Sfântul Macarie Egipteanul – Și cel care are darul vindecărilor poate cădea dacă se mândrește din pricină că este slăvit de oameni

„Un ascet înţelept, care trăia cu mine în aceeaşi casă, şi se ruga cu mine, era atât de bogat în har, încât vărsa lacrămi de pocăinţă când se ruga lângă mine.

Într adevăr, harul fierbea în el. I se dăduse şi darul vindecărilor, alunga pe demoni şi vindeca, prin punerea mâinilor, pe cei care erau paralizaţi de mâini şi de picioare şi sufereau cumplit.

Însă, în cele din urmă, s-a arătat neglijent: fiind slăvit de lume şi complăcându se în aceasta, s-a mândrit şi a căzut în cele mai adânci (abisuri) ale păcatului.

Vezi că şi cel ce a avut darul vindecărilor a căzut?

Vezi că înainte de a ajunge la măsura iubirii (desăvârşite) oamenii pot să cadă, pe când cel ce ajunge la măsura desăvârşită a iubirii se leagă şi se îmbată (de ea) este afundat în altă lume şi devine robul ei, ca şi când n ar mai simţi propria sa fire?”

Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii Duhovniceşti, Bucureşti, 1992, p. 220.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Sfaturi folositoare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Sfântul Macarie Egipteanul – Și cel care are darul vindecărilor poate cădea dacă se mândrește din pricină că este slăvit de oameni

  1. Adrian zice:

    Cum raspunde-ti la intrebarea aceasta ? (Nui intrebarea mea , vreau sa aflu raspunsul)

    La intrebarea: ”Unde spun Sfintii Parinti ca ereticii se impart in doua categorii ?” grecul Hariton, cel care ar fi trebuit sa raspunda dupa ce Sava si Staicu au ocolit raspunsul, se enerveaza brusc si incearca sa-l umileasca pe pr. Ioan, fara sa faca deosebirea ca in 1965 ridicarea anatemelor s-a facut in nume personal (Atenagora), nu oficial in numele intregii Biserici la un sinod cum a fost cel de la Creta ! Sava & compania confunda pacatul cu erezia (boala sufletului cu dementa spirituala). Desi nu accepta termenul ”partas la erezie”, ei de fapt in asta cred, pana la un eventual Mare Sinod… In cazul acesta, de ce nu s-ar impaca cu cealalta trupa de soc, dezbinatoare de suflete nestiutoare !? Dupa mintea lor, popa eretic necondamnat nominal poate face Liturghie, iar Onila Barladeanu este episcop VALID pentru ca nu a fost caterisit si condamnat sinodal. Cata aiureala…. Asa se intampla cand se gandeste prea mult si se traieste ortodox mai putin.

    Apreciază

  2. Adrian zice:

    mai e la like pentagrama dar aia nush cum sa o scot

    Apreciază

  3. Cristian D. zice:

    „Voi aveți eclesioligie GOH, grupări stiliste, asemeni matheitilor negati Tainele înainte de condamnarea nominală. ” – haideti sa consideram un exemplu ipotetic. Sa presupunem ca in 1961, BOR ar fi fost singura Biserica locala ortodoxa care ar fi intrat in CMB. Sa mai prespunem ca de-a lungul deceniului 7, toate celelalte Biserici Ortodoxe locale au intrerupt comuniunea cu BOR, si ca cel putin Patriarhia Moscovei si cele 4 Patriarhii traditionale au condamnat in acea perioada in sinoade locale invatatura CMB-ului, declarand straina de Ortodoxie (eretica) orice fel de legatura cu CMB-ul. BOR insa a ramas pe pozitie pana astazi, izolata de peste 5 decenii de toate celelate Biserici Ortodoxe. Va intreb: cei aflati astazi in comuniune cu Patriarhul si Sinodul BOR, sunt in trupul Bisericii lui Hristos sau nu? Au sau nu Taine lucratoare ierarhii si preotii BOR astazi, la peste 5 decenii dela „trambitarea” in diverse sinoade locale de catre intreaga Biserica a faptului ca BOR este in erezie?

    Apreciază

    • Cristian D. zice:

      Inteleg doamnelor/domnilor dela @invataturilesfintilorparinti ca nu gasiti a fi de folos sa raspundeti la intrebarea mea. Poate ca ati interpretat-o ca fiind retorica. Oricum ar fi, adevarul este ca daca inlocuim BOR cu Patriarhia Constantinopolului si CMB-ul cu iconoclasmul, exemplul nu mai este ipotetic, ci realitate istorica. In anul 787, atunci cand a a avut loc Sinodul VII Ecumenic, Patriarhia Constantinopolului era in intregime iconoclasta de (peste) 60 de ani, vreme in care iconoclasmul fusese anatematizat de toata Biserica, respectiv de toate celelalte patru Patriarhii ale vremii. Primele sinoade locale de condamnare a iconoclasmului avusesera loc la Roma in anii 727 si 731; au urmat si altele. Sfantul Papa Grigorie al II-lea ii cerea lui Leon Isaurul intr-o scrisoare din anul 729 sa renunte la nebunia lui si sa se intoarca, el si tot poporul bizantin, la Biserica cea Soborniceasca. Deci unde ii considera Sf. papa Grigorie pe bizantini inca din anul 729? Intocmai, in afara Bisericii.
      La sedintele Sinodului VII, primul episcop iconoclast care s-a pocait in fata sinodalilor a fost Vasile de Ancyra, care a spus asa: „Dat fiind că legislaţia bisericească a fost canonic lăsată nouă din trecut, încă chiar din vremea apostolilor şi a celor de după aceştia, care sunt sfinţii noştri părinţi şi dascăli, şi de asemenea de către cele şase sinoade Ecumenice, şi de către sinoadele locale adunate spre binele ortodoxiei, arată că aceia care se întorc dela orice erezie la dreapta credinţă şi la tradiţia Bisericii Soborniceşti îşi pot denunţa propria erezie şi pot mărturisi dreapta credinţă, prin urmare şi eu, Vasile, episcop de Ancyra, cerând să fiu unit cu Biserica cea Sobornicească, şi către Adrian prea-sfinţitul Papă al Romei, şi către Tarasie prea-fericitul Patriarh, şi către prea-sfinţitele scaune apostolice, …..”. Deci iconoclastul, cu cuget ortodox de acum, Vasile de Ancyra cerea „sa fie unit cu Biserica cea Soborniceasca”. Deci unde era el pana la Sinod? Desigur, in afara Bisericii lui Hristos.
      Imparateasa Irina, a doua Elena, reproducea spusele Patriarhului Pavel al Constantinopolului ( +784) intr-o scrisoare adresata papei Adrian: „For, when the most holy Patriarch Paul, by the divine will, was about to be liberated from the bands of mortality and to exchange his earthly pilgrimage for a heavenly home with his Master Christ, he abdicated the Patriarchate and took upon him the monastic life, and when we asked him, Why hast thou done this? he answered, Because I fear that, if death should surprise me still in the episcopate of this royal and heaven-defended city, I should have to carry with me the anathema of the whole Catholic Church, which consigns me to that outer darkness which is prepared for the devil and his angels; for they say that a certain synod hath been held here in order to the subversion of pictures and images which the Catholic Church holds, embraces, and receives, in memory of the persons whom they represent. This is that which distracts my soul — this is that which makes me anxiously to enquire how I may escape the judgment of God — since among such men I have been brought up and with such am I numbered. No sooner had he thus spoken in the presence of some of our most illustrious nobles than he expired.” Deci patriarhul Pavel spunea ca Patriarhia Constantinopolului este anatematizata de „intreaga Biserica Soborniceasca”. Asadar, unde se afla el si intreaga Patriarhie a Constantinopolului? Din nou, in afara Bisericii lui Hristos.

      Pe de alta parte, dupa cum spun si cripto-ereticii de astazi, dusmanii mantuirii si celor putini care s-ar mai putea trezi in aceste vremuri, dupa Sinodul VII nu au avut loc rehirotoniri, botezari, etc. Dar asta nu pentru ca iconoclastii, aflati in afara trupului Bisericii ar fi avut Taine lucratoare pana la Sinod, ci pentru ca prin excelenta Biserica este acolo unde este Adevarul. Pentru episcopii iconoclasti care s-au pocait la Sinod, marturisirea Ortodoxa de credinta a fost suficienta pentru a fi reuniti cu Biserica. La fel, turmele ramase sub omoforul acestora au fost reunite cu biserica prin episcopii lor, avand astfel acces la Sfantul Potir. Asta se numeste iconomia Bisericii, iar nu ca ereticii (iconoclastii in acest caz) ar fi avut Taine sau ar fi fost in Biserica pana la Sinodul VII, asa cum mint fara frica de Hristos cei bine stiuti de-acum (si care ca sa fie mai eficienti in lucrarea lor de pierdere a sufletelor, au creat, asa cum face diavolul in multe situatii, falsul si prostescul razboi cu „partasul la erezie – eretic sau nu?”)

      Ni se tot spune „ce aveti cu Tainele?”, „lasati Tainele in pace”, si altele asemenea. Problema este ca cei care sustin Tainele ereticilor pana la o condamnare sinodala sustin de fapt ca Hristos poate avea partasie cu Veliar pana cand un sinod I-ar spune gata, si se abat grav dela invatatura Bisericii. Iar dovezile lor sunt slabe ca panza de paianjen. Cel mai bun exemplu este penibila balbaiala a lui Savva Lavriotul dela una din ultimele conferinte: „pentru Hristos, ereticul nu e in Biserica, dar pentru noi este pana il condamna un Sinod.” Oare cum putem sa ne lasam prostiti de asemenea gogosi? Poate pentru ca nu vrem sa citim Sfintii parinti si istoria Bisericii – mai simplu e sa ne pierdem mantuirea in razboaie prostesti de tipul celui dintre Staicu si Chirila sau echivalentul lui grecesc Savva – Zissis.

      Dumnezeu nu lucreaza prin eretici, chiar daca asta inseamna ca in Biserica sa nu mai fie decat 3 oameni. Acolo este Biserica si atat!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s