Hulitorul și antihristicul Papa Francisc, profetul tatălui-minciunii, luptă împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii

Hulele Papei Francisc, ereziarhului Kiril și ale altor eretici papistași și ecumeniști

Pe lângă faptul că papismul este erezie, hulitorul și antihristicul Papa Francisc luptă pe față împotriva Mântuitorului Hristos și promovează în loc venerarea tatălui-minciunii!

Blasfemiile demonice ale papei și promovarea ecumenismului la nivel mondial:

1. Nu trebuie să crezi în Dumnezeu ca să ajungi în Rai.
2. Iadul este doar o metaforă pentru sufletul izolat, care, la fel ca toate sufletele va fi în cele din urmă unit în dragoste cu Dumnezeu.
3. Toate religiile sunt adevărate, pentru că ele sunt adevărate în inimile tuturor celor care cred în ele.
4. Biserica noastra este suficient de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru cei pro sau contra avortului.

http://ro.blastingnews.com/societate/2015/04/papa-cutremura-lumea-crestina-iadul-si-homosexualii-subiecte-care-starnesc-controverse-00346001.html

Concluziile sunt înfricoșătoare:

1. Pentru conservatori și liberali, comuniștii sunt bineveniti și chiar sunt uniti cu noi.
2. Noi toti iubim si adoram acelasi Dumnezeu!

Papa îl numește idiot (tont) pe Hristos și că a greșit cu femeia adulteră

Propovăduirea unității în minciună :

5. În ciuda acestei Tradiții comune din primele zece secole, de aproape o mie de ani, catolicii și ortodocșii sunt privați de comuniunea în Euharistie. Suntem divizați de răni provocate de conflictele unui trecut îndepărtat ori recent, de divergențe, moștenite de la strămoșii noștri, în ce privește înțelegerea și explicarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii omenești și a păcatului, care a avut loc în ciuda Rugăciunii sacerdotale a lui Cristos Mântuitorul: «Pentru ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi» (In 17, 21).

6. Conștienți de persistența numeroaselor obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la restabilirea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos. Fie ca întâlnirea noastră să-i poată inspira pe creștinii din întreaga lume să-l roage pe Domnul să reînnoiască dorința vie după unitate a tuturor discipolilor săi. Într-o lume care așteaptă de la noi nu numai cuvinte dar și gesturi concrete, fie ca această întâlnire să poată fi un semn de speranță pentru toți oamenii de bună voință!

7. În determinarea noastră de a face tot ceea ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Cristos și patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să ofere o mărturie comună despre adevăr în sectoarele unde acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală nu ne permit să rămânem inerți în fața provocărilor care cer un răspuns comun.

Havana: Declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Chiril

Iată cum sunt huliți Sfântul Fotie cel Mare și Sfântul Marcu Evghenicul:

Câteva discuţii purtate de mine cu un grup de polonezi ortodocşi ce trecuseră prin ţara mea şi unele informaţii primite din publicaţiile Consiliului Ecumenic cu privire la existenţa şi viaţa unor cercuri de ortodocşi din Apus mi-au provocat un interes sincer. În plus, începusem să fac rost de diverse cărţi şi tipărituri de-ale ruşilor şi grecilor din Londra şi Berlin, precum şi câteva din preţioasele cărţi editate la Napoli de Arhimandritul Benedict Katsanevakis. Astfel, simpatia mea pentru Ortodoxie sporea.

Încetul cu încetul, dinlăuntrul meu dispăreau prejudecăţile pe care le aveam faţă de Ortodoxie. Aceste prejudecăţi prezentau Ortodoxia drept schismatică, fără viaţă duhovnicească, cu o cotă de mici biserici pustii, ce n-au semnele caracteristice ale adevăratei Biserici a lui Hristos. Iar schisma care a făcut să fie tăiată de la Trupul Bisericii „a avut drept tată diavolul şi drept maică mândria Patriarhului Fotie”.

-Episcopul Pavel al Naziansului, Articol apărut în revista „Θεοδρομία”, nr. 1, ian.-mar. 2006, pag. 69 – 88

Metoda teologică a discutării chestiunii purcederii Sfântului Duh şi a divergenţelor dogmatice în general s-a întemeiat uneori pe o falsă smerenie. A fost afirmată neputinţa omului de a face afirmaţii definitive asupra Treimii, cu scopul de a îndreptăţi părerile ambelor părţi şi a găsi un compromis între ele. Regăsim acest „agnosticism” metodologic şi de fond, în concepţia pro-unionistului Varlaam din Calabria, în învinuirile de „mândrie” adresate neclintitului Marcu al Efesului de pro-unionişti la Conciliul de la Ferrara-Florenţa, dar şi în recomandările Declaraţiei comune a Consultării teologice ortodox-catolice nord-americane cu privire la Filioque din 2003. S-a trecut cu vederea faptul că învăţătura dogmatică se întemeiază pe Revelaţia dumnezeiască, pe autorevelarea lui Dumnezeu omului şi, corespondent, pe vederea ei înţelegătoare, pe experienţa comuniunii cu Dumnezeu în Duhul Sfânt, pe care raţiunea umană o exprimă, formulează şi hotărniceşte în definiţii dogmatice, sub insuflarea Duhului Sfânt şi cu autoritatea Sinoadelor ecumenice.

–https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/teologie/mos_grigore_dinu%20_ro.pdf

Accente de ură împotriva Sfântului Marcu al Efesului din partea uniaților (așa-zișii greco-catolici): http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-7/

 

Adevărul mărturisit de Sfinții Părinți prin jertfă

Viața jertfelnică a Sfântului Marcu Evghenicul, torturat în închisoare, a suferit toate cu smerenie, pentru dragostea lui Hristos:

Viata si nevointele Sfantului Marcu al Efesului – pdf

 

Iată ce spunea despre papistași binecredinciosul voievod Mihai Viteazul:

“Voi nu sunteți mărturisitori ai dreptei credințe, căci nu aveți harul Sfântului Duh în adunarea voastră”

• 

Sfântul Grigore Palama scrie despre Filioque şi despre consecinţele sale: „Astfel de lucruri sunt adâncuri ale satanei, tainele celui viclean”, şi imediat, în mod direct, concluzionează ca un păstor de-Dumnezeu-luminat al Bisericii: „Dar noi, fiind învăţaţi de înţelepciunea dumnezeiască a Părinţilor să cunoaştem gândurile acestuia, care sunt insesizabile de la început pentru foarte mulţi, niciodată nu v-am putea accepta să fiţi în comuniune cu noi, câtă vreme spuneţi că Duhul purcede şi de la Fiul”.

Περί της εκπορεύσεως του Αγίου Πνεύματος, Λόγος Αποδεικτικός Α’ („Despre purcederea Sfântului Duh”, Cuvânt Doveditor  I), în: Scrierile lui Grigorie Palama, Ed. Pan. Hristou, Tesalonic 1962, p. 26.

Sfântul Marcu al Efesului scrie de asemenea emfantikotata: „De unde deci vi s-au arătat a fi cu totul ortodocşi, cei ce de atâţia ani şi de atâţia Părinţi şi Dascăli sunt consideraţi eretici?”

Sfântul Marcu Evghenicul, Τοις απανταχού της γης… (Celor de pe întreg pământul…), la Ioannis Karmiris, „Τα Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου Εκκλησίας” (Monumente Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe), volumul I, Atena 1960, p. 426.

După patru secole, patriarhii Răsăritului în Enciclica Sinodală din 1848 proclamau din nou: „Pentru aceasta, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, urmând paşilor Sfinţilor Părinţi răsăriteni, dar şi apuseni, a denunţat de demult sub Părinţii noştri şi denunţă şi astăzi, în mod sinodal, că această dogmă inovatoare menţionată, cum că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul, este în mod esenţial o erezie, pe partizanii ei, oricine ar fi, drept eretici, potrivit hotărârii sinodale citate a Preasfântului Papă Damasos, iar adunările convocate de ei eretice, şi toată comuniunea duhovnicească şi religioasă a fiilor ortodocşi ai Bisericii Universale cu unii ca aceştia drept nelegiuită, mai ales în puterea Canonului al VII – lea al Sinodului al III – lea Ecumenic (paragraful 5)„.

Ioannis Karmiris, „Τα Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου Εκκλησίας” (Monumente Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale), volumul II, Graz, Austria 1968,  p. 908  [988].

 

Sfinţii Părinţi teologhiseau şi acţionau urmând Sfinţilor Părinţi. Astăzi, ierarhii masoni trădători, teologi academicieni, promotori în climatul dezbaterilor teologice, declară public că noi ortodocşii trebuie să-i depăşim pe Sfinţii Părinţi, pentru a ajunge la unirea cu papistașii.

Au fost atâția și atâția Sfinți Mucenici care au fost uciși de catolici. Iar unora li se pare o nimica toată dacă mai mereu sunt prezenți ereticii la manifestațiile lor!

8 ian.: Ortodocsi inecati de catolici in aghiazma mare! Sa nu-i uitam ci sa-i cinstim, spunand: “Nu venirii calaului ortodocsilor (=PAPA) in Romania ortodoxa!”

SFÂNTUL MUCENIC PLATON, EPISCOP DE BANJA LUKA, UCIS DE „FRAŢII” ROMANO-CATOLICI

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE, care pentru DREAPTA CREDINŢĂ a fost ucis de catolici (4 mai)

NOII SFINTI MUCENICI POLONEZI CARE AU PRIMIT MARTIRIUL DIN PARTEA CATOLICILOR

Pomenirea Sfinţilor 26 de Cuvioşi Mucenici Zografiţi care în foc s-au săvârşit, uciși de papistași după ce au mărturisit împotriva uniației de la Lyon

IATĂ CUM AU ÎNŢELES CATOLICII UNIREA DE-A LUNGUL VEACURILOR! Cei 13 Cuvioşi Mucenici şi Mărturisitori din mănăstirea Kantara, Cipru, anul 1228, au preferat să moară ca mucenici decât să accepte compromisul cerut de catolicii sub a căror stăpânire erau:

-Săvârșirea Sfintei Liturghii cu azimă (pâine nedospită)! Moartea lor mucenicească ne trâmbiţează nouă tuturor şi tuturor veacurilor că nu avem voie să acceptăm nicio schimbare a credinței ortodoxe( oricât de mică ar părea) și că diferenţa dintre Ortodoxie şi romano-catolicismul papist nu este nicidecum o bagatelă, cum voiesc mulţi să o prezinte; această diferenţă este tot atât de mare pe cât de mare este distanţa dintre rai şi iad. Sfinţii Monahi au preferat moartea, decât să catolicizeze cât de puţin veritabila şi imuabila lor credinţă ortodoxă.

Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: „amin zic vouă: pînă ce va trece cerul şi pămîntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pînă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va învăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema întru Împărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19.