Sf Ignatie Briancianinov vorbind despre inselarile duhovnicilor contemporani pe care multi ii fac sfinti


Sfântul Ignatie Briancianinov – Vrednici de compătimire sunt cei ce părăsesc cuvântul, căutând încredințare de la minuni.

Năzuința spre săvârșirea de minuni e foarte dojenită de Sfinții Părinți; această năzuință dă în vileag amăgirea de sine care trăiește în suflet și stăpânește sufletul, întemeiată pe părerea de sine și slava deșartă.”

**********

MINUNILE NU POT FI O DOVADĂ A SFINȚENIEI
„Dumnezeu-Omul i-a fericit pe cei ce nu au văzut semne și au crezut. El și-a arătat compătimirea față de cei care, nemulțumindu-se cu cuvântul, aveau nevoie de minuni. <De nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede.> (In 4,48), i-a spus El fruntașului din Capernaum. Întocmai! Vrednici de compătimire sunt cei ce părăsesc cuvântul, căutând încredințare de la minuni. Această căutare a lor dă în vileag o deosebită precumpănire a cugetării trupești, O NEȘTIINȚĂ GROSOLANĂ, o viețuire adusă jertfă stricăciunii și păcatului; lipsa îndeletnicirii cu deprinderea legii lui Dumnezeu și cu virtuțile cele iubitoare de Dumnezeu, lipsa din suflet a capacității de împreună-simțire cu Sfântul Duh, de simțire a prezenței și a lucrării Lui în cuvânt. Semnele erau îndeobște menite convingerii și aducerii la credință a oamenilor robiți simțurilor, prinși de grijile lumii. Cei cufundați în grijile lumești, țintuiți pururea cu sufletul de pământ și de lucrurile acestuia, au o capacitate mică de a prețui valoarea cuvântului.”
~ sf Ignatie Briancianinov ~ Predici p 282.
Din explicația sfântului Ignatie Briancianinov, se înțelege limpede că minunile au fost date pentru a întoarce pe cei necredincioși la credință. Odată intrați pe drumul credinței, nu mai este nevoie de semne și minuni. De ce? …am putea întreba noi. Pentru că noi, credincioși fiind, credem în Evanghelia lui Hristos, și pentru a o înțelege mai bine avem învățătura Sfinților Părinți care ne tâlcuiesc nouă Sfânta Evanghelie. A cere semne și minuni ca să credem ori să înțelegem, este o dovadă de multă necredință și obrăznicie din partea noastră pentru că ispitim pe Dumnezeu, cerând ceva de care nu este nevoie, pentru că noi avem învățătura Sfinților Părinți, care ne tâlcuiesc nouă Evanghelia, rămâne doar să ne dăm osteneala să învățăm creștinismul. Adevărul este, că noi, creștinii de pe urmă am vrea să ne pice din cer cunoștința de Dumnezeu, fără a ne mai da noi osteneala de a studia creștinismul. Această lipsă de interes, arată cât de căldicei suntem! Tot sfântul Ignatie ne spune că în vremea de pe urmă, creștinii vor înseta după minuni mai mult ca oricând, arătând prin asta cât sunt de necredincioși, cât sunt de superficiali, străini aproape cu totul de creștinismul autentic.
„Odată cu trecerea vremii, cu slăbirea treptată a creștinismului și cu știrbirea vieții duhovnicești, bărbații săvârșitori de semne s-au împuținat. În fine, ei au lipsit cu desăvârșire. Între timp, oamenii, pierzându-și evlavia și cinstirea față de tot ce e sfințit, pierzându-și smerenia, care se socoate nevrednică nu numai de săvârșirea minunilor, ci chiar și de vederea lor, însetează (ei, oamenii) de minuni mai mult ca oricând. Oamenii, îmbătați cu părere de sine, cu nădăjduirea în sine, cu neștiința lor, năzuiesc cu nechibzuință, fără prevedere, cu îndrăzneală, spre tot ce e miraculos, nu se dau în lături să fie părtași la săvârșirea de minuni, se aruncă să facă asta fără a sta câtuși de puțin pe gânduri. Această orientare e mai primejdioasă decât oricând. Ne apropiem treptat de vremea în care trebuie să se deschidă un larg spectacol de numeroase și izbitoare minuni mincinoase, atrăgând în pierzare pe acei nefericiți fii ai cugetării trupești care vor fi amăgiți și înșelați de aceste minuni.”
~ sf Ignatie Briancianinov ~ Predici p 296.
Un alt aspect foarte important pe care îl explică sfântul Ignatie, este faptul că minunile NU SUNT O DOVADĂ A SFINȚENIEI. El ne arată că adevăratul următor al lui Hristos este cel care împlinește poruncile Evangheliei, nu cel ce face minuni.
„De mă iubiți, păziți poruncile Mele.” (In 14, 15) „Cel ce are poruncile Mele și le împlinește acela este cel care Mă iubește.” (In 14, 21) „Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” (In 14, 24)
Și sfântul Ignatie explică că, fără a împlini întru-totul toate poruncile evangheliei nu poate fi cineva sfânt. Este de-a-dreptul împotriva oricărei înțelegeri, adică să calci porunca lui Dumnezeu și să mai fii și catalogat ca „sfânt”!!!
„Încălcarea chiar și a celei mai mici porunci evanghelice e însoțită de urmări amare: <Cel ce va strica una dintr-aceste porunci foarte mici, și va învăța așa pe oameni>, a grăit Domnul, <foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor>, adică nu va fi părtaș al ei. Iar deplina neluare-aminte la poruncile evanghelice, ca față de o învățătură morală, care nu trebuie neapărat împlinită, atrage după sine în chip hotărâtor pierzania. Împlinirea poruncilor Domnului nu poate fi înlocuită prin nici un fel de nevoințe, NU POATE FI ÎNLOCUITĂ NICI MĂCAR PRIN MINUNI. <Mulți>, spune Mântuitorul, <vor zice Mie în ziua aceea: Doamne! Doamne! Au nu cu numele Tău am proorocit, și cu numele Tău draci am scos, și cu numele Tău multe minuni am făcut? Și atunci voi mărturisi lor: niciodată nu v-am știut pe voi; depărtați-vă de la Mine, cei ce lucrați fărădelegea!> Zidirea sufletească ce se întemeiază NU PE PLINIREA PORUNCILOR, ci doar pe nevoințe, e nestatornică, e deșartă; ea nu poate îndura nici necazurile de la oameni, nici ispitele de la draci, este străină de lumină, plină de întuneric și amăgire de sine. <Tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face pe ele>, vestește Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, <asemăna-se-va bărbatului nebun, care și-a zidit casa sa pe nisip; și a căzut ploaie și au venit râurile, și au suflat vânturile, și au lovit în casa aceea, și a căzut, și căderea ei a fost mare>.”
~ Predici p 43. – Sfântul Ignatie Briancianinov. Editura Sophia 2008
De unde dar, dorința aceasta arzătoare după minuni? De ce sunt socotiți sfinți cei ce fac azi multe „minuni”? Răspunsul la aceste două întrebări este: din NEȘTIINȚA GROSOLANĂ!
„Năzuința, întâlnită în societatea creștină de astăzi, de a vedea minuni și chiar de a face minuni nu trebuie lăsată nebăgată în seamă. Această năzuință trebuie cercetată amănunțit. Năzuința spre săvârșirea de minuni e foarte dojenită de Sfinții Părinți; această năzuință dă în vileag amăgirea de sine care trăiește în suflet și stăpânește sufletul, întemeiată pe părerea de sine și slava deșartă.”
~ Predici. p 287. ~ Sfântul Ignatie Briancianinov.
Da, oamenii, fiindcă nu au idee ce este creștinismul se încred cu totul orbește în „făcătorii de minuni” ai zilelor noastre care înșeală foarte ușor pe creștinii care nu-și cunosc credința, prin minuni false și cu totul mincinoase.
„Înfricoșătoare nenorocire este lipsa din om a adevăratei cunoașteri de Dumnezeu; ea primește lucrurile diavolului drept lucruri ale lui Dumnezeu.”
~ sfântul Ignatie Briancianinov ~ Predici p 274.
De vom avea ca temelie, noi creștinii, Piatra-Hristos, și ne vom hrăni cu învățătura Sfinților Părinți din vechime, vom putea deosebi adevăratele minuni de falsele minuni, și vom putea să ne ferim de falșii îndrumători care fac minuni cu nemiluita!
„Ca atare, eu de semne nu am nevoie. De ce? Fiindcă m-am învățat a crede Harului Dumnezeiesc și fără semne (minuni). Cel necredincios are nevoie de dovadă; eu, însă, credincios fiind, nu am deloc nevoie nici de dovadă, nici de semne; chiar dacă nu vorbesc în limbi, știu că sunt curățit de păcat. Cei de pe vremuri nu credeau până nu primeau semne. Semnele (minunile) li se dădeau ca dovedire a credinței pe care o primeau. Drept aceea, se dădeau semne nu celor credincioși, ci necredincioșilor, ca să se facă credincioși; așa spune și Sfântul Apostol Pavel: <Semnele nu sunt pentru credincioși, ci pentru necredincioși.>” p 286.
~ Predici. – Sfântul Ignatie Briancianinov Editura Sophia 2008.
„De mă iubiți, păziți poruncile Mele.” (In 14, 15)
Deci, să ne fie clar nouă tuturor că Hristos Domnul cere de la noi împlinirea poruncilor întru-totul și întocmai, nu minuni sau nevoințe nesăbuite.
„ÎMPLINIREA PORUNCILOR DOMNULUI NU POATE FI ÎNLOCUITĂ PRIN NICI UN FEL DE NEVOINȚE, NU POATE FI ÎNLOCUITĂ NICI MĂCAR PRIN MINUNI.”
~ un monah.
Acest articol a fost publicat în Inselari contemporane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s