în mod anticanonic în patriarhia Moscovei, nerecunoscând în mod definitiv acea organizație ca fiind fără de Har. Cu toate acestea, conform tradiției Adevăratei Biserici Ortodoxe și conform dovezilor istorice, la sfârșitul vieții sale, mitropolitul Chirill a stat ferm în viziunea ortodoxă față de pseudo-biserica lui Serghie, iar în 1937 a fost încununat cu moarte martirică. Scrisoarea de mai jos este din perioada în care mitropolitul avea poziția inițială.

    Înaltpreasfinției sale, Înaltpreasfințitului [Chiril (Smirnov), mitropolit de Kazan]

    La noi a ajuns vestea tristă precum că dumneavoastră, cu toate că nu aveți legături prietenești cu mitropolitul Serghie, totuși îl considerați pe el și pe Sinodul său ilegal ce i-a recunoscut declarația sa – ca fiind în Har și chiar, în cazul apropierii morții cuiva, să se spovedească la un preot serghianist, iar acest lucru este echivalent de a-l recunoaște pe mitropolitul Serghie și Sinodul său ilegal. Dacă această veste este adevărată, iar noi nu avem motive pentru care să credem că nu este așa, înseamnă că Dumneavoastră ați ales o cale personală în Biserică – în mijloc, astfel vă aflați între două scaune, nici cu nou-renovaționiștii, nici cu ortodocșii, și prin urmare v-ați pus pe sine în afara sânului Bisericii Ortodoxe. Salvându-vă trupul bătrân, susțineți biserica vicleană, în schimb pierdeți sufletul propriu și al altora. Imitați astfel pe Pilat din Pont, care și-a spălat mâinile, spunând trădătorilor că el nu este vinovat de moartea dreptului, însă cu sceptru a întărit moartea. Până la recunoașterea Harului a adepților serghianiști nu este departe, care se va încheia prin recunoașterea că se află în Har soboarele lor și a Sinodului său ilegal, prin care ei pe arhipăstorii drepți îi lipsesc de catedre, le interzic slujirea bisericească, îi scot din cinstea preoțească pe cei ortoodcși.

    O astfel de recunoaștere noi o vedem ca o rușine pentru un arhipăstor, către care întreaga Biserică a privit ca și către un mărturisitor și stâlp al sfintei Ortodoxii. În această situație vă arătați nu ca cel ce adună într-o unime pe toți ortodocșii, dar ca un fel de-al doilea Iuda-trădător, adulterin, distrugător și participant în distrugerea legii bisericești, lucru pe care noi nu-l putem permite și nici crede.

    În sfânta Ortodoxie este necesar tărie, neclintire și statornicie până la sfârșit. În istoria Sfintei Biserici vedem că adevărul sfintei Ortodoxii în lupta ce o purta întotdeauna a biruit, iar minciuna a fost rușinată. Episcopul pentru sfânta Ortodoxie trebuie să moară, iar nu să se lase din poziția sa fără luptă, moartea este un câștig. Văzând această jertfire de sine a episcopului, îngerii și toți sfinții din ceruri se bucură.

    A te teme că toate bisericile se vor închide și asfel se va distruge însăși existența Bisericii – înseamnă a nu crede cuvintele lui Hristos Mântuitorul, că Biserica va fi veșnică și porțile iadului nu o vor birui.

    Dacă este recunoscută declarația și Sinodul cel fără-de-lege, care este o adunare ilegală, până la judecare unui Sobor, ar însemna să se respingă al 9-lea punct al Simbolului de Credință, să se respingă și să se ia în derâdere decizia Sinodului Local din 1917-1918 și să se accepte noua învățătură, împotriva creștinătății. Asta înseamnă a te lepăda în mod indirect de Hristos, Dumnezeul nostru, cel ce a murit și a înviat și să înfăptuiești apostazie.

    Nerecunoașterea declarației și a Sinodului ilegal, unii se străduie să o reinterpreteze și să o prezinte ca o acțiune împotriva puterii Sovietice, ca o contrarevoluție. La aceasta noi răspundem, că acestei puteri cetățenești prezente trebuie și e obligat a se supune, în acea obligație prin care cetățenii trebuie să dea ce este a cezarului – cezarului, iar ce este a lui Dumnezeu – lui Dumnezeu.

    Biserica trebuie să stea pe piatră tare, în afara politicii partidelor și a convingerilor lor, și din rădăcină să respingă orice politică și implicare în ea. Biserica trebuie exclusiv să se țină de lucrurile bisericești si mereu să țină minte canonul 81 Apostolic: ”Niciun episcop, niciun presbiter nu trebuie să se implice în conducerea cetățenească, însă numaidecât să aibă grijă de lucrurile bisericești”. De asemenea să se țină minte că slujitorul de cele sfinte nu poate fi colaborator secret, pentru că el, în calitate de slujitor, înfăptuiește jertfa cea fără de sânge și săvârșește taina spovedaniei, ascultând pocăința credincioșilor nu cu scopul de a-l vădi și de a-i face rău, ci cu scopul mântuirii lor.

    În treburile bisericești Biserica trebuie să se conducă liberă, independentă, fără niciun fel de violență, ținându-și convingerile spre folosul ei în conformitate cu Sfintele Canoane, dogme și sfintele învățături ale Bisericii Ortodoxe. Biserica nu este o cooperativă și nici teatru, unde poți să minți sau să te joci de-ascunselea.

    Biserica este Trupul lui Hristos și este compusă din ortodocși – slujitorii de cele sfinte și credincioși, creștini ortodocși, aflându-se într-o unitate de nerupt cu Biserica Universală, care gândește și se conduce așa cum este arătat în Sfintele Canoane, în dogmele Bisericii Ortodoxe și care în mod de nezdruncinat țin unica credință Ortodoxă, adică ține și primește învățătura Evanghelică fără să se clatine. Noi credem într-Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică.

    Sfântul Ioan Gură de Aur zice:

    ”Biserica nu este ziduri și veșminte, ci credință și trăire”, arătând credincioșilor, ce trăiesc conform credinței că fără acestea ultimile ”credință și trăire” – este ceva abstract, ce în realitate nu poate exista. Sfântul Ioan Gură de Aur câteodată spune aceste lucruri prin alte cuvinte: ”Biserica prin credință este îngrădită”.
    Biserica nu sunt zidurile bisericești, ci legile bisericești, după care să se țină de ele și cei care conduc, și cei care trăiesc după ei.
    Când în Biserică au apărut tulburări bisericești, samavolnicie, erezie sau apostazie, atunci în acele cazuri Biserica se conducea și își spunea punctul de vedere prin legile stricte bisericești ale Sfintelor Canoane, ale dogmelor Bisericii Ortodoxe, Sfinților Părinți, căci dacă acele acțiuni nu erau conform cu acestea, atunci Biserica, neaștepând decizia sobornicească, din rădăcină osândea toate acele acțiuni, considerându-le ilegale, fără de efect, iar săvârșirea tainelor – fără de Har.

    Capul Bisericii în ceea ce privește întrebările de principiu importante nu are dreptul canonic samavolnic, de la sine putere să decidă fără de Sobor (canonul 34 apostolic și canonul Sinodului al Antiohiei), de asemenea să decidă anularea hotârârii sobornicești fără de Sinod (Canonul 6 și 7 al Sinodului I Ecumenic). Dacă Patriarhul, sau Locțiitorul patriarhal, sau mitropolitul unei regiuni sau un episcop eparhial, sau un episcop săvârșește o fărădelege evidentă împotriva Bisericii, samavolnic încălcând măcar o sindură regulă a Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe, pecetluite la cele 7 Sinoade Ecumenice și a Sinoadelor Locale, (1 Vasile cel Mare), va arăta în viață sau în auzul tuturor va învăța prin catedrele bisericești învățătură eretică sau apostazie (Canonul 15 al Sinodului 1-2 Ecumenic), atunci, neaștepând decizia sinodală, cu toții au dreptul canonic să întrerupă comuniunea cu Patriarhul și cu alții, să iasă din ascultare și să fugă de împărțeală și schismă pentru păstrarea unității Bisericii Universale. Însă dacă Patriarhul sau episcopul este învinuit pentru săvârșirea unui păcat personal ce ține de viața sa personală, atunci până la decizia Soborului nimeni nu are dreptul canonicesc să întrerupă comuniunea și să iasă de sub ascultare până atunci când nu se va demonstra la Sobor fărădelegea sa (Canonul 31 apostolic). În primul caz a avea comuniune și a te supune Patriarhului este părtășie la păcatul lui și se rupe unitatea cu Biserica Universală, iar în al doilea caz nu este astfel.

    Capul Bisericii Ortodoxe Ruse în timpul de față este Locțiitorul Patriarhal Petru, mitropolit de Krutița, care a primit conducerea Bisericii Ortodoxe a Toată Rusia de la Patriarhul Tihon și numele căruia trebuie obligatoriu să fie rostit la toate slujbele dumnezeiești. Sinodul ales la Soborul ortodox din 1917-1918, Patriarhul Tihon nu l-a lăsat în conducerea Locțiitorului Patriarhal. Locțiitorul Patriarhal Petru, mitropolit de Krutița, după întâmplări ce nu țineau de el, ca înlocuitor temporar a conducerii Bisericii Ortodoxe Ruse, l-a lăsat pe Serghie, mitropolit de Nijegorod, care de asemenea a primit de la Locțiitorul Patriarhal Petru, mitropolit de Krutița, conducerea, însă Sinodul nu i l-a lăsat.

    Așadar Serghie, mitropolit de Nijegorod, a primit de la Locțiitorul Patriarhal conducerea temporară a Bisericii Ortodoxe în mod corespunzător, și acest lucru nimeni nu-l contestă, toate acțiunile lui au fost legale până când nu a acționat samavolnic și nu și-a însușit drepturile, ce aparțineau Soborului și a întregii Biserici, căci [Serghie] urmând canoanelor Sfintei Biserici Ortodoxe, niciun episcop, niciun presbiter, niciun simplu credincios ortodox nu aveau dreptul canonic de a întrerupe comuniunea de rugăciune și de a ieși de sub ascultare, căci în caz contrar ar fi ieșit în afara Bisericii Ortodoxe, și ar fi trebuit să conștientizeze păcatul lor și să aducă pocăință.

    O altă situație s-a ivit din monentul publicării prin catedrele bisericești documentul scris, Declarația mitropolitului Serghie din luna august 1927, și formarea prin acesta o adunare samavolnică, așa numit Sinod, care nu a fost ales la niciun Sobor a Bisericii toate, Sinod samavolnic care și-a însușit funcțiile administrative bisericești și în mod independent a început să rezolve treburile bisericești cu drept decizional și asumându-le întregii Biserici, ca și cum ar fi reieșit dintr-un Sinod legal.

    Mitropolitul Serghie prin aceste acțiuni ale sale anticanonice, a adus după sine tulburare și schismă groaznică în Biserică, astfel neașteptând judecata bisericească singur pe sine s-a osândit/judecat și prin acest lucru s-a lipsit în mod automat de dreptul de a conduce Biserica Ortodoxă a Toată Rusia și de a convoca Sobor, căci acesta a rupt unitatea și s-a pus pe sine în afara Bisericii Ortodoxe (Canonul 1 al Sfântului Vasilie cel Mare).

    Declarația mitropolitului Serghie a fost scrisă contra a ceea ce a hotărât Soborul în 1917-1918, unde a fost decis ca Biserica să se țină în afara politicii și să nu se implice în treburile civile. Prin acel document el s-a pus pe o platformă politică.

    Nici măcar un canon al hotărârii sobornicești nu poate fi anulat fără decizia următorului Sobor. Și Patriarhul, și Locțiitorul Patriarhal, și mitropolitul regiunii, și arhiereii, și episcopii (canonul 1 al Sinoadelor Ecumenice 6 și 7) prin încălcarea sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe se așează pe sine și pe cei ce îi recunosc în afara Bisericii Universale, prin urmare se lispesc de scumpul dar al Harului – de Sfântul Duh, primit la hirotonie și chiar dacă hirotonirea lor a fost primită de la o putere bisericească canonică de la adevărați episcopi, toate tainele pe care le înfăptuiesc se consideră fără de Har, până când nu vor conștientiza păcatul lor și nu vor fi repuși în demnitatea lor de către un Sobor al episcopilor ortodocși, adică Harul temporar nu lucrează, asemeni curentului electric, întrerupt de la bateria centrală.

    Așadar, mitropolitul Serghie a săvârșit un păcat mare și dureros, o fărădelege împotriva Bisericii, iar nu un păcat personal, așa cum unii încearcă să-și împace conștiința. Prin acestea el a călcat în picioare sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe și i-a eliberat pe episcopi, slujitori și mirenii credincioși de sub ascultare și comuniunea de rugăciune, înainte de judecata sobornicească, deoarece toate fărădelegile sale anticanonice și acțiunile sale sunt dovedite prin documentul pomenit mai sus, care a fost publicat prin catedrele bisericești în toată Biserica Rusească, și nu există nicio bănuială despre faptul că acel document scris ar fi fals. Viitorului Sobor ortodox nu-i va rămâne decât să constate faptul fărădelegii și căderea din ortodoxie a mitropolitului Serghie și a episcopilor complici.

    Inovatorii serghianiști și capul lor, mitropolitul Serghie au lucrat mult mai iscusit și mai fin, decât ceea ce înaintașii lor, inovatorii bisericii vii s-au străduit din greu să facă reforme, să distrugă și să anuleze nu doar ritualurile, ci și însăși tainele, numindu-le magie neagră (vezi lecțiile f[ostului] preot A. Vvedenski), să permită cărătorirea episcopilor, căsătorirea preoților a doua oară…[nu se înțelege]

    Însă inovatorii serghianiști, dimpotrivă, din prima privire parcă nimic nu au schimbat, nici slujbele bisericești, nici ritualurile, bazându-se pe adormirea conștiințelor și amăgirea mulțimilor de credincioși, care în marea parte nu înțeleg greșelile serghianiștilor, iar dacă pricep, atunci așteaptă ca între timp ce cei care înțeleg, episcopii ortodocși rămași și biserici, care înțeleg foarte bine aceste lucruri și pot să se pronunțe în privința acestei politici viclene.

    Între inovatorii grigorieni (fondatorul lor fiind Grigorie, arhiereu de Ecaterinburg din Moscova, mănăstirea de pe Don, 1926) autosfințiți și inovatorii serghianiști se consideră pe sine moștenitori , în fond nu există nicio diferență, iar în privința relațiilor bisericești s-au deosebit în forme diferite. Toți prin faptele lor au călcat în picioare sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe și au început ilegal fără o considerare sobornicească să introducă viziunile lor ascunse față de Biserică înaintea unui Sobor și și-au pus părerile și autoritatea lor personală și mândră înaintea părerii și autorității Soboarelor Ecumenice și Locale, și toți au ieșit pe platforma politică uitând faptul că Iisus Hristos și apostolii din rădăcină au respins orice politică iar credincioșii au dus doar învățătura lui Hristos, modelul propriu de viață, și chiar dacă au pătimit, a fost doar pentru convingerile religioase, și în vechime în timpul prigonirii creștinilor și a tulburărilor bisericești au mărturisit aceasta prin moartea lor mucenicească.

    Așadar, inovatorii, serghianiștii, capul cărora este mitropolitul Serghie și ilegalul, de nimeni ales așa numitul Sinod, care în adevăr este o adunare ilegală și comitet de lichidare și distrugere a tuturor hotărârilor fundamentate pe Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe – din timpul în care au mers pe calea fărădelegii, înainte de Sobor s-au judecat pe sine și au ajuns în afara Bisericii lui Hristos, iar în afara Bisericii lui Hristos nu este nici Har, nici mântuire.

    Să respingem cugetul nostru mândru și autoritatea personală și să ne smerim pe sine, asemenea Mântuitorului Hristos și să ținem minte jurământul nostru în ziua hirotonirii noatre întru episcop înaintea soborului de episcopi și a creștinilor ortodocși că vom ține cu tărie și neclintit, chiar până la moarte Sfintele Canoane, dogmele Bisericii Ortodoxe, ale Sfinților Părinți ca nu cumva să ne lipsim de Harul Sfântului Duh, și așa în Biserică va fi unitate, dragoste și pace.

    Îmi cer iertare dacă prin ceva v-am jignit în această scrisoare. Eu nu neg faptul că fiecare poate greși, însă aceste greșeli cu ajutorul și prin sfaturile reciproce le putem îndrepta.

    Întru Domnul E. I.

    30 ianuarie 1934

    În ziua celor trei Ierarhi Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.

    Apreciază

    • roman zice:

      O informatie….As DORI SA VA INTREB, IN LEGATURA cu aceasta Scrisoare ,daca stiti cumva ceva despre acest…… Sfânt nou-mucenic Ilarion, episcop de Pocersk…..adica o fi Sf Ilarion Troitki sau NU?!!Poate s-a scris GRESIT Ilarion de Pocersk.Dar NICI scrisoarea Sf Ilarion Troitki NU poate fi,fiindca a plecat la cele VESNICE in 1929,iar aceasta Scrisoare este din 1934…..Adica NU am gasit nici un Sfant cu acest nume….. Ilarion de Pocersk…..Mai stiti ceva INAFARA de sursa de unde ati luat aceasta scrisoare??!!!…Iertati-ma!

      Apreciază

  25. Romeo cel real zice:

    Din cartea „Strajerii Ortodoxiei – Arhimandrit Vasilios Papadakis” : Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca, ceea ce desparte erezia de Biserica este cugetul rau-credincios, in care staruind ereticii, ii scoate afara din trupul Bisericii, adica ii instraineaza si de Dumnezeu si de Biserica Soborniceasca. (pag. 541). Este eretic si se supune legilor randuite impotriva ereticilor cel care se abate chiar si cu putin de la Credinta Ortodoxa. (pag 32). Drept aceea sa nu fie nimic comun intre latini (papistasi) si cei ce voiesc sa vietuiasca cu buna-cinstire (ortodocsi), sa aiba impartasire cu Hristos si sa urmeze Sfintilor, fara a cadea sub Anathema lui Pavel si sub blestemele Sfintelor Sinoade si ale tuturor Sfintilor Parinti teologi. (pag. 421). Anathema sa fie cel ce nu-si explica (marturiseste) limpede credinta ! (Sf.Ambrozie al Mediolanului PSB 53, pg 61).

    Al.Kalomiros-Piatra de Poticnire : Erezia este intunecime. Intunericul nu poate exista impreuna cu lumina harului dumnezeiesc. Ereticul este eretic pt ca s-a departat el insusi de Dumnezeu. Asta inseamna ca s-a inchis singur intr-un turn intunecos al ignorantei, unde nu poate patrunde nicio raza de lumina divina. Mai mult decat orice alt pacat, erezia il instraineaza pe om de Dumnezeu. Prin erezie, omul se separa el insusi de Dumnezeu, chiar daca un Sinod il afuriseste sau nu. Ereticii sunt in mod ontologic, nu legalist, taiati din Biserica. Sunt despartiti pt ca sunt in erezie, si nu pt ca Biserica a decis sa ii indeparteze. Ereticul – adica cel ce predica erezia si oricine il urmeaza – este in opozitie cu Biserica. Acela care e in opozitie cu Biserica nu poate avea Sangele lui Hristos, care curateste de toate pacatele. Pt ca aceasta curatire sa aiba loc, trebuie ca omul sa se statorniceasca in Adevar.

    Apreciază

  26. Romeo cel real zice:

    1.Pe 19 aprilie 1283 , la doar o saptamana de la alegerea sa, Patriarhul Grigorie a convocat Sinodul in biserica Maicii Domnului din Palatul Vlahernelor. Sinodul a hotarat depunerea tuturor episcopilor care acceptasera sau sprijinisera unirea (de la Lyon 1274). Hotararea acestui sinod a fost reconfirmata de Sinodul intrunit in ianuarie 1285 , iar depunerea a fost extinsa si asupra preotilor si diaconilor care acceptasera sau sprijinisera unirea, si a episcopilor hirotoniti in timpul pastoririi lui Vekkos. Preotii hirotoniti de patriarhul Vekkos in Constantinopol au fost suspendati. Aceasta ultima hotarare nu s-a aplicat celor hirotoniti de alti episcopi in afara Constantinopolului. („Teologie si educatie la Dunarea de jos”, Fascicula V, Editura Episcopiei Dunarii de jos, Galati 2006, pag 197)

    2.Anti-unionistii au respins unirea (de la Lyon 1274) si privindu-i ca pe niste intinati pe cei ce o recunoscusera, s-au despartit de Patriarhul Vekkos si de partida lui. Ii invinuiau pe acestia ca au cazut din Preotie, iar Tainele pe care le savarsesc nu sunt valide, potrivit Canoanelor 1 si 2 ale Sinodului al 3-lea Ecumenic. De aceea ii indemnau pe credinciosi sa nu mearga la bisericile unde slujeau Patriarhul si clericii unionisti. Vekkos a validat unirea in cadrul unui sinod (talharesc), iar in iulie 1277 a lansat o excomunicare impotriva „schismaticilor anti-unionisti..” In replica acestia (anti-unionistii) au convocat in decembrie un Sinod in Noul Patras, la care au luat parte opt episcopi, mai multi egumeni si o suta de monahi, care au respins unirea si i-au anatematizat pe Papa, pe Imparat si pe Patriarh, ca dusmani ai Ortodoxiei. (Strajerii Ortodoxiei Pg 353-354)

    Apreciază

  27. Romeo cel real zice:

    Nae Ionescu : Cand romanii din Ardeal au facut la sfarsitul veacului al XVIII-lea unirea cu Roma, au acceptat aceasta unire 83 la suta din preoti, dar numai 12 la suta din turma credinciosilor. Si atunci, intreb pe prea cinstitii aparatori ai ierarhiei ecleziastice : cine au fost in acele imprejurari tragice pastratorii dreptei credinte? Preotii care impreuna cu mitropolitul lor au trecut in proportie de 83 la suta sub stapanirea Romei, tradand, pentru interese lumesti, dreapta credinta stramoseasca, sau poporul dintre care 88 la suta au ramas credinciosi legii si au trecut in Tara Romaneasca pentru a-si aduce de acolo Vladica nou, pentru legea cea veche? Sa ispravim deci cu falsa supunere fata de o ierarhie care infrange legea.

    Apreciat de 1 persoană

  28. Romeo cel real zice:

    Sfintenia si Adevarul sunt legate organic, constituind un intreg unitar, legatura dintre ele fiind indisolubila, launtrica, esentiala. Sfintenia si Adevarul formeaza un tot intreg, unitar, fiind insa distincte. Adevarul – Cel Intrupat, Rastignit si Inviat – este singura pricina a sfinteniei prin Duhul Sfant pe Care El Il trimite de la Tatal. Insa, de eres este legata organic minciuna si blasfemia la adresa Cuvantului Intrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. De eres este legata organic inselarea duhovniceasca si ideologia contrara Adevarului. De eres este legata organic pierzania, tocmai din pricina ca erezia taie posibilitatea insasi a sfinteniei si a mantuirii. Iar, imposibilitatea mantuirii inseamna pierzanie, adica salasluire pe veci in iad.. Tocmai din aceasta pricina ereticii se afla in afara Bisericii, fiind uniti cu demonii intr-un intreg unitar si nu au atingere cu Duhul Sfant.

    Apreciat de 1 persoană

  29. Romeo cel real zice:

    Sf.Vasile cel Mare spune ca : SCHISMATICI se numesc cei ce se osebesc de Soborniceasca Biserica, nu pentru Dogme de credinta, ci pentru oarecare intrebari Bisericesti lesne de indreptare. Iar ERETICI se numesc aceia a caror osebire este indata si de-a dreptul pentru credinta cea intru Dumnezeu. Adica cei despartiti cu credinta si cu dogmele de catre ortodocsi, si desavarsit departati. (Pidalion pag 600) Noi nu recunoastem pe uniati si nici tainele lor. De ce? La urma urmei la uniati, in exterior totul pare Ortodox. Crezul este ortodox si toate slujbele bisericesti, chiar si episcopii lor sunt un fel de „ortodocsi”. Care este diferenta? Acolo se pomeneste „ierarhul si domnul nostru universal”, papa de la Roma. Aceasta este constient si voluntar. Facand astfel, un nou soi de rang bisericesc a fost introdus : „ierarhul universal”. Si cu asta intreaga lor Ortodoxie s-a dus, a disparut.

    Apreciază

  30. Romeo cel real zice:

    „In cazul in care caterisirea si Anathema se pronunta pentru erezie, prin insasi aceasta pronuntare se face doar constatarea ca cei cazuti in erezie, au cazut si din Har, de la data caderii in erezie, iar nu de la data pronuntarii pedepsei, care in asemenea caz are caracterul unui act constatator, cu raportare la starea harica a celui in cauza.” (Ioan N. Floca : Drept Canonic Ortodox – Legislatie si administratie bisericeasca Vol 2, pag 50 EIBMBOR Bucuresti 1990) Iar Sf.Maxim Marturisitorul graieste in acelasi duh : „Fiind lipsiti de Credinta Ortodoxa, Patriarhii acestor asezari si-au pierdut succesiunea Apostolica, deci si „puterea de a lega si a dezlega”. Ei (ereticii monoteliti), ce singuri de la sine sunt blestemati si lepadati, si de Preotie astfel s-au instrainat, aceia oare ce fel de „taine” savarsesc? Apoi, ce duh vine asupra acelora care se hirotonesc de unii ca acestia? (fragment din Proces)

    Apreciază

  31. Romeo cel real zice:

    Prin pseudo-episcop lucreaza Harul care lucreaza prin episcopii ortodocsi care drept invata Cuvantul Adevarului? Oare acelasi Duh lucreaza prin episcopii ortodocsi si prin pseudo-episcopi, adica prin eretici? Prin episcopii adevarati care drept invata Cuvantul Adevarului, lucreaza -fireste- Duhul Adevarului. Iar prin cel care invata vreo erezie osandita lucreaza duhul demonic al ereziei. Canonul spune clar ca un episcop care invata vreun eres osandit este in afara Bisericii. Iar prin cei aflati in afara Bisericii lucreaza Duhul Sfant? Nicidecum. Caci nu sinodul ii da afara din Biserica prin hotararile sale, ci ereticii insisi, prin marturisirea eresului, se situeaza – automat, in virtutea despartirii ontologice a acelora de Cuvantul Adevarului Lui – in afara Bisericii. Cei care insinueaza ca prin acestia lucreaza Harul, ii tagaduiesc si ii rastoarna pe Sf Parinti si desfiinteaza Evanghelia.

    Apreciază

  32. Romeo cel real zice:

    „Iuda se leapada de cinstea lui Dumnezeu si se instraineaza de har ; fiind ucenic, se face vanzator”… (Antifonul al 4-lea, cantarea a 2 a la Denia de Joi seara din Saptamana Patimilor) …deci Iuda se leapada de Hristos si se instraineaza de har, iar Ierarhii se leapada de Hristos semnand erezii, si inca au har, pana ii va condamna un Sinod. Oare in Triod scrie minciuni? Iertati.

    Erezia desparte de Biserica. (Sf.Grigorie de Nisa, impotriva lui Eunomie, IV PG 45, 652 A ) Cugetul rau-credincios ii scoate pe eretici afara din Trupul Bisericii. (Sf.Epifanie al Salaminei, Panarion XLVIII, 11 – PG 41, 872 D) …instrainandu-i si de Dumnezeu si de Biserica Soborniceasca. (Sf.Grigorie Theologul Ep.102 – PG 37, 196 A)

    Apreciază

  33. Romeo cel real zice:

    In anumite cazuri, Biserica are autoritatea de a aplica iconomia. Sf. Vasile cel Mare zice ca, pentru a nu indeparta pe oameni de Biserica, uneori trebuie sa se ingaduie pogoraminte si sa nu se aplice Canoanele in toata asprimea lor. (…) Noi aplicam principiul iconomiei la primirea clericilor sovietici (serghianisti). Ii primim pe clericii Moscovei nu ca pe unii care poseda har, ci ca pe unii care-l dobandesc chiar prin actul unirii cu noi. Insa, a recunoaste biserica celor fara de lege, ca purtatoare si detinatoare a harului sfintitor, aceasta fireste ca nu o putem face. Pentru ca nu este har inafara Ortodoxiei, iar biserica sovietica (serghianista) s-a lipsit ea insasi de har. (Sf. Filaret – ROCOR)

    Preotii, condusi de nesabuinta, nu l-au cautat pe Domnul, ci au adunat un „sinod” spre buna-placerea lui Ahab. „Toti s-au abatut impreuna netrebnici s-au facut” (Ps.52,4) , afara de prea putini.. Altii au naufragiat deplin in privinta Credintei, iar altii, macar ca nu s-au scufundat de la cugetele eretice, dar din pricina partasiei lor cu ereticii, au pierit si ei odata cu aceia. Dar si cei ce au cugetari ortodoxe sunt tulburati in ce priveste Adevarul, din pricina inversunarii prigoanei.. (Strajerii Ortodoxiei pg 277) In perioada iconoclasmului au fost egumeni care din motive de asa-zisa „iconomie”, sau mai curand lasitate, au cedat presiunilor ereticilor și s-au impartasit cu ei intr-un fel sau altul. (ibidem pg 521)

    „Prin urmare, atat acesti episcopi eretici, care s-au abatut de la Dreapta Credinta si au parasit Biserica cea Una, cat si cei hirotoniti de ei sunt socotiti de catre Parintii Bisericii simpli mireni, chiar daca au fost hirotoniti canonic si n-au intrerupt continuitatea lantului hirotoniei canonice, care si-au luat inceputul de la Apostolii insisi. Cu alte cuvinte, ereticii, in afara Bisericii fiind, nu au succesiune apostolica, de vreme ce, potrivit invataturii Parintilor, succesiunea apostolica nu se intrerupe doar printr-o transmitere nelegitima sub raport exterior a hirotoniei, ci si din pricina abaterii de la Dreapta Credinta. (Strajerii Ortodoxiei pg 543)

    Unii au naufragiat intru totul in ceea ce priveste credinta, iar altii, chiar daca in cugetul lor nu au acceptat erezia, au fost totusi supusi pierzarii din pricina comuniunii lor cu aceasta. (Sf. Theodor Studitul PG 99, 1164 A) Comuniunea cu ereticii, potrivit Sfantului Vasile cel Mare, este de neingaduit, intrucat prin ruperea lor de Marturisirea Ortodoxa, fie cu totul, fie in parte, ei insisi se aseaza de la sine in afara Bisericii. La fel si cei ce pastreaza comuniunea cu ei. (PG vol 32 col 388C-392A)

    Apreciază

    • tihon zice:

      Romeo
      Aici în acest citat in care scrie sf filaret ca biserica sovietica s-a lipsit de har,te intreb cum sa transmis succesiunea apostolica in biserica deoarece se intalege ca cei nou botezați de fapt nu mai erau botezați,pentru ca serghianisti fiind in biserica sovietica care era lipsita de har nu avea cum dă har.

      Pentru ca nu este har inafara Ortodoxiei, iar biserica sovietica (serghianista) s-a lipsit ea insasi de har. (Sf. Filaret – ROCOR)

      Trebuie stiut ca nici un sfânt nu a călcat vreun canon si nici nu au facut ceva ce nu sa hotarat in cele 7 sinoade ecumenice.In nici un sinod nu exista canon care sa spuna ca nu mai exista har in momentul in care ai o erezie in ascuns sau pe fata.Autoritatea suprema este sinodul ecumenic si nu ce spune un sfânt.Din moment ce cugeti o erezie devii eretic,dar in momentul in care o spui in public tot eretic.

      Daca dupa logica care spuneti ca in momentul in care faci erezie nu mai ai har atunci nici BOR nu mai are har si succesiune apostolica de cand a intrat in CMB.Dupa toate aceste afirmatii inseamna ca tot poporul este in afara ortodoxiei si fara har la fel ca si poporul rus care a pierdut succesiunea o data cu serghianisti.Iar aceste învățături nu se potrivesc cu canoanele.

      Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        “Daca dupa logica care spuneti ca in momentul in care faci erezie nu mai ai har atunci nici BOR nu mai are har si succesiune apostolica de cand a intrat in CMB.Dupa toate aceste afirmatii inseamna ca tot poporul este in afara ortodoxiei si fara har la fel ca si poporul rus care a pierdut succesiunea o data cu serghianisti.Iar aceste învățături nu se potrivesc cu canoanele.“

        De ce rezultatele faptelor de zi cu zi ale poporului român fie el cleric, fie el mirean, sunt atât de dezastruoase dacă a existat har în tot acest timp?

        Uitați-vă cum arată viața poporului român în teritoriu în ultimii 30 de ani cel puțin.

        Haideți să facem un inventar al preoților de mir, al călugărilor preoți, al călugărilor monahi simpli, al călugărițelor și al ierarhiilor din România.

        Având în vedere acest număr și având în vedere slujbele ținute de aceștia toți, noi n-ar fi trebuit să plutim la 10 cm deasupra pământului în România?

        Ori noi ce vedem: c
        – ăderea referendumului de susținerea familiei tele tradiționale,
        – o totală neimplicare în respingerea homosexualității,
        – aplaudarea papei în vizită în România,
        – o totală lipsă de reacție din partea poporului în ceea ce privește vânzarea ortodoxiei din Creta,
        – violuri, topoare în cap, avorturi cu basculanta,
        – piese de teatru care îl hulesc pe Hristos și pe Maica Domnului care primesc recenzii în toate ziarele,
        – Politicieni care hulesc pe Hristos și pe Maica Domnului.

        România arată ca un balamuc în aer liber.

        Și atunci despre ce Har vorbim?

        Despre unul teoretic?

        Apreciat de 1 persoană

      • roman zice:

        SF TEODOR STUDITUL explica f. clar DESPRE comuniunea apostolica,AM INCERCAT SI EU PRIN neputinta mea SA VA AJUT,DAR daca nu primiti ce SPUNE SFANTUL SI DORITI DOAR UN sinOD sa va explicea,VETI ASTEPTA MULT SI BINE,iar mai apoi NU SINODUL INVATA domnule,el da canoane,stabileste dogma,REPRIMESTE PE ERETICII CARE SE LEAPADA DE EREZIE In Biserica,mustra,cateriseste si excomunica din Biserica PE CEI CARE NU SE POCAIESC,dar TALCUIREA/ INVATATURA se afla in CARTILE SFINTILOR NUMITA TRADITIA ORTODOXA.Ca in TRADITIA ORTODOXA nu intra doar CANOANELE SINOADELOR,ci si INVATATURILE DUHULUI SFANT date Bisericii prin Sfintii cei din CERURI.Din cate se vede MAJORITATEA CEA MULTA a celor ,,ingraditi”,ca si DVSTRA,de altfel, NU STIU ce e aia Biserica si DREAPTA CREDINTA,amestecand toata Invatatura Sfanta cu PORCARIILE emIse pe baza de ..POTRIVIRI LOGICE…din capu’ lu’ fiecare….De AIA S-A AJUNS CA ECUMENISMUL SA FIE O SECTA,spune Sf Iustin Popovici,dar dupa DVSTRA ,el NU stie ,ca e doar un Sfant….Doamne iarta-ma,ca vorbesc asa…..DAR ATENTIE EL E IN CERURI,iar DVSTRA pe pamant si daca TOT ii HULITI PE CATE UN SFANT IN PARTE,ca cica e …DOAR UN SFANT SI NU SINOD….NU stiu cate sanse veti avea sa ajungeti acolo si dvstra,in ceruri….SAU POATE DOAR VA PLAC TACLALELE DE PE NET SI de prin TURNEE=SINAXE….dar sa STITI CA TOTI CU SINODICEASCA CERCETARE si…. eretici is in Biserica…pana la…sinodiceasca cercetare …cu ereticii is de 2 feuri:condamnati si necondamnati………SUNTETI TARE PE ARATURA si i-ati RATACIT EXTREM DE TARE si pe oamenii care va asculta si URMEAZA,nu conteaza cum il cheama pe preotul respectiv,ca TOTI din ,,grupul” cu SINODICEASCA CERCETARE…este la fel=SI-A FACUT INVATATURA DIN CAPU’ LOR,BAZATA PE POTRIVIRI sI DEDUCTII LOGICE…. Sf Scriptura care contine PORUNCILE DOMNULUI HRISTOS,poate fi inteleasa si isi are scopul/rostul spre Mantuirea omului,DOAR DACA ESTE INTELEASA asa cum Biserica o preda/invata,prin Sfintii cei din CERURI,altfel FIECARE CARE O CITESTE SI O,,POTRIVESTE LOGIC” ,va iesi cu TOT atatea ,,TALCUIRI” egale ca numar cu cei care o citesc si ,,talcuiesc” logic.Biserica NU A FOST ZIDITA DE Hristos,asa cum scrie in Bibliile ECUMENISTE ERETICE,ptr a DRESA subconstientul ca Biserica is ziduri si caramizi,asa cum CONFUNDA TOTI azi,Hristso NU a murit ptr caramizi si betoane,ci ptr mantuirea/inoirea OAMENILOR si Biserica e in fiecare OM BOTEZAT SI CARE STA IN HRISTOS=ADEVAR,nu in MINCIUNA=EREZIE.Sf Scriptura inteleasa de …capu’ lu’ fiecare…e DOAR O CARTE si atat.Dar Sf Scriptura in Biserica e un mijloc de luminare si aduce MANTUIRE.Biserica=crestinismul si doar si NUMAI IN BISERICA ESTE HRISTOS,in Sf Potir,iar CRESTINII IS DOAR SI NUMAI CEI CARE IL AU PE HRISTOS in Sf Potir si prin Cuminecatura,in EI INSISI.Dvstra si cei ca dvstra NU ASCULTA CE SPUN SFINTII,fiindca BISERICA ESTE DESAVARSITA,ESTE FARA DE PATA SI ZBARCITURA, iar ptr orice ORTODOX ADEVARAT si NU caldicel sau ortodox dupa Botez si…ATAT…stie ca e deajuns si e PERFECT SI DESAVARSITA INVATATURA BISERICII data de Duhul Sfant prin Apostoli,cele 7 SINOADE ECUMENICE,prin CELE LOCALE si prin INVATATURA DIN BISERICA UNIVERSALA,NU doar cea din PIDALION,ci din INTREAGA SF TRADITIE A BISERICII Ortodoxe de Rasarit si NU MAI ARE NIMIC CE SA OFERE UN AL OPTULEA SINOD ECUMENIC ci DOAR MAXIM sa RECONFIRME cele DEJA CONFIRMATE.Ce ii trebuie unui ortodox sa i se spuna ca cei care NU asculta de INTREAGA INVATATURA A BIsericii si NU FAC cu FAPTELE cele PORUNCITE NU MAI SUNT IN BISERICA CI…s-au rupt de biserica prin eres…..PIDALION-Sf Nicodim Aghioritul????!!!!Ce ii trebuie UNUI ORTODOX sa vina un Sinod sa-i spuna ce??!!!…..CA SECTELE NU-S BISERICA si ca la CRETA 16 ERETICII S-AU RUPT DE BISERICA…. ANULAND CAPITOLUL 9 din CREZ=MARTURISIREA ORTODOXA……spunand ca…..
        6………BISERICA ORTODOXĂ ACCEPTĂ DENUMIREA ISTORICĂ A ALTOR BISERICI şi confesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea, cât mai repede şi cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii şi, în special, a ÎNVĂŢĂTURII LOR GENERALE DESPRE TAINE, HAR, PREOŢIE ŞI SUCCESIUNE APOSTOLICĂ…………………
        P.S.DENUMIRE DE BISERICI,pai spune Apostolul in Biblie….un Domn,o credinta,un Botez………..NU SPUNE 2 sau n ,,biserici’’……
        P.S.Cica …. relaţiile ei (ADICA A BISERICII CELEI UNA)cu acestea(CU ,,BISERICILE DIAVOLULUI) trebuie să se sprijine pe clarificarea…… învăţăturii lor generale despre Taine, har, preoţie şi succesiune apostolică…………………
        P.S.HULE SI BLASFEMII,PAI ,,bisericile’’ ,,crestine’’,adica SECTELE,au ,,invatatura despre ,,taine’’,har,preotie si succesiune apostolica…..da’ sunt TAINE SI SFINTENIE SI INAFARA BISERICII LUI HRISTOS????!!!…… DOAMNE DUMNEZEULE IARTA-NE!……SI MULTE alte HULE SI BLASFEMII…..TOATE EREZIILE AU FOST DATE DEJA ANATEMEI…PE VESNICIE….asa ca ….TOATE CATE ERAU DE SPUS S-AU SPUS,IAR NOI TOTI AM ALES DEJA……RESTUL E GARGARA,CARTEALA SI SUSOTEALA. ….Iertati-ma!

        Apreciat de 2 persoane

      • roman zice:

        tihon….Ptr cei care spun/,,talcuiesc’’ LOGIC, ca daca un Sfant Parinte foloseste cuvintele de Sf Taine,Sf Impartasanie,Sf Liturghie,ETC si in cazul unor ERETICI,asta ar fi o invatatura a acelui Sfant care indica cum ca …exista si eretici necondamnati,in Biserica si cu SFINTENIE….FALS. Asta NU inseamna ca le recunoaste Sfintenia celor savarsite de eretici,ci vorbeste asa datorita respectului/dragostei ptr cele Sfinte ale lui Dumnezeu,NU ca ereticii ar avea ceva legat de Sfintenie………..
        Precum şi marele Vasilie în canonul 47 această zicere o au întrebuinţat a anavaptismosului, NU CĂ DOAR ERA ADEVĂRAT BOTEZ ACELA, CI PRECUM ERETICII ACEIA ÎL NUMEAU. Precum şi Pavel Apostolul a zis dumnezei şi domni pe dumnezeii elinilor; Nu că doar erau adevăraţi dumnezei, CI PRECUM ACEEA ÎI NUMEAU (I CORINTENI: 8)………….. Pidalion-Canon 46 Apostolic,subnota 83 a Sf Nicodim Aghioritul…..Iertati-ma!

        Apreciat de 2 persoane

      • roman zice:

        tihon…..Despre reprimirea ereticilor in Biserica,ca si conditie OBLIGATORIE
        Despre REPRIMIREA ARIENILOR……
        Pravila Bisericeasca,Nicodim Sachelarie –Erezia.

        739. -„Cu privire la EPISCOPII CARE AU TRECUT LA ARIENI ÎN VREME DE PRIGOANĂ, iar acum după ce ea a încetat, să se procedeze cu ei după obicei. ASTFEL, ÎN LOCUL LOR SĂ SE AŞEZE ALŢII, CARE AU FOST STATORNICI ÎN ORTODOXIE, iar APOSTAŢII VOR RĂMÎNE DOAR CU NUMELE DE CLERICI, aşa cum s-a făcut în Tebaida. Preoţii aşezaţi de episcopul Apolo, care au trecut la arieni, din socotinţa (iniţiativa) lor, acum DACĂ MAI SÎNT ÎNTRE CLERICII ORTODOCŞI, SĂ SE SCOATĂ, iar dacă ei au trecut din ordinul episcopului lor, POT SĂ RĂMÎNĂ ÎN CLER, CA CEI CE’AU FĂCUT-O DIN NEPRICEPEREA EREZIEI; iar dacă enoriaşii îi înlătură, să se hirotonisească alţii în locul lor, iar dacă îi ţin împreună cu cei ortodocşi, să fie trataţi după acelaşi obicei folosit de episcopii din Tebaida”. -Teofii 2…………………

        P.S Iconomie s-a facut doar ptr cei care NU erau CONSTIENTI ….ca pe atunci NU era NET,tv,carti,etc…ca NU stiau multi carte si etc…..

        Pidalion-Canon 2 Sf Atanasie cel Mare

        TALCUIRE

        Epistolia aceasta răspunzătoare a sfântului, ce o face către episcopul Rufinian NU CUPRINDE PENTRU CEI CE S-AU LEPĂDAT DE HRISTOS şi au jertfit idolilor. Că pentru aceştia vorbeşte sinodul cel din Ancira şi Sfântul Petru al Alexandriei mai pe larg. Ci vorbeşte pentru CEI CE S-AU ÎMPĂRTĂŞIT CU ERETICII ARIENI;………….. CARE LA URMĂ S-AU CĂIT, ŞI S-AU ÎNTORS LA ORTODOXA BISERICĂ. Şi pentru aceştia întreabă Rufinian pe marele Atanasie cum trebuie a-i primi………….. Fiindcă întrebi bisericeşte pentru cei ce s-au împărtăşit cu ereticii şi NU AU RĂMAS PÂNĂ ÎN SFÂRŞIT ÎN ERESUL LOR, CI S-AU CĂIT…………

        Despre reprimirea a 17 FOSTI ICONOCLASTI eretici

        Prolegomena Despre Sfantul si Ecumenicul Sinod al 7-lea,pag 320….
        Sfantul si Ecumenicul (a toata lumea) al 7-lea Sinod (sobor),s-a adunat in Niceea Vetiniei (Bitiniei) a doua oara in timpul lui Constantin si a Irinei, maicii lui,in anul de la Hristos 783.Iar Parinti Dreptslavitori au fost la acesta treisute cincizeci,s-au adaugat insa si 17,care MAI INTAI ERAU LUPTATORI DE ICOANE,IN URMA CAINDU-SE S-AU PRIMIT LA SINODUL ACESTA…………..
        Despre ereticii NESTORIENI
        Explicarea Canoanelor de catre Canonistul Ep.dr. Nicodim Milas –vol 1,part1
        Sinodul de la Efes, al treilea ecumenic

        Pag 28

        După cincizeci de ani de la sinodul al doilea ecumenic s-a simţit
        trebuinţa convocării unui nou sinod ecumenic spre a se suprima o nouă
        învăţătură falsă, care a apărut în Biserică, referitoare la persoana lui Iisus Hristos şi la raportul dintre fiinţa divină şi natura umană. În scrierile Părinţilor din sec. al IV-lea nu s-a expus deplin lămurit chestiunea cum s-au unit în persoana lui Iisus Hristos aceste două firi. Învăţătorii şcolii din Antiohia doreau, conform metodei lor, să expună lucrul acesta în mod
        inteligibil şi, fiind de credinţă că este imposibilă unirea firii divine
        nemărginite cu firea umană mărginită în persoana lui Iisus Hristos, au căzut
        în eres. CEL DINTÂI CARELE A ÎNCEPUT SĂ DEZVOLTE ÎNVĂŢĂTURA ACEASTA A FOST DIODOR DIN TARS la finele sec. al IV-lea, accentuând şi ideea că FECIOARA MARIA NU A PUTUT NAŞTE PE DUMNEZEU-LOGOSUL, CI NUMAI PE OMUL, în care divinitatea a locuit numai. Discipolul lui, Teodor de Mopsvestia, la începutul sec. al V-lea a expus şi mai amănunţit ideea aceasta a lui Diodor, până ce în fine NESTORIE, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI, APĂRÂND ÎNVĂŢĂTURA LUI DIODOR, S-A DECIS SĂ O PROPAGE CA ÎNVĂŢĂTURĂ GENERALĂ A BISERICII ÎNTREGI. Până atunci toţi numeau Născătoare de Dumnezeu pe Fecioara Maria; lui Nestorie i s-a părut că numirea aceasta este ofensă contra Divinităţii şi a început să numească pe Fecioara Maria Născătoare de Hristos, ÎMPOTRIVA ACESTEI ÎNVĂŢĂTURI S-A RIDICAT MAI ALES CHIRIL, ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI, CARELE, DUPĂ MULTE ÎNCERCĂRI NEREUŞITE DE A ABATE PE NESTORIE DE LA ÎNVĂŢĂTURA NOUĂ, A SCRIS ÎMPOTRIVA LUI NESTORIE DOUĂSPREZECE ANATEMATISME 48*) NESTORIE APĂRÂNDU-ŞI DOCTRINA, A SCRIS ŞI EL DOUĂSPREZECE ANATEMATISME CONTRA CELOR 12 ANATEMATISME AL LUI CHIRIL.*49) Acum, după ce anatematizările au devenit publice, turburarea spiritelor a atins punctual culminant şi întreaga lume creştină s-a divizat în două tabere adverse acest sinod a fost convocat de către împăratul Teodosie II la Efes. S-a deschis la 22 Iunie anul 431, a ţinut şapte şedinţe şi s-a terminat la 31 Iulie. Numărul Părinţilor participanţi la acest sinod a fost aproximativ de 200, în majoritate răsăriteni. Pe Celestin, episcopul Romei, l-au reprezentat trei delegaţi speciali. Preşedintele sinodului a fost Chiril al Alexandriei.
        Învăţătura lui Nestorie s-a dezbătut chiar în prima şedinţă şi a fost
        unanim condamnată ca eretică. NESTORIE A FOST CATERISIT ŞI EXCLUS DIN BISERICĂ ŞI ÎMPREUNĂ CU DÂNSUL TOŢI CEI CE ADERAU LA ÎNVĂŢĂTURA LUI. În celelalte şedinţe sinodul s-a ocupat de Pelagieni şi Mesalieni, pe care i-a condamnat, apoi a dezbătut câteva chestiuni de caracter disciplinar.

        Sinodul de la Calcedon, al patrulea ecumenic

        Pag 29

        MAREA DISPUTĂ HRISTOLOGICĂ NU S-A TERMINAT PRIN CONDAMNAREA LUI NESTORIE LA SINODUL DE LA EFES. Pe când Nestorie învăţa deosebirea pronunţată între firea divină şi umană în Iisus Hristos, ÎN ACELAŞI TIMP S-A IVIT O DOCTRINĂ CU TOTUL CONTRARĂ ŞI ANUME CĂ ÎN HRISTOS NU SUNT DOUĂ, CI NUMAI O SINGURĂ FIRE. În istorie doctrina aceasta este cunoscută sub numirea de ERESUL MONOFIZIT şi din cauză că începătorul lui este Eutihie, arhimandritul unei mănăstiri de lângă Constantinopol, ERESUL MONOFIZIT SE MAI NUMEŞTE ŞI ERESUL EUTIHIAN. Ca protector al lui Eutihie s-a ridicat Dioscor, episcopal Alexandriei, iar ca apărător al ortodoxiei s-a distins mai ales LEON, EPISCOPAL ROMEI. Energia lui Dioscor în apărarea monofizismului a provocat tulburarea mare în întreaga lume creştină cu atât mai vârtos fiindcă aceasta s-a petrecut chiar sub protectoratul împăratului Teodosie II……….

        Pag 30,31

        Sinodul s-a întrunit şi s-a deschis la 8 Octombrie, anul 451, s-au ţinut
        16 şedinţe şi s-a închis la 1 Noiembrie al aceluiaşi an. Au fost prezenţi 630
        Părinţi. Delegaţi împărăteşti au fost şaptesprezece. Biserica apuseană a fost reprezentată prin cinci delegaţi speciali………………
        Şase dintre cele şaptesprezece şedinţe ale sinodului au fost consacrate
        chestiunii principale. DEZBĂTÂNDU-SE ÎNVĂŢĂTURA LUI EUTIHIE, SINODUL L-A DECLARAT ERETIC, L-A CATERISIT ŞI EXCOMUNICAT DIN BISERICĂ şi apoi a fixat dogma despre cele două firi în unica persoană a lui Iisus Hristos …………
        APOI S-APUS LA ORDINEA ZILEI REZOLVAREA CÂTORVA CHESTIUNI SPECIALE.
        Dintre aceste merită menţiune cele referitoare la Teodorit LA TEODORIT DIN CIR ŞI IBA DIN EDESA, deoarece stau în legătură cu sinoadele ecumenice următoare. TEODORIT, FOSTUL AMIC AL LUI NESTORIE ŞI ADVERSARUL LUI CHIRIL DIN ALEXANDRIA, A SCRIS O CARTE, CONDAMNÂND ANATEMATISMELE LUI CHIRIL SCRISE ÎMPOTRIVA LUI NESTORIE. Acum unii dintre episcopi pretindeau ca Teodorit să condamne în mod solemn pe Nestorie. EL A FĂCUT ACEASTA ŞI SINODUL I-A PERMIS SĂ SE BUCURE MAI DEPARTE DE DEMNITATEA EPISCOPALĂ şi NU A PRONUNŢAT NICI O CONDAMNARE ÎMPOTRIVA CĂRŢII LUI TEODORIT scrisă contra lui Chiril. IBA DIN EDESA A FOST CATERISIT DE CĂTRE DIOSCOR ŞI ACUM DÂNSUL A CERUT DE LA PĂRINŢII SINODULUI DIN CALCEDON REINTEGRAREA Sa. Controversa a provenit din cauză că Iba trăia în prietenie cu Teodor din Mopsvestia, părintele nestorienilor şi cum dânsul a scris o scrisoare episcopului Maris,condamnând învăţătura lui Chiril. IBA, LA INVITAREA FĂCUTĂ DE SINOD, A ROSTIT ANATEMĂ ÎMPOTRIVA LUI NESTORIE ŞI DECI SINODUL L-A REINTEGRAT; dar prin rostirea acestei condamnări NU S-A VIZAT SCRISOAREA LUI CĂTRE MARIS, după cum nu s-a vizat nici cartea lui Teodorit – şi aceasta a fost, între altele, motivul principal pentru convocarea sinodului al V-lea ecumenic.

        Sinodul al V-lea ecumenic, al II-lea din Constantinopol.

        Pag 32

        MONOFIZISMUL S-A CONDAMNAT LA SINODUL DE LA CALCEDON, DAR NU A FOST REPRIMAT; în prima jumătate a veacului al VI-lea a avut mulţi aderenţi, cari erau activi în chip îndrăzneţ chiar şi din cauză că însăşi împărăteasa Teodora soţia lui Iustinian I, încă a fost o aderentă a monofizitismului. MONOFIZIŢII, ÎN SCOPUL LOR ASCUNS DE A RĂSTURNA AUTORITATEA SINODULUI DE LA CALCEDON, PROPUNEAU ÎMPĂRATULUI CĂ VOR TRECE LA ORTODOXIE, DACĂ BISERICA VA CONDAMNA PE TEODOR DIN MOPSVESTIA, PE TEODORIT DIN CIR ŞI PE IBA DIN EDESA, DEOARECE ACEŞTIA AU FOST ADERENŢII NESTORIANISMULUI ŞI SCRIERILE ACESTEA LE DĂ LOR (MONOFIZIŢILOR) DREPTUL DE A BĂNUI CĂ BISERICA ADERĂ LA NESTORIANISM. CREDEAU CĂ BISERICA VA AJUNGE ÎN CONTRADICŢIE CU SINE ÎNSĂŞI, DACĂ ACUM VA CONDAMNA PE TEODORIT ŞI PE IBA, CARE AU FOST PROCLAMAŢI ORTODOCŞI DE CĂTRE SINODUL DE LA CALCEDON.
        Împăratul, având intenţia de a restabili ordinea în Biserică s-a
        învoit şi LA ANUL 544 A DAT UN EDICT SPECIAL, CUNOSCUT SUB NUMIREA DE EDICTUL „CONTRA CELOR TREI CAPITOLE” (κατα τριων κεφαλαιων), sub cari sunt a se înţelege: a) scrierile lui Teodor de Mopsvestia, b) scrierile lui Teodorit în favorul lui Nestorie şi contra lui Chiril precum şi a sinodului de la Efes şi c) epistola lui Iba către Maris. Deoarece toţi episcopii ortodocşi au denegat iscălirea acestui edict şi deoarece fără rezultat a rămas şi edictul nou împărătesc, mai moderat, dat în anul 551, şi deoarece agitaţia spiritelor a ajuns la culme, ÎMPĂRATUL A HOTĂRÂT ŞI A CONVOCAT UN SINOD ECUMENIC LA CONSTANTINOPOL.SINODUL S-A DESCHI LA 5 MAI, ANUL 553 ……….. După ce s-a dezbătut în toate privinţele chestiunea, care a pricinuit
        convocarea acestui sinod, ÎN ŞEDINŢA ULTIMĂ S-AU PRIMIT CELE 14 ANATEMATISME…………….., iar în ultimele trei SE CONDAMNĂ CELE TREI SCRIERI MENŢIONATE………….
        Despre REPRIMIREA INNOITORILOR,cazuti sub ANATEMA Sinodului prezidat de Sf Patriarh Tihon de la 1917
        Sf Ilarion Troitki noul Marturisitor-Mostenirea Teologica
        Pag 14
        Prin Pronia lui Dumnezeu,arhimandritul Ilarion a activat pe arena slujirii bisericesti si a confirmat prin nevointa marturisirii ravna sa duhovniceasca.
        Pe 15 august 1917,in Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin,printr-o slujba solemna si-a inceput lucrarile Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse,alcatuit din VIITORII MUCENICI SI MARTURISITORI care au APARAT CREDINTA CU PRETUL SANGELUI,al celor care L-au marturisit pe Dumnezeu PRIN EXEMPLUL VIETII LOR…………
        Pag 17
        Patriarhul Tihon a fost arestat(1923),iar in intraga tara au aparut,,procesele intentate impotriva clericilor’’.De aceasta situatie au profitat MEMBRII UNOR MISCARI CARE AU APARUT IN SANUL BISERICII RUSE DE MAI MULTE SECOLE,si care pe cai meschine au ajuns la conducerea Bisericii.Sustinuti de autoritatile ate,acesti INNOITORI au inceput activitatea de DISTRUGERE A BISERICII.In mai 1923,INNOITORII au convocat un SINOD TALHARESC, la care Patr. Tihon a fost destituit din functie si exclus din cinul monahal………………
        Arhiepiscopul Ilarion,din acel moment devine SFETNICUL PATR. TIHON cel mai de incredere…………..
        Pag 20
        La Inceputul lunii iulie 1923,Arhiepiscopul Ilarion INCEPE REPRIMIREA IN BISERICA A CLERICILOR INNOITORI , eveniment ce a avut loc in Catedrala din Manastirea Sretenski . Arhiepiscopul Ilarion a INSISTAT ca PREOTII INNOITORI SA FIE REPRIMITI DUPA CE SE VOR POCAI PUBLIC DE ratacirea LOR,iar acei INNOITORI care AU FOST RIDICATI LA TREAPTA PREOTIEI de catre EPISCOPII INNOITORI SA NU FIE RECUNOSCUTI CA FACAND PARTE DIN CLER.Bisericile INNOITORILOR au fost SFINTITE DIN NOU,potrivit CANOANELOR CARE PREVAD SFINTIREA BISERICILOR ERETICE.Prin aceasta,Arh. Ilarion SUBLINIA CARACTERUL ERETIC AL INNOITORILOR.Tot prin aceasta s-a aratat pozitia lui ferma.
        Pe 15/28 iulie 1923,la Manastirea Donskoi,MITROPOLITUL SERGHIE(STRAGORODSKI)S-A CAIT PUBLIC IN FATA PATR. TIHON.Patriarhul i-a inmanat Crucea si Panaghia,iar Arhiepiscopul Ilarion i-a pus pe cap potcapul alb.Datorita activitatii Arh. Ilarion a inceput PROCESUL DE INTOARCERE MASIVA a clericilor si a mirenilor in sanul Bisericii ,,lui Tihon’’.Treptat ,bisericile INNOITORILOR au inceput sa se goleasca.In iunie 1923,Ilarion a fost ridicat la treapta de Arhiepiscop.Patriarhul Tihon il numeste in randul MEMBRILOR SINODULUI local provizoriu.

        P.S.In concluzie NU exista ERETICI care au fost in Biserica,vreodata,ci doar care singuri se taie din Biserica,prin STARUINTA IN ERES(Pidalion Sf Nicodim Aghioritul,la Canon 46 Apostolic) si REprimiti in Biserica ,dar NU inainte de POCAINTA si anatematizarea ERESULUI LOR……Ei sunt PECETLUITI prin Sf Botez,dar daca …STARUIE IN ERES SE RUP DE BISERICA…fiindca NIMIC NU E CU FORTA,nici sa stea in EREZIE SI NICI IN BISERICA, iar Sinoadele i-a REPRIMIT in Biserica cea Una,dupa RENUNTAREA LA EREZIE SI POCAINTA LOR sau i-a EXCOMUNICAT pe cei care NU au DORIT sa REVINA IN BISERICA,fiindca aveau PECETEA BOTEZULUI si ca si OROTODOCSI vor fi JUDECATI,precum IUDA VANZATORUL,ca si Apostol va fi JUDECAT…..Adica,BABESTE ,Sinodul este ULTIMA SANSA A ERETICILOR DE A MAI FI VREODATA IN BISERICA CEA UNA,daca fac POCAINTA…dar acum prin STARUINTA IN ERES EI S-AU RUPT DE LA BISERICA……si EXTREM DE IMPORTANT…. DAREA ACESTUIA SE TĂIASE…darea darului,adica punerea mainilor la Hirotonie,SE TAIE LA ERETICII VECHI,chiar daca va fi sau NU sinodiceasca cercetare sau Parusia……..LATINII SUNT PREA VECHI ERETICI….PIDALION,Subnota 83,la canon 46 Apostolic….. Iertati-ma!

        Apreciază

      • roman zice:

        tihon….PTR,,CAUTATORII DE DUMNEZEU”,invatatura despre HAR,care ORICUM E HARUL LUI DUMNEZEU si NU e treaba OMULUI…..Pag 89

        Intru aceasta-spune El ucenicilor Săi- vor cunoaste toti că sunteti ucenicii Mei,daca veti avea dragoste unii fata de altii (Ioan13, 35). Tainele nu-i vor mântui dacă nu vor avea dragoste. Apostolul zice: „De as sti tainele toate, iar dragoste nu am, nimica sânt” (1 Cor. 13, 2). Si Caiafa a prorocit, dar a fost osandit.Ruperea de Biserică este pacatul cel mai mare,prin care ni se demonstreaza că schismaticii nu au dragoste. Cel renăscut prin botez dar separat de Biserica, nu primeste nici un folos din botez,fiindcă nu are dragoste; botezul devine mantuitor ptr el de abia din clipa când se uneste cu Biserica. HARUL BOTEZULUI NU-L CURĂTESTE DE PĂCATE PE CEL CE NU APARTINE BISERICII; LUCRAREA LUI ESTE INTR-UN FEL ANULATA, DE STARUINTA SCHISMATICULUI IN NEADEVAR(SCHISMA), deoarece persoana care se boteaza în afara Bisericii descopera in sine imediat dupa botez starea de pacatosenie,lipsa dragostei si ODATA INTRAT IN BEZNA SCHISMEI,PACATELE SE INTORC INAPOi.Despre cum păcatele iertate se întorc inapoi la cel care nu are dragoste ptr aproapele a aratat Mantuitorul atunci cand a vorbit despre robul pe care stăpânul l-a iertat de datoria zece mii de talanti. Insa in clipa când acest rob nu l-a iertat pe prietenul sau care ii datora 100 de talanti,stapanul i-a poruncit sa-I intoarca banii pe care ii datora. Dupa cum acel rob A PRIMIT PENTRU UN TIMP IERTAREA DATORIEI,la fel si CEL CARE S-A BOTEZAT IN AFARA BISERICII SE ELIBEREAZA PTR UN TIMP DE ROBIA PACATELOR,insa,intrucat continua sa staruie in ratacire , pacatele savarsite inainte de botez,se intorc inapoi la el. PACATELE I SE VOR IERTA NUMAI ATUNCI CAND EL SE VA UNI CU BISERICA. Schismaticii sunt lipsiti de nădejdea mântuirii pentru ca botezul lor nu este valabil, ci ptr ca ei se află în afara Bisericii si în dusmanie cu ea.Harul Duhului Sfânt il primeste numai cel unit în dragoste cu Biserica.

        Pag 90

        CEL CARE SE RUPE DE BISERICĂ ESTE LIPSIT DE DRAGOSTE. Este lipsit de dragostea dumnezeiasca si CEL CARE NU IUBESTE UNITATEA BISERICII. In zadar striga el că are dragostea lui Hristos. Dragostea se păstreaza numai daca esti in unitatea Bisericii, ptr ca Duhul Sfânt este Cel care însufleteste trupul Bisericii.Nu exista nici un motiv intemeiat care ar permite ruperea de Biserica; CEL CE S-A RUPT DE BISERICĂ NU IL ARE PE DUHUL SFÂNT, la fel cum un mădularul indepartat de trup ramane neinsufletit,desi pastreaza in continuare forma sa. De aceea spunem ca toti cei ce s-au rupt de Biserică nu pot să fie buni atata timp cat I se impotrivesc,cu toate ca multi ar considera comportamentul lor corect. RUPEREA DE BISERICĂ ÎI TRANSFORMA IN OAMENI RATACITI.Nimeni din ceilalti NU CUTEAZA SA FIE IMPREUNA CU EI.
        Astfel, după Augustin, Biserica este o notiune mult mai restransa decât crestinismul, înteleasa în sensul unor formulari teoretice. Ramanand în afara Bisericii,putem sa cadem deacord cu aceste formulari,insa ptr ca sa ne unim cu Biserica este nevoie si de acordul propriei noastre vointe (consensio voluntatum).In concluzie fara concursul ultimii,doar cunoasterea teoretica a invataturii crestine este cu desavarsire inutila. IN AFARA BISERICII NU EXISTA NICI O MÂNTUIRE!Dragostea ii mantuieste pe oameni,ea este invatatura Noului Testament.IN AFARA BISERICII NU EXISTA DRAGOSTE,PTR CA NU PUTEM SA-L PRIMIM PE DUHUL SFANT……………SF ILARION TROITKI…MOSTENIREA TEOLOGICA…..Iertati-ma!!

        Apreciază

  34. Romeo cel real zice:

    Nu este comic?!

    Cei care au aruncat bomba existentei Harului la ecumenisti nu isi asuma victimele colterale: mirenii nestiutori.

    Cei care au aruncat bomba existentei Harului la ecumenisti nu sunt reprezentati in aceasta dezbatere decat de parintele Tihon.

    Cei care au aruncat bomba madularelor bolnave nu au sarit ca arsi din scaun sa isi apere teoria de presupusii „inselati si departati de biserica”, comentatorii de mai sus.

    De ce?

    Va spun de ce.

    – Autosuficienta clericalista.
    – Siguranta infricosatoare, lipsa de dubii.
    – Saracia (inexistenta) argumentelor
    – Neintelegerea componentei bisericii: clericii egali cu mirenii
    – Prejudecata ca mirenii nu pot vehicula notiuni teologice fara sa fie inselati
    – Spre deosebire de clerici care nu se pot insela: INFAILIBILITATE.

    Staicu
    Elefterie
    Sava
    Alipie
    Evghenie
    Hariton
    Antim
    Ieronim
    Savin
    Buza
    Longhin

    lista ramane deschisa.

    Apreciază

    • tihon zice:

      Eu nu reprezint nici un preot din lista sau in afara ei.Eu vorbesc pentru mine.

      Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        Spuneți:
        “Daca dupa logica care spuneti ca in momentul in care faci erezie nu mai ai har atunci nici BOR nu mai are har si succesiune apostolica de cand a intrat in CMB.Dupa toate aceste afirmatii inseamna ca tot poporul este in afara ortodoxiei si fara har la fel ca si poporul rus care a pierdut succesiunea o data cu serghianisti.Iar aceste învățături nu se potrivesc cu canoanele.“

        Păi,

        De ce rezultatele faptelor de zi cu zi ale poporului român fie el cleric, fie el mirean, sunt atât de dezastruoase dacă a existat har în tot acest timp?

        Uitați-vă cum arată viața poporului român în teritoriu în ultimii 30 de ani cel puțin.

        Haideți să facem un inventar al preoților de mir, al călugărilor preoți, al călugărilor monahi simpli, al călugărițelor și al ierarhiilor din România.

        Având în vedere acest număr și având în vedere slujbele ținute de aceștia toți, noi n-ar fi trebuit să plutim la 10 cm deasupra pământului în România?

        Ori noi ce vedem: c
        – ăderea referendumului de susținerea familiei tele tradiționale,
        – o totală neimplicare în respingerea homosexualității,
        – aplaudarea papei în vizită în România,
        – o totală lipsă de reacție din partea poporului în ceea ce privește vânzarea ortodoxiei din Creta,
        – violuri, topoare în cap, avorturi cu basculanta,
        – piese de teatru care îl hulesc pe Hristos și pe Maica Domnului care primesc recenzii în toate ziarele,
        – Politicieni care hulesc pe Hristos și pe Maica Domnului.

        România arată ca un balamuc în aer liber.

        Și atunci despre ce Har vorbim?

        Despre unul teoretic?

        La toate acestea se adaugă hulele sistematice din partea preoților și ierarhilor la adresa ortodoxiei.

        Mă refer la

        – hulele lui Nifon de la Târgoviște care spune că nu este clar care este biserica,
        – la hulele preoților presupuși ortodocși care spun că catolicii sunt frații noștri creștini,
        – la hulele lui Teofan care se duce În sinagogă evreiască la Iași
        – La hulele lui Bartolomeu Anania care a spus că Papa Ioan Paul a fost un “arhiereu” al lui Hristos

        Unde a fost glasul celor cu Har, atât clerici cât și mireni când, sub ochii lor, s-au proferat toate acestea hule?

        Pentru mine este simplu.

        Cugeți curat ortodox, atragi Harul.
        Cugeți eretic, ești căzut din Har.

        Admițând existența Harului la cei care îl hulesc pe Hristos faceți un păcat mai mare decât păcatul ereziei.

        Și anume că îl faceți pe Hristos garant, părtaș și poate chiar generator de nenorociri duhovnicești cu harul pe care pretindeți că L-ar trimite în orice condiții.

        Păi o astfel de problematizare este înfricoșătoare.

        Nu mai rămâne decât să îl înjurați în față pe Hristos.

        O asemenea îndrăzneală nu s-a mai văzut în existența omenirii.

        Apreciat de 1 persoană

  35. roman zice:

    Mancare DUHOVNICEASCA…Pe ULTRASCURT………Sf Ilarion Troitki noul Marturisitor-Mostenirea Teologica
    pag 79,80
    Cresterea in organismal Bisericii se realizeaza prin impartasirea fiecarui membru de porunca iubirii,deoarece numai prin dragoste si prin unirea cu Biserica este posibila primirea darurilor Duhului………Sf Teofan Zavoratul spune:,,Credinta crestina ii uneste pe credinciosi cu Hristos, formand astfel un singur trup. Hristos creeaza acest trup comunicandu-Se fiecăruia din ei si ofera Harul Duhului în mod lucrător…………..
    desăvârsirea persoanei este conditionata de apartenenta sa la Biserica,in calitatea sa de organism viu care creste datorita lucrarii harului Sfantului Duh. Dacă se va rupe legătura cu trupul Bisericii, persoana, inchisa in cercul propriului sau egoism, va fi lipsita de harul Duhului Sfant. „Dacă s-ar întâmpla ca mâna să fie despartita de trup, duhul, care porneste din creier,in cautarea continuitatii sale si negăsind-o, nu se rupe de trup si nu trece la mâna despartita,insa dacă nu o gaseste la locul in care trebuie sa fie,nu I se comunica………………..
    „Incearca sa desparti o raza de soare de sursa ei-unitatea nu va lasa luminii sa existe separate; incearca sa rupi o creanga din copac – odata ruptă ea nu va putea sa se dezvolte mai departe; incearca sa desparti pârâul de izvorul lui – despărtit el va seca. In aceiasi masura si Biserica, luminată de stralucirea luminii lui Dumnezeu, răspândeste in intreaga lume razele sale; lumina raspandita in lume este una. La fel si unitatea trupului rămâne nedespartita. Ea îsi raspandeste pe tot cuprinsul pamantului,asemenea crengile incarcate de roade, suvoaiele raurilor sale bogate curg dincolo de hotarele ei si cu toate acestea ea are un singur cap, un singur început, o singură mama bogata in roade.”Imbracate intr-o forma poetica aceste cuvinte exprima clar ideea potrivit careia fiecare persoană sau chiar o comunitate crestină este vie atata timp cat traieste viata in Hristos,cat timp ea este unita cu Biserica Sobornicească. A se închide în propriul sau cerc ptr o persoana si pentru Biserică Locală,ceea ce ar fi ptr o raza sa se desparta de soare, ptr un râu sa se desparta de izvorul său, pentru o crenga sa se rupa de copac. Viata duhovnicească se realizeaza numai daca se stabileste legatura organică cu Biserica Sobornicească; in cazul cand această legatura se rupe, viata crestina se stinge. Credem că am demonstrate suficient de ce ideia de Biserică in invatatura nou-testamentara capata o însemnătate importanta. Crestinismul nu este un sentiment filosofic, ci el ne invata de mântuirea omului. De aceea spunem ca Crestinismul nu este speculatie teoretica. Adevărurile dogmatice poarta o insemnatate morală, iar morala crestină se întemeiază pe dogma.Atunci cand invatatura Bisericii despre credinta se transforma in invatatura morala,crestinismul devine etica. Notiunea de Biserica ne ofera viată si infaptuirea învătăturii crestine…………….
    pag 81
    La început nu a existat nici un fel de dogmatica. Credinta lui Hristos se cuprindea in câteva formulari generale. Nu se simtea nevoia de formulare a unor principia teoretice.Ce oare însemna pe atunci a fi crestin?Astazi putem auzi numeroase răspunsuri la aceasta intrebare ,toate diferite,ca de exemplu: „A fi crestin înseamnă a recunoaste învătătura lui Hristos, si a împlini poruncile Lui”. Fireste acesta este răspunsul cel mai bun! În primele secole crestinii răspundeau altfel. Chiar din paginile de inceput ale istoriei sale, crestinismul se prezinta in chipul unei comunitati unitare si intr-un singur gand.In afara acestor comunitati nu se vorbea despre crestinism.A crede în Hristos, a deveni crestin – însemna a fi membru al Bisericii………………..
    Pag 83
    Astfel, pe de-o parte, convertirea la Crestinism este văzută ca alipirea de Biserica, iar pe de altă parte, „nimenea dintre ceilalti nu cuteza sa se lipeasca de ei”. Nu este aceasta o dovada sigura, ca la început, când inca mai traiau ucenicii directi ai lui Hristos ,crestinismul constituia comunitatea vazuta ,adica Biserica ,fiindcă ea nu era cuprinsa in formulari teoretice, ci forma viata însăsi?………………

    pag 83

    In primele secole Biserica se opunea scolii. Scoala (scola, didaskale‹on)insemna in opinia primilor crestini un fel de insulta. Prin scoala se intelegeau comunitati eretice, rupte de Biserică, dupa cum gasim marturii in scrierile Sfântului Irineu al Lyonului si ale lui Ippolit al Romei……………..

    pag 84

    Potrivit Sfântului Chiprian, a fi crestin înseamnă a apartine de Biserica văzută………………….
    Biserica inseamna transpunerea in viata a iubirii lui Hristos si orice despărtire de Biserică inseamna încălcare a acestei iubiri.Incalcarea iubirii este pacatul ereticilor si al schismaticilor. Acesta formulare este ideia de baza al tratatului său „Despre unitatea Bisericii ”. Tot aceasta idee o sustine si in epistolele sale „Hristos ne-a dăruit lumea. El ne-a poruncit sa traim în armonie unii cu altii si sa ramanem intr-un singur gand; El ne-a poruncit sa pastram cu tarie si neabatut legatura de inrudire si de dragoste. Cel care prin VICLENIE a încalcat dragostea lui Hristos,nu va mai putea sa apartina lui Hristos: cel ce nu iubeste, nu Îl are nici pe Dumnezeu.Astfel de oameni nu pot ramane cu Dumnezeu,de vreme ce refuza sa fie intr-un singur gand cu Biserica Lui.
    Ereticii si schismaticii nu au dragoste, adică virtutea principala a crestinilor.De aceea ei sânt crestini numai cu numele. „Ereticul si schismaticul nu are nici unitatea Bisericii, nici dragostea de aproapele si lucrează împotriva dragostei lui Hristos.” „Marcian, unindu-se cu Novatian, s-a făcut dusmanul milei si al dragostei.” Despre eretici stim ca ei s-au rupt de iubire si de Biserica Universala.” „Ce fel de unitate urmeaza sau ce fel de iubire păstrează sau ce gandeste cel care, dându-se maniei,sfâsie Biserica, distruge credinta,se revolta impotriva lumii,ucide dragostea si pangareste Sfintele Taine?”……………………
    pag 85

    Sfântul Chiprian se pronunta raspicat :,,Nu putem vorbi despre invatatura crestina in afara Bisericii si cu atat mai mult de viata crestina.Numai în Biserică putem gasi credinta adevarata.De aceea Ciprian numeste Biserica „Adevăr”.Unitatea credintei nu poate fi rupta de unitatea Bisericii. Adevărul este unul,la fel una este Biserica.Cel care nu respecta unitatea Bisericii sa nu creada că păstrează credinta.Orice rupere de Biserică este legată nemijlocit de denaturare a credintei.,,Dusmanul neamului omenesc a inventat ereziile si schismele ca să denatureze adevărul si să nimiceasca unitatea.Slujitorii lui numesc viclenia credinta, pe antihrist Hristos, si imbracand minciuna sub haina adevarului,nimicesc subtil adevărul.”
    „Dupa cum diavolul nu este Hristos,desi in minciunile sale foloseste numele Mantuitorului, la fel nu poate fi numit crestin cel ce nu ramane intru adevărul Evangheliei si credintei in Hristos.” „Ereticul sfâsie Biserica si nimiceste credinta;el se întrarmează împotriva Bisericii,este numit tradatorul credintei,hulitorul evlaviei,rob nesupus,fiul faradelegii si frate nesuferit.’’…………………..

    Apreciat de 1 persoană

    • roman zice:

      Pag 86

      „Dacă analizam credinta celor care sunt în afara Bisericii, vom vedea că toti ereticii cred diferit;la ei nu exista decat fanatism, hulirea celor sfinte si certuri;ei lupta impotriva sfinteniei si adevarului”.Dupa Sfântul Ciprian, este imposibil sa ramai crestin atata timp cat te afli în afara Bisericii .A fi în afara Bisericii înseamnă a fi în afara turmei lui Hristos.Cei care s-au rupt de Biserică si care lucrează împotriva Bisericii se numesc antihristi si păgâni. De exemplu,iată ce scrie Sfântul Ciprian lui Antonian despre Novatian: ,,Preaiubite frate,doresti să îti scriu despre Novatian si despre erezia pe care el o sustine.Mai intâi de toate afla ca nu trebuie să ne exprima curiozitatea fata de învatătura lui,care este o învatătura în afara Bisericii.Oricine ar fi el, nu este crestin, de vreme ce se află în afara Bisericii lui Hristos”.Cum poate fi cu Hristos cel care s-a despartit de Mireasa Lui,care nu se afla in Biserica Lui? În sfârsit, în tratatul „Despre unitatea Bisericii”, gasim urmatoarele cuvinte, „Cel ce nu cinsteste Biserica drept mamă, nu-l poate avea pe Dumnezeu drept Tată”. Sfântul Ciprian refuză denumirea de „crestin” tuturor celor care se afla în afara Bisericii, repetand prin aceasta atitudine, renumita expresie a invatatorului sau,Tertullian: „Haeretici christiani esse non possunt! –Ereticii nu pot fi numiti crestini!…………………

      pag 91
      Crestinismul si Biserica nu concorda atunci cand prin crestinism se intelege suma unor formulari teoretice, care nu ne obligă la nimic. O asemenea întelegere poate fi numită chiar demonica,deoarece crestinii vor fi obligati sa-i recunoasca si pe demoni care cred si ei si se cutremură la auzul adevarurilor crestine.
      Cunoasterea dogmelor crestine si acceptarea lor de catre unele persoane nu inseamna recunoasterea acestor personae ca si crestini adevarati? Sluga care cunoaste voia stăpânului sau, dar nu o respecta, se va bate mult si pe bună dreptate. „CRESTINISMUL NU CONSTĂ ÎN APROBAREA TĂCITĂ A UNOR ADEVARURI, CI ÎN MĂRETIA FAPTELOR”, ZICE SFÂNTUL IGNATIE TEOFORUL.
      Hristos nu este numai un mare învătător; El este Mântuitorul lumii, Care a dat omenirii puteri noi, Care a înnoit-o. Noi am primit de la Hristos, Mântuitorul nostru, nu numai învătătura Sa,dar si o viată noua. Dacă percepem crestinismul ca pe o nouă viată si nu ca o agitatie a lumii noastre, careia ii sunt caracteristice egoismul si iubirea de sine, daca il percepem dupa invatatura lui Hristos si dupa modelul Lui de dragoste,de lepadare de sine,vom putea spune ca de abia atunci crestinismul va coincide intru totul cu Biserica. A fi crestin înseamnă a face parte din Biserica,pentru ca crestinismul este tocmai Biserica insasi si nici nu poate sa existe vreodata o viata cu adevarat crestina…………………

      pag 94…

      Adevărul si mântuirea sânt fundamentate pe dragoste, adică pe Biserica – aceasta este constiinta religioasa. Latinitatea , in urma separarii ei de Biserica de Rasarit, a schimbat această constiintă, si a declarat:Adevărul apartine papei,doar unui singur om:papa. Papa, administreaza mântuirea tuturor. Protestantismul a ripostat : „De ce adevărul apartine numai papei?” – si mai departe a adăogat: „la adevăr si mântuire este chemata fiecare persoana, indiferent de Biserică”. Astfel omul a fost ridicat la treapta de papă infailibil. Protestantismul a inmanat tiara papală tuturor teologilor germani, si prin numarul mare de papi, a denaturat notiunea de Biserică,a înlocuit credinta cu judecata persoanei si mantuirea in Biserica cu INCREDEREA NAIVA IN MANTUIREA PRIN HRISTOS,FARA BISERICA ,intr-o izolare egoista……..

      pag 94

      Protestantismul a fost acela care a proclamat deschis ACEASTA FALSITATE: POTI SĂ FII CRESTIN CHIAR DACA NEGI BISERICA.

      Pag 96

      HRISTOS ÎNSUSI A SPUS CĂ EL A INTEMEIAT BISERICA. Insa ne intrebam noi SE MAI VORBESTE ASTAZI DESPRE BISERICĂ? Astazi multi prefera să vorbească despre crestinism ca despre o conceptie filosofică sau ca despre o invatatura morală. „CRESTINISMUL” SUNA CA O CONCEPTIE NEO-KANTIANA SAU NEO-NITZCHEANA!INLOCUIREA BISERICII CU CRESTINISMUL ESTE ASEMENEA UNEI OTRAVI care pătrunde chiar si în constiinta unei societati religioase. EA ESTE O OTRAVĂ PTR CA ESTE ASCUNSA IN SPATELE DISCURSURILOR POMPOASE DESPRE NEAJUNSURILE„CRESTINISMULUI ISTORIC” (adică Biserica), despre asa numita neconcordanta a lui cu crestinismul „pur”, „evanghelic”. Evanghelia si Hristos sunt puse in contradictie cu BISERICA CARE, NU STIM DE CE PRICINĂ, ESTE NUMITĂ „ISTORICĂ”, DE PARCA EA ESTE SAU AR FI FOST VREODATĂ BISERICĂ „NE-ISTORICĂ”. Cu adevărat SATANA A LUAT CHIP DE ÎNGER DE LUMINĂ. El incearca sa ne creeze impresia ca se ingrijeste de trainicia adevărului lui Hristos, ca vrea sa fereasca adevărul lui Hristos de minciuna omeneasca. Involuntar imi amintesc de CUVINTELE CUVIOSULUI VINCENTIU DIN LERIN: „Daca observam pe cineva care neaga credinta si aduce dovezi din profeti si Apostoli,să nu ne îndoim ca prin gura lor vorbeste insusi diavolul ; si, ca să ajunga neobservati la oile blande, ei îsi ascund chipul de lup,dar fără sa renunte la firea lor salbatica,sub haina textelor din Scriptura Dumnezeiasca,penru ca,simtind moliciunea lanii,nimeni sa nu se fereasca de coltii lor ascutiti…………………………….

      Pag 97
      MANTUITORUL IISUS HRISTOS NU A LĂSAT NICI UN SISTEM AL INVATATURII SALE. EL NU A SCRIS NIMIC.O singură data Evanghelia lui Ioan mentioneaza despre El că a scris cu degetul, dar si de aceasta data El a scris pe pamant………

      pag 98

      Cartile sfinte ale Noului Legământ au fost scrise de către Apostoli necărturari.In toate timpurile au existat „CORECTORI AI APOSTOLILOR”, cum îi numeste Sfântul Irineu din Lion,care SE CONSIDERAU A FI MAI INTELEPTI DECÂT APOSTOLII,DECAT „PESCARII DIN GALILEA”. Poate un european instruit din veacul al XX-lea SĂ ACCEPTE DREPT CREDINTA CELE SPUSE DE NISTE „PESCARI”? Din acest motiv multi cauta SA SE ELIBEREAZĂ DE AUTORITATEA APOSTOLILOR si incearca SĂ INTERPRETEZE ÎNVĂTĂTURA LUI HRISTOS NUMAI DIN PRISMA PROPRIILOR PARERI. LEV TOLSTOI,A AFIRMAT IN MOD DESCHIS CĂ APOSTOLUL PAVEL A ÎNTELES GRESIT ÎNVĂTĂTURA LUI HRISTOS.Iar aceasta inseamna deci că Tolstoi se socotea superior Apostolul Pavel. TE CRUCESTI VĂZÂND CÂT DE DEPARTE MERG OAMENII ÎN „INTERPRETAREA” LOR…………….
      Astfel separata de Biserică, învătătura crestină devine imprecisa, nedefinita si schimbatoare la cea mai mica dorinta omeneasca. Dar INLOCUIREA BISERICII CU „CRESTINISMUL” duce la o falsificare si mai grava– INLOCUIREA LUI HRISTOS, DUMNEZEU-OMUL, PRIN OMUL IISUS DIN NAZARET…………………

      Apreciat de 1 persoană

  36. roman zice:

    pag 101,102

    PENTRU CEL CARE NEAGA BISERICA si valorile ei religioase, HRISTOS DEVINE UNUL DIN ÎNVĂTĂTORII-INTELEPTI,asa cum au fost Buddha, Confucius, Socrate, Lao-tze si altii.De remarcat ca in aceasta acceptiune HRISTOS ESTE DEPARTE DE A FI CONSIDERAT UN INVATATOR SEPARAT DE CEILALTI.STIINTA,GENEROASA CA INTOTDEAUNA,indica numeroase izvoare,inclusiv miturile babiloniene,din care se pretinde ca s-a inspirat învătătura lui Hristos. Hristos este asemanat cu un savant mediocru, care si-a compus opera din compilatii,nu intotdeauna prea izbutit insa .Dusmanii crestinismului,fara sa-si ascunda entuziasmul ,fac trimitere la aceste dovezi stiintifice si declara ca in principiu Iisus Nazarineanul nu a oferit lumii nimic nou;El nu a făcut decât să repete ceea ce s-a spus pana la El si care s-ar fi putut face cunoscut oamenilor si fara ajutorul Lui.Însă pentru cel ce crede în Biserica,discursurile despre diferitele ,,fenomene’’ din crestinism nu prezinta nici o valoare,ptr ca esenta lucrarii lui Hristos,dupa cum s-a mai spus,nu consta in Invatatura Lui,ci in MANTUIRE.Dumnezeu a trimis pe Fiul Său cel Unul-născut ptr ca prin El să primim viată. (In. 4, 9; comp. 5,13)……….
    HRISTOS ESTE CEL CARE A ÎNNOIT FIREA OMENEASCĂ, A INTEMEIAT BISERICA,LA TRIMIS PE DUHUL SFÂNT,PUNAND PRIN ACEASTA TEMELIA UNEI NOI VIETI – CEEA CE NICI UN INTELEPT IESIT DINTRE OAMENI NU A REUSIT SA INFAPTUIASCA………………….

    pag 102
    PENTRU INTEMEIEREA BISERICII TREBUIA CA FIUL LUI DUMNEZEU SA VINA PE PAMANT SI SA MOARA PE CRUCE.De aceea,TOTI CEI CE DESPART CRESTINISMUL DE BISERICĂ AJUNG MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU LA NEGAREA LUI HRISTOS, DUMNEZEU-OMUL, si sustin ca ptr ei aceasta insusire a lui Hristos este lipsita de orice sens.
    TOT MAI MULTI OAMENI DINTRE NOI VISEAZĂ LA UN CRESTINISM NEBISERICESC. La acesti oameni predomina partea irationala.Ei se dovedesc a fi incapabili sau de cele mai multe ori refuza sa concretizeze ideile la care au visat o viata intreaga…………………..
    CÂND IN MAINILE OAMENILOR NIMERESTE EVANGHELIA,EI UITÂ ADEVARUL, CĂ ACEASTA LE-A FOST DATĂ DE BISERICĂ.Ptr ei aceasta scriere este un fel de Coran,pe care alah l-a aruncat din cer pe pamant.Daca intamplator gasesc in ea invatatura despre Biserică,se grabesc sa rezume crestinismul la o simpla invatatura,incapabila sa reinnoiasca viata si omul,ca de altfel orice sistem filosofic. STRĂMOSII NOSTRI ADAM SI EVA VROIAU SĂ AJUNGĂ PRIN PROPRIILE EFORTURI„DUMNEZEI’’ BAZANDU-SE NUMAI PE PUTEREA MAGICĂ A FRUCTULUI.Tot asa si MULTI DINTRE CONTEMPORANII NOSTRI DORESC SĂ SE MÂNTUIASCĂ FARA AJUTORUL BISERICII SI FĂRĂ DUMNEZEU-OMUL,apeland doar la autoritatea Evangheliei. EI ÎSI PUN TOATE SPERANTELE ÎN CARTEA EVANGHELIEI exact asa cum Adam si Eva îsi puneau nădejdea în mărul din Rai. Dar aceasta carte nu ne poate oferi o nouă viată……………….. Acesti oameni,PRIN NEGAREA BISERICII,AU TRANSFORMAT CRESTINISMUL,DUPA AFIRMATIILE V.S.SOLOVIOV,INTR-UN OBIECT „PLICTISITOR DE MOARTE’’………………..

    pag 109

    Recunoscand numai NECESITATILE,,PERSONALE’’,OAMENII SI-AU INDREPTAT TOATA ATENTIA SPRE DOMENIUL JURIDIC,prin care credeau ca vor reusi sa vindece omenirea de toate suferintel.Afara de acestea,virtutea este inlocuita cu ORDINEA SI POLITETEA.Aurul este un metal pretios,dar ptr ca el sa poata fi inlocuit,oamenii au inventat poleiala, iar ptr INLOCUIREA VIRTUTII CARE ESTE INSUFICIENTA S-A INVENTAt BUNA-CUVIINTA.
    Exact la fel se procedeaza si in privinta scopului Bisericii, care propavaduieste unirea sufletelor si a inimilor credinciosilor. Biserica este inlocuita cu crestinismul.Uneori constiinta ramane multumita ,deoarece „crestinismul” este o denumire cat de cat respectabila. INSA,SEPARAT DE BISERICĂ, EL POATE INSEMNA ORICE. ASTFEL,NU SE IMPUNE NICI RUPEREA DE HRISTOS,IAR PROPRIA PERSOANA POATE SA RAMANA MAI DEPARTE LINISTITA.INTR-UN CUVANT SI LUPUL ESTE SATUL SI OILE INTREGI!……………………….

    CRESTINISMUL RUPT DE BISERICA ESTE ASA NUMITUL CRESTINISM ,,EVANGHELIC’’ ,iar diferitele asociatii international ale studentilor crestini nu reprezinta decat UMILIREA SI DENATURAREA IDEII CRESTINE DESPRE BISERICA,CARE INABUSA ADEVARATA VIATA HARICA A BISERICII.Doar aceste fenomene,despre care am pomenit mai sus,marturisesc neajunsurile intelegerii corecte a legaturii neintrerupte dintre crestinism si Biserica??Cu aceasta problema ne confruntam la fiecare pas.Astazi,oamenii care vorbesc putin despre Dumnezeu,care nu se arata interesati de viata religioasa si care incearca sa elimine din viata orice urma a religiei,considera totusi O DATORIE SA VORBEASCA DESPRE CRESTINISM IN TERMINI RESPECTABILI.De notat ca acest respect suna fals si se prezinta mai degraba ca o fatarnicie………………

    Pag 110

    In sufletele multora din contemporanii nostri salasluiesc impreuna respectul ptr crestinism si neglijarea Bisericii.Cel putin nimeni nu ascunde sa se numeasca crestin,dar CAND VINE VORBA DESPRE BISERICA NICI NU VOR SA AUDA DE EA………….
    Pag 112

    AM AUZIT DE NENUMARATE ORI REPROSUL:,,VOI L-ATI EXCOMUNICAT PE TOLSTOI;DE UNDE STITI CA EL NU A FOST ADEVARAT CRESTIN??1’’Lasand la o parte TOATE BLASFEMIILE lui Tolstoi SI NEGAREA LUI HRISTOS DUMNEZEU-OM….din nou se reia IDEIA ,INRADACINATA ADANC IN MINTILE CONTEMPORANILOR NOSTRI,DESPRE POSIBILITATEA EXISTENTEI UNUI,,ADEVARAT CRESTIN’’ FARA BISERICA si chiar atitudinii dusmanoase fata de aceasta…………Daca ne gandim bine stim ca IN PRIMELE SECOLE CRESTINE,EXCOMUNICAREA DIN BISERICA ERA O PEDEAPSA FRECVENTA SI TOTI O SOCOTEAU PE DEPLIN LEGIUITĂ SI FOARTE FOLOSITOARE.
    De ce?Pentru ca BISERICA DETINEA O AUTORITATE FERMA SI BINE DEFINITA.AUTORITATEA APARTINEA BISERICII,NICIDECUM CRESTINISMULUI. NU EXISTA IDEEA POTRIVIT CAREIA CRESTINISMUL ESTE UNA,IAR BISERICA ALTCEVA si ca este cu putinta sa existe crestinism fara Biserica.In acele vremuri grele,LUPTA DUSA IMPOTRIVA BISERICII INSEMNA SI O LUPTA DUSA IMPOTRIVA CRESTINISMULUI……………..
    ACUM VEDEM CA BISERICA NOASTRA II PRIMESTE PE TOTI,CHIAR SI PE CEI CARE INSISTA SA FIE EXCLUSI,cum s-a intamplat dupa excluderea lui Lev Tolstoi.AM PUTEA SPUNE CA NU EXISTA NICI O DISCIPLINA A BISERICII:PTR INTELECTUALII LAICI AU DEVENIT NEOBLIGATORII PARTICIPAREA LA SLUJBE,SPOVEDANIA SI IMPARTASANIA.DE ACEEA BISERICA ,IN CALITATE DE COMUNITATE VAZUTA,ASTAZI ARE LIMITE DISTINCTE SI CLARE,CARE AR SEPARA-O DE CEI ,,DIN AFARA’’…….

    Pag 113

    Uneori ni se pare ca Biserica este imprastiata.Nu stii cine apartine cu adevarat acesteia si cine este dusmanul ei.MINTEA ESTE IN CONFUZIE……….
    In aceste timpuri tulburi multi se intreaba nelinistiti;unde este Biserica??De aici atat de multe ,,cautari’’,unele mai ciudate decat altele.In timpurile apostolice,cei ce doreau sa se mantuiasca se alipeau Bisericii si nimeni NU CUTEZA SA FIE IMPREUNA CU EI(Fapte5,13).Nimeni Nu se intreba:UNDE ESTE BISERICA?Ptr ca ea era un asezamant bine definit, delimitat de tot ce nu tinea de Biserica.Acum INSA INTRE BISERICA SI,,LUME’’A APARUT UN SPATIU INTERMEDIAR.NU EXISTA O DELIMITARE CLARA INTRE BISERICA SI ASA-ZISA BISERICA.Mai exista si un crestinism neprecizat,am putea spune chiar ca nici nu este crestinism…………

    pag 113-114

    In zilele noastre a aparut un numar mare al persoanelor…..mereu invatand si neputand niciodata sa ajunga la cunoasterea adevarului(IITimotei,3,7).S-a inventat,daca ni se permite sa ne exprimam astfel,un nou sport numit ,,cautatorii de Dumnezeu’’,in care scopul principal este ,,aflarea lui Dumnezeu’’.Despre multi din ,,cautatorii nostri de Dumnezeu’’ne ingaduim sa credem ca,daca ar avea cumva succes,s-ar simti nenorociti si ar incepe sa ,,lupte impotriva Lui Dumnezeu”.Datorita ,,cautarii lui Dumnezeu’’multi dintre contemporanii nostri au ajuns vestiti.In acest sens,in minte ne apare sentinta nemiloasa a Episcopului Mihail Gribanovski la adresa cautatorilor:,,Ei cauta pentru ca au ramas fara principii;si atat cat sunt ocupati cu cautarile,cei mai rai profita de imbulzeala si triseaza fara nici o rusine.De ce rusine mai poate fi vorba,cand nimeni Nu mai stie ce este bine si ce ester au?”.Notiunile false despre crestinism si religie NU fac decat sa-i indeparteze pe multi de la adevar,deoarece pentru persoana care Il cauta sincer pe Dumnezeu,ele devin asemenea unor vami.Calea acestor cautari-vami ii ademeneste pe multi,insa nu toti ajung cu bine la capatul ei.Cea mai mare parte dintre acestia continua mai departe ,,sa rataceasca prin aceste vami’’ fara sa cunoasca odihna binemeritata…………

    pag 117

    CAT DE DES, LA ÎNTREBAREA „AU NU CUMVA SI TU ESTI DIN UCENICII LUI HRISTOS?” –NOI JURAM CA NU IL CUNOASTEM.O datorie vitala a acestor timpuri am putea-o considera marturisirea deschisa a adevarului ca Hristos a intemeiat Biserica si ca este un gest necugetat sa despartim crestinismul de Biserica si sa afirmam existenta unui crestinism separat de Biserica Ortodoxa.Credem ca acest adevar ar constitui ptr multi punctul final al cautarilor lor……………Iertati-ma!

    Apreciat de 1 persoană

    • Romeo cel real zice:

      In 1993, la Chambesy a avut loc o noua intrunire intre ortodocsi si monofiziti. Legat de aceasta intrunire Pr.Nicolae Necula, decanul Facultatii de Teologie din Bucuresti, zice : „Cu aceasta ocazie s-a hotarat ridicarea Anathemelor si restabilirea unitatii ecleziale. In 1993, noi am semnat actul de UNIRE DEFINITIVA cu aceste biserici si urma ca sa definitivam modalitatile de CONSLUJIRE, chiar de IMPARTASIRE si impreuna-slujire a Sfintei Liturghii. Dar au intervenit unele semne negative din partea Bisericilor Ortodoxe Grecesti si Rusesti si s-a amanat. Documentul exista, fiindca el a fost semnat de toti reprezentantii Bisericilor Ortodoxe si vechi orientale(monofizite)”. Hotararea si semnarea aceasta a revenit Patr.Teoctist si Ep.Nestor Vornicescu, Teofan Savu si Irineu Popa, fapt pt care toti ierarhii BOR au aprobat acordul. Semnarea acestor documente s-a facut in secret, pt ca poporul sa nu afle imediat.

      Apreciază

      • Romeo cel real zice:

        Pidalion : Canonul 1 Sf.Kiprian pg 372. Canonul 1 Sf.Vasilie cel Mare pg 598. Canonul 7 Laodiceea pg 424. Canonul 7 Sinodul 2 Ecumenic pg 182. Canonul 95 Sinodul 6 Ecumenic pg 312. Canonul 46 Apostolic pg 85. Canon 47 Apostolic pg 91. Canon 68 Apostolic pg 118. Canon 3 Sinod 3 Ecumenic pg 190. Aceste Canoane dimpreuna cu Talcuirile lor, vorbesc foarte clar si limpede, despre : „Cum sunt primiti in Biserica ereticii care SE POCAIESC, iar nu de recunoasterea anticipata a Harului si a Tainelor ereticilor”, care staruiesc cu incapatanare in erezie, si in cunostinta de cauza. Deci, unii clericii care au acceptat comuniunea cu erezia, din frica de prigoana, au fost primiti in treptele lor clericale. Iar fruntasii ereziei, au fost primiti doar ca mireni, si asta doar cei care s-au pocait. Asadar, nu este vorba de o recunoastere generala si anticipata a tainelor tuturor ereticilor, care staruiesc in nepocainta.

        Apreciază

      • roman zice:

        Ma bucur sa vad ca mai intelege/primeste si altcineva Invatatura acestor GLADIATORI ai lui Hristos care au fost Sfintii Parinti cei din CERURI……Parintele Iustin Parvu are o vorba lasata…sa ascultam de Sfintii cei din CERURI,ca de cei de pe PAMANT,chiar daca au pus inceput bun,NU STIM CUM VOR TERMINA…..GASCA lu’ sava& co SMINTESC EXTREM DE MULT OAMENII!I-au INNEBUNIT cu ….sunt eretici de 2 feluri…CONDAMNATI SI NECONDAMNTATI…..doar SINODICEASCA CERCETARE LE POATE SPUNE ERETICI….. dar Sfintii din CERURI spun CLAR……. DUPĂ ÎNSĂŞI CREDINŢĂ SUNT OSEBIŢI DE CEI DREPT SLĂVITORI, şi a cărora OSEBIRE PRIVEŞTE DEA DREPTUL LA CREDINŢA CEA ÎNTRU DUMNEZEU… HULITORII de Sfinti spun…… NU STIM SI NU SPUNEM DACA AU HAR DACA AU PE HRISTOS IN POTIR SAU NU….sinodiceasca cercetare poate spune….dar Sfintii cei din CERURI spun CLAR….. DAREA ACESTUIA SE TĂIASE…darea darului,adica punerea mainilor la Hirotonie,SE TAIE LA ERETICI…..precum si Căci [DEZLEGATE FIIND CANOANELE], nicidecum NU MAI ESTE PREOŢIE, jertfă şi celelalte leacuri ale sufleteştilor noastre boli……PRECUM SI…Împartasania din MÎNA ERETICA ESTE OTRAVA, nu simpla PÎINE…SI PRIN EI TOTI SFINTII CARE SUNT BISERICA LUI HRISTOS…si asa OAMENII NU MAI STIU CE-I CU EI…E drept ENORM DE MULTI NICI NU VOR SA STIE….ei cred CU TARIE ca …CREDINTA SI PORUNCILE LUI HRISTOS SUNT DOAR PTR CLER SIASA din trandavia fiecaruia ,NIMENI NU CAUTA SA CITEASCA INVATATURILE SFINTILOR……iar CLERUL NOSTRU…E …VAI DE STEAUA LUI,cu MICROEXCEPTII, la capitolul SMERENIE, PIOSENIE,ASCETISM si….CATEHIZAT…..NU fac aici o JUDECATA,ci ascult Invatatura Domnului….uitati-va la faptele lor….dupa FAPTE ii veti cunoaste…ASTFEL si eu ma uit si de asta am TRAS ACEASTA CONCLUZIE,nu judecata.A fi DREPT CREDINCIOS SI A FI ERETIC NU este OBLIGATORIU,nici una si nici ailalta,deci nu….sinodiceasca cercetare…trebuie sa spuna unui om ce e cu credinta lui,fiecare are O ENORMA PUTERE, DATA DE Dumnezeu …..LIBERTATEA DE A ALEGE….peste care nici Insusi Dumnezeu NU trece.Nu ptr ca NU poate,Doamne iarta-ma ,ci ptr ca e Dumnezeu Preasfant ……..O frumoasa invatatura aflam si de aici….. Pag 188
        Se crede ca idealul crestin este obligatoriu si necesar numai pentru calugari,iar pentru mireni se permite multa ingaduinta.,,Noi nu suntem calugari!’’Prin aceasta expresie se explica si se iarta laicilor multe.Un barbat a fost intrebat daca si-a inselat sotia si de cate ori.El a raspuns:,,Bineinteles,caci doar nu sunt calugar!’’Nu ti se pare aceasta graitor?La noi exista doua feluri de crestinism,doua idealuri crestine:unul pentru calugari si altul pentru laici.Consider aceasta impartire a idealului lui Hristos nefireasca din punct de vedere principial si gresita din punct de vedere practice …………

        Pag 189
        Hristos nu i-a invatat numai pe calugari,ci pe toti oamenii acelasi lucru.
        Pag 191
        Sfantul Ioan Gura de Aur scrie:,,Te inseli amarnic daca crezi ca de la mirean se cere una si de la calugar altceva;deosebirea dintre ei este urmatoare;unul se insoara,iar altul nu.In toate celelalte sunt la fel de raspunzatori.
        Pag 198

        Oricine care nu doreste sa fie in dusmanie cu Dumnezeu trebuie sa se lepede de lume-prin urmare nu numai calugarii,ci toti crestinii.Ce inseamna ,,lume’’ si ce inseamna sa te,,lepezi de ea”?Iata cum raspund la aceasta intrebare cei mai mari ,,indrumatori ai calugarilor’’ si cele mai mari autoritati in problema invataturii crestine-Sfintii Parinti.
        Sf Vasile cel Mare zice:,,Lepadarea de lume nu inseamna ca trupul trebuie sa fie in afara lumii,ci sa ne rupem cu sufletul de placerile trupesti.’’Potrivit Sf Ioan Gura de Aur,prin ,,lume’’ Sfanta Scriptura numeste faptele rele(Omilii la Efeseni 22,3).,,Noua nu ni s-a poruncit sa iubim lumea si tot ce este in lume-scrie Sf Marcu Ascetul-aceasta porunca ne-a fost lasata nu in sensul ca trebuie sa uram fapturile lui Dumnezeu,ci ca sa taiem pricinile care provoaca placeri’’………..
        Lepadarea de lume este porunca pe care Hristos a lasat-o tuturor crestinilor.Votul lepadarii de lume l-ati depus si voi, crestinilor.Cand si unde?La Botez.Toti am fost intrebati daca ne lepadam de satana si de faptele lui,iar nasii au raspuns in locul nostru:
        ,,Ma lepad”………
        Din pacate vedem ca dupa ce au crescut crestinii nu mai recunosc slujba Botezului.Printre laicii nostri este foarte raspandita prejudecata potrivit careia ascetismul este lucrarea exclusive a calugarilor.Cuvintele ,,calugar’’ si ,,ascet’’ la noi se folosesc ca sinonime.Insa aceasta este o neintelegere grava.Ce inseamna ascetism?Prin ascetism ,in sensul direct si strict al cuvantului,se intelege intrebuintarea sistematica si constienta a mijloacelor adecvate in vederea dobandirii virtutilor crestine si a desavarsirii religios-morale(Ascetismul dupa invatatura crestin-ortodoxa,prof.S.M.Zarin).Reflecta asupra acestei definitii si raspunde-mi daca ascetismul este numai al calugarilor.Daca toti suntem chemati la lupta impotriva patimilor,lupta aceasta se numeste ascetism, lepadarea de lume…………..Sf Arhiepiscop Ilarion Troitski…Mostenirea Teologica…. Iertati-ma!

        Apreciază

  37. Romeo cel real zice:

    @ Roman

    Am câteva sugestii cu care te-aș putea ajuta.

    1. Scrie cu litere mari doar atunci când realmente este ceva foarte serios de subliniat.
    2. Paragrafează odată la 5-6 rânduri. Efectul pentru cititor este senzațional de pozitiv.
    Ca să fiu mai limpede, subconștientul cititorului refuză să mai citească un text care este mare și bloc. Refuză din start.

    Nu e necesar ca fiecare paragraf să conțină o idee de sine stătătoare.

    Ideea se poate continua pe mai multe paragrafe.

    3. Folosește punctele de suspensie (…) mai puțin, doar acolo unde vrei să scoți în evidență ceva cu acestea.

    Rezultatele sunt extraordinare oricât de banale par aceste măsuri.

    Apreciază

  38. Romeo cel real zice:

    Roman, uite cum facem. Tu imi lași adresa ta de mail și un număr de telefon pe http://www.portalpr.ro.

    Administratorul de acolo îmi este prieten.
    Adresa o lași făcând un comentariu pe site.

    Când îți vei introduce adresa de mail vei intra în moderare.

    Asta înseamnă că adresa ta de mail va fi văzută doar de administrator.

    Iar el nu îți va modera comentariul drept urmare nu vei putea fi văzut public.

    În schimb îmi va da mie datele tale și te voi contacta. Ești de acord?

    Când scrii comentariul fă o precizare care să conțină numele meu: Romeo.

    Apreciază

  39. Igor van't Rietje zice:

    Eu caut spre Dumnezeu, nu caut spre oameni, chiar daca ma injura, chiar daca ma batjocoresc, ma vorbesc de rau, chiar daca imi necinstesc numele, chiar daca zidirea intreaga se va porni sa strige impotriva mea.

    Caci am vazut si am trait in multe feluri. Daca harul lui Dumnezeu nu lumineaza pe om, cuvintele pe care acesta le vorbeste, oricat de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimanui.
    Sunt auzite pentru moment si in clipa urmatoare cel ce le aude se intoarce iarasi ca un captiv la ale sale. Daca insa o data cu cuvantul va lucra si harul, atunci imediat se petrece schimbarea cu voia cea buna a omului, incat se schimba in chip minunat viata lui din clipa aceea.

    Aceasta se intampla cu cei care nu au auzul si constiinta impietrite. Cat despre cei care, auzind, raman tot in neascultare si in voia lor cea rea, acestora chiar daca le vorbesti continuu zi si noapte, chiar daca iti deserti toata intelepciunea Parintilor in urechile lor, chiar daca faci minuni in fata ochilor lor, chiar daca intorci Nilul inapoi, acestia nu vor avea nici picatura de folos.

    Ei doresc numai sa vina, sa stea de vorba, sa le treaca timpul, sa le fuga plictisul.Sa ma folosesc macar eu prin rugaciune si isihie. Pentru ca rugaciunea cea pentru toti este ascultata intotdeauna de Dumnezeu, iar indelunga vorbire este intotdeauna neplacuta lui Dumnezeu, oricat de duhovniceasca ar fi. Dupa Sfintii Parinti, indelunga vorbire inseamna a-ti petrece timpul tau cu cuvinte fara sa faci cuvintele tale fapte.

    Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      @Igor van’t Rietje

      Bogdaproste de cuvântul de învățătură. O să iau aminte la ce ai scris.

      Dar nu știu cum se face că noi cam ardem gazul cu trăncănelile aici pe site și nu prea corespunde cu ce scrie în textul pe care l-ai publicat.

      Nu știu dacă este cel mai potrivit moment din istorie să ne vedem fiecare de treaba lui văzând cam ce se întâmplă în lumea presupus îngrădită.

      Departe de mine gândul să vă propun să ne organizăm cumva. Acesta nu ar fi un duh ortodox.

      Dar când găsești cu chiu cu vai un frate care să cugete ca tine parcă ai vrea să schimb niște vorbe cu el, altfel decât publice.

      Apreciat de 1 persoană

  40. Igor van't Rietje zice:

    Ce este, însă, ridicarea Harului? Este într-adevăr ridicare şi părăsire? Şi cum este cu putinţă ca Dumnezeu să-l părăsească desăvârşit pe om?

    Sfântul Diadoh al Foticeii vorbeşte despre retragerea povăţuitoare a Harului şi despre retragerea sa ca lepădare. Prima are loc din pricini cunoscute numai lui Dumnezeu, spre mântuirea şi înţelepţirea noastră, iar a doua, ca urmare a păcatelor noastre.

    Din acestea reiese limpede faptul că Harul nu se îndepărtează cu totul de la om, ci se ascunde, mai bine zis se împuţinează pentru a-i da omului prilejul să lupte cu păcatul, să-şi războiască patimile şi să tânjească după venirea sa din nou. Această luptă, aşa cum vom arăta în continuare, este dureroasă şi se deosebeşte ca durată de la om la om. Totuşi, mulţi ani omul se află în pustiu… Are simţământul că străbate un pustiu duhovnicesc, o ţară unde nu există suflarea dătătoare-de-viaţă a Harului Dumnezeiesc.

    Harul se ascunde, cum am zis, din însasi clipa în care ne-am botezat în adâncul mintii. Dar îsi acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment ce începe însa cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotarârea, o parte din bunatatile harului intra într-un chip negrait în comunicare cu sufletul prin simtirea mintii. Prin aceasta, cel ce vrea sa tina cu tarie lucrul pe care l-a aflat, vine la dorinta sa vânda cu multa bucurie toate bunurile cele de aici, ca sa cumpere cu adevarat tarina în care a aflat ascunsa comoara vietii. Caci când va vinde cineva toata bogatia lumeasca, va afla locul în care statea ascuns harul lui Dumnezeu. Fiindca pe masura înaintarii sufletului, îsi descopera si darul dumnezeiesc bunatatea lui în minte. Dar atunci îngaduie Domnul si dracilor sa supere sufletul, ca sa-l învete sa faca deosebirea între bine si rau si sa-l faca mai smerit prin aceea ca pe masura ce se curateste simte tot mai multa rusine de urâciunea gândurilor dracesti. (Diadoh al Foticeii)10

    ˇ Precum am zis, Satana prin Sfântul Botez e scos afara din suflet. Dar i se îngaduie, pentru pricinile mai-nainte pomenite, sa lucreze în el prin trup. Caci harul lui Dumnezeu se salasluieste în însusi adâncul sufletului, adica în minte.
    Pentru ca „toata slava fiicei împaratului, zice, e dinauntru”, nearatata dracilor. De aceea din adâncul inimii însusi simtim oarecum izvorând dragostea dumnezeiasca, când ne gândim fierbinte la Dumnezeu. Iar duhurile rele de aici înainte se muta si se încuibeaza în simturile trupului, lucrând prin natura usor de influentat a trupului asupra celor ce sunt înca prunci cu sufletul.
    Astfel mintea noastra se bucura pururi, cum zice dumnezeiescul Apostol, de legea Duhului, iar simturile trupului sunt atrase de lunecusul placerilor. De aceea harul, lucrând prin simtirea mintii, înveleste trupul celor ce sporesc în cunostinta cu bucurie negraita, iar dracii, lucrând prin simturile trupului, robesc sufletul, îmbiindu-l, ucigasii, cu sila spre cele ce nu vrea, mai ales când ne afla umblând fara grija si cu nepasare pe calea credintei. (Diadoh al Foticeii)

    Apreciază

    • Romeo cel real zice:

      @Igor van’t Rietje

      Na, ce ai făcut?!

      Prin ultimul comentariu i-ai dat apă la moară părintelui Tihon care o ține langa cu existența Harului la ecumenisti.

      Bre, lăsați-o încolo de treabă.

      Vă băgați singuri în adânc susținând o cauză nedreaptă.

      Cearșafuri întregi de dovezi postate sub acest articol care explică limpede că a admite că există Har la ecumenisti este hulă împotriva Duhului sfânt, a Sfintei Treimi și a Mântuitorului Hristos, și o țineți tot așa.

      Cine mustăcește satisfăcut de o astfel de situație?

      Nu diavolul?

      La urma urmei cui vreți să dați satisfacție?

      Cred că am să ajung la concluzia că n-are rost să-mi mai bat capul pe acest site cu această problemă.

      Credința mea nu influențează mântuirea voastră iar credința voastră nu influențează mântuirea mea.

      O să dăm personal socoteală lui Hristos la judecată.

      Apreciază

    • roman zice:

      Omule azi e EREZIA EREZIILOR pe pamant=ecumenism.Invatatura Sf Diadoh NU e ptr vremuri de EREZIE.Erezia e HULA impotriva Duhului Sfant,e DESPARTIRE DE DUMNEZEU…citeste la Sf Ilarion Troitki ,mai sus ,ca acolo el mai aduce pe alti Sfinti si explica CLAR ce e cu ERETICII SI SCHISMATICII…..Iertati-ma!

      Apreciat de 1 persoană

  41. tihon zice:

    Sf. Simeon arhiepiscopul tesalonicului spune despre ierarhia clericală:

    „Unii episcopi nevăzând în pâinea euharistică ce o ţin în mână şi o dau altora, trupul jertfit al lui hristos, ca să se smerească şi ei, socotesc însărcinarea dată lor de-a face aceasta ca un termen de mândrie şi de domnie asupra mulţimii credincioşilor. Ei intră în cele tainice ale Domnului (în altarul Lui), în cămara de nuntă a Domnului, unde se produce unirea cu El, fără veşmântul harului, mai bine zis al curăţiei.
    Harul Botezului se socoteşte că se pierde de cei păcătoşi, rămânând doar sau pecetea Botezului. Cineva ar putea socoti că după Sf. Simeon aşa se întâmplă şi cu harul Hirotoniei. Ba că el merge până acolo încât socoteşte că cei nevrednici nici nu primesc harul la Hirotonie. De fapt, Biserica a socotit totdeauna Tainele

    săvârşite de preoţii şi episcopii ei, chiar când sunt socotiţi de unii sau sunt de fapt nevrednici, valide, până ce nu sunt caterisiţi de episcop (în cazul preotului), sau de un sinod de episcopi (în cazul episcopului). Ea n- a lăsat pe credincioşi în nesiguranţă în privinţa primirii harului. Deci nu de puterea de- a transmite harul sunt lipsiţi episcopii şi preoţii nevrednici, ci de mântuirea lor. În acest sens, vorbeşte Sf. Simeon de lipsirea lor de har” (Păr. D. Stăniloae, Studii de Teologie Dogmatică, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 697).

    Sf. Simeon a exprimat şi ideea că puterea de a „lega şi dezlega” nu aparţine tuturor preoţilor, ci numai „celor ce slujesc Evanghelia în duh de smerenie şi duc o viaţă ireproşabilă” (cateheza 28, în Scrieri II, p. 296). Nu ajunge să primeşti „hirotonia de la oameni”, ci trebuie să fii numit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, susţine Sf. Simeon (Ibidem).
    Dacă nu te-ai lepădat de lume şi nu ai urât-o, dacă nu ţi-ai pierdut sufletul pentru Hristos şi nu te-ai învrednicit de a vedea lumina dumnezeiască şi de a-L primi pe Duhul Sfânt, nepătimirea şi sfinţenia, nu ar trebui să devii preot (Discursuri teologice şi etice, 6, p. 428).
    . Simeon nu merge până într-acolo, încât să afirme că hirotonia sau tainele nu ar fi „valide” dacă preotul nu duce o viaţă de sfinţenie şi că „apa rămâne apă” dacă Botezul este săvârşit de un preot nevrednic.
    Însă el se apropie destul de mult de o astfel de afirmaţie, mai ales într-una dintre epistolele sale, în care spune că episcopii şi preoţii care au ajuns „trupeşti şi iubitori de plăcere, plini de slavă deşartă şi au înclinat spre erezii” sunt lipsiţi de harul dumnezeiesc şi de puterea de a ierta păcatele (Epistola 1, în Scrieri III, Ed. Deisis, 2001, p. 314).
    Vorbind despre clerul din vremea sa, Sf. Simeon susţine următoarele: „Puterea de a ierta păcatele nu a fost dată de Dumnezeu pur şi simplu monahilor numai cu haina, nici celor hirotoniţi şi înscrişi în treapta preoţiei, nici chiar celor cinstiţi cu demnitatea arhieriei, adică patriarhilor, mitropoliţilor şi episcopilor – să nu fie! Ci acestora li s-a îngăduit numai să slujească cele sfinte.

    Şi chiar şi aceasta…este îngăduit numai acelora care între preoţi,arhierei şi monahi se numără prin curăţie împreună cu corurile ucenicilor lui Hristos” (Ibidem).

    . Simeon nu pune atât la îndoială validitatea tainelor săvârşite de preoţi nevrednici, cât insistă asupra necesităţii de a fi chemat de Dumnezeu la slujirea de părinte duhovnicesc.

    Cu alte cuvinte, puterea „de a lega şi dezlega” nu este dată în mod automat tuturor celor hirotoniţi preoţi, ci trebuie dobândită prin curăţie morală şi experienţă duhovnicească.

    . Simeon nu este singurul care să sugereze că există o anumită interdependenţă între slujirea Tainelor şi calităţile personale ale preotului; cunoaştem cel puţin un text liturgic al Bisericii de Răsărit în care se presupune o legătură între acestea, anume rugăciunea preotului din Liturghia Sf. Vasile cel Mare: „Să nu opreşti, pentru păcatele mele, harul Preasfântului Tău Duh, de la darurile ce sunt puse înainte”

    Sf. Grigorie de Nazianz susţinea că, dacă cineva nu s-a ridicat deasupra patimilor şi nu şi-a curăţat mintea, nu ar trebui să primească slujirea de preot. Potrivit Sf. Grigorie, „preotul trebuie mai întâi…să se facă lumină şi apoi să lumineze pe alţii, să se apropie de Dumnezeu şi apoi să îi călăuzească pe alţii către El, să se sfinţească şi apoi să îi sfinţească pe alţii… să se facă dumnezeu şi să îi îndumnezeiască pe alţii” (Discursuri 2,91).
    Atât Sf. Grigorie, cât şi Sf Ioan Gură de Aur aveau o concepţie foarte elevată despre preoţie şi se plângeau de starea de decădere morală a clerului din vremea lor. Principala preocupare a Sf. Simeon era îmbunătăţirea condiţiei duhovniceşti a Bisericii bizantine din epoca sa. Cerinţele lui absolute privind calităţile ierarhiei, precum şi critica acesteia trebuie înţelese în contextul acestei preocupări, mai degrabă ca nişte avertismente profetice decât ca nişte formule dogmatice sau hotărâri canonice.

    Apreciază

    • roman zice:

      Daca NU ascultati de TOATA Invatatura Sfintilor din CERURI ptr ce NU TACETI???Ptr ce va folositi de ce vreti dvstra,de ce triati/alegeti ce va convine ,dupa LOGICA dvstra???Sa stiti ca azi HULITI invatatura Duhului data Bisericii prin Sfinyii cei din CERURI,fiindca NU ASCULTATI intocmai de ea,ci mai …puneti cate un….daca…dar si altele ,astfel VA PUNETI DEASUPRA SFINTILOR,ca si cum ei NU au avut potentialul/capacitatea dvstra,a celor LOGICI.CITITI VA ROG CELE DE MAI SUS SPUSE DE SF ILARION TROITKI,chiar daca vi se pare mult sau greu….NU VA GRABITI…Vedeti ca e un Sfant care a si VORBIT, DAR A SI FACUT=a murit in LAGAR de la boala ptr CREDONTA DREAPTA. De ce oare ,,preotii ingraditi” NU primesc invatatura Sf Iustin Popovici(Biserica Ortodoxa si Ecumenismul si nu numai),care a fost si prof de dogmatica la Fac de Teologie din Belgrad.De ce NU se primeste invatatura Sf Teodor Studitul,care explica CLAR si ,,TEHNIC” ce trebuie sa faca oamenii in vreme de erezie.De ce NU se asculta de comentariile Sf Nicodim Aghioritul din PIDALION,intru totul si doar …SE DEDUCE LOGIC…fiecare ce pofteste si ce doreste???!!De ce NU primesc intru totul cele facute de drept credinciosii de atunci,din timpul SINODULUI TALHARESC de la ferrara si florenta din 1438-1440 si NU se asculta de Sf Marcu Evghenicul,care a fost o STANCA in fata SARPELUI=PAPEI si in fata VICLENILOR sai ,,ortodocsi”.Ce a fost ATUNCI este EGAL cu azi,cu ecumenismul….. Pag 65
      Sfântul Marcu, podoaba cea strălucită a nevoitorilor, acum în vârstă de patruzeci si nouă de ani si aproape de sfârsit din pricina unui cancer, era încă tare cu duhul si nu rămânea tăcut. În epistolele sale către toti crestinii el îi îmbărbăta să se depărteze de unirea florentină ca de una ce era urâtă lui Dumnezeu. „Acesti oameni,” scria el, „recunosc împreună cu latinii că Duhul Sfânt purcede de la Fiul si Îsi trage existenta de la El, căci asa spune definitia lor, si în acelasi timp spun împreună cu noi că Duhul purcede de la Tatăl. Cu latinii socotesc că adăugirea la Crez este legiuită si dreaptă, iar când sânt cu noi nu vor să o rostească. Cu ei spun că azimele sânt Trupul lui Hristos, iar când sânt cu noi nu îndrăznesc a se împărtăsi cu ele. Oare aceasta nu este de ajuns spre a arăta că ei au venit la Sinodul Latin nu spre a cerceta adevărul, pe care cândva l-au avut si apoi l-au trădat, ci doar spre a câstiga niste aur si a ajunge la o unire mincinoasă, iar nu la una adevărată? Mincinoasă, căci rostesc două Crezuri, asa cum au si făcut; săvârsesc două liturghii osebite, una cu pâine dospită, alta cu pâine nedospită; două botezuri, unul prin trei scufundări, iar celălalt prin stropire, unul cu Sfânta Mirungere, altul fără de ea. În acelasi chip, toate
      celelalte datini ortodoxe sânt osebite de ale latinilor, adică posturile, rânduielile bisericesti, icoanele si multe altele. Ce fel de unire este aceea ce nu se arată în afară? Cum pot sta împreună, păstrând fiecare al său?”.Într’o scrisoare către Ieromonahul Theofan din Evia, Marcu scria: „Fugiti, fratilor! Fugiti de părtăsia cu cele de neîmpărtăsit, si de pomenirea celor de nepomenit. Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneste pe Papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor, cu latinii se va judeca si se va socoti vânzător al Credintei.”

      Pag 67

      Marcu critica apoi duplicitatea unionistilor, care rămân undeva la mijloc, nefiind în stare să lepede cu totul ceea ce era canonic si binecuvântat. El scria: „Ei voiesc să păstreze si ale lor…, dar totusi nu urmează predaniile Părintilor.” Sfântul bărbat spunea că „sfintele canoane zic că cel ce se abate si cu putin de la Ortodoxie este eretic si supus canonisirii.”

      Pag 69

      Strălucitul mărturisitor mustră iarăsi: „Fugiti de ei, fratilor si de părtăsia cu ei.” Apoi spune, cu cuvintele dumnezeiescului Pavel: „Acestia sânt apostoli mincinosi, lucrători ai celui viclean prefăcuti în
      apostoli ai lui Hristos. Si nu e de mirare! Căci Satana însusi se preschimbă în înger de lumină. Deci nu este lucru mare dacă si slujitorii lui se preschimbă în slujitori ai dreptătii, al cărora sfârsit va fi după lucrurile lor” (2 Cor. 11, 13-15). În alt loc apostolul Pavel scrie: „Că unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pântecelui lor, si prin cuvinte plăcute si prin cuvântări de bine însală inimile celor prosti” (Rom 16, 18). „Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă, având pecetea aceasta: Cunoscut-au
      Domnul pre cei ce sânt ai lui” (2 Tim. 2, 19). Si iarăsi, altundeva: „Ci măcar si înger din cer de va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anathema să fie” (Gal. 1, 8). Deci luati seama ceea ce proroceste s’a zis, „măcar si înger din cer” – adică nimenea nu poate aduce ca îndreptătire de sine un rang deosebit de înalt. Ascultă pe ucenicul cel iubit al lui Hristos care zice: „Oricine va veni la voi si nu va aduce învătătura aceasta, să nu-l priimiti în casă si să nu ziceti lui: Bucură-te; că cela ce va zice lui:
      Bucură-te, se va face părtas faptelor lui celor viclene” (2 In. 1, 10-11).149

      pag 71
      Sfântul, cunoscând apropiata sa moarte, era îngrijorat ca nu cumva Patriarhul sau ierarhii si clericii săi să-i arate o părută cinstire la înmormântarea sa, amăgind astfel poporul să creadă că Marcu era în părtăsie cu ei. Deci, înaintea unor oameni de încredere, a spus fără ocolisuri că niciodată nu a primit părtăsia cu prounionistii si că leapădă unirea si dogmele latine. Apoi a spus: „Sânt pe deplin încredintat că cu cât stau mai departe de el (adică de Patriarh) si de cei ca el, cu atât sânt mai aproape de Dumnezeu si de toti sfintii.”Fericitul bărbat a poruncit apoi ca nimeni din acea partidă să nu se apropie nici de înmormântarea sa, nici de mormântul său. Apoi a poruncit ca nimeni din cei ce erau cu el să nu slujească împreună cu Patriarhul si clerul său în dumnezeiestile slujbe. El a spus că li se cade să nu se amestece cu unionistii, si să rămână osebiti de ei până când Dumnezeu va da îndreptare si pace…..Sf Marcu al Efesului-Viata si nevointele….P.S Mai BINE V-AR FI DVSTRA SA TACETI si sa le TRANSMITETI si colegilor de la sava&co sa NU mai HULEASCA Sfanta invatatura a Bisericii prin TRIEREA ,,LOGICA’ dupa mintile lor trufase si semete…..Eu o spun spre MUSTRAREA MEA,ca si eu am DORMIT toata viata mea!Iertati-ma!

      Apreciază

  42. roman zice:

    Din vemurile Sf Marcu al Efesului si ERETICII ,EXACT ca ecumenistii de azi….Viata si Nevointele Sf Marcu Evghenicul,pag 55

    Până la urmă, totul s’a încheiat. La 5 Iulie, 1439, prin semnarea Actului de Unire, Ortodoxia a fost trădată si vândută. Pseudo-ortodocsii s’au lepădat de Ortodoxie si au îmbrătisat toate formulele si inovatiile latine………
    Mitropolitii Isidor si Vissarion propuseră apoi să se adauge la hotărâre o listă de anatheme împotriva tuturor potrivnicilor unirii Bisericilor. Dar Împăratul nu a îngăduit……………
    După Împăratul, toti delegatii, multi dintre ei fără voia lor, au primit să semneze Actul de Unire, unii în nume propriu, altii în numele Patriarhiilor Răsăritene pe care au fost numiti să le reprezinte. Siropulos notează cu jale că după Marele Protosinghel si după dregători si ierarhi, toti ceilalti din delegatia grecilor au fost pusi să semneze, între care si el însusi. Desi Împăratul nu a îngăduit decât celor numiti de el să ia parte la discutii, totusi i-a pus si pe mireni să iscălească. Siropulos se numeste pe sine si pe ceilalti „lasi ticălosi” si „voluntari fără de voie” care erau chinuiti de foame si se temeau de moartea apropiată. El scrie că cei mai multi „suspinau din adâncul inimii si au iscălit plângând”. Desi Siropulos a fost ultimul dintre mireni care a semnat, el scria: „Semnez de nevoie, spre a împlini hotărârea si voia Împăratului”; si comentează: „Stiam că unirea nu va ajuta defel Biserica.” Recunoaste că stia că dacă ar fi refuzat să semneze, ar fi fost pedepsit. El spune că Dumnezeu, cel ce cunoaste inimile si rărunchii, ca si lucrurile si gândurile cele ascunse, stie cum a semnat fiecare si cine a luat bani. Apoi Siropulos scrie: „Dumnezeu îmi cunoaste sufletul, că nici nu primesc această (unire), nici nu iscălesc de voie.” Apoi Siropulos a închis usa camerei Împăratului de la Palatul Peruzzi si s’a uitat cu băgare de seamă la fiecare grec care a semnat. Desi în inima lor multi nu doriseră să semneze, totusi si-au călcat în picioare constiinta lor ortodoxă de frica mortii, pentru bani, pentru hrană sau ca să-l linistească pe Împărat. După ce delegatii greci au sărutat genunchiul Papei, au fost ospătati cu dărnicie de către Papa. Când Papa a aflat că episcopul rus Avramie al Suzdalului nu iscălise, l-a trimis pe episcopul său, Hristofor Garatoni de Corona, ca să-i ia semnătura, dar nu a reusit. Atunci episcopul rus Isidor al Kievului l-a arestat pe Avramie si a pus să fie întemnitat vreme de o săptămână. După aceea l-a scos pe Avramie care, după multă silnicie, a primit să semneze. Mitropolitul Antonie al Iracliei lipsea din pricina bolii, dar a fost totusi silit să iscălească hotărârea în pat. Chiar si cei ce nu au avut îngăduinta să voteze la Sinod au fost acum pusi să iscălească. Au fost lăsati afară doar cei ce muriseră ori cei ce izbutiseră să fugă din Florenta……
    pag 56
    Nimeni dintre greci nu s’a gândit să-l tulbure pe Marcu, fiind încredintati de neclintirea sa……
    Papa a vorbit apoi cu Împăratul, cerându-i să-l convingă pe Efesean să semneze unirea. Împăratul Ioan a spus: „Dacă doresti să vorbesti cu Marcu cu aceleasi cuvinte nepotrivite si necugetate care au fost rostite de theologul tău Ioan, care apoi îndată a murit, atunci, o, Papă, alege pe unul dintre ai tăi. Trimite-l din partea ta, nu a mea, dacă vrei să îi trimiti vorbă”.Auzind aceste cuvinte din gura Împăratului, Papa Eugenie s’a temut si a trimis un reprezentant papal la Marcu, nu spre a-l mustra, ci spre a-l cinsti. Trimisul, căruia i se poruncise să ducă o tavă plină cu florini de aur si un vas aurit, trebuia să-l roage pe Marcu să primească darul, ca si invitatia Papei care avea să-l primească cu cinste. Trebuie spus că,cu putin înainte, Papa spusese multe lucruri rele împotriva lui Marcu si amenintase să-l arunce în foc. Acum Papa schimbase tactica si nădăjduia să-l cumpere pe
    dreptul bărbat cu aur si cu linguseli. Sfântul bărbat nu numai că nu a primit darul, dar a refuzat să primească în apartamentul său pe orice reprezentant al Papei, zicând: „Oare stăpânul tău Papa nu a auzit ce spune Domnul cărturarilor si fariseilor? ‘Fătarnicilor, că voi curătiti cea din afară a paharului si a blidului, iar dinlăuntru sânt pline de hrăpire si nedreptate’ (Mt 23, 25). Tot asa si tu, o, Papă, ai adunat un aur necurat. Deci dă-l oricui voiesti, ‘că unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta’ (Mt. 6, 21). Sinodul
    tău nu va fi un sinod, si voi toti veti pieri.” Atunci Papa a trimis un alt reprezentant, pe Ambrogio Traversari……… Venind la usa lui Marcu, acesta i-a spus: „Dacă vei defăima si tu cele Sapte Sinoade ale sfintilor Părinti, si tu vei muri în patruzeci de zile”. Într’adevăr, Ambrogio a murit în acel răstimp…..
    pag 57

    Papa Eugenie, după ce cercetă cu grijă iscăliturile episcopilor greci, în timp ce semna el însusi hotărârea, a întrebat dacă iscălise si Efeseanul. I s’a spus că nu. „Atunci nu am făcut nimic,” a exclamat Papa fără să vrea. Apoi s’a ridicat în picioare si a cerut ca Marcu să fie silit să semneze unirea sau să fie predat spre a fi judecat ca potrivnic neînduplecat al hotărârii. Împăratul însă l-a apărat, spunând că, fiind Mitropolit al Bisericii Răsăritene, poate fi judecat numai de către episcopii răsăriteni. Totusi Papa stărui ca Împăratul să-l trimită la el pe Marcu spre a primi cel putin o mustrare aparte.Deci Împăratul l-a chemat pe Sf. Marcu al Efesului si i-a spus: „Întrucât Papa ti-a cerut de două sau trei ori să te înfătisezi la el, trebuie să te duci. Dar nu trebuie să te sfiesti, fiindcă i-am spus multe lucruri despre tine. Îti voiu purta de grijă si voiu căuta să nu ti se întâmple nimic rău. Du-te si vezi ce vrea să-ti spună…………..
    Asezat pe tron si flancat de cardinali si episcopi, Papa Eugenie l-a primit pe Marcu, podoaba Efesului, cu mustrări si amenintări. Papa i-a adus aminte de pedepsele statornicite de Sinoadele Ecumenice pentru cei ce îndrăznesc să nu se supună hotărârilor lor.Marcu, văzând că toti ceilalti erau asezati, i-a spus Papei că rinichii si picioarele îi pricinuiau multă durere si că nu poate sta în picioare. Apoi, fără să mai astepte răspunsul Papei, Mitropolitul Marcu s’a asezat pe un scaun. Prin aceasta el a arătat si faptul că nu se teme de Papa Eugenie. Din nou Papa a încercat să-l înduplece pe Marcu să semneze hotărârea. Văzând însă că nu e nici o nădejde să-l înduplece pe Efesean, Papa a amenintat că-l va depune dacă nu semnează.Dar neînfricatul apărător al Ortodoxiei dădu Papei un răspuns hotărât, zicând: „Sinoadele au osândit pe cei nu se supun Bisericii si se alătură părerilor potrivnice învătăturii sale. Eu nu propovăduiesc slava
    mea, nici am spus ceva nou sau necunoscut în Biserică. Nu fac decât să păstrez în chip neclintit învătătura curată si neprihănită pe care Biserica, primind-o de la Hristos, Mântuitorul nostru, a tinut-o întotdeauna si
    încă o tine. Această învătătură a fost tinută si de Biserica Romei dimpreună cu cea a Răsăritului până la începutul schismei. Voi însivă ati încuviintat mereu această binecinstitoare învătătură de mai nainte,
    lăudând-o adeseori, chiar în timpul Sinodului de acum. Si cine poate defăima ori osândi această învătătură binecinstitoare? Deci dacă stau neclintit în această învătătură si nu voiesc să mă abat de la ea, cine cutează a mă judeca drept eretic? Mai întâi trebuie să judecati învătătura în care cred, si apoi să mă judecati pe mine. Însă dacă mărturisirea mea este sfântă si dreptslăvitoare, asa cum si este, cum oare sânt vrednic de judecată?”…………..
    Papa, văzând neclintirea lui Marcu, a înteles până la urmă că nu este nici o nădejde să-l facă pe singuratecul si viteazul păzitor al adevărului ortodox să se lepede de părerile lui. El i-a cerut lui Marcu să piară din fata sa. Împăratul a avut mult de furcă ca să-l apere pe Marcu de amenintările continue ale Papei si ale clicii sale…….
    Cum au fost primiti APOSTATII SI TRADATORII,de catre pliroma drept credincioasa ortodoxa,cu….. FAPTE
    pag 60

    Când grecii au trecut prin Kerkira (Corfu), Methonia Peloponnesului si Evvia, crestinii orthodocsi din acele locuri i-au întâmpinat. Însă, spune Siropulos, auzind despre unirea făcută de episcopii greci,acestia erau „nespus de scârbiti si plini de silă.” Ei strigau: „Mai bine nu vă duceati la sinod!” Siropulos scrie: „Râvnitorii ortodocsi din Methonia ne-au mustrat, zicând: ‘Până acum puteam să ne apărăm credinta împotriva latinilor si să-i mustrăm… Dar acum nu mai putem să zicem nimic. Ne-ati pricinuit mult rău prin ceea ce ati făcut la Florenta!……………..
    Pag 61
    Isidor a călătorit la Smolensk, unde i se spusese că Diaconul Simeon, care-l însotise la Florenta, răspândea scrieri antiunioniste în Novgorod. Pe când era în Italia, diaconul fusese sub înrâurirea adâncă si sfântă a Sfântului Marcu. Deci Cardinalul Isidor a poruncit stăpânirii să-l prindă pe diacon si să-l aducă în lanturi la Moscova, în luna Martie, 1441.
    Însă vestile aduse de cei ce îl auziseră pe Diaconul Simeon ajunseseră deja la Moscova. Intrând în cetate,Isidor era precedat de purtători de cruci latine care-si croiau drum pe ulita spre Catedrala Adormirii
    Maicii Domnului. În timpul Liturghiei el a pomenit pe Papa si s’a citit hotărârea de unire.Dar patru zile mai târziu, Marele Cneaz Vasili al II-lea i-a închis pe cardinal si pe legatii papistasi în Mănăstirea Ciudov, învinuindu-i de erezie. Vasili l-a numit pe Isidor „lup răpitor” iar pe greci „apostati”.
    Însă Isidor a reusit să scape, fugind în Italia în luna Iunie, 1443……..

    Pag 62
    La 1 Februarie, 1440, corăbiile ce îi aduceau pe greci au intrat în Cornul de Aur. Prin negustorii ce fuseseră la Ferrara si Florenta, faima si isprăvile lui Marcu au ajuns cu mult înaintea lui în capitală. După zvonurile despre curajoasa lui împotrivire, poporul astepta să-si aplaude si să-si aclame eroul.De îndată ce călătorii au ajuns pe tărm, locuitorii Constantinopolului i-au coplesit pe Episcopi cu întrebări, zicând: „Cum s’a încheiat Sinodul? Am izbândit?”Episcopul Antonie al Iracliei si cu ceilalti au răspuns cu adâncă întristare: „Ne-am vândut credinta,am schimbat buna cinstire cu necinstirea, am trădat credinta cea curată; am schimbat Ortodoxia cu heterodoxia, si trădând jertfa cea curată de mai nainte, ne-am făcut azimiti.” Oamenii au întrebat: „Dar pentru ce ati semnat?” Cu multă părere de rău ei au răspuns: „Ne-am temut de franci… ne-au silit.” Însă oamenii au stăruit: „Oare latinii v’au bătut, ori în temnită v’au aruncat?” Ei au răspuns: „Nicidecum;tăia-ni-s’ar mâinile ce au iscălit nelegiuita hotărâre! Smulge-ni-s’ar limbile ce au rostit învoirea cu latinii!”.Oamenii erau pe drept cuvânt mâniosi. Ortodoxia fusese vândută pe doar două corăbii si trei sute de
    oameni de la Papa. Episcopii se simteau mustrati de constiintă. Iată cum este descrisă purtarea oamenilor fată de Marcu: „Efeseanul a văzut că multimea îl slăvea fiindcă nu iscălise. Multimile îl slăveau precum Israelitii din vechime pe Moisì si Aaron. Toti îl lăudau si îl numeau ‘sfânt’.”Chiar potrivnicii lui Marcu spuneau: „Nu a primit nici daruri, nici aur” de la Papa.Îngroziti, credinciosii îi ocoleau pe episcopii care semnaseră, si chiar le aruncau cuvinte de batjocură.Clericii rămasi la Constantinopol nu voiau să mai slujească cu unionistii. Curând Patriarhii Răsăriteni vestiră că nu se simt datori să primească nimic din cele semnate de reprezentantii lor. Preacinstitul Marcu a fost numit un nou Sf. Athanasie si Sf. Ioan Theologul. Era socotit mărturisitor si mucenic de aproape întregul trup al Bisericii Grecesti. Era întâmpinat cu entuziasmul si respectul tuturor. La sosire,Împăratul Ioan al VIII-lea s’a tulburat de dezaprobarea de obste. Mâhnirea sa a sporit când a aflat de moartea de ciumă a iubitei sale sotii, Doamna Maria de Trapezunt. Si fratele Împăratului, Dimitrie, a aflat că este văduv, prin moartea sotiei sale, Doamna Evghenia………………..
    Bizantinii nu au primit unirea si au nesocotit toate îndemnurile partizanilor ei. O tăcere aproape dureroasă învăluia Biserica atunci când, în vremea Postului Mare din 1440, bisericile au fost goale si nu s’au tinut slujbe.Nimeni nu voia să slujească cu episcopii care semnaseră. Cu toate acestea, aproape întreaga curte si întregul episcopat era în mâinile unionistilor.

    Pag 64

    Ca un nou Zorovavel, Marcu reclădea Credinta. Poporul din Bizant a priceput îndată dreptatea Sfântului Marcu. Ei s’au strâns în jurul lui, căci stiau că viata pământească este numai un început pentru viata vesnică ce avea să vie. Nimeni nu se gândea să cumpere aicea jos o sigurantă materială, cu pretul mântuirii vesnice. Grecii erau credinciosi neclintiti în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Dacă avea să cadă asupra lor o nenorocire, aceasta avea să fie pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele lor……………Altii, mai ales oamenii Bisericii, chibzuiau cu dreptate că ortodocsii din Caucaz, din Rusia si de la Dunăre nu se vor alătura unirii. Îndeosebi rusii erau stiuti că privesc cu ură Biserica Latină, care era Biserica dusmanilor lor polonezi si scandinavi. Astfel unirea cu Roma avea să-l coste pe Patriarhul Constantinopolului pierderea multora dintre episcopii ce tineau de el. Pe deasupra, Patriarhatele surori din Răsărit si-au arătat limpede dezaprobarea …… …………
    Între timp toti râvnitorii dreptei slăviri, călugării aghioriti si chiar preotii din sate s’au adunat în jurul lui Marcu si îl cinsteau ca pe un erou. Sfântul bărbat zdrobea necontenit tăria apostatilor de la Sinodul de la Florenta prin scrierile si cuvântările sale împotriva unirii. Desi Gheorghe Sholarios tolera unirea si admira mult opera lui Thoma din Aquino, curând a fost încredintat de către Marcu, bucuria crestinilor si vasul harului Duhului Sfânt, că se află în gresală. Astfel Sholarios putea zice dimpreună cu Prorocul David: „Socotit-am căile tale si am întors picioarele mele la mărturiile Tale” (Ps. 118, 59).Cum era de asteptat, Marcu a refuzat dregătoria scaunului patriarhal. Antonie al Iracliei, cuprins de remuscări, a lepădat pe fată unirea, declarându-o potrivnică vechii predanii a Sfintei Biserici Sobornicesti.El a refuzat cinstea de a fi Patriarh, socotindu-se vinovat………
    P.S.Oamenii,pliroma,de atunci era bine CATEHIZATA si de aia NU A CASCAT GURA la APOSTATII de atunci,precum cei de azi… DOAR …….sinodiceasca cercetare,cica,le-ar poate zice ERETICI la CRETANi…si NU FAPTELE LOR ERETICE…. Sau….partasul la erezie=orthodox si NU ERETIC(contrazicandu-l FARA DE FRICA de Dumnezeu pe Duhul Sfant care a grait prin Sf Teodor Studitul ) …si….ALTE ,,LOGICI’’ KAKADOXE,ale NECREDINCIOSILOR SI NEASCULTATORILOR DE Biserica cea Una=Trupul lui Hristos= Biserica cea Sfanta,FARA DE PATA SAU ZBARCITURA=Mireasa Domnului si a Sfintilor Sai din CERURI,pag 62

    De-a lungul istoriei Împărătiei Romane de Răsărit, mare parte din popor era bine educat, la fel ca si clericii. Profesorii, dregătorii si chiar si cei din oaste erau de obicei la fel de cultivati ca si preotii. Multi dintre ei erau foarte bine pregătiti în theologie si se simteau foarte bine pregătiti spre a lua parte oricând la discutiile theologice, chiar si pe străzi ori în piete. Nimenea în Bizant nu socotea că theologia este numai în grija preotilor. Si fiindcă în Bizant erau atâtia theologi râvnitori, fie de meserie, fie simpli îndrăgitori, mirenii păstrau cu osârdie dreapta slujire, dreapta credintă si predaniile. Bizantinii tineau cu scumpătate la Liturghia lor. La liturghie lua parte întreaga obste. În fapt, chiar si decorarea bisericii era legată de ea; icoanele si chipurile în mozaic luau parte si ele la slujbă. Atât clericii obisnuiti cât si mirenii răspundeau cu amărăciune la orice critici aduse sfintelor lor rânduieli si datini si priveau cu neîncredere orice încercări de înnoire sau preschimbare……
    P.S.Ba mai mult…RUSII….pag 61

    Acesta a fost un mare punct de răscruce în istoria Bisericii Ruse, căci de atunci înainte rusii aveau să-si aleagă propriul Mitropolit. Ei au întors spatele apostatului Bizant, întrucât acesta, prin trădarea adevăratei Credinte, îsi pierduse dreptul la orice pretentie de a conduce lumea ortodoxă. Astfel Bizantul a pierdut o Rusie plină de amărăciune. Prin felul său de a întelege unirea florentină, Biserica Rusiei s’a arătat a fi o vrednică fiică a Ortodoxiei……….Iertati-ma!

    Apreciază

  43. roman zice:

    Ce spun preotii ,,ingraditi” de ecumenism….NOI ASCULTAM DOAR DE SFINTII PARINTI…Pai sa vedem,oare si FAC acest lucru sau zic una ,dar fac alta!…….
    1.Preotii de azi-Ecumenistii sunt eretici,dar sunt in Biserica cea Una ca si niste madulare bolnave,pana la un Sinod Ortodox,iar……BOR e 99% ecumenista ,dar….in fine .
    Sfintii spun-
    27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.

    Efeseni,cap 5
    Ecumenismul e numele de obste pentru crestinismele mincinoase, pentru
    bisericile mincinoase ale Europei Apusene….. NU E NICI O DEOSEBIRE ESENTIALA ÎNTRE PAPISM, PROTESTANTISM, ECUMENISM SI CELELALTE SECTE, AL CAROR NUME ESTE „LEGIUNE”.
    Dogma ortodoxa si, ceva mai mult, a-tot-dogma despre Biserica, a fost
    respinsa si înlocuita cu a-tot-dogma eretica latina despre întîietatea si
    infailibilitatea papei, a omului….pag 111
    …: Ereziile nu sînt Biserica si nici nu pot fi Biserica.,,,pag 113-Sf Iustin Popovici-Biserica Ortodoxa si Ecumenismul

    Sf Teodor Studitul,Scrisoarea 534,Catre Simeon Monahul,pag 156
    …….dacă paharul binecuvântării este împărtăşirea de sângele lui Hristos şi pâinea pe care o frângem este împărtăşirea de trupul lui Hristos, e limpede că PAHARUL ERETICESC ŞI PÂINEA [ERETICEASCĂ] ESTE ÎMPĂRTĂŞIRE DE POTRIVNI¬CUL. Şi dacă acestea astfel le mărturisim, E CLAR CĂ ŞI ÎN CAZUL CELOR ADORMIŢI, CU CARE ÎMPĂRTĂŞANIE [AU MURIT], DE ACEEA AU ŞI PARTE. Iar noi, în cazul unora ca aceştia, trebuie să ne păzim să nu facem pomenire la Sfânta Liturghie [ten anaforan poieistai] spre osânda [noastră], ca să nu auzim „cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău” (Iac. 4, 3)2……..
    2 Nu cerem cu dreaptă credinţă, adică după voia lui Dumnezeu
    Pidalion,canon 46 Apostolic,subnota 86,Sf Nicodim Aghioritul
    …cum poate fi adevărat botezul ereticilor, şi al schismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în Biserica cea sobornicească ci s-au rupt dintr-însa prin eres? Iar de este adevărat botezul ereticilor şi al schismaticilor, şi este adevărat şi cel al drept slăvitoarei şi al soborniceştii Biserici, apoi nu este un Botez, precum Pavel strigă, ci două….
    Sf Ilarion Troitki noul Marturisitor-Mostenirea Teologica
    pag 84
    Potrivit Sfântului Chiprian, a fi crestin înseamnă a apartine de Biserica văzută si a te supune ierarhiei pe care Dumnezeu a asezat-o în ea. Biserica inseamna transpunerea in viata a iubirii lui Hristos si orice despărtire de Biserică inseamna încălcare a acestei iubiri.Incalcarea iubirii este pacatul ereticilor si al schismaticilor. Acesta formulare este ideia de baza al tratatului său „Despre unitatea Bisericii ”. Tot aceasta idee o sustine si in epistolele sale „Hristos ne-a dăruit lumea. El ne-a poruncit sa traim în armonie unii cu altii si sa ramanem intr-un singur gand; El ne-a poruncit sa pastram cu tarie si neabatut legatura de inrudire si de dragoste. Cel care prin VICLENIE a încalcat dragostea lui Hristos,nu va mai putea sa apartina lui Hristos: cel ce nu iubeste, nu Îl are nici pe Dumnezeu.Astfel de oameni nu pot ramane cu Dumnezeu,de vreme ce refuza sa fie intr-un singur gand cu Biserica Lui.
    Ereticii si schismaticii nu au dragoste, adică virtutea principala a crestinilor.De aceea ei sânt crestini numai cu numele. „Ereticul si schismaticul nu are nici unitatea Bisericii, nici dragostea de aproapele si lucrează împotriva dragostei lui Hristos.” „Marcian, unindu-se cu Novatian, s-a făcut dusmanul milei si al dragostei.” Despre eretici stim ca ei s-au rupt de iubire si de Biserica Universala.” „Ce fel de unitate urmeaza sau ce fel de iubire păstrează sau ce gandeste cel care, dându-se maniei,sfâsie Biserica, distruge credinta,se revolta impotriva lumii,ucide dragostea si pangareste Sfintele Taine?”
    2.Preotii de azi –stam in rugaciune si spunem ca pana la ,,sinodiceasca cercetare’’ si ecumenistii (toti) au Sfinte Taine,dar spre osanda lor si a celor care stiu de erezie ,dar TAC malc.
    Sfintii spun- Ereziile nu sînt Biserica si nici nu pot fi Biserica.
    Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine, si mai cu seama Taina Împartasirii – aceasta Taina a Tainelor……pag 113-Sf Iustin Popovici
    . Tainele nu se pot ridica deasupra Bisericii si nici nu pot fi gîndite în afara de trupul Bisericii. Pentru aceasta, potrivit cu cugetul Bisericii sobornicesti a lui Hristos si cu întreaga Predanie ortodoxa, Biserica Ortodoxa nu îngaduie existenta altor Taine în afara ei, nici nu le socoteste Taine, pîna la venirea prin pocainta din „biserica” eretica, adica dintr-o biserica mincinoasa, în Biserica Ortodoxa a lui Hristos.
    Cîta vreme cineva ramîne ÎN AFARA DE BISERICA, neunit cu ea prin POCAINTA, unul ca acesta este pentru Biserica ERETIC…pag 114-Sf Iustin Popovici
    …… Sf Nicodim Aghioritul-Deasa Impartasanie,pag 45
    ………zice dumnezeescul Meletie Mărturisitorul:
    „Cel ce are cunoştinţa adevărului şi-l ascunde, cel ce nu susţine dumnezeeştile canoane şi Legile, SE CUVINE SĂ FIE PEDEPSIT CA ŞI CEI CARE LE CALCĂ. Cel ce TACE ADEVĂRUL, este ca cel ce acopere pe Hristos în mormânt, precum a zis unul din Părinţi. Si altul iarăşi a spus: a tăcea cineva buna credinţă este mare primejdie, muncă veşnică şi groapă a pierzării. Nu este drept şi cuviincios ca cei binecredincioşi să tacă, atunci când Legile lui Dumnezeu sunt călcate şi cei răi caută să-şi susţină rătăcirea lor. Căci a zis marele Părinte, când cineva este în primejdie să fie despărţit de Dumnezeu şi răul este aruncat asupra lui Dumnezeu, nici un dreptcredincios nu trebuie să tacă, sau să se liniştească cu totul; Pentru că tăcerea este trădare şi negare a adevărului. Acest lucru îl arată înainte Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică poruncă a Legii s-au primejduit până la moarte şi nu au trădat nici cea mai mică parte a Legii”.
    Iar Dumnezeescul Gură de Aur zice: „Dacă nu este bine a tăcea cineva când este nedreptăţit, cu cât mai mult va fi pedepsit cel ce trece cu vederea şi tace când sunt hulite dumnezeeştile legi şi canoanele?……..
    Sf Teodor Studitul,Scrisoarea 531-Fiului Dorotei,pag 154,155
    Iar despre subiectul despre care ai însemnat, adică despre a face pomenire [poiein mnemen] pentru cutare, eşti dator a şti dacă în vremea morţii chiar dacă mai înainte a avut împărtăşire cu erezia, din pricina fricii omeneşti a mărturisit pe faţă aceasta şi dacă a luat vreo epitimie. Iar dacă în acest chip s-a împărtăşit de împărtăşania ortodoxă şi s-a unit cu aceasta în chip firesc este rânduit la pome-nirile ortodocşilor, bunul nostru Dumnezeu, pentru multa iubire de oameni, primindu-l, chiar şi în ceasul cel de pe urmă, pe cel ce se căieşte şi judecându-l pe el aici. Aşa încât, dacă astfel stau lucrurile, nu refuza să faci liturghii
    1 Prin împărtăşanie omul a intrat în trupul Bisericii.
    [poieistai leitourghias] pentru el către Dumnezeu. Dar dacă nimic din acestea nu s-a întâmplat, ci era în părtăşie cu erezia şi nu a ajuns să se împărtăşească de trupul şi sângele Domnului (căci ereticească e pâinea aceea, şi nu trup al lui Hristos), nu trebuie să se îndrăznească a face liturghie [eipein sunazin] pentru el (căci cele dumneze¬ieşti nu sunt de joacă), ca nu cumva cel ce face cerere pentru unul ca acesta să audă: „Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău” (Iac. 4, 3). Altceva să-ţi spun nu am, după cât îmi este cunoscut mie adevărul. Căci nici o împărtăşi¬re nu este între lumină şi întuneric, nici este rânduit cu ortodocşii cel ce nu are părtăşie cu ortodoxia, chiar da¬că este în ultimul ceas. Căci unde va fi aflat, acolo va fi judecat şi ce fel de merinde a primit pentru viaţa veşnică, cu aceea va fi şi numărat.

    Sf Teodor Studitul,Scrisoarea 553,Catre sotia unui spatar cu numele Mahara,pag 158
    ………..Iar [la întrebarea] dacă trebuie să se cerceteze iarăşi din pricina ereziei, [răspunsul este]: acest lucru e absolut necesar.1 CĂCI A TE ÎMPĂRTĂŞI DE LA UN ERETIC SAU DE LA UNUL ÎNVINUIT PE FAŢĂ PENTRU VIEŢUIREA SA, NE ÎNSTRĂINEAZĂ DE DUMNEZEU ŞI NE FACE FAMILIARI DIAVOLULUI.2
    Aşadar, cercetează [bine], o, fericito. şi să se potriveas¬că cercetarea ta într-un oarecare fel cu cele spuse [mai îna¬inte] şi în acest chip apropie-te de [Sfintele] Taine. Şi să fie ştiut tuturor că acum EREZIA CARE STĂPÂNEŞTE ÎN BISERICA NOASTRĂ ESTE CEA A ADULTERILOR….
    1 Doamna întrebase dacă trebuie ca omul să cerceteze în legătură cu preotul unde se împărtăşeşte.
    2 Deci e importantă, în egală măsură, şi vieţuirea preotului, şi cre-dinţa lui dogmatică, şi nici unul din aceste lucruri nu este indiferent.
    Sf Ilarion Troitki noul Marturisitor-Mostenirea Teologica
    Pag88
    Adevărul rămâne adevar,cu toate ca a fost recunoscut si de o persoana prefacuta. Căci chiar si diavolii Îl mărturiseau pe Hristos tot asa ca si Apostolul Petru. Aurul este un metal pretios, rămânand aur chiar daca ajunge in posesia talharilor si serveste ptr scopurile lor meschine. Hristos a spus ucenicilor Săi: „Cel ce nu este împotriva voastra, pentru voi este” (Lc. 9, 49- 50). Din aceste cuvinte intelegem că cel ce se afla în afara Bisericii,dar marturiseste ceva din invatatura ei,nu poate fi considerat împotriva. Athenienii cinsteau pe un Dumnezeu necunoscut(Fap. 17, 23) iar apostolul Iacov dă mărturie că până si demonii cred (Iac. 2, 19), iar acestia, desigur, sânt în afara Bisericii.În lucrările sale împotriva donatistilor Augustin argumentează pas cu pas si demonstreaza,aducand dovezi concludente, de ce botezul schismaticilor poate fi acceptat. Daca insa,adevărata învătătură poate fi pastrata si în afara Bisericii,daca chiar si Tainele săvârsite afara de Biserică sânt valide,mai putem vorbi despre necesitatea Bisericii??Putem sa ne mântuim si în afara Bisericii?Oare nu desparte Fericitul Augustin crestinismul de Biserica? La aceste intrebari teologia Augustina RASPUNDE NEGATIV. Fericitul Augustin considera VIATA CRESTINĂ CA FIIND CARACTERISTICA EXCLUSIV BISERICII,iar IN AFARA BISERICII EA NU POATE EXISTA.Celor separati de Biserică toate cate au pastrat din invatatura Bisericii nu le aduc nici un folos, ci le dauneaza si mai mult.De ce? Fiindcă, răspunde Augustin, toti cei ce s-au separat de Biserică nu au dragoste.Hristos ne-a lasat un semn dupa care vor putea fi recunoscuti adevaratii Lui ucenici. Acest semn nu este învătătura crestină, nici măcar Sfintele Taine, ci singură dragostea.
    Pag 89
    Intru aceasta-spune El ucenicilor Săi- vor cunoaste toti că sunteti ucenicii Mei,daca veti avea dragoste unii fata de altii (Ioan13, 35). Tainele nu-i vor mântui dacă nu vor avea dragoste. Apostolul zice: „De as sti tainele toate, iar dragoste nu am, nimica sânt” (1 Cor. 13, 2). Si Caiafa a prorocit, dar a fost osandit.Ruperea de Biserică este pacatul cel mai mare,prin care ni se demonstreaza că schismaticii nu au dragoste. Cel renăscut prin botez dar separat de Biserica, nu primeste nici un folos din botez,fiindcă nu are dragoste; botezul devine mantuitor ptr el de abia din clipa când se uneste cu Biserica. HARUL BOTEZULUI NU-L CURĂTESTE DE PĂCATE PE CEL CE NU APARTINE BISERICII; LUCRAREA LUI ESTE INTR-UN FEL ANULATA, DE STARUINTA SCHISMATICULUI IN NEADEVAR(SCHISMA), deoarece persoana care se boteaza în afara Bisericii descopera in sine imediat dupa botez starea de pacatosenie,lipsa dragostei si ODATA INTRAT IN BEZNA SCHISMEI,PACATELE SE INTORC INAPOi.Despre cum păcatele iertate se întorc inapoi la cel care nu are dragoste ptr aproapele a aratat Mantuitorul atunci cand a vorbit despre robul pe care stăpânul l-a iertat de datoria zece mii de talanti. Insa in clipa când acest rob nu l-a iertat pe prietenul sau care ii datora 100 de talanti,stapanul i-a poruncit sa-I intoarca banii pe care ii datora. Dupa cum acel rob A PRIMIT PENTRU UN TIMP IERTAREA DATORIEI,la fel si CEL CARE S-A BOTEZAT IN AFARA BISERICII SE ELIBEREAZA PTR UN TIMP DE ROBIA PACATELOR,insa,intrucat continua sa staruie in ratacire , pacatele savarsite inainte de botez,se intorc inapoi la el. PACATELE I SE VOR IERTA NUMAI ATUNCI CAND EL SE VA UNI CU BISERICA. Schismaticii sunt lipsiti de nădejdea mântuirii pentru ca botezul lor nu este valabil, ci ptr ca ei se află în afara Bisericii si în dusmanie cu ea.Harul Duhului Sfânt il primeste numai cel unit în dragoste cu Biserica.
    Pag 90
    CEL CARE SE RUPE DE BISERICĂ ESTE LIPSIT DE DRAGOSTE. Este lipsit de dragostea dumnezeiasca si CEL CARE NU IUBESTE UNITATEA BISERICII. In zadar striga el că are dragostea lui Hristos. Dragostea se păstreaza numai daca esti in unitatea Bisericii, ptr ca Duhul Sfânt este Cel care însufleteste trupul Bisericii.Nu exista nici un motiv intemeiat care ar permite ruperea de Biserica; CEL CE S-A RUPT DE BISERICĂ NU IL ARE PE DUHUL SFÂNT, la fel cum un mădularul indepartat de trup ramane neinsufletit,desi pastreaza in continuare forma sa. De aceea spunem ca toti cei ce s-au rupt de Biserică nu pot să fie buni atata timp cat I se impotrivesc,cu toate ca multi ar considera comportamentul lor corect. RUPEREA DE BISERICĂ ÎI TRANSFORMA IN OAMENI RATACITI.Nimeni din ceilalti NU CUTEAZA SA FIE IMPREUNA CU EI.
    Astfel, după Augustin, Biserica este o notiune mult mai restransa decât crestinismul, înteleasa în sensul unor formulari teoretice. Ramanand în afara Bisericii,putem sa cadem deacord cu aceste formulari,insa ptr ca sa ne unim cu Biserica este nevoie si de acordul propriei noastre vointe (consensio voluntatum).In concluzie fara concursul ultimii,doar cunoasterea teoretica a invataturii crestine este cu desavarsire inutila. IN AFARA BISERICII NU EXISTA NICI O MÂNTUIRE!Dragostea ii mantuieste pe oameni,ea este invatatura Noului Testament.IN AFARA BISERICII NU EXISTA DRAGOSTE,PTR CA NU PUTEM SA-L PRIMIM PE DUHUL SFANT.

    3.Preotii spun –asteptam in rugaciune un Sinod Ortodox,care sa dea Anatema Ecumenismul…
    Sfintii spun- Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (ROCOR), Vancouver, august 1983 :
    Anatematizarea ecumenismului
    “Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi lucratoare pentru mantuire. De aici anatema – si celor ce comunica in mod CONSTIENT cu ereticii amintiti sau susțin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a creștinilor scindați!”
    Sf Maxim Marturisitorul-Actele Procesului.Audierea de la Palat (655)
    Pag 7

    – Dar dacă romanii se împacă cu cei de aici, ce faci?
    Şi el le-a zis:
    -DUHUL SFÂNT ÎI ANATEMIZEAZĂ prin Apostolul Pavel chiar şi pe îngerii care ar inova ceva pe lângă ceea ce s-a propovăduit (Ga I, 18)

    4.Preotii spun –nu e decat un sinod orthodox local si nu unu’ ecumenic,astfel nu a fost dat NOMINAL ecumenismul si deci….tralala
    Sfintii spun- Sf Nicodim Aghioritul,Pidalion ,Prolegomena indeobste despre Sfintitele Canoane,subnota 12,pag 25
    12Cum ca canoanele Ecumenicelor Sinoade ,mai multa tarie au decat ale celor localnice ,iar cele ale celor localnice mai multa tarie au decat cele ale Parintilor celor in parte.Si mai ales decat cele neintarie de vreun Sinod Ecumenic si citeste zicerea Sf Fotie despre acestea.
    Sf Teodor Studitul-Scrisoarea 30 Patriarhului Nechifor,pag 27
    Deci, noi, o Preafericite, sun¬tem ortodocşi întru toate, lepădând toată erezia şi pri¬mind tot sinodul acceptat [de Biserică], fie ecumenic, fie local şi, desigur, ţinând cu tărie sfintele şi canonicele decrete [diatoposeis] promulgate de ele. Căci nu înva¬ţă în chip desăvârşit drept cuvântul adevărului cel căru¬ia i se pare că are dreapta credinţă, dar nu se ţine în chip drept de dumnezeieştile canoane.
    5.Preotii spun la fel ca si Sfintii,dar nu pana la capat- Trebuie să ştim că certările ce le poruncesc canoanele acestea: să caterisească, să se afurisească, şi să se anatematisească, a treia persoană care nu este de faţă, la care spre a se da porunca aceasta de nevoie trebuie a fi a doua persoană, acestea se tâlcuiesc mai bine dupa mestesugul gramaticilor. Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă canoanele. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi. Învinovăţiţi însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar acolo spre dumezeiasca osândă……
    Sf Nicodim Aghioritul-Sinod Apostolic,Canon 3,subnota 36
    …..Intrebare:DAR UNDE SPUNE SFANTUL NICODIM AICI ,CA PANA LA SINODUL ORTODOCS SUNT SI ERETICII IN BISERICA CEA UNA SI AU SFINTE TAINE….??!!…Si mai ales ….pana la un sinod ortodox si ECUMENIC,neaparat…???!!!…EL SE REFERA STRICT LA … mestesugul gramaticilor….si ptr cazuri particulare,inca pace in Biserica,ptr de exemplu MAXIM (2,3,100,n… Ierarhi eretici,NU TOTI,…..ca azi in BOR)…..NICI UN SFANT PARINTE NU SPUNE CA ERETICII, DIN MOMENTUL CAND EI IMPARTASESC ERESUL CONSTIENT,PE FATA/CU CAPUL DESCOPERIT, AR MAI FI IN BISERICA ORTODOXA SI MAI ALES…AR MAI PUTEA SAVARSI ei insisi SFINTELE TAINE,adica se Pogoara Duhul Sfant la rugaciunile lor,iar daca apostazia este universala (ca azi) Sfantul spune….., iar acolo spre DUMEZEIASCA OSÂNDĂ……asa ca,sa avem frica de pedeapsa…Iertati-ma!

    Apreciază

  44. ortodox zice:

    Multumim pentru atatea argumente aduse de la sfintii parinti de a sta departe de eretici, daca vrem sa nu fim osanditi si noi ca acestia. Aceste semnale de alarma ar trebui aduse la cunostinta mirenilor si clericilor care inca mai cred in existenta harului si a tainelor la ereticii ecumenisti.

    Apreciază

    • roman zice:

      ortodox…E o IDEE BUNA!Mai bine ati SALVA scrisurile/Invataturile,astea FIECARE si le-ati DA MAI DEPARTE,sa auda TOT SUFLETUL ORTODOX.Degeaba stiu NUMAI eu sau TU ,iar RESTUL NU.Eu am incercat sa le pastrez ordinea din carti si sa scot ,,partile” principale,ca dealtfel se poate sa citeasca toata lumea cartile,sa NU SE TRANDAVEASCA.Sa NU mai asculte nimeni de ERETICII ASTIA ,care INVATA din capu’ lor,dupa LOGICA si tot cauta…raspunsuri la …comuniunea apostolica…Vor sa stie ei cele ale lui Dumnezeu.dar Dumnezeu ne-a invatat prin Sfintii Sai TOT ,ABSOLT TOT ce ne trebuie,dar RATACITII SI RATACITORII,NU asculta Sfintii din CERURI,care au luptat si …pentru un cuvant,dintr-o fraza,ei triaza si deduc LOGIC,dupa POFTELE LORPtr astia e scris…. Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme….(Timotei2,cap 4) …Auzi si tu invatatura KAKADOXA a MILENIULUI ….cica daca un Sfant spune ca ereticul sa nu fie primit la Dumnezeiasca Impartasanei…LOGIC,inseamna ca ERETICUL ALA ARE TAINE…. Te crucesti văzând cât de departe merg oamenii în „interpretarea” lor…Sf Ilarion Troitski.BINE AR FI SA SALVATI INVATATURILE SFINTILOR SI SA LE FACETI CUNOSCUT LA TOTI,sa-i fugareasca pe TOTI PAPAGALII cu TURNEE LOR=SINAXE,ca la SECTARI,ptr a-si aduna ADEPTI,ai KAKA…doxiei lor….Auzi si TU …ERETICII IS DE 2 FELURI:CONDAMNATI SI NECONDAMNTAI….Te crucesti văzând cât de departe merg oamenii în „interpretarea” lor……AUZI si TU ,in sinaxa de la tg frumos(video pe net),pe POPA IERONIM cel MANDRU…noi am oprit pomenirea PANA LA sinodiceasca cercetare,ca asa zice CANONUL 15,1cu 2…..FALS SI MINCINOS…..caci CANONUL SPUNE… supuşii lor pentru aceasta se despart de ei MAI INAINTE încă de sinodiceasca judecată pentru eresul acela…..Acesti POPI neascultatori de Sfintii Parinti cei din CERURI,folosesc expresia ,,PANA LA”….sinodiceasca cercetare….Dar,PANA LA inseamna NICIODATA/PE TOTDEAUNA….. Comentariu la Epistola catre Corinteni 1,Omilia 39,pag 551

      Pentrucă se cade Lui a impărăţi, pană ce va pune pre toţi vrăjmaşii sub picioarele sale“ (Vers. 25). Şi aici iarăşi se va naşte altă absurditate, dacă şi pe această expresiune nu o vom lua intr’un inţeles demn de Dumnezeu. Căci particula „pană ce“ exprimă ceva hotărit, exprimă sfarşitul unei acţiuni; insă cu privire la Dumnezeu aceasta nu este, şi nu se poate spune.

      Pag 554

      „că se cade lui a impărăţi, pană ce va pune pe vrăjmaşii săi sub picioarele sale,dară prin aceasta nu spun, zice, că după ce va săvarşi toate cele vorbite, nu va mai impărăţi, ci voiu a arăta numai că chiar dacă nu se petrece faptul acum,totuşi se va petrece negreşit, impărăţiea lui nu se intrerupe nici-odată, ci stăpaneşte şi remane pană ce totul va face≫. De altfeliu această obişnuinţă in expresiuni ar putea-o găsi cineva şi in Vechiul Testament, ca de pildă cand zice: „Iară cuvantul Domnului remane in veci“ (isaia 40, 8), şi „Tu acelaşi eşti, şi anii tăi nu vor lipsi “ (Ps. 101, 28). Acestea şi de aceasta grăeşte Prorocul, cand vorbeşte de lucruri ce se vor petrece in timpuri depărtate, şi care negreşit că se vor
      intampla, scoţand , prin aceasta frica din sufletele cele tampite ale auditorilor. Cum ca expresiunea „pană ce “ vorbita cu privire la Dumnezeu, nu arată de loc sfarşitul, ascultă ce spune scriptura: „Din veac şi pana in veac tu eşti şi iarăşi Eu sunt,, eu sunt” şi „Eu sunt, şi pană ce veţi imbătrani eu sunt” (Ps. 89, 2, Exod. 3, 14. Isaia 46, 4)…………..

      Sf Ioan Gura de Aur-Omilii la Matei(Scrieri 3),Omila 5,pag 70

      ŞI LUINDU-O, N-A CUNOSCUT-O PÎNĂ CE A NĂSCUT PE FIUL EI CEL ÎNTÎI NĂSCUT”.CUVÎNTUL „PÎNĂ”NU L-A FOLOSIT AICI EVANGHELISTUL CA SĂ BĂNUIEŞTI CĂ A CUNOSCUT-O DUPĂ CE A NĂSCUT PE FIUL EI, ci ca să afli că Fecioara era fecioară înainte de naştere.
      – Dar atunci pentru ce a mai pus cuvîntul „pînă”?
      – Adeseori SCRIPTURA OBIŞNUIEŞTE SĂ FACĂ ASTA, FOLOSIND CUVÎNTUL CÎND E VORBA DE TIMPURI NEDETERMINATE. De pildă: Cînd a fost vorba de corabia lui Noe de pe timpul potopului a spus: „Corbul nu s-a mai întors pînă ce nu s-a uscat pămîntul”, cu toate că nici după aceea nu s-a mai întors. Vorbind despre Dumnezeu, Scriptura spune: ,Din veac şipînă-n veac Tu eşti”‘; dar prin aceste cuvinte Scriptura nu pune hotare existenţei lui Dumnezeu. în altă parte Scriptura binevesteşte şi spune: „Va răsări în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii pînă ce va dispărea luna”; asta nu înseamnă că pune capăt acestui frumos corp ceresc. Tot astfel şi în textul din Evanghelie, Matei a spus „pînă”ca să ne arate că Fecioara a fost fecioară înainte de naşterea Pruncului; cît priveşte timpul de după naştere, l-a lăsat pe seama gîndirii tale. Matei ţi-a spus numai ceea ce era de neapărată trebuinţă să afli, anume că Fecioara a rămas fecioară pînă la naştere; iar ceea ce-i o consecinţă firească şi evidentă a spuselor sale, a lăsat-o pe seama conştiinţei tale. CĂ IOSIF, CARE ERA UN OM DREPT, N-AR FI VRUT CU NICI UN PREŢ SĂ O CUNOASCĂ NICI DUPĂ NAŞTEREA FIULUI EI, CÎND ŞTIA CĂ ERA O MAMĂ, CARE A FOST ÎNVREDNICITĂ DE O NAŞTERE NOUĂ ŞI STRĂINĂ. Dacă ar fi cunoscut-o şi ar fi avut-o ca femeie, pentru ce Domnul o încredinţează ucenicului ca pe o femeie fără de apărare, care nu are pe nimeni, şi-i porunceşte s-o ia cu el?
      P.S TREBUIE salvata si Scrisoarea Sf Ilarion de Pocersk catre Sf Kiril al Cazanului,pusa mai sus de catre COMENTATORUL ..O INFORMATIE….Iertati-ma!

      Apreciază

  45. roman zice:

    Sa vedem si Sf Maxim Grecul ce INVATA….Scrieri Dogmatico-polemice….pag 71
    OARE CE CHINURI VA PRIMI DE LA DUMNEZEU-CUVÂNTUL? Si înfricosătoarea ta hotărâre, Pavele, spune: chiar dacă noi sau un Înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie strain de unirea cu Hristos si să se osândească împreună cu Satana în focul cel nestins al gheenei – căci asa se tâlcuieste cugetarea: să fie anatema! (Gal. 1, 8-9). ASCULTATI CU ÎNTELEPCIUNE SI ÎNGROZITI-VĂ cu tot sufletul si, întelegând, să vă căiti voi, cei care ÎN OBRĂZNICIA MINTII VOASTRE si ÎMPOTRIVA RÂNDUIELILOR BĂRBATILOR PURTĂTORI DE DUMNEZEU, UMBLATI PE CĂI GRESITE. Acela care si pe Îngeri îi îndepărtează de unirea cu Hristos în cazul neascultării de învătăturile lui dumnezeiesti, va cruta, oare, Roma sau Atena sau Bizantul, dacă acestea ar încălca cinstitele rânduieli?
    Voi, cinstiti bărbati, vă rog cu sârguintă, nu trebuie să vă amăgiti cu sperante desarte, nu trebuie nicicum! Nici dregătorilor, nici oraselor importante nu li se îngăduie să schimbe după mintea lor ceea ce este pe deplin tainic si stiut numai de Singura Fiintă în trei străluciri, adică
    de Sfânta Treime; dimpotrivă, s-a poruncit cu asprime să nu fie schimbate aceste rânduieli, ci să fie păzite fără de schimbare. PĂZESTE CEEA CE EU ÎTI PORUNCESC acum si nimic să nu adaugi la acestea si nimic să nu scoti – i-A SPUS DOMNUL LUI MOISE. Dacă El cere atât de stăruitor de la un bărbat atât de minunat împlinirea totală a Legii Vechi, care este numai umbră si chip, atunci tie nicidecum nu îti va îngădui să schimbi nici chiar cea mai mică dintre rânduielile bărbatilor desăvârsiti cu privire la toată credinta ortodoxă, adică Sfântul Simbol al Credintei alcătuit de dumnezeiestii bărbati la cele sapte Sfinte Sinoade care s-au întrunit în diferite orase si în diferite perioade si au întărit rânduielile Lui prin jurăminte cumplite.

    pag 81

    NOI NE SUPUNEM DOMNULUI DUMNEZEULUI NOSTRU CARE PORUNCESTE: Adevărat zic vouă: De nu vă veti întoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra în împărătia cerurilor (Mt. 18, 3); si iarăsi: Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărătia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea (Luca 18, 17). Dând ascultare acestor două porunci, NOI PĂZIM TOATE TAINELE CREDINTEI SI TOATE DOGMELE TEOLOGICE ALE APOSTOLILOR SI TRADITIILE BISERICESTI ALE PĂRINTILOR, CARE SUNT NUMITE ÎN SENS METAFORIC: ÎMPĂRĂTIA LUI DUMNEZEU. Pe toate le primim si le păzim fără schimbare, asa cum primesc copiii mici învătătura de la învătătorii lor: fără nici o îndoială si mai presus de neputinta noastră nu cercetăm puterea lor tainică, ci ne supunem celui ce porunceste: Cele mai presus de tine nu le căuta si cele mai tari decât tine nu le iscodi. Cele ce s-au poruncit tie, acelea cu cuviintă le cugetă, că nu-ti sunt de nevoie cele ascunse (Isus Sirah 3, 21-22).

    pag 84

    CUM VOR MAI PRIMI INSUFLAREA DUHULUI aceia care Îl lipsesc pe Tatăl de suflarea Lui,precum va fi arătat mai jos? Căci s-a spus: DUHUL SUFLĂ UNDE VOIESTE (IOAN 3, 8). Dar unde voieste? VOIESTE NUMAI ACOLO UNDE TATĂL SI FIUL, ÎMPREUNĂ CU EL, SUNT PROPOVĂDUITI DREPT SI SLĂVITI POTRIVIT CU CINSTITELE PREDANII ALE PĂRINTILOR PURTĂTORI DE DUMNEZEU. Căci există o singură vointă a Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, la fel cum există o singură Fiintă si putere, între vointele Sfintei Treimi neexistând deosebire.
    pag 90

    Dar să auzim ceea ce a poruncit despre Sfânta mărturisire de credintă si al patrulea Sinod ecumenic care s-a întrunit la Calcedon, în timpul împăratului Marcian, împotriva lui Eutihie si Dioscor. Fericitul papă Leon de la Roma a înfrumusetat si a întărit acest Sinod prin sfintii lui loctiitori – Paschasinus, Lucentius si Bonifacius. După citirea Sfintei mărturisiri de credintă, alcătuită de primele două Sinoade ecumenice si întărită de al treilea, el a spus: „Acest Sfânt sinod ecumenic porunceste: nimănui nu îi este îngăduit să rostească sau să scrie sau să alcătuiască sau să învete sau să dovedească altă credintă. Iar cei care îndrăznesc să scrie sau să alcătuiască sau să rostească altă credintă, aceia, dacă vor fi Episcopi sau clerici, să fie lipsiti de:episcopii – de episcopat, iar clericii – de chemarea preotească; dacă, însă, vor fi mireni, aceia să fie blestemati!”.
    Acelasi lucru si cu aceeasi exprimare poruncesc si celelalte Sinoade: al cincilea, al saselea si al saptelea, care spune limpede: „Noi păzim legile bisericesti, noi păstrăm hotarele părintesti, iar pe cei ce adaugă sau scot ceva din învătătura Bisericii noi îi blestemăm!”. Si iarăsi spune: „DACĂ CINEVA RESPINGE TOATĂ TRADITIA BISERICEASCĂ, SCRISĂ SAU NESCRISĂ, SĂ FIE ANATEMA!”.

    pag 90

    Sfântul Ioan Damaschin. El spune asa: „Să învătăm si să păstrăm cu cinste tot ce ne este lăsat si prin Lege si prin Prooroci si prin Evanghelie, si să nu căutăm nimic mai mult. CĂCI DUMNEZEU, FIIND BUN SI DĂTĂTORUL ORICĂRUI BINE, NE-A DESCOPERIT CEEA CE A TREBUIT CA NOI SĂ STIM, IAR DESPRE CEEA CE NOI NU AM PUTUT ÎNTELEGE, A TĂCUT. Să iubim ceea ce ne este lăsat de El si în acestea să trăim, fără să încălcăm hotarele vesnice si nici predania dumnezeiască. Căci cine respinge vreun lucru dumnezeiesc, mic sau mare, acela respinge toată Legea, si este socotit împreună cu cei ce au încălcat-o”. Iată că si acest sfânt si slăvit învătător al lumii, privighetoarea Bisericii, organul cel dulce-cântător al Sfântului Duh spune: toate să le primim si să le învătăm si să le păstrăm cu cinste si mai mult decât acestea nimic să nu căutăm si să cercetăm. De ce? Pentru că, spune el, Dumnezeu, fiind bun, a descoperit ceea ce a stiut că este folositor pentru noi. De aceea, să fim multumiti, adică să ne împăcăm cu ele ca fiind rânduite de Dumnezeu. Si dacă nu vrem să arătăm acestora mare cinste, atunci să le cinstim asa cum cinstim poruncile împăratilor pământesti, si să le păzim fără să le cercetăm, asa cum facem cu acelea.

    pag 93,94

    Sfântul Chiril, care la al treilea Sfânt sinod a întărit Sfânta mărturisire de credintă prin cele mai aspre legi, în rândul cărora spune si acest lucru: „DACĂ CINEVA VA SCHIMBA CEVA DIN SFINTELE SI DUMNEZEIESTILE DOGME ALE PĂRINTILOR, ATUNCI ACEST LUCRU NU TREBUIE NUMIT PREVEDERE, CI ÎNCĂLCARE SI ABATERE DE LA DOGMĂ SI NECINSTIRE ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU”. Iar SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, dorind să semene în noi cea mai mare frică cu privire la cuvintele dumnezeiesti, spune: „Asa cum la moneda împărătească, dacă cineva distruge chiar si cea mai mică parte din chipul împărătesc, toată moneda devine falsă, asa si în adevărata credintă: cine schimbă cel mai mic lucru în ea, acela o denaturează pe toată”. Urmându-l pe acesta, Cuviosul Isidor Pelusiotul spune: „CEI CARE ÎNDRĂZNESC SĂ SCOATĂ SAU SĂ ADAUGE CEVA la cuvintele insuflate de Dumnezeu, aceia suferă de unul din cele două lucruri: ori nu cred că Sfânta Scriptură a fost rostită de Sfântul Duh si sunt necredinciosi, ori SE
    SOCOTESC MAI ÎNTELEPTI DECÂT SFÂNTUL DUh si acest lucru nu înseamnă altceva decât că ei sunt nebuni”.

    pag 117

    Iar eu îti răspund la aceasta că NICI O BISERICĂ NU ARE PUTEREA, CHIAR DACĂ AR ÎNVIA SI MORTII, SĂ SCHIMBE SFÂNTA MĂRTURISIRE DE CREDINTĂ RÂNDUITĂ
    DE SFINTII PĂRINTI, căci ea este întărită si îngrădită prin jurăminte cumplite, iar cine îndrăzneste să schimbe ceva din continutul ei, adică să adauge sau să scoată sau să mute, acela este vinovat înaintea lui Dumnezeu si cade sub acele blesteme cumplite. Căci nu minte dumnezeiescul Propovăduitor, care întotdeauna a strigat în biserici, zicând: Dacă vă propovăduieste cineva altceva decât ati primit, să fie anatema, adică străin de Hristos. Si iarăsi, repetând anatema, tot el spune: dacă cineva aduce ceva nou în învătătura de credintă, chiar de ar fi si înger din cer, să fie anathema.

    Pag 118

    SUPUNE-TE LUI PAVEL care te povătuieste si îti vorbeste deschis: chiar
    dacă ar fi si înger din cer ACELA CARE SCHIMBĂ CEVA ÎN DREAPTA CREDINTĂ, NU TE RUSINA SĂ ÎL PREDAI ANATEMEI. Căci credinta noastră este întărită nu pe oameni, nici pe îngeri, ci pe Însusi Mântuitorul Hristos, precum se spune în Scriptură: Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos (1 Cor. 3, 11)………….Iertati-ma!

    Apreciază

  46. Maximos zice:

    Va rog sa urmariti cu atentie acest documentar

    Apreciază

  47. Maximos zice:

    (J.C. Larchet – Sf.Maxim Marturisitorul-Mediator intre Rasarit si Apus)
    Atunci cand o Biserica inceteaza sa mai marturiseasca credinta ortodoxa, adevarata comuniune nu mai poate exista cu ea, caci Sfantul Duh inceteaza sa mai fie lucrator acolo, epicleza euharistica nu mai gaseste raspuns, darurile nu mai sunt sfintite si Sfintele Taine raman fara valoare.
    Biserica Constantinopolului, nemaimarturisind credinta ortodoxa, este lipsita de comuniunea cu Dumnezeu si separata de Biserica Soborniceasca, cu care se afla in comuniune cei care marturisesc adevarata credinta.(Pg 172)
    Sfantul Maxim considera ca Biserica Romei ar putea la randul ei alaturi de Bisericile Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei si a Ierusalimului, sa marturiseasca la un moment dat o alta credinta decat cea a Bisericii Sobornicesti si sa atraga atunci asupra sa Anathema Sfantului Duh, caci nu ar mai exista o autoritate bisericeasca pamanteasca ce ar putea-o face.(Pg 174)

    Apreciază

  48. Maximos zice:

    Marturisirea Dreptei Credinte conditioneaza apartenenta sau neapartenenta la Biserica Soborniceasca, excluderea din Biserica sau reprimirea in Biserica, si deci comuniunea sau lipsa de comuniune cu ea.
    Comuniunea care se realizeaza in impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos presupune inca si mai mult adevarata Credinta. Daca nu se marturiseste Dreapta Credinta, se rastoarna si se desfiinteaza marea, prealuminata si slavita Taina a Ortodoxiei crestinilor.
    Invocarea Sfantului Duh in Epicleza Sfintei Liturghii ramane fara de raspuns si, prin urmare, Darurile ce sunt puse inainte nu mai sunt sfintite.
    Bisericile Locale apartin Bisericii Sobornicesti, sau se identifica cu aceasta in masura in care marturisesc Dreapta Credinta. (Jean Claude Larchet – Sfantul Maxim Marturisitorul. O introducere, Editura Doxologia 2013 pg 262-263)

    Apreciat de 1 persoană

  49. Maximos zice:

    Termenul de Biserica Soborniceasca (Katholiki Ekklisia) nu este folosit in sens cantitativ, pentru a desemna expansiunea geografica a Bisericii, ci mai curand inseamna „integritatea Credintei” si a Dogmei, fidelitatea Bisericii fata de intreaga Traditie primara. Daca Biserica Soborniceasca este Universala, universalitatea ei nu este o universalitate geografica, nici jurisdictionala sau de autoritate, ci o universalitate care inglobeaza, in timp si spatiu, ansamblul adevarurilor care totdeauna si pretutindeni constituie Credinta Ortodoxa, si de asemenea, pe toti cei care oriunde si oricand continua sa marturiseasca aceasta Credinta.
    Numai prin aceasta Marturisire comuna a aceleiasi Credinte in aceiasi Treime si acelasi Hristos, Bisericile Locale si credinciosii lor sunt uniti in aceiasi Biserica Soborniceasca. (J.C.Larchet-Sf. Maxim Marturisitorul. Mediator intre Rasarit si Apus Ed.Doxologia, pg 207-209)

    Apreciază

  50. Maximos zice:

    (J.C.Larchet-Sf. Maxim Marturisitorul. Mediator intre Rasarit si Apus, Ed. Doxologia 2010) :
    Hristos a numit Soborniceasca (Katholiki Ekklisia) Biserica Sa, deoarece ea pastreaza Adevarul si Marturisirea de Credinta. Biserica Soborniceasca este cea care marturiseste Credinta Ortodoxa si unitatea ei tine de marturisirea Unicei si adevaratei Credinte.(pg 172)
    Sfantul Maxim afirma ca Duhul Sfant este absent din acea biserica care nu mai marturiseste Credinta Ortodoxa, ceea ce face zadarnica orice comuniune cu ea.(pg 181)
    Autoritatea bisericeasca se intemeiaza pe Marturisirea Credintei Ortodoxe.. Pe de alta parte, orice pomenire in Diptice a unui patriarh eretic inseamna auto-excluderea din Biserica Soborniceasca si din comuniunea cu ea.(pg 183-184)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s