Am primit pe email o scurta discutie care a avut-o un crestin cu parintele Elefterie in ce priveste situatia parintelui Tihon.
Toti parintii ingraditi de erezie sustin ca parintele Tihon este in inselare, doar ca nu au curajul so zica in mod public. Oare de ce? De parintele Ioan Miron s-au dezis public, de parintele Pamvo la fel, dar de parintele Tihon nu, in schimb acestia le zic doar la unii crestini ca parintele Tihon este inselat si nu le da voie sa mearga la dansul.
In discutia avuta cu parintele Elefterie , acesta a recunoscut ca nu da voie ucenicilor sa mai mearga la slujbe sau la spovedit la parintele Tihon. Acesta a argumentat ca parintele Tihon este intr-o inselare grava, avand erezii, fiind in schisma, deoarece nu doreste sa foloseasca ectenia schimbata a patra oara de obstea ”marturisitoare” in frunte cu Gheron Sava. Mai nou acestia folosesc ectenia” pentru arhiereul nostru”. Parintele Tihon de la bun inceput a lasat loc liber unde era folosita ectenia cu episcopul nostru ……, deoarece nu poti pomeni titulatura fara nume cum fac acestia in prezent.(nu poti cere iertare, mantuirii titulaturii).
In privinta acestor declaratii , parintele Tihon a fost contactat.
I s-au pus cateva intrebari:
1. De ce ati introdus inovatii?
– raspuns parintele Tihon: Sf Ipolit de Rufin cand l-a scos pe patriarhul NEstorie din diptice nu a pomenit titulatura ci l-a sters cu totul. Conform canonului 35 Apostolic nu am cum sa folosesc aceasta improvizatie inventata de actualii asa zisi marturisitori . I-as intreba pe acesti inventatori cand au fost in adevar si cand in minciuna avand in vedere ca schimba formula de pomenire a patra oara?
2. De ce ati refuzat sa slujiti cu parintii Elefterie si Spiridon?
-raspuns parintele Tihon: Deoarece ei folosesc o formula care reintoarce la comuniune cu ereticii. Acesti parinti nu reusesc macar sa se inteleaga intre ei. Fiecare au un alt tip de pomenire.
3. De ce acesti parinti nu doresc sa spuna public ca sunteti inselat, ci o spun dar anumitor persoane in particular?
-raspuns parintele Tihon: Nu au sustinere canonica si nici nu cunosc invataturile Sfintilor Parinti ca sa isi argumenteze caderile. Ei merg pe sistemul de turma si papal. Principiul lor este urmatorul: eu vorbesc si tu asculti, nu ai voie sa pui intrebari si sa stii prea multe.
4. De ce credeti ca s-a creat dezbinare intre preoti?
-raspuns parintele Tihon: In epilogul Sfintelor canoane, Opreliste si sfatuire înaintea acestor vremuri tulburi,Pidalionul readuce prospețimea si vesnica-folosință a Canoanelor apostolice,la urechile celor indoielnici în dreapta credință,indemandu-i deopotrivă pe mireni,călugări,teologi,preoti si episcopi: ,,Dacă le veți păstra întru totul,veți fi mântuiti si veți avea pace;dar dacă nu le veți asculta,veți fi pedepsiți si veți avea o luptă continuă,unii contra altora,primindu-vă astfel plata cuvenită pentru neascultarea voastra”. (Epilogul canoanelor Apostolice).,,
Intrebare pentru parintele Elefterie: Conform caror invataturi ale Sfintilor Parinti il impartasiti si slujiti cu parintele Spiridon, din moment ce acesta nu are botez valid?
Nota redactiei: Se vede in mod evident ca nu avem treaba cu pacatele personale ale acestor duhovnici. Ne intereseaza doar credinta. Niste indivizi care se pretind marturisitori si lucratori a poruncilor, ne cauta pacate personale si le publica in mediul online . Fac acest lucru deoarece nu au dovezi sa afirme ca suntem in vreo inselare.
Asteptam sa fim combatuti cu Sfintii Parinti si nu acuzandu-ne de tot felul de pacate.
Clericalismul și gherontolatria, aceste două surori care merg mînă în mînă
Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane 
Ascultare? Insa, de cine trebuie sa ascultam? De Hristos sau de niste „iconomi” vremelnici ai tainelor Sale, care nu-L asculta pe Hristos si fac vraiste Biserica Sa? Ascultarea inceteaza imediat acolo unde intervin nedreptatea si minciuna, caci Dragostea, care este conditia ascultarii evanghelice, se bucura doar de Adevar. Ascultarea nu se face doar pe linie ierarhica, ci, mai ales, pe linia Adevarului si a iubirii. Oricine vesteste o alta Evanghelie, fie episcop, patriarh, sinod sau chiar inger din cer, spune Sf.Ap. Pavel, Anathema sa fie ! Adevarul este ca „ascultarea”, in foarte multe cazuri, e lasitate, viclenie, egoism, necredinta, fariseism, perfidie, tradare.., ascultare ca va tine caldut, merg salariile, pensiile, scaunele, functiile gradele, interesul. Deci fiecare sa se cerceteze pe sine si cugetul ii va spune unde incepe fericita ascultare si unde incepe nefericita si pururea osandita lasitate
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De când am ales să îmi las gura slobodă în ceea ce privește credința, m-am confruntat cu următoarea situație.
– Poți să-i spui omului că e prost în față.
– Poți să-l jignești mai mult sau mai puțin grosolan.
– Poți să-l tragi de urechi pe diferite probleme.
– Poți să porți cu el discuții în contradictoriu pe teme de fotbal, cultură, modă și alte domenii.
Oamenii au devenit politicoși și, în cele din urmă, nu te resping definitiv.
Așa, după principiul political corectness.
Dar dacă cumva ai deschis gura și le-ai spus că credința lor în raport cu Hristos, în raport cu ortodoxia, este strâmbă, ți-ai dat foc la valiză.
Oamenii se tulbură înfiorător.
Cele mai mari beșteleli din viața mea le-am primit atunci când i-am atenționat pe oameni că ei nu sunt ortodocși.
Cu siguranță mă refer aici la cei care se pretind a fi ortodocși.
Oamenii țin morțiș să li se spună că și ei dețin o bucățică de adevăr și că Adevărul în totalitatea lui este format din aceste bucățele.
Aceasta este atmosfera de la talpa țării.
De la omul de jos.
Iar această atmosferă se replică în lumea clericală și în instituția bisericească.
Se numește ecumenism, care funcționează exact pe acest principiu: Adevărul este format din mai multe bucățele de adevăr.
Iar îngrădiții care acceptă că există Har la acești ecumeniști care compun Adevărul din mai multe bucățele de adevăr, nu fac altceva decât să se alăture acestei mistificări.
Așa că mai marii bisericești nu au trebuit să facă eforturi mari în a înșela populația pentru că populația era înșelată de bunăvoie deja.
Așa se va întâmpla și cu antihrist.
Nu va exista un efort din partea lui antihrist și al angajaților lui pentru a convinge populația.
Deja populația, prin ce se întâmplă acum pe pământ, este pusă în stare de disperare ca să solicite singură venirea unui salvator.
Pământesc.
Exact așa cum și-au dorit evreii în vremea Mântuitorului:
Un împărat terestru care să-i scoată de sub robia romanilor, și nimic altceva.
Iar Mântuitorul Le-a spus-o în față că El nu pentru asta a venit.
ApreciazăApreciază
Într- o emisiune pe Trinitas Tv- Biserica Azi, doi invitaţi de seamă, un profesor doctor în teologie căruia nu i- am reţinut numele si Patriciu Vlaicu, mare teolog si cunoscător al canoanelor Sinoadelor Ecumenice, spuneau într- un glas că Sinodul din Creta nu a modificat nimic din rânduiala Bisericii şi de asemenea că, celelalte Biserici sunt considerate Biserici pentru că şi- au însuşit denumirea de Biserică. Totodată, au declarat că nu consideră Biserica Catolică şi celelalte confesiuni sunt rupte de Biserica Universală, ci doar s- au depărtat de aceasta. Cu astfel de teologi lumea simplă are de-a face, iar cine nu cunoaşte adevărul, cu greu va putea sesiza făţărnicia minţii lor.
ApreciazăApreciază
Sfintenia si Adevarul sunt legate organic, constituind un intreg unitar, legatura dintre ele fiind indisolubila, launtrica, esentiala. Sfintenia si Adevarul formeaza un tot intreg, unitar, fiind insa distincte. Adevarul – Cel Intrupat, Rastignit si Inviat – este singura pricina a sfinteniei prin Duhul Sfant pe Care El Il trimite de la Tatal. Insa, de eres este legata organic minciuna si blasfemia la adresa Cuvantului Intrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. De eres este legata organic inselarea duhovniceasca si ideologia contrara Adevarului. De eres este legata organic pierzania, tocmai din pricina ca erezia taie posibilitatea insasi a sfinteniei si a mantuirii. Iar, imposibilitatea mantuirii inseamna pierzanie, adica salasluire pe veci in iad.. Tocmai din aceasta pricina ereticii se afla in afara Bisericii, fiind uniti cu demonii intr-un intreg unitar si nu au atingere cu Duhul Sfant.
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei, Editura Egumenita, Pag. 76
Fiind adus Moise și văzând că Luchie episcopul se pornise să-și pună mâinile peste el, a zis: «Să nu fie ca eu să fiu hirotonit prin mâna ta. Căci nu se pogoară harul Sfântului Duh când îl chemi tu». Luchie însă a zis: «De ce rostești cu bănuială acestea?». Iar Moise i-a răspuns: «Nu vorbesc din bănuială, ci știu bine cele pe care le grăiesc. Fiindcă tu nu numai că lupți împotriva dogmelor apostolești și înveți cele contrarii, ci la cuvintele de hulă adaugi încă și fapte fără de lege. Căci ce rău-credincios nu a pătruns prin tine în adunările bisericești? Care dintre bărbații vrednici de laudă n-a fost izgonit?» … Pe când Moise spunea acestea cu îndrăzneală, Luchie, auzindu-l , era gata spre ucidere, dar temându-se ca nu cumva să se ridice din nou răzmeriţa norodului, care de-abia se sfârşise, a poruncit ca Moise să fie încredinţat spre hirotonie altor episcopi, aşa cum ceruse.
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei, Pag. 102
Când Ipatie a cunscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cunveneau să fie, a șters îndată numele lui din dipticele bisericii, ca să nu mai fie pomenit la Proscomidie…
Nestorie însuşi i-a cerut să-l mustre pe Ipatie, căci Nestorie era încă episcop în Constantinopol. Deci i-a zis Evlalie lui Ipatie: «De ce ai șters numele lui, mai-nainte de a vedea ce se va petrece?». Iar Ipatie i-a răspuns: «De când am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el și nici numele nu i-l mai pomenesc; fiindcă nu mai este episcop». Atunci Evlalie i-a spus cu mânie: «Mergi și îndreaptă ceea ce ai făcut, căci pot să te și pedepsesc.» Și i-a răspuns Ipatie: «Fă tot ce voiești, căci eu mi-am pus în gând să le sufăr pe toate, și cu un cuget ca acesta am făcut ceea ce am făcut».
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei
Pag. 172 – Drept aceea, nu ne vom face niciodată, cu niciun chip și nicio pricină, părtași vrăjmașilor Bisericii lui Dumnezeu (monofiziților) și anatemelor aduse asupra lor, atâta vreme cât prin harul lui Dumnezeu avem Credința Apostolească în care stăm și ne lăudăm întru nădejdea Slavei lui Dumnezeu.
Pag. 173 – Nu vom primi cu niciun chip unirea cu zișii schismatici (monofiziți), fără o judecată după legi și canoane, nici nu vom consimți cu nicio inovație în Credinţă, sub orice pricină s-ar săvârși, și nici nu vom primi nicicând ca legiuită hirotonia samavolnică a vreunuia dintre akefali.
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei
Pag. 277 – Preoții, conduși de nesăbuință, nu l-au căutat pe Domnul, ci au adunat un „sinod” spre bună-plăcerea lui Ahab. „Toți s-au abătut împreună netrebnici s-au făcut” (Ps.52,4), afară de prea puțini…Alții au naufragiat deplin în privința Credinței, iar alții, măcar că nu s-au scufundat de la cugetele eretice, dar din pricina părtășiei lor cu ereticii, au pierit și ei odată cu aceia. Dar și cei ce au cugetări ortodoxe sunt tulburați în ce privește adevărul, din pricina înverșunării prigoanei, întocmai cum talazurile îi amețesc pe cei nedeprinși a călători pe mare. (Sf. Theodor Studitul)
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei
Pag. 287 – Păzitor riguros al Sfintelor Canoane și al Sfintelor Predanii (Sf. Theodor Studitul), s-a ferit până la moarte de împărtășirea cu ereticii și de pomenirea episcopilor eretici. Credea și propovăduia că până și simpla pomenire a unui episcop eretic constituie o ‚,întinare” și știrbește ortodoxia celui care îl pomenește, în timp ce comuniunea cu ereticii ne desparte cu totul de Hristos’’; credea, de asemenea, odată cu Sfântul Ioan Gură de Aur, că nu numai ereticii, dar și cei ce sunt în comuniune cu ei sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu și, potrivit, lui Atanasie cel Mare, trebuie să ne ferim nu numai de cei dintâi, dar și de cei de-al doilea. (Sf. Theodor Studitul)
Pag. 288 – Împărtăşania bisericii eretice a iconoclaştilor, care „s-au rupt pe sine din trupul cel cu încincite vârfuri al Bisericii” şi „s-a tăiat” din trupul lui Hristos, „supunându-se anatemelor veşnice”, nu este numai lipsită de valabilitate şi vrednică de lepădat, ci, mai mult, de-a dreptul vătămătoare. După marele Mărturisitor Teodor, împărtăşania ereticilor din afara Bisericii nu este „Trupul lui Hristos”, ci „împărtăşire de vrăjmaşul”, „pâine veninoasă” şi „otravă nu de trup vătămătoare, ci care înnegreşte şi întunecă sufletul.” „Precum se osebeşte lumina de întuneric, aşa şi împărtăşania ortodocşilor de cea a ereticilor; una luminează, cealaltă întunecă, una uneşte cu Hristos, cealaltă cu diavolul, una dă viaţă sufletului, cealaltă ucide”. Cel ce se împărtăşeşte cu acestea (împărtăşania ereticilor) este, ca şi Iuda, străin de moştenirea lui Hristos, şi părtaş celor cate L-au răstignit pe Domnul. (Sf.Theodor Studitul)
Pag. 289 – „Precum dumnezeiasca Pâine, atunci când se ia de la drept-credincioşi, îi face pe toţi ce se împărtăşesc un singur trup, aşa şi pâinea eretică, de vreme ce îi face pe cei ce o primesc în acest chip (ca împărtăşanie) să aibă părtăşie între ei, îi face un trup potrivnic lui Hristos. ” De altfel, „biserica ce se pângăreşte de eretici nu mai este biserică sfântă a lui Dumnezeu, ci casă pângărită, cum zice Marele Vasile, de vreme ce, îngerul care se află într-însa, precum în orişice biserică, s-a îndepărtat din pricina necucerniciei ereticilor. De aceea nici jertfa ce se săvârșește într-însa nu este bine-primită la Dumnezeu. Ascultă-l pe Cel ce zice: «Iar cel fărădelege, care jertfeşte Mie viţel, ca cel ce bate om»(Isaia 66,3) ” (Sf. Theodor Studitul)
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei
Pag. 290 – În acord cu învățătura dumnezeieştilor canoane, interzicea chiar statul la masă cu ereticii sau cu cei ce sunt în comuniune cu aceştia. Astfel, „dacă cineva este în comuniune cu eresul, nu poate să se facă prieten al lui Dumnezeu, ci rămâne vrăjmaş, chiar dacă ar da toţi banii acestei lumi. Dar, pentru ce vorbesc despre comuniune? Chiar şi dacă mănâncă împreună, sau bea, sau are o legătură de prietenie cu ereticii, are să dea răspuns.” (Sf. Theodor Studitul)
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei
Pag. 353 – Antiunioniştii însă au respins unirea şi privindu-i ca pe nişte întinaţi pe cei ce o recunoscuseră, s-au despărţit de patriarhul Vekkos şi de partida lui. Îi învinuiau pe aceştia că au căzut din preoţie, iar Tainele pe care le săvârşesc sunt nevalide, potrivit canoanelor 1 şi 2 ale Sinodului al III-lea Ecumenic. De aceea, îi îndemnau pe credincioşi să nu meargă la bisericile unde slujeau patriarhul şi clericii unionişti. Vekkos a validat unirea în cadrul unui sinod, iar în iulie 1277 a lansat o „excomunicare patriarhală împotriva „schismaticilor antiunionişti”.(Sinodul unionist de la Lyon-1274)
Pag. 354 – În replică, aceştia (antiunioniştii) au convocat în decembrie un sinod în Noul Patras, la care au luat parte opt episcopi, mai mulţi egumeni şi o sută de monahi, în cea mai mare parte refugiaţi din provinciile imperiului, care au respins unirea şi i-au anatematizat pe Papă, pe împărat şi pe patriarh, ca duşmani ai Ortodoxiei.
Pag.421 – „Drept aceea să nu fie nimic comun între latini și cei ce voiesc să viețuiască cu buna-cinstire, să aibă împărtășire cu Hristos și să urmeze Sfinților, fără a cădea sub anatema lui Pavel și sub blestemele Sfintelor Sinoade și ale tuturor Părinților teologi”.
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei
Pag. 543 – Prin urmare, atât acești episcopi eretici, care s-au abătut de la Dreapta Credință și au părăsit Biserica cea Una, cât și cei hirotoniți de ei sunt socotiți de către Părinții Bisericii simpli mireni, chiar dacă au fost hirotoniți canonic și n-au întrerupt continuitatea lanțului hirotoniei canonice, care și-a luat începutul de la Apostolii înșiși. Cu alte cuvinte, ereticii, în afara Bisericii fiind, nu au succesiune apostolică, de vreme ce, potrivit învățăturii Părinților, succesiunea apostolică nu se întrerupe doar printr-o transmitere nelegitimă sub raport exterior a hirotoniei, ci și din pricina abaterii de la Dreapta Credință.
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei
Pag. 558 – Sfinţii Părinţi învaţă că întoarcerea ereticilor în sânul Bisericii se face prin pocăinţă, şi mai ales printr-o pocăinţă pusă la încercare suficientă vreme, anatematizarea ereziei şi recunoaşterea Dogmelor Ortodoxe şi a Sinoadelor Ecumenice.
Pag. 559 – Întrucât ereticii au „ieşit din Biserică” din pricina acceptării dogmelor necinstitoare, de aceea unirea lor din nou şi primirea în sânul Bisericii trebuie să se facă după o pocăinţă şi îndreptare învederată, anatematizarea pe faţă a ereziei şi recunoaşterea deplină a dogmelor ortodoxe. În acest fel, eterodocşii vor redeveni mădulare ale „trupului Bisericii lui Hristos” şi se vor izbăvi de osânda care le-a fost gătită pentru erezie. Fără păzirea acestor condiţii, Sfântul Vasile este categoric : vom fi învinuiţi noi, ortodocşii, că am trecut la erezie.
ApreciazăApreciază
Strajerii Ortodoxiei
Pag. 566 – Într-adevăr, ortodocșii au întrerupt comuniunea cu Sfântul Macedonie al Constantinopolului când acesta a consimțit la abandonarea Sinodului al IV-lea Ecumenic. Restabilirea comuniunii a avut loc numai după ce Patriarhul a mărturisit public recunoașterea Sinodului. […] Locuitorii Constantinopolului preferau să rămână neîmpărtășiți cu anii, decât să se împărtășească cu patriarhul eretic Timotei.
“Anathema să fie cel ce nu-şi explică (mărturiseşte) limpede credinţa.” (Sf. Ambrozie al Mediolanului- Scrieri partea a doua- PSB 53. Pag. 61 Ed. IBMBOR 1994)
Tocmai aceste texte confuze a ”sinodului” din Creta inseamna erezie.
ApreciazăApreciază
Unul a fost Athanasie cel Mare. A rămas singur. L-au părăsit împărații, l-a părăsit chiar și poporul, l-a părăsit și tot clerul. Și a trăit trei ani într-un mormânt, aflat într-o peșteră, împreună cu fiarele sălbatice. Unul a rămas. Singur. Unul împotriva lumii întregi. Și acest unul a biruit, pentru că avea adevărul și pe Dumnezeu cu el. De unul singur a biruit. Și cum zice troparul său, a fost „Stâlp al Ortodoxiei”, Atlas al Bisericii. Și precum Atlas a ridicat pe umerii săi întregul glob pământesc, conform mitologiei antice, în același fel și Athanasie cel Mare a fost Atlas, pe umerii căruia s-a întărit întreaga Ortodoxie. Așadar să nu ne temem, pentru că nu vor lipsi soldații din Ortodoxie. Și dacă noi, clericii și teologii, vom trăda credința noastră, aceste pietre pe care călcăm vor învia și vor striga.
(Mitr. Augustin de Florina – Ne vorbește Părintele Augustin-Vol.17, Ed. Metamorfosi 2104)
ApreciazăApreciază
Sfântul Vasile cel Mare respinge de o manieră categorică și fără echivoc ideea validității „Tainelor” săvârșite de eretici, chiar și a celor a căror erezie n-a fost încă condamnată sinodal, cum este și în cazul pnevmatomahilor: „ Aveţi grijă să nu fiţi înşelaţi de minciunile lor, în timp ce spun că-şi fac mărturisire de dreaptă credinţă. Astfel de oameni îl negustoresc pe Hristos, ei nu mai sunt creştini, căci preferă numai ceea ce le este folositor în această viaţă în locul vieţii trăite după adevăr: când cred că au dobândit această putere deşartă, atunci se alătură duşmanilor lui Hristos.
Când văd popoarele tulburându-se, atunci se prefac din nou că s-au întors la dreapta credinţă*. Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor și n-aș putea număra în rândul preoților lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima treaptă de niște mâini necurate, spre surparea credinţei. Așa judec eu lucrurile. Daca aveți vreo părtășire cu mine, cugetați ca mine; dar dacă nu primiți sfat decât de la voi înșivă, atunci fiecare e stăpân pe propriul lui cuget, iar eu sunt străin de acest sânge. Dacă vă scriu aceste lucruri n-o fac pentru că nu mai cred în voi, ci făcându-vă cunoscută părerea mea vreau să spulber nehotărârea multora, ca nu cumva sa fie atrași la comuniunea cu ei”. (P.S.B.12,pg.499)
*Aşa se pare că s-a întâmplat şi în Nicopole: o parte din preoţii hirotoniţi de Fronton (şi probabil că şi el) s-a întors la Ortodoxie pentru că a văzut că poporul rămăsese ataşat Ortodoxiei.
ApreciazăApreciază
Arhim. Arsenie Papacioc:
“ Cu o moarte toţi suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenism vândut”. Şi dacă unul singur ţine adevărul, acolo este Biserica. Nu e numai o fracţiune din Biserică, e toată Biserica.
Aveţi ocazia sa fiţi acel unul… Dragii mei, vreţi să fiţi fericiţi? Muriţi pentru adevăr! Apără adevărul. Moartea nu înseamnă moarte, dragii mei. Ai trecut de la moarte la viaţa…
Adevărul îl poate apăra oricine. Că acolo unde e Adevărul, acolo e Biserica. Nu unde este mulţime, unde e gălăgie, unde e “hai dom’ne să ne împăcăm, să ne unim!”…
Fiecare ortodox este obligat să se pună la punct, şi dacă a făcut un mare efort, a devenit o mare forţă. Şi acolo e Biserica , la ăla care e pus la punct. Unde e Adevărul, acolo e Biserica…
Voi nu cunoaşteţi bucuria care te cuprinde atunci când aperi Adevărul… Şi a nu apăra Adevărul e groaznic, e o suferinţa teribilă… nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut (lepădat); încă o dată vă spun: Adevărul poate fi la unul singur şi să fii fericit că esti acel singur, căci cu atât mai puternic vei fi…
Pentru că apărând Adevărul toate cerurile ştiu, toţi Sfinţii, toată Împărăţia de sus ştie că tu ai apărat Adevărul, şi nu te lasă. Da, Dumnezeu dă Harul, dar nu-l dă la milogi, ci îl dă la eroi… Apără Adevărul, că nu mai contează viaţa … în momentul când aperi Adevărul eşti îmbrăcat cu haina morţii.
(Revista Atitudini,februarie, martie, aprilie 2008)
ApreciazăApreciază
Sfantul Maxim Marturisitorul – fragment din proces
Atunci când toţi Patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliţi (eretici care mărturisesc că este numai o voinţă în Hristos), Sfântul Maxim Mărturisitorul, care era simplu monah, nu a primit să se împărtăşească cu ei.
Când trimişii Patriarhului au venit la el în temniţă, au încercat să-l facă să creadă că este în afara Bisericii, căci toate bisericile locale erau oficial monotelite (eretice):
– De care Biserică aparţii? L-au întrebat trimişii. De cea de Constantinopol, de Roma, de Antiohia, de Alexandria sau de Ierusalim? Fiindcă toate aceste Biserici, cu părţile cele ce se află sub ele, sunt unite (în comuniune). Deci, de eşti fiu al Bisericii Soborniceşti, intră neîntârziat în comuniune cu noi, ca să nu te trezeşti pe cine ştie ce drum străin sau nou, care te va face să cazi acolo unde nu te aştepţi! Iar Sfântul a grăit:
– Domnul Iisus Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mântuitoarea mărturisire de credinţă. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit şi a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire (Matei 16,18). Totuşi, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceţi voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotriveşte Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze. Apoi a continuat:
– Dacă de dragul iconomei credința mântuiroare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.
– Ei au zis: Prin cuvintele pe care le spui , faci schismă în Biserică. Iar Sf. Maxim a spus:
– Dacă cel ce mărturisește învățăturile Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți provoacă schismă în Biserică, atunci cel care șterge învățăturile Părinților ce va provoca în Biserică? Fără acestea nu poate exista nici numele Bisericii…Căci dacă ștergem cuvintele care ne învață despre Dumnezeu, nu ne va mai rămâne nimic la care să ne închinăm.
Eu nu am o învățătură a mea, ci învățătura de obște a Bisericii Sobornicești. N-am formulat nici o părere a mea, ca să se poată spune că am scornit vreo dogmă nouă.
Mai apoi, când Patriarhul Romei care era încă ortodox, a condamnat monotelismul Patriarhilor Răsăriteni, Sfântul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiţi de Credinţa Ortodoxă, Patriarhii acestor aşezări şi-au pierdut succesiunea Apostolică, deci şi „puterea de a lega şi a dezlega”. Ei (care susțin erezia) ce singuri de la sine sunt blestemați și lepădați, și de Preoție sunt înstrăinați, aceia ce fel de ”Taine” săvîrșesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonesc de unii ca aceștia? Vrăjmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel:
– Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde?
Iară Sfântul Maxim, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse:
– „Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.” Zis-au lui:
– Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse:
– Chiar dacă tot Universul va fi în comuniune cu Patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou în credinţă (Galateni 1,8).
Cu alt prilej, Eparhul Constantinopolului l-a întrebat pe Sfântul Maxim:
– Vei intra în comuniune cu Biserica noastră sau nu?
– Nu voi intra, a răspuns Sfântul.
– De ce? a întrebat Eparhul.
– Deoarece a încălcat Hotărârile Sinoadelor Ecumenice, a spus Sfântul Maxim. Eparhul a continuat:
– Dacă este aşa, cum se face că Sfinţii Părinţi ai acelor Sinoade rămân în dipticele Bisericii noastre?
– Ce câştigaţi pomenindu-i, dacă vă lepădaţi de învăţăturile lor? l-a contrazis Sfântul. Nimic nu câştigaţi! Apoi trimișii Patriarhului i-au spus:
-Într-un singur lucru îi superi pe toți, că îi faci pe mulți să rupă legătura cu Biserica de aici. Atunci Sf. Maxim a spus:
-Este vreunul care spune că l-am îndemnat să rupă legăturile cu Biserica Bizanțului? Apoi ei au răspuns:
-Faptul că tu ai rupt legăturile este cel mai mare îndemn pentru toți. Sf. Maxim a zis:
-Nimic nu este mai înfricoșător decât conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decât conștiința împăcată.
(Măreția Ortodoxiei – Ed. Egumenița 2009)
ApreciazăApreciază
Maximos
Mergi pe acelasi drum pe care au mers cei de la slatioara in 1924 si pana acum.
ApreciazăApreciază
@ Snow
Coane, uite care-i treaba.
Eu unul sunt îngrijorat de panta pe care a luat-o Maximos, după ce am citit atenționarea ta.
Și am ajuns demult la concluzia că este bine să ne împreună-sfătuim.
Așa că ia sări mata la cap cu niște argumente patristice care să ne smulgă din teoriile lui Maximos.
Că doar aceasta a fost invitația inițială în subsolul acestui articol: să dezbatem ca să ieșim la lumină.
Dar dacă tu ignori scrierile sfinților părinți pe care Maximos le-a postat fără să adauge vreo tâlcuire de-a lui PROPRIE, scrieri ale sfinților părinți care au culminat cu sfântul Maxim Mărturisitorul, și dacă cumva ai venit pe aici ca să arunci petarde, eu unul nu am de gând să îmi pierd timpul cu tine.
Am să fac o listă cu cei care au apărut spunându-i lui Maximos că se află în înșelare fără ca aceștia să producă argumente patristice.
Athos
Mai aproape
Evelina
Snow
Și probabil mai sunt vreo 2-3.
Dacă voi credeți că așa se desfășoară o dezbatere întru aflarea adevărului, întru salvarea unui suflet pierdut, așa cum îl considerați voi pe Maximos și pe cei care-l susțin, apoi vă dau vestea că sunteți în înșelare.
Ca să nu mai spun că bănuiesc destul de bine cine se află în spatele acestor nickname-uri
ApreciazăApreciază
@ Snow
Nu există stiliști.
Există doar stilism.
Și a fost inventat/creat imediat după introducerea samavolnică și antihristica a calendarului nou.
Noțiunea de stil vechi este o noțiune jignitoare și creată special pentru a înfricoșa pe cei care s-ar putea gândi să se întoarcă la calendarul adevărat: calendarul patristic.
Calendarul patristic: aceasta este denumirea corectă.
Iar astăzi, cei care hotărăsc să se întoarcă la calendarul patristic, la adevăr, sunt imediat etichetați ca stiliști.
Oare stiliștii de la Slătioara nu poartă o mare vină pentru această situație?
Dacă ei se comportau ireproșabil, mai deveneau etichetă?
Nu.
Acuma te-ai lămurit frățioare care este poziția față de Slătioara?
Am vorbit în numele meu.
ApreciazăApreciază
Acesta cu adevarat a fost un Ierarh ortodox. Cred ca a fost ultimul Ierarh roman cu adevarat marturisitor.
http://www.glasulstramosesc.ro/blog/un_model_de_arhiereu_episcopul_gherasim_saffirin_legea_sinodala_din_1909_anatema_data_de_ps_gherasim_asupra_sfantului_sinod/2017-11-22-560
ApreciazăApreciază
Majestăţii Sale Regelui României
Sire,
Este un an de când am deschis înaintea Sfântului Sinod un proces canonic Î.P.S. Mitropolit Primat al României Athanasie Mironescu pentru imoralitate, plagiat şi erezie […].
Pentru diferite motive, unele mai neîntemeiate ca altele, procesul nu s-a judecat în precedentele două sesiuni ale Sfântului Sinod.
Acum văzându-se că nu mai este posibil a se tăgădui existenţa arătatelor acuzaţiuni, mi se face nemaiauzita propunere ca să renunţ la acuzări, pentru ca în schimb să se execute votul dat de Sfântul Sinod în şedinţa de la 13 ianuarie 1910 pentru modificarea legii sinodale în părţile ei anticanonice şi antidogmatice, introduse prin legea sinodală din martie 1909.
Mai mult: prin viul grai şi prin comunicate sunt ameninţat cu depunerea, ori suspendarea, dacă nu mă învoiesc la această necanonicească propunere.
[…]
Biserica nu piere dacă se vădeşte vina vreunui ierarh păcătos. Biserica, însă, piere dacă poporul se convinge că în ea se permit arhiereilor păcate, neîngăduite mirenilor. Biserica piere, Sire, dacă poporul vede că în ea nu este respectată dreptatea, nu este respectat adevărul.
[…]
Ceea ce Î.P.S. Mitropolit Primat Athanasie Mironescu voieşte să facă prin tăgăduirea dreptăţii, prin introducerea în Biserică a principiului că arhiereii nu sunt ţinuţi a răspunde de faptele lor imorale, şi că trebuiesc pedepsiţi cei care supunându-se canonului Sfântului Vasilie cel Mare, dezvăluiesc păcatele ce ştiu că sunt făcute de arhierei nevrednici, prin aceasta se distruge creştinismul din România şi se înfiinţează o religiune de făţărnicie, imoralitate, neadevăr şi nedreptate.
Pentru ca poporul românesc să fie izbăvit de un asemenea dezastru, viu prea plecat a solicita canoniseasca Majestăţii Voastre poruncă, pentru ca judecată să se facă; iar cel care se va dovedi vinovat, să se osândească.
Porunciţi, Sire, căci sfintele canoane vă dau dreptul; porunciţi, şi veţi reda Sfintei noastre Biserici, pace, linişte, slavă şi cinste.
Sunt, cu cel mai profund respect, Sire,
Al Majestăţii Voastre
Prea plecat şi prea supus servitor şi către Dumnezeu smerit rugător
† GERASIMU Episcop al Romanului
ApreciazăApreciază
Vă spun cât se poate de frățește și direct în față.
Gradul de catehizare al majorității clericilor și a mirenilor din România care au ales să trăiască ortodox, adică să fie practicanți, a fost ținută în mod deliberat în zona citatelor din sfinții părinți care nu făceau nicio referire la erezie și la lupta împotriva ereziei.
Am să dau doar un singur exemplu: sfântul Nectarie.
Oamenii merg la sfântul Nectarie ca la un taumaturg. Ceea ce și este.
Puțini știu care a fost lupta declarată a sfantului Nectarie împotriva ereziei.
De ce puțini știu?
Pentru că nu au vrut să citească.
Pentru că au fost mulțumiți de ceea ce le-au livrat pseudo-păstorii din România.
Care pseudo-păstori pur și simplu nu sunt catehizați.
Da.
Preoții din România nu sunt catehizați.
Din această lipsă de catehizare apare acest conflict cumplit, Înfricoșător între preoți și între mireni din România.
Și între ei mirenii.
Am ajuns la concluzia că practicanții ortodocși din România percep ortodoxia ca pe un sistem în interiorul căruia fiecare poate să creadă după bunul plac, ca în democrație.
Aceasta este ultima nebunie posibilă.
Noi avem un singur sistem de referință: adevărul Hristos.
Așa că vă avertizez că o bună parte din comentariile care au citat sfinții părinți din subsolul acestui articol sunt pentru mulți creștini ortodocși unicate în viața lor.
Pun pariu că nimeni nu auzit de episcopul Gherasim Saffirin.
Și pentru că nimeni nu a auzit, reacția inițială este de respingere.
Oamenii mai degrabă l-ar accepta pe Arsenie Boca drept sfânt decât să cerceteze cugetarea episcopului Gherasim Saffirin.
ApreciazăApreciază
Întrutotul deacord cu dvs în privinţa catehizării noilor preoţi. Majoritatea merg doar pe înfăptuirea miracolelor anumitor sfinţi, nu însă şi pe lupta împotriva ereziilor. Adevărul este că nu am înţeles cu ce au greşit „stiliştii de la Slătioara”. Consider că, aşa zisa lipsă a succesiunii apostolice, stă ca un fir întins gata să ne explodeze în faţă celor care dorim să cercetăm „adevărul ” lor. Nu m- ar mira ca, succesiunea să fie dobndită doar prin mărturisirea de credinţă neîntreruptă în Adevăr şi în fapte.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
“Adevărul este că nu am înţeles cu ce au greşit „stiliştii de la Slătioara”.
Eu știu să vă dau argumentele cu ce au greșit “stiliştii de la Slătioara“.
Dar din motive strategice nu vreau să fiu eu cel care vă oferă aceste argumente.
Îl voi ruga pe Maximos să o facă și vă spun din capul locului că voi fi de acord cu ce va scrie el acolo.
Nu pentru că aș avea vreo încredere orbească în el ci pentru că l-am auzit spunându-și punctul de vedere față de acest subiect și am fost cu totul și cu totul de acord.
ApreciazăApreciază
Am cercetat putin lucrurile si m-am infricosat, pentru ca toate Bisericile Ortodoxe sunt azi serghianiste, deoarece se supun statului antihristic, prin aderarea lor la Ministerul Cultelor.
Chiar si cele care tin calendarul vechi au acceptat acest lucru si de aceea nu mai sunt prigonite.
Din momentul in care s-au inscris la Culte, ei s-au lepadat de Biserica lui Hristos si s-au supus statului, adica i-au recunoscut autoritatea.
Cu atat mai mult cu cat au acceptat sa se numeasca „Cult” sau „Asociatie”.
Adica aceste Biserici au acceptat sa faca parte din Ministerul Cultelor, alaturi de celelalte erezii „recunoscute de stat”, ca si cum ar fi si ele „Culte”, iar nu Biserici.
Adica nu mai au Cap pe Hristos, ci pe Ministerul Culturii si a Cultelor (Adica a ereziilor).
E foarte grav acest lucru.
Sfintii niciodata nu au facut asa ceva, adica sa-si faca „Asociatie” si sa se supuna statului prigonitor antihristic.
ApreciazăApreciază
In plus, sinoadele vechi-calendariste au si ele deviatiile lor, pentru ca numai in Grecia sunt vreo 16 de sinoade, fiecare avand o „eclesiologie” proprie, si fiecare aceste „biserici” sustin ca doar ele sunt „Katholiki Ekklisia”.
Insa Sfinti Parinti spun ca inafara Bisericii lui Hristos nu sunt decat erezii si schisme.
Iar la noi in tara, cei mai renumiti sunt cei de la Slatioara si cei de la Furceni-Movilita, care si acestia se invinovatesc reciproc de erezie.
Cei de la Slatioara au succesiune de la Ep. Galaction Cordun, care a fost hirotonit de BOR in anul 1935, deci dupa 1924 cand chipurile BOR-ul a pierdut harul. (idee cu care eu personal nu sunt de acord).
Iar cei de la Furceni au succesiune de la Victor Leu, un presupus episcop hirototonit (de securitate) in Europa chipurile de doi Ierarhi ROCOR, hirotonie despre care ROCOR din America nu avea habar, deoarece Victor Leu nu aparea in dipticile lor..
ApreciazăApreciază
..Asadar, concluzia mea (care nu este infailibila si negreselnica), este ca :
românii vechi-calendaristi au fost prigoniti, din momentul schimbarii Calendarului Patristic Bisericesc si pana in momentul in care – sub presiunea mai multor ani – au acceptat sa se inscrie la „Culte”, ca „sa fie in regula” si sa nu mai fie prigoniti, ceea ce e foarte evident astazi.
Deci lipsa prigoanei vadeste supunerea lor statului antihristic, prin integrarea in „ministerul culturii si a ereziilor”, ca si „asociatie religioasa”, nicidecum ca si Unica Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, asa cum se pretind ei a fi.
ApreciazăApreciază
Harul revine asupra celui care mărturiseşte în Adevăr. Nu vreau să intru în discuţii teologice, pentru că nu le stăpânesc şi pot greşi foarte uşor, însă înţeleg că schismatic este cel care se desparte de autoritatea Bisericii din motive administrative şi de rănduială. În cazul Bisericii de stil vechi, aceştia mărturisesc prin însăşi istoria lor, cea de după 1924 câte au pătimit din partea autorităţilor, dar şi a preoţilor care au primit schimbarea. Însăşi cuvântul schimbare în credinţă îmi provoacă o stare de nelinişte. Revin. Înţeleg că harul revine asupra celui care mărturiseşte întru Adevăr. Chiar dacă Galaction Cordun a fost hirotonit după schimbarea calendarului, din mărturiile sale vedem că a ripostat împotriva schimbarii calendarului, însă făcând ascultare, s- a retras în post şi rugăciune. În timp ce el făcea ascultare de Sinod, a primit cererea din partea Sfantului Glicherie să revină la dreapta marturisire si să le fie episcop in Adevar. Nu vreau să intru prea in detaliu despre validitatea tainelor- din nou, vorbesc atat cat am inteles- dar înteleg, totuşi, că atunci cand spui „taine existente, dar invalide” se refera exact la acest lucru: tainele rămân , dar harul pleacă din cauza neascultării şi a ereziilor, iar acesta revin în momentul întoarcerii la dreapta mărturisire. Cât despre calendar, înţeleg că au fost emise trei Sigilioane din partea Patriarhiei Ierusalimului, Alexandrei si Antiohiei, interzicând cu desăvărşire şi anatematizând orice încercare de schimbare a acestuia. Mă întreb, dacă ei care au pătimit pentru ascultarea de Sfinţii Părinţi sunt consideraţi schismatici, noi cei care am primit schimbarea, schimbare nefavorabile, pe care Sfinţii Părinţi au prevăzut-o având darul discernerii, cum vom fi consideraţi?
ApreciazăApreciază
DIn câte ştiu, cei de pe stilul vechi sunt recunoscuţi de către stat, însă nu sunt supuşi acestuia. Salariaţii sunt cei din BOR, corectaţi- mă dacă greşesc!
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Până vă răspunde Maximos, am îndrăznit să vă prezint un citat din ceea ce el deja v-a scris.
“Cu atat mai mult cu cat au acceptat sa se numeasca „Cult” sau „Asociatie”.
Adica aceste Biserici au acceptat sa faca parte din Ministerul Cultelor, alaturi de celelalte erezii „recunoscute de stat”, ca si cum ar fi si ele „Culte”, iar nu Biserici.”
Pentru lămurirea adevărului: sunt înscriși ca asociație sau nu? Trebuie să facem niște cercetări ca să producem acel document care le atestă statutul?
Putem face și asta.
ApreciazăApreciază
Da frate, ai dreptate ca sinoadele vechi-calendariste nu primesc salarii de la statul antihristic, insa si ei, ca si BOR-ul de altfel, sunt inregimentati in „ministerul culturii si a ereziilor”, adica au recunoscut ca sunt „unul” din cultele (ereziile) inregimentate acolo, si, ca fara aceasta recunoastere „oficiala” nu pot „functiona”, deci recunosc autoritatea acestui stat antihristic.
De aceea tac si nu mustra pe cei care emit legi antihristice, pt ca altfel ar intra in conflict cu „protectorul” lor, statul.
ApreciazăApreciază
În momentul schimbării calendarului în 1924 Galaction Cordun nu era episcop, ci arhimandrit.
Deși s-a împotrivit schimbării calendarului, la acea vreme, dar pentru că nu a avut cine să îl susțină, a acceptat totusi schimbarea.
Dacă nu ar fi vrut sa accepte noul calendar, trebuia să se îngrădească oprind pomenirea.
Însă a acceptat schimbarea calendarului și ulterior a fost hirotonisit episcop în anul 1935 de catre BOR care i-a și dat funcția de secretar al sinodului.
La un moment dat Galaction Cordun a fost scos la pensie de către cei care l-au avansat. Astfel, nemulțumit de această decizie, a amenințat pe BOR-iști că va merge la Slătioara.
Adică la cei care nu au acceptat schimbarea calendarului.
Așa că e el nu a mers la Slătioara din pricina schimbării calendarului
CI PENTRU CĂ A FOST NEMULȚUMIT DE CONCEDIEREA LUI.
Dacă ar fi fost o cu acrivie pentru neacceptarea schimbării calendarului s-ar fi îngrădit din acel moment de sinodul BOR și nu ar fi acceptat “oferta” lor de a-l face episcop.
ApreciazăApreciază
Da frate, ai dreptate ca sinoadele vechi-calendariste nu primesc salarii de la statul antihristic, insa si ei, ca si BOR-ul de altfel, sunt inregimentati in „ministerul culturii si a ereziilor”, adica au recunoscut ca sunt „unul” din cultele (ereziile) inregimentate acolo, si, ca fara aceasta recunoastere „oficiala” nu pot „functiona”, deci recunosc autoritatea acestui stat antihristic.
De aceea tac si nu mustra pe cei care emit legi antihristice, pentru ca altfel ar intra in conflict cu „protectorul” lor, statul.
ApreciazăApreciază
Este adevarat si faptul ca, mult mai numerosi au fost cei care s-au impotrivit schimbarii Calendarului in ’24, decat cei care s-au impotrivit sinodului eretic din Creta, care este infricosator mai grav decat calendarul.
Iar acest lucru arata imputinarea Credintei in ultima suta de ani, si lipsa cunoasterii Ortodoxiei de catre ortodocsii botezati, insa necatehizati, dar si nepasatori.
Numai Dumnezeu stie ce va face si cu acesti vechi-calendaristi, despre care, Pr.Dionisie Aghioritul de la Colciu zicea ca nu sunt eretici.
Este adevarat ca au facut multe greseli si s-au impotmolit dezbinandu-se in zeci de grupulete, insa, cu ei de ce nu facem „iconomie”?
De ce suntem partinitori si facem „iconomie” doar cu ecumenistii notorii, dintre care unii nu au avut niciodata o gandire (fronima) ortodoxa, iar altii nici botezati nu au fost, ci proveneau din greco-catolici? (Miron Cristea, Daniel Ciobotea, si altii)
ApreciazăApreciază
Maximos a scris:
“Este adevarat si faptul ca, mult mai numerosi au fost cei care s-au impotrivit schimbarii Calendarului in ’24, decat cei care s-au impotrivit sinodului eretic din Creta, care este infricosator mai grav decat calendarul.”
Cred că ar trebui să facem aici o înlănțuire logică.
Cronologic, mai întâi a fost 1924 și introducerea noului calendar și mai apoi serghianismul, ecumenismul și sinodul din Creta.
Așadar, această mizerabilă introducere a calendarului nou, care este înfăptuită cu un machiavelism și răutate fără margini pentru a strica ortodoxia, L-a mâhnit foarte tare pe Dumnezeu care a îngăduit întunecarea.
Și cum s-a manifestat întunecarea?
Prin serghianism, ecumenism și prin celelalte rătăciri care au umplut golurile dintre aceste două mari nenorociri.
O simplă survolare a istoriei din 1924 până acum ne umple desaga de rătăciri monstruoase cum ar fi închinarea la rătăciți declarați drept sfinți.
Nu stau să le enumăr acum. Sunt disponibile pe internet.
ApreciazăApreciază
@ Snow
Se vede treaba că va trebui să-ți reconfigurezi strategia de atac. A ataca pe problema stilismului a picat.
Ceea ce este cu adevărat trist este faptul că unii ca tine sunt foarte preocupați să găsească nod în papură celor care vor să spună adevărul.
Voi nu sunteți preocupați de adevăr.
Voi sunteți preocupați să știți de cine aparținem noi.
Dacă suntem vreo facțiune sau vreo secta din interiorul ortodoxiei, dacă suntem sau nu sub oblăduirea unui duhovnic și așa mai departe.
Cu alte cuvinte nu vedeți pădurea din cauza copacilor.
Și înfricoșător este că toate citatele sfinților părinți prezentate în aceste comentarii vă lasă reci și preocupați de ideea voastră fixă.
La urma urmei cu cine vă luptați? Cu noi sau cu sfinții părinți?
Ca să știm și noi.
Trebuie să dețină cineva copyrightul pentru a-i invoca pe sfinții părinți aici la comentarii?
Mai întâi trebuie să faci teologia la facultatea de la poalele dealului mitropoliei ca să primești patalama la mână de a-i cita pe sfinții părinți?
Păi mergând pe această logică, apostolii Mântuitorului care erau analfabeți în limba lor, ar trebui trimiși la Facultatea de teologie.
Se pare că apostolii nu și-ar găsi loc în lumea modernă de astăzi.
Vedeți că încurcați borcanele rău de tot.
Și nu ne faceți nouă rău.
Vă faceți vouă rău.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Majoritatea Parintilor ingraditi, spun ca doar un Sinod cu adevarat ortodox va hotara soarta ecumenistilor care acum staruiesc cu incapatanare in erezie si nepocainta, recunoscandu-le „harul” prin „iconomie”, insa cu vechi-calendaristii nu vor sa faca niciun fel iconomie, chiar daca acestia din urma sunt mai ortodocsi decat „ortodocsii” ecumenisti.
Insusi Gheron Sava Lavriotul, intr-o Conferinta a afirmat ca nu-i putem considera eretici pe vechii-calendaristi.
Atunci, se pune intrebarea : Cum de ereticii-ecumenisti „necondamnati” sunt „madulare bolnave”, prin „iconomie”, iar „schismaticii” vechi-calendaristi nu-s nici macar madulare?
Aici aveti un link in care Pr.Th. Zisis, cu putin timp inainte de Creta, problematiza despre acest lucru.
Linkul este in limba greaca, dar exista posibilitatea traducerii paginei.
http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.gr/2016/03/23-03-2016_25.html
ApreciazăApreciază
Cunoastem vreo Anathema data de Biserica oficiala asupra celor care adopta legi pro-sodomite, de egalitate a cultelor, de promovare a avorturilor, de educatie sexuala in gradinite, scoli? Nu cunoastem. Pentru ca nu exista. Caci Biserica oficiala nu poate – datorita insasi naturii si genezei sale – sa dea Anathema pe stapanii sai reali, pe fauritorii sai, pe arhitectii sai, pe zidarii sai. Ea doar este trup din trupul acestei lumi, sange din sangele acestei lumi, duh din duhul acestei lumi. Ea este parte organica a acestei lumi. Biserica lui Hristos spune : Anathema acestora. Iar Biserica oficiala spune : Nu. Nu Anathema. Dar sa dam dovada de dragoste, de intelegere, sa nu rupem unitatea Bisericii. Astfel, prin nedarea anatemei, ierarhia Bisericii oficiale ramane in unire cu cei care sunt dati Anatema de catre Biserica lui Hristos, si prin urmare, in despartire de Biserica lui Hristos. (Benedict Ciubotaru)
Statul democratico-totalitar are nevoie de o „Biserica” obedienta intru totul. Ea trebuie sa fie ontologic obedienta ori sa nu existe deloc. In schimbul acestei obediente nemarginite statul este gata sa ofere sprijinul sau nemarginit, in schimbul obedientei totale – sprijinul sau total (totalitar).. Inlocuirea ascultarii fata de Mirele, fata de Capul Trupului bisericesc, pe obedienta fata de statul antihristic este tradarea lui Hristos, a Jertfei Lui, este preacurvie duhovniceasca, este apostazie si unire cu stapanitorul acestei lumi – diavolul. Tocmai din aceasta pricina serghianismul este erezie. Eresul inlocuirii lui Iisus Hristos Mantuitorul si Rascumparatorul, Fiul lui Dumnezeu cu Antihrist, pierzatorul si inselatorul, fiul pierzarii. (Benedict Ciubotaru-Eclesiologia Adevarului)
Serghianismul denatureaza Biserica lui Hristos prin faptul ca el rupe Trupul lui Hristos de la Hristos, Capul ei, rupe Mireasa lui Hristos de la Mirele ei. Si o rupe inmanandu-o stapanirilor lumesti antihristice, robindu-o acestora. Prin aceasta serghianismul nu numai ca Il respinge pe Hristos, ci Il si jefuieste pe Hristos de mostenirea Lui – Biserica, neamul crestinesc, poporul lui Dumnezeu – si o da vrajmasilor Lui. Prin faptul ca serghianismul subordoneaza Biserica Lui stapanirilor lumesti antihristice, statului antihristic, el o transforma, la fel ca si ecumenismul, din asezamant dumnezeiesc-omenesc in unealta a „tainei faradelegii”, in unealta de pregatire a unui „popor destoinic pentru a primi pe fiul pierzarii”, adica pe Antihrist. (Benedict Ciubotaru-Ecleziologia Adevarului)
Puterea acestei ierarhii corporatiste a „Biserici oficiale”, nu este de la Dumnezeu. Este puterea lumii acesteia. Ea este primita de la statul totalitar-democrat, adica de la statul anticrestin si antihristic, cel care controleaza tot mai vartos si mai strans tot mai multe aspecte ale vietii cotidiene ale supusilor sai, „cetatenii”. Prin acest control, acesti „cetateni” devin treptat un obiect de proprietate deplina a stapanirii antihristice. Altfel zis, ei devin robi absoluti ai acestei stapaniri, nu inainte de a fi robi spirituali, prin lucrarea Corporatiei in cauza (Biserica oficiala), de catre aceasta stapanire. Devin prin aceasta, robi ai acestei lumi, mai exact, robi ai stapanitorului lumii acesteia – diavolul. (Benedict Ciubotaru)
1. Unii Marturisitori ai Credintei au continuat sa stea in inchisori si lagare pana la perestroika lui Gorbaciov. Pana in 1991 Biserica Sovietica denumindu-se pe sine Patriarhia Moscovei, a ramas credincioasa regimului bolsevic. Dupa plecarea bolsevicilor de la putere, mai bine spus, dupa revopsirea lor in democrati, patriarhia sovietica a fost prima cea care a inceput sa deplanga asa-zisa persecutie a ei sub comunisti. Insa din moment ce nu a trecut prin nicio persecutie, iar cu Biserica Mucenica Rusa nu avea nicio legatura, a inceput sa rescrie istoria si sa-si insuseasca Sfinti Marturisitori ai Adevaratei Biserici, cei care numeau deschis patriarhia sovietica, o minciuno-biserica fara de Har. Principalele eforturi ale ateistilor in ultimul timp, erau indreptate impotriva Bisericii de peste hotare (ROCOR), ultima ramasita semnificativa a Adevaratei Biserici Rusesti. (Biserica Sovietica-radacinile raului)
2. Patriarhia Sovietica nu s-a pocait de apostazia, erezia si schisma facuta si nici macar nu a condamnat regimul sovietic. Din contra, a continuat sa-l slaveasca pe mitr. Serghie, precum si pe multi securisti in rasa, laudand faptele lor, si chiar canonizand securisti in calitate de sfinti, ceea ce este o blasfemie directa, cum e cazul episcopului Luca al Crimeei, care punea langa icoane portretele lui Lenin si Stalin si denunta personal vechii Preoti Marturisitori. Nici unul dintre ierarhii patriarhiei sovietice nu a adus nici macar o pocainta personala pt slujba facuta KGB-ului ateist, care se pare ca au ramas pana in ziua de azi, colaboratorii lui.. Poporul rus a ramas prostit si inselat in fata acestor incercari si s-a dovedit a fi indiferent fata de Adevarul dumnezeiesc, pt care au murit nenumarati Sfinti Mucenici, memoria carora a ramas uitata si dezonorata. (Biserica Sovietica-radacinile raului)
ApreciazăApreciază
Îndrăznesc să vă întreb, Mitropolitul Filaret din Biserica Rusă a cărui moşte au fost descoperite, în ce sistem a fost înscris? Cum a funcţionat în mijlocul New Yorkului? Supunerea faţă de stat nu constă nepărat în plata unor salarii, ci în faptul că membrii anumitor organizaţii se infiltrează în chestiunile Bisericii (Patriarhul Meletie etc). Atât împăratul Constantin, ca şi Teodosie s- au supus hotărârilor sinodale şi, când a fost cazul chiar au impus o disciplină în rândul oamenilor, neacceptând tot felul de răzvrătiţi şi eretici.
ApreciazăApreciază
ale cărui moaşte
ApreciazăApreciază
În momentul schimbării calendarului în 1924 Galaction Cordun nu era episcop, ci arhimandrit.
Deși s-a împotrivit schimbării calendarului, la acea vreme, dar pentru că nu a avut cine să îl susțină, a acceptat totusi schimbarea.
Dacă nu ar fi vrut sa accepte noul calendar, trebuia să se îngrădească oprind pomenirea.
Însă a acceptat schimbarea calendarului și ulterior a fost hirotonisit episcop în anul 1935 de catre BOR care i-a și dat funcția de secretar al sinodului.
La un moment dat Galaction Cordun a fost scos la pensie de către cei care l-au avansat. Astfel, nemulțumit de această decizie, a amenințat pe BOR-iști că va merge la Slătioara.
Adică la cei care nu au acceptat schimbarea calendarului.
Așa că el nu a mers la Slătioara din pricina schimbării calendarului
CI PENTRU CĂ A FOST NEMULȚUMIT DE CONCEDIEREA LUI.
Dacă ar fi fost o cu acrivie pentru neacceptarea schimbării calendarului s-ar fi îngrădit din acel moment de sinodul BOR și nu ar fi acceptat “oferta” lor de a-l face episcop.
ApreciazăApreciază
Concedierea lui Galaction Cordun a survenit in momentul in care BoR a stiut despre marturisirea lui de credinta. Sincer, ma indoiesc ca a facut o din mandrie. Marturie sta faptul ca in momentul in care i s- a cerut să vina alaturi de preotii marturisitori de la Slatioara, acesta nu s- a grabit, ci a asteptat ridicarea manastirii- timp de post si rugaciune. A fost persecutat, batut. Ulterior a facut si o marturisire publica. Sa nu uitam totusi ca cei de stil vechi au comuniune cu toti ceilalti nerecunoscuti ca biserica oficiala, din Grecia, Bulgaria, Serbia. Prin urmare , functioneaza avand la baza o ierarhie, o comuniune, un Sinod. Nu caut sa le dau dreptate lor, insa marturiile oamenilor nu pot fi trecute cu vederea, a preotilor de atunci si de acum. La modul cum functioneaza lumea in ziua de astazi, ma intreb daca cineva ar putea sa ridice o casa, fara sa de- a socoteala cuiva de ea, daraminte biserici si manastiri. In cazul acesta, nu mai există demult Adevarata Biserica si atunci mă intreb despre ce vorbim? PS: Este important să cunoaştem cum s- a organizat ROCOR în America, deoarece mărturie avem pe sfinţii lor, adică sfinţii ortodoxiei universale.
ApreciazăApreciază
Eu nu am cunoștință despre cum funcționa ROCOR-ul în America, dacă era aceeași situație ca și România comunistă.
Pentru că de aceea o plecat din Rusia comunistă: pentru a nu se supune serghianismului rus.
Probabil că ei au funcționat ca și Biserica Rusă cea adevărată și poate că așa au fost recunoscuți de statul american.
Eu nu am cunoștințe dacă ROCOR-ul s-a înscris la Ministerul Cultelor din America.
Iar în ce privește situația împăraților bizantini Constantin cel Mare și Teodosie cel Mare cu siguranță că aceștia nu erau comuniști ci împărați ortodocși bizantini.
Deci nu suportă comparație cu statul comunist și cu conducătorii lui.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
“Supunerea faţă de stat nu constă nepărat în plata unor salarii“
Să fiu sincer, am să iau ca pe o glumă afirmația de mai sus.
Pentru că dacă nu o iau ca pe o glumă lucrurile sunt grave rău de tot.
Salariile sunt doar un o consecință a subordonării Bisericii sub numele de asociație la Ministerul Cultelor.
Dacă am ajuns să discutăm despre salarii se presupune că Biserica a fost înrobită sub numele de “asociație” la un minister al Cultelor.
Ori exact aici este lepădarea.
Exact aici este trădarea lui Hristos care este Biserica.
O stareță de la un schit ascuns din jud. Vaslui s-a deplasat ani de-a rândul la Ministerul Cultelor la București ca să mai capete bani pentru îmbunătățirea schitului.
Deci oricum era lepădare.
Și, ca și cum acest lucru n-ar fi fost de ajuns, această stareță a plecat în Franța la catolici sau ce-o fi pe acolo ca să capete bani pentru îmbunătățirea schitului.
Să mă ierte Dumnezeu dar asta este schizofrenie duhovnicească.
Dacă acestei starețe nu i s-a părut nimic nefiresc în demersul ei asta se datorează faptului că înregimentarea bisericii ca asociație s-a împământenit ca un lucru firesc.
Iar asta se numește înșelare totală.
Pentru că încă se mai umblă cu buimăceală, trebuie să-i rog pe toți cei care citesc aici să intre pe net și să caute diferența dintre cuvântul Ekklisia în greacă și Naos, tot în greacă.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Oricât ar fi părut de corect Galaction Cordun față de oameni, față de Hristos nu a fost corect.
Deoarece trebuia să se îngrădească de BOR din momentul schimbării calendarului.
Pe când aceștia, adică BOR-ul, vicleni fiind, în scurt timp l-au făcut episcop. Ca să-i recompenseze tăcerea și să-l cumpere. Apoi din 1935 până în 1957 când a venit la Slătioara el nu a mai spus nimic despre calendar.
Astfel, acceptând “oferta” de la BOR de a fi episcop a lăsat-o mai moale cu calendarul.
Iar când a fost concediat și-a adus aminte că trebuie să mărturisească împotriva schimbării calendarului și așa a ajuns la Slătioara ca să fie șeful bisericii de acolo.
Niciun om al lui Dumnezeu, oricât de înțelept ar fi și oricât discernământ ar avea, nu așteaptă ani de zile în comuniune cu ereticii care l-au și hirotonit episcop ca apoi să meargă la mărturisitori.
Iar dacă i-ar fi contestat pe BOR-iști ar fi renunțat la hirotonia lor și s-ar fi dus la Slătioara ca simplu monah.
ApreciazăApreciază
Din cele mai vechi timpuri, Biserica Ortodoxă se conduce după două principii – cel al scumpătăţii (acriviei), în virtutea căruia canoanele au putere şi devin literă de lege – şi cel al pogorământului (iconomiei), care presupune o toleranţă canonică, aplicată doar în situații critice şi numai pentru o vreme.
În anul 1955, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, recunoscută prin actul Ministerului Cultelor nr. 38955 din 03 august 1945 şi funcţionând sub denumirea de Cult Creştin Tradiţionalist, în conformitate cu Canonul Întâi al Sfântului Vasilie cel Mare, şi urmând principiul iconomiei bisericeşti, acceptă ca validă hirotonia episcopului Galaction Cordun, cel care în acel an (1955) va reveni la Biserica Ortodoxă de Stil Vechi. În această vreme, un alt episcop din cadrul Bisericii Ortodoxe de stil nou (B.O.R.) manifestă şi el simpatie faţă de Biserica Tradiţională, ocârmuită de ieromonahul Glicherie Tănase. Este vorba de episcopul Atanasie Dincă Bârlădeanul, hirotonit în 1945 şi exclus din B.O.R. de către patriarhul Justinian Marina şi sinodul său, în anul 1948, din motive politice.
Revenirea arhiereului Galaction la Biserica Ortodoxă strămoşească, păstrătoare a vechilor predanii ale Sfinţilor Părinţi a fost înfăptuită la 05 aprilie 1955 şi se concretizează prin declaraţia publică (mărturisirea de credinţă) din aceeaşi dată. Personalitatea sa, de o verticalitate fără cusur, nu admitea ascunzişuri de acest fel, iar poziţia sa fermă, cu privire la păstrarea Sfintei Tradiţii şi păzirea Sfintelor Canoane, erau deja foarte bine cunoscute, atât în mediile înalte bisericeşti, cât şi în rândul poporului ortodox. Declaraţia de revenire în cadrul Bisericii strămoşeşti a fost o adevărată mărturisire de credinţă. Iată cuprinsul ei: „Subsemnatul arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul în Bucureşti, raionul Nicolae Bălcescu, str. Cuza Vodă nr. 2, şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit (Biserica Ortodoxă de Stil Vechi), declar prin prezenta, în faţa clerului şi poporului din toate parohiile şi mănăstirile de pe teritoriul R.P.R. că: Eu, arhiereul Galaction Cordun, de bunăvoia mea şi nesilit de nimeni, am acceptat propunerea şi alegerea pe care poporul a făcut-o în persoana mea, de a fi şeful spiritual al acestei Biserici, arhiereul ei, aşa cum am declarat Sf. Sinod în scrisoarea pe care am trimis-o prin Tribunalul Capitalei R.P.R. la 5 aprilie 1955, scrisoare menţionată în revista Bisericii Ortodoxe Române, Buletinul oficial al Sf. Sinod, nr. 34. Asupra acestei declaraţii publice n-am renunţat niciodată. Declar în faţa poporului dreptcredincios, că sunt şi rămân Arhiereul şi Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit, mărturisire pe care o fac odată pentru totdeauna.”
În concluzie, prin această declaraţie publică a episcopului Galaction Cordun din data de 05 aprilie 1955, adresată atât Tribunalului Capitalei Republicii Socialiste România, cât şi Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, condus de Justinian Marina, el devine „Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionaliste de Răsărit” (Buletinul oficial, nr.3-4/1956), actualmente recunoscută sub titulatura de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România. Primirea sa oficială ca Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Răsărit a avut loc la data de 21 mai 1955, dar la acea dată mărturisirea sa de revenire la Biserica Dreptslăvitoare de Răsărit (Cultul Creştin Tradiţionalist) fusese deja dată.
Conform canonului mai sus numit, Preasfinţitul Galaction Cordun a fost primit tot ca arhiereu, prin mărturisirea credinţei apostolice.
Este ştiut că în secolul al IV-lea, Sfinţii Părinţi din Africa, prin iconomie, au primit hirotoniile schismaticilor donatişti (Tâlcuirea Can. 66, 61 din Cartagina, nota 346) iar cei hirotoniţi ai donatiştilor au fost primiţi în aceleaşi ranguri clericale, prin întoarcerea lor la Biserica Dreptslăvitoare. Asemenea şi noi, într-o conglăsuire cu aceia de atunci şi tot prin principiul iconomiei bisericeşti, l-am primit pe episcopul Galaction Cordun în acelaşi rang clerical. Deci, acest lucru a fost făcut prin iconomie (pogorământ) şi numai pentru acea vreme (1955). Astăzi, când prin mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Biserica noastră şi-a întărit ierarhia, nu mai poate fi aplicat principiul iconomiei, ci cel al scumpătăţii (acriviei), prin care au tărie canoanele Sfinţilor Părinţi. În virtutea acestui principiu, hirotoniile schismaticilor nu mai sunt acceptate ca valide. În conglăsuire cu Sfântul Vasilie cel Mare, care, în primul său canon, prin iconomie primeşte botezul şi hirotonia schismaticilor engratişti şi novatieni, deşi îi numeşte „lipsiţi de har şi ca nişte botezaţi şi hirotoniţi de mireni”, iar în Can. 47, acelaşi Sfânt, prin scumpătatea Bisericii, leapădă şi botezul şi hirotonia acestor schismatici, pentru că la acea vreme nu mai era nevoie de folosirea iconomiei, aşa şi noi împreună cu Sfântul Chiprian al Cartaginei şi sinodul său; împreună cu Sfântul Firmilian al Iconiei şi Patriarhul Dositei al Ierusalimului (la Dodecavivlios, fila 221) spunem că „ceea ce s-a făcut prin iconomie într-o oarecare vreme (adică primirea hirotoniei episcopului Galaction Cordun în 1955) nu se face ca o lege în Biserică”. Şi, pentru că Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a depăşit perioada de prigoană şi lipsă de slujitori, renunţăm la principiul iconomiei şi adoptăm pricipiul scumpătăţii, în virtutea căruia astăzi nu mai primim hirotoniile schismaticilor.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Am urmărit cu interes informațiile care pentru mulți dintre cei de aici sunt noi referitoare la Galaction Cordun.
În mod firesc am făcut o comparație cu răspunsul lui Maximos și răspunsul dumneavoastră, ultimul.
Și am ajuns la următoarea concluzie:
SUNTEȚI VICLEAN
Ați înlănțuit un cearșaf de text cuprinzând citate și mărturisiri istorice, ca să ce?
Ca să îmbrăcați mai bine o minciună.
Nu sunteți în măsură să răspundeți la nedumerirea: ce a fost în capul lui Galaction Cordun din 1924 până când a fost hirotonit episcop și chiar și după aceea, când a primit primit funcții.
Vă țineți cu dinții de o succesiune fără de care nu vă putea justifica existența.
Deci aceasta este cea mai mare frică a dumneavoastră și acelor ca dumneavoastră.
Adevărul nu face parte din preocupările dumneavoastră.
Politica da.
Politica face parte din preocupările dumneavoastră.
Am ajuns la concluzia că ați transferat mecanismele politice în cadrul luptei pentru aflarea adevărului.
Să vă fie rușine.
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău că aţi ajuns la această concluzie.
ApreciazăApreciază
Nu fac politică pentru că trebuie să- ţi fi vândut sufletul celui rău pentru a face aşa ceva. Am copiat mărturisirea lor de credinţă în ideea că voi, cei mai competenţi puteţi contrazice că, Canoanele cu care s- au îngrădit nu există sau nu se aplică. Eu sunt femeie şi nu am nickname, chiar mă numesc Nicoleta şi sunt din judeţul Iaşi. Vreau adevărul, îl caut şi în acelaşi timp mă tem de înşelare. În replică la ceea ce aţi comentat, v- aş întreba: Dacă Înaltul Teofan peste 20 de ani s- ar pocăi şi s- ar alătura vouă nepomenitorilor, l- aţi primi, l- aţi primi mărturisirea? Aţi crede în pocăinţa lui?
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Ați întrebat:
“În replică la ceea ce aţi comentat, v- aş întreba: Dacă Înaltul Teofan peste 20 de ani s- ar pocăi şi s- ar alătura vouă nepomenitorilor, l- aţi primi, l- aţi primi mărturisirea? Aţi crede în pocăinţa lui?”
Răspund în numele meu.
Da!
Da!
Da!
Pentru că aceasta este esența mântuirii!
Pocăința.
Dar aș dori să vă întreb și eu pe dumneavoastră ceva.
Știți cumva ce a făcut Arie înainte să moară ca un câine în umblătoarea obștească vărsându-și mațele din el?
A lăsat impresia că se pocăiește.
Avea sub cămașă crezul lui rătăcit (scris).
Când a fost întrebat dacă se pocăiește pentru rătăcirea lui a bătut cu palma pe piept și a zis: “eu în acesta cred”.
La vedere lăsa impresia că crede în crezul adevărat.
În ascuns se bătea cu mâna pe crezul lui ascuns sub cămașă.
Și încă o întrebare: de ce să aștepte Teofan 20 de ani?
Noi acum avem nevoie de pocăința unui ierarh din România.
Pentru că dacă unul singur ar ieși și ar condamna tot sinodul din Creta și ecumenismul, s-ar crea o fisură atât de mare în unitatea de monolit a ereticilor ecumeniști încât mulți mireni s-ar trezi.
Constat că nu se întâmplă.
Dacă sunteți mirean, ce anume râvnă vă animă ca să îi susțineți necondiționat, gratuit și fără argumente pe stiliștii de la Slătioara prin pledoariile pe care le-ați făcut aici?
Este atât de greu să vă vedeți de mântuire nefiind conectată ombilical la o rătăcire sau alta?
Întreb și eu ca să știu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, ajută! La întrebarea mea , dacă IPS Teofan s-ar pocăi peste 20 de ani, aţi răspuns că „Da”, de trei ori!Nu întâmplător am spus peste 20 de ani, pentru că Maximos a argumentat mărturia lui Galaction Cordun ca fiind neadevărată, neprimită de Dumnezeu, prea târzie. Bineînţeles, ca orice om care căută adevărul, la vremea respectivă (când am aflat de cei de stil vechi, adică acum 2 ani)m- am întrebat de ce a aşteptat atât de mult Galaction Cordun să facă mărturisirea publică? Fiind în mijlocul unor întâmplări precum Sinodul din Creta, se auzeau anumite voci, care spuneau că trebuie luptat din interior şi alte asemenea mărturii. Neputând să îmi dau cu părerea şi să fiu sigură, de ce anume a acţionat atât de târziu, am mers mai departe şi am cercetat viaţa celor care l- au primit, iar aceia care s- au îngrădit la momentul respectiv, prin neprimirea calendarului schimbat, adică ieromonahul Glicherie, diaconul David Bidascu şi alţii asemenea, nu pot fi acuzaţi de înşelare, de neascultare. Pur şi simplu , viaţa lor a fost mai mult decât un exemplu de smerenie. Revin. Cum bine aţi spus nu trebuie să mă conectez la o rătăcire sau la alta. Ecumenismul este erezia tuturor ereziilor. Nu pot fi părtaşă lor. Duhovnicii mei ştiu bine de ce, dar niciunul nu consideră importantă duhovnicia, în general, ci doar urmarea oarbă a unei ierarhii de mult căzute. La Sinodul Pan ortodox din 1923 s- au stabilit mai multe lucruri care contravin învăţăturii Sfinţilor Părinţi, nu doar schimbarea calendarului. Am cercetat să văd, de ce anume, cei de pe stil vechi nu au mai răbdat, un pic, măcar câţiva ani. Ura care s-a creat faţă de cei de pe stil vechi, am vrut să o cercetez, la fel cum am cercetat şi celelalte religii sau mai bine zis, religia catolică. Am folosit expresia „voi, cei mai competenţi” pentru că pot observa foarte uşor că aţi citit mai mult decât mine.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Ați folosit expresia: “voi, cei mai competenți”.
Nu era cazul să o folosiți.
Eu unul mă bazez pe scrierile sfinților părinți și de multe ori acolo unde nu știu să răspund spun așa: “eu cred ce au crezut și au spus sfinții părinți.”
Pe lângă acest lucru sunt adeptul permanent al împreună-sfătuirii.
Dacă greșești, e bine să ai pe cineva în preajmă care să-ți spună că nu este așa cum spui tu.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Strict în ceea ce mă privește nu prea ați avea cum să mă bănuiți de vreo anumită ură față de stiliști pentru că eu însumi am ales să trăiesc pe calendarul patristic.
Nu pe calendarul de stil vechi ci pe calendarul patristic.
Dar asta nu înseamnă că sunt de acord cu cei de la Slătioara și cu alții ca ei.
Am să vă dau o veste. Din cumințenie, Maximos nu a scos încă toată artileria grea de argumente în care să vă arate în ce hal de rătăcire se manifestă aceste grupări.
Și Mai e un aspect.
Vorbind direct despre aceste lucruri este similar cu a băga un băț într-un cuib de viespi. Scandalul care se va isca va fi monstruos.
Asta pentru că aceste grupări fiecare în parte susțin că sunt deținătorii adevărului.
Și că numai ei se vor mântui.
Punându-se pe ei înșiși în antiteză cu ecumeniștii, se așteaptă să fie văzuți ca niște ultime redute în apărarea adevărului.
Iar această infailibilitate ascunsă este calea cea mai sigură către erezie.
Eu unul nu vă îndemn către nimic. Tot ce vă sfătuiesc este să umblați cu mare grijă cu mântuirea dumneavoastră.
Și același sfat mi-l dau și mie.
ApreciazăApreciază
Tocmai de aceea am adus în discuţie pe cei de stil vechi Slatioara. Eu nu caut să mă cert cu nimeni. Dacă Maximos susţine că ştie ceva ce noi sau mai bine zis eu nu ştiu despre cei de stil vechi, aştept cu nerăbdare. Până acum nu m-am convins că, Galaction Cordun nu s-a r fi căit sincer. Alte argumente, care sunt?
ApreciazăApreciază
Referitor la ultima întrebare, de ce îi susţin fără argumente, vă pot spune că nu fac asta. Tocmai, caut să văd, atât cât mă luminează Dumnezeu, de ce sunt numiţi schismatici? La fel cum am cercetat, de ce sunt eretici, catolicii. Învăţătura nu au modificat- o cu absolut nimic (cei de stil vechi), din contra, o păstrează aşa cum au primit-o de la înaintaşii noştri. Problema se pune , succesiunea apostolică cine ţi-o dă? Mărturisirea de credinţă sau actele oficiale? Întreb, doar.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Nicole sora mea dragă, cu siguranță că nu mă erijez într-un negreșelnic, cu toții ne temem să nu greșim, iar cum va fi la Dumnezeu episcopul Galaction Cordun eu nu am de unde să știu.
În schimb, eu mi-am afișat nedumerirea faptului că Galaction Cordun, deși în 1924 nu era de acord cu schimbarea calendarului, a mai așteptat 10-11 ani ca să fie hirotonit episcop apoi primind funcția de secretar al sinodului BOR.
Iar după ce a fost pensionat a alergat la Slamătioara ca să aibe aceeași funcție de conducere.
Mă întreb cât a fost de luptător pentru adevăr din moment ce a acceptat să fie avansat de către “ereticii” ecumeniști?
Dacă ar fi fost cu acrivie și s-ar fi temut de Dumnezeu și ar fi urât schimbarea calendarului, nu ar fi rămas nici măcar o zi în comuniune cu cei care au schimbat calendarul.
Concluzia mea este că pentru cumințenia și tăcerea lui a fost recompensat de către BOR cu hirotonia întru episcop.
Iar în ce privește pe mitropolitul ecumenist Teofan eu nu știu dacă acesta a cugetat vreodată ortodox. Pentru că sunt mărturii că, încă de când era tânăr, el gândea și mărturisea că nu este nicio diferență între ortodocși și papustași.
Iar în ce privește așa zisa pocăință a lui Teofan, ne răspunde foarte repede sfântul Atanasie cel Mare care spune că nu toți ereticii au fost primiți în același rang clerical.
Unii dintre episcopii fruntași au fost primiți ca și mireni.
Așa că este foarte problematică și discutabilă pocăința ereticilor învederați de aproape 100 de ani.
Iar în ce privește pe vechii calendariști de după 1924, aceștia au fost cu adevărat mărturisitori până în momentul în care s-au înscris la culte.
De fapt ei s-au înscris ca și ca și un cult dintre celelalte multe care aparțineau ministerului.
Iar celelalte culte nu sunt decât erezii.
Desigur, același lucru l-a făcut și BOR mult mai înainte, motiv pentru care s-a luptat și s-a împotrivit episcopul Gherasim Saffirin.
http://www.glasulstramosesc.ro/blog/un_model_de_arhiereu_episcopul_gherasim_saffirin_legea_sinodala_din_1909_anatema_data_de_ps_gherasim_asupra_sfantului_sinod/2017-11-22-560
Acum nedumerit mă întreb: cum este posibil ca Mireasa neprihănită, Biserica lui Hristos, să aparțină unui minister al ereziilor?
Iar în ce privește succesiunea apostolică cu adevărat cel care păstrează Adevărul este și în Biserică.
ApreciazăApreciază
Domnul va lumina mintile sa discernem cum este mai bine.
ApreciazăApreciază
Rugăciune pt vremuri de apostazie…Dumnezeule Preainalte și Ziditorule a toată faptura, mărturisim Doamne, marea și ne ajunsa Ta iubire de oameni și milostivire.Dar văzând alunecările multora, cu osârdie Te rugam , Atotbunule Doamne :caută la Biserica Ta și vezi spinii desartaciunnii și ai patimilor ce o fac pe dansa puțin roditoare, iar în alții și fără de rod, și, inmultindu -se fărădelegea ,unii prin cumplite eresuri, alții prin dezbinare se împotrivesc adevărului Tău evanghelic,se leapădă de Harul Tău unindu -se cu duhurile hulitoare ale satanei…Doamne’prin gura Sfinților Tai ApoștOli și a Sfinților Părinți ai spus sa fugim ,sa ne îngrădim de cei ce fac dezbinari și sminteli împotriva învățăturii Sfintei Evanghelii aducând mulțime de erezii pe ogorul Sfintei Biserici…Astăzi, noi cei siliți la otravirea cea duhovniceasca și ispitiți de aceste cumplite erezii ,Te rugam ,stiindu–Te pe Tine ocrotitorul și savarsitorul mântuirii noastre,Iisuse Hristoase, fii noua milostiv,întărește ne pe noi cu puterea Ta în Dreapta Credința, luminează cu lumina Ta cea dumnezeiasca ochii celor ce rătăcesc, ca sa înțeleagă adevărul Tău :înmoaie înăsprirea lor și deschide le auzul,ca sa audă glasul Tău și sa se întoarcă către Tine ,Mantuitorul nostru.Îndepărtează, Doamne fărădelegile lor și i întoarce la adevăr;; fa ca toti intru sfințenie și fără de prihană sa viețuim spre slava Ta și a Sfintei Tale Biserici.Amin!
ApreciazăApreciază
Așa e nea Teodore.
N-ai avut ce face și ai nimerit pe acest site, în subsolul acestui articol, printre rătăciți.
Și ce ai zis?
“Ia să pun eu aici o rugăciune tare de tot ca să le închid gura la toți.
Ce atâta dezbatere?!
Ce ne trebuie nouă dezbatere?!”
Îți mulțumim pentru grija pe care ne-o porți.
Încearcă să alcătuiești o rugăciune un pic mai puternică și pentru Teofan.
ApreciazăApreciază
Batranul Dionisie de la Colciu a fost un parinte harismatic, un „zelot” autentic si, 80 de ani cat a vietuit in Sfantul Munte, nu a pomenit niciun patriarh al Fanarului.
Adeseori spunea :
N-au fost zelotisti, nu existau zelotisti, toti erau zelotisti. Da’ de cand s-a schimbat calendarul, a intrat zanzania asta si uraciunea in Ortodoxie. Vezi? Toti au dreptate, si zelotistul are dreptate, ca-ti arata legile Bisericii, legile Ortodoxiei, si ceilalti tot asa.. Au „indreptat” calendarul si au daramat Ortodoxia.
Oriunde este acuma Ortodoxie sunt doua partide, doua tabere [sau mai multe] si nu-i dragoste. Iar daca nu-i dragoste, nu-i mantuire.
Vezi, cu cata diplomatie s-au bagat dusmanii Ortodoxiei si au stricat pacea in Ortodoxie?! Si unii sunt ortodocsi si ceilalti tot ortodocsi, dar uite, au rautate intre dansii, sa nu se vada cu ochii. Ca tu esti asa, celalalt are argumentele lui, ba tu esti asa. Vezi?
A fost o greseala schimbarea calendarului. Nu-i cum zic ei, c-au indreptat. Ce-au indreptat? Au „indreptat” ideea dusmanilor, or facut pe placul dusmanilor Ortodoxiei..
Totusi calendarul nu-i ceva dogmatic, insa schimbarea calendarului e lucrarea vrajmasului, ca sa nu fie dragoste.
Si daca nu ai dragoste, nu te mantuiesti. S-a terminat.
Dumnezeu dragoste este si daca n-ai dragoste, Dumnezeu nu te vrea. S-a terminat. S-a intamplat si in familii, mama sa fie pe vechi si tata pe nou si intre dansi n-aveau rabdare..
Dar noi sa avem dragoste. Esti zelotist? Da, zelotist. Bine faci parinte. Eu nu-s zelotist. Da? Eu nu-s zelotist, da’ bine fac.
Asa sa facem, ca sa nu fie rautate..
Ei, sa nu discute mult.
Sa spuna asa : Eu nu stiu cum e (bine), dar eu asa merg, pe drumul care merg acuma. E tulburare, vezi? Crestini-ortodocsi si acuma ne luptam intre noi, intre ortodocsi?
Vezi, cat e de mestesugaret vrajmasul?
(fragment din cartea Staretul Dionisie – Despre monahism si Sfantul Munte Athos, Vol.III, Editura Prodromos 2010, pag. 152-155)
„Convorbire cu monahi din Basarabia in 2002”
ApreciazăApreciază
Cu tot respectul, daca cititi pe Wikipedia activitatea lui Galaction Cordun, veti putea observa cu usurinta, ca nu a ramas indiferent schimbarii si a incercat sa aduca in acelasi cuget cu al sau pe multi din BOR. Nu o spun pentru instigare la ura sau cearta, ci doar pentru a fi corecti cu ceea ce urmarim de fapt.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Wikipedia?!
Cred că glumiți, pe bune.
O iau ca pe o glumă întocmai pentru a lăsa o portiță să putem continua dialogul.
PS.
Într-un mesaj mai sus ați relatat cu exactitate numărul de înregistrare prin care s-au înregistrat aceștia la Ministerul Cultelor sub un nume care nu conține cuvântul “biserică”.
Iar Maximos v-a explicat cu lux de amănunte ce înseamnă înregimentarea de bunăvoie într-o astfel de structură.
Iar dumneavoastră invocați în câteva cuvinte Wikipedia.
Atunci ce ar mai fi de adăugat?!
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Ați scris:
“În anul 1955, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, recunoscută prin actul Ministerului Cultelor nr. 38955 din 03 august 1945 şi funcţionând sub denumirea de Cult Creştin Tradiţionalist, în conformitate cu Canonul Întâi al Sfântului Vasilie cel Mare, şi urmând principiul iconomiei bisericeşti, acceptă ca validă hirotonia episcopului Galaction Cordun, cel care în acel an (1955) va reveni la Biserica Ortodoxă de Stil Vechi.”
Denumirea de cult creștin tradiționalist nu are nicio legătură cu cuvântul ortodoxie.
Să nu uităm că pe pista și declară sus și tare că ei sunt creștini. La fel și protestanții și neoprotestanții.
Mormonii și societatea Amish din America zic la fel.
Așadar cei care s-au înregistrat la Ministerul Cultelor sub această denumire se osândesc pe ei înșiși prin fapta pe care au făcut-o. Aici la comentarii nu îi osândește nimeni pentru că s-au ocupat ei personal de aceasta activitate, de a se osândi.
Iertați-mi ironia, dar limba română pe care o folosesc eu aici este suficientă ca să vă comunic aceste lucruri?
Se vede limpede că aveți râvnă în a face cercetare în scrierile vechi.
Dar de ce folosiți această râvnă în a acoperi o minciună?
Înainte de a face lucruri duhovnicești, măcar oamenii să facă lucruri logice.
ApreciazăApreciază
Erată:
“Să nu uităm că papistașii declară sus și tare că ei sunt creștini. La fel și protestanții și neoprotestanții.”
ApreciazăApreciază
Daca intrati pe site- ul Ministerului Cultelor veti gasi 18 Culte religioase inregistrate in Romania. Primul cult inregistrat, probabil datorita numarului mai mare de credinciosi este BOR. Am cautat sa vad statului Bisericii de stil vechi si am gasit ca functioneaza ca asociatie.Cu sediul la Manastirea Slatioara (loc. Rasca, jud. Suceava), Asociatia Religioasa Biserica Ortodoxa de Stil Vechi din Romania functioneaza in conformitate cu avizul nr. 4 din 19.11.2007.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Păi în urma ultimului mesaj al dumneavoastră eu nu mai am nimic de zis.
You did a perfect job.
ApreciazăApreciază
Intradevar asa am scris, pentru ca acel text l- am copiat de pe un site de stil vechi. Insa nu am cugetat asupra acelei informatii, interesandu- ma mai mult parte de canonicitate, adica canoanele invocate in cauza. Referitor la sursa de informare Wikipedia este adevarat ca poate fi oarecum pusa la indoiala, insa marturiile oamenilor simpli care au trait atunci evenimentele, iar acestea nu sunt putine, sustin acele intamplari. Intrati dumneavoastra pe siteul Ministrului cultelor si spuneti- mi daca se regasesc cei de stil vechi Slatioara, pentru ca mie personal nu imi apar.
ApreciazăApreciază
Nu am de gând să fac acest gen de cercetări. Să vă spun și de ce.
Este doar o chestiune de timp ca să apară aici pe site apărătorii celor de la Slătioara și să furnizeze documente “bazate”.
Iar dacă nu vor apărea este pentru faptul că sunt înscriși ca asociație și nu vor să afle prea multă lume despre acest lucru în lumina discuțiilor care s-au purtat aici până acum.
😀😀😀
ApreciazăApreciază
Nu stiu daca sunt sau nu inscrisi ca asociatie. Informatia o am de pe un asa zis site de stil vechi. Voi cauta sa aflu exact care este statutul lor si il voi spune cu exactitate. Pana atunci, va rog sa imi iertati, nepriceperea, insa eu nu ma tem ca vine cineva si incearca sa ma convinga de un anume adevar. Eu caut adevarul si sunt convinsa ca in final il voi gasi.
ApreciazăApreciază
@Nicole
Au fost publicate de către Maximos vreo trei citate ale domnului Benedict. Ați fi amabilă să mergeți un pic înapoi la ele?
ApreciazăApreciază
Apăsați ctrl+F, introduceți Benedict și căutați.
ApreciazăApreciază
@ Nicole
Problema uriașă a omenirii de astăzi este o confuzie uriașă.
Oamenii vorbesc despre adevăr ca despre un concept căruia i se opune minciuna.
De aici derivă toate debusolările din lume.
Pentru că Adevărul este o persoană, nu un concept.
Este Mântuitorul Hristos.
De unde știm asta?
Chiar de la Mântuitorul Hristos: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”
Așadar, în căutarea dumneavoastră pentru Adevăr, nu uitați esențialul pe care vi l-am prezentat acum.
PS
Un personaj foarte important pentru istoria omenirii și-a permis luxul de a pune întrebarea: “ce este adevărul?”, el aflându-se fizic la distanța de 1 m de Adevăr.
Eu nu o să vă întreb unde se află acest personaj.
Eu o să vă spun cu siguranță: în iad.
Pilat este în iad.
Și nu am nici cea mai mică intenție de a negocia această informație aici pe site.
ApreciazăApreciază
In nici un caz nu caut polemici si nici nu vreau sa dau replici cat mai interesante. Prin urmare ma voi retrage din discutii. Mantuire va doresc tuturor.
ApreciazăApreciază
Mda,domnule Romeo. ..rugăciunea, sincer nu am alcătuit o eu,dar am găsit o potrivita pentru timpurile noastre ,Dumnezeu sa audă pe cel ce o rosteste…iar ce se întâmplă acum pe acest site, nu pare a fi deloc dezbatere, ci mai degrabă pare a fi impunere de anumite idei,prin denigrare și manipulare ,un scenariu greu de imaginatot, chiar și pt d.l MSC ….personal,nădăjduiesc ca s.a terminat „dezbaterea”și acest site va reveni la subiecte interesante și de folos,ca în trecut și ca ultimul articol de acum…și așa, ca și Nicol, mântuire va doresc tuturor.
ApreciazăApreciază
Imi pare rau daca v- ati simtit manipulat.
ApreciazăApreciază
@ Teodor
Trebuie să intervin abrupt.
Întreg comentariul dumneavoastră nu depășește nivelul desenelor animate.
Îmi este neclar la ce articole interesante și de folos trebuie să revină saitul.
Având în vedere că aici nu s-au postat articole ci comentarii în subsolul unui articol.
Și nu veți găsi nicăieri pe internet o dezbatere care s-a apropiat completamente de nucleul fierbinte: la cine mai lucrează Harul.
Și dacă sunteți cleric și dacă sunteți mirean, este nasol rău de tot cu dumneavoastră.
Părerea mea este că sunteți un nostalgic al cenaclului Flacăra prezidat de Adrian Păunescu și vă animă impresionisme și emoții de doi lei.
Era mai de folos pentru dumneavoastră să luați punct cu punct și să arătați unde a fost o impunere de idei, unde a fost denigrare și manipulare, acest “scenariu greu de imaginat”.
Ca să fiu mai limpede: ați ratat cea mai bună ocazie să tăceți din gură. Oamenii se osândesc prin cuvintele lor proprii.
Nu v-a împiedicat nimeni să desfaceți în bucăți toate argumentele prezentate pe acest site, cu citate din sfinții părinți.
Citatele din sfinții părinți care au culminat cu citatele din sfântul Maxim Mărturisitorul și cu dovezi limpezi ale succesiunii stiliștilor, pentru dumneavoastră au fost “idei impuse, denigrare și manipulare”.
Și trageți nădejdea ca această dezbatere să se termine camât mai curând ca să vă puteți odihni și dumneavoastră.
Îmi cer iertare că v-am trezit. Culcați-vă la loc. E târziu.
PS
Trebuie să fii realmente masochist să stai să zaci în subsolul unui articol și să studiezi comentariile fiind realmente obosit și consumat de ceea ce se scrie acolo.
Nu era mai simplu să vă găsiți un site presupus ortodox care să vă satisfacă nevoile duhovnicești?
SA VA FIE RUSINE!
CEI CARE AU AVUT ATITUDINEA DVS AU INCHIS OCHII LA:
1. INTRODUCEREA CALENDARULUI NOU
2. APARITIA SERGHIANISMULUI
3. APARITIA ECUMENISMULUI
ApreciazăApreciază
@ Teodor
Daca v-ati dorit discutii catifelate nu v-ati gasit un partener in mine.
ApreciazăApreciază
„MARTURISITORII” astia falsi ingraditi sau cum isi mai spun ei sunt bolnavi saracii. UN CRESTIN AUTENTIC MIROASE DE LA O POSTA MIZERIA SI INSELAREA IN CARE SE SCALDA ACESTIA. Pai in primul rand din invatatura Sf Scripturi suntem invatati sa ii cercetam, si facem asta cercetand roadele lor. Ori intre ei nu este intelegere, nu este dragoste, nu au roadele acesteia. Asadar, daca spune Hristos „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” Ori ei nici nu au dragoste, dar mai si dezbina. Despre astia scrie in Sf Scriptura, ca sunt lupi in piele de oaie.
ApreciazăApreciază