Update: Din cauza uneltirilor unor vicleni neobosiți, am actualizat articolul cu noi argumente patristice. Nimeni, absolut nimeni nu poate sta împotriva Adevărului!
- O posibilă intenție de a aplica greșit Canonul Sfântului Athanasie cel Mare se observă pe tot parcursul discursului lor întortocheat (presărat de altfel, ca întotdeauna, cu jumătăți de adevăr, calomnii și minciuni). Sfântul Athanasie cel Mare spune foarte clar că aceia care cu bună știință au fost eretici și au propovăduit eresul nu pot fi primiți înapoi în cler. Cazul episcopului Teofan Savu, care cu bună știință a fost un ecumenist înșelător de atâta timp!
Să nu uităm că episcopii eretici din Bisericile oficiale trebuiau să fie caterisiți demult
Iar iconomia cu adevărat a fost arătată în mod patrisitic preoților care au întrerupt mai târziu pomenirea… Dar când Sinoadele Locale aprobă cu bună-știință ecumenismul, noi ne ferim a scuza anumiți ierarhi, că ar fi făcut compromisuri cu erezia din silă, fiind târâți, fără să fie analizată cu dreptate întreaga lor activitate, știind că majoritatea sunt masoni și ecumeniști vânduți și fac cu bună știință și în cunoștință de cauză ceea ce fac.
(Ca să dăm și alte exemple, pe PS Longhin și pe PS Galaction al Teleormanului i-am primi cu drag ca episcopi ai noștri, dacă ar rupe comuniunea cu erezia, considerând că putem aplica ceea ce zice Sfântul Athanasie cel Mare. Din păcate nu dau niciun semn că se vor desprinde de comuniunea cu erezia, deși ne-am bucura dacă s-ar întoarce. Din păcate sunt robiți oamenilor și dacă se vor adânci și mai mult în compromis, se pot transforma chiar în prigonitori ai celor care mărturisesc. Dar episcopi ca Mitropolitul Teofan Savu, IPS Pimen al Sucevei care a făcut întâlniri ecumeniste la Putna, IPS Teodosie al Tomisului care a vorbit cu capul descoperit că e de acord cu căsătoriile mixte – aceștia au propovăduit erezii fără nicio împotrivire, și considerăm că nu ar putea fi primiți înapoi. Desigur numai un Sinod poate stabili gradul de vinovăție al fiecăruia, iar noi nu avem această atribuție, dar nu putem să nu atragem atenția că mulți pot aplica greșit acest Canon pentru a-i disculpa pe ecumeniști. Iar apostazia clerului cere o cercetare canonicească dreaptă și responsabilă. Știind ce fapte au majoritatea episcopilor acum, oare câți ar mai putea fi primiți înapoi în cler dacă se pocăiesc?)
2.Ca de obicei, așa-zisul teolog și coechipierul său părintele Matei Vulcănescu nu vin cu lămuriri și caută să bage mai tare lucrurile în ceață, ei fiind cei care au mers mai departe și au creat dezbinare prin teoria eronată a părtășiei la erezie ca stare intermedeiară între ortodox și eretic, laolaltă cu comuniunea liturgică dintre preoți pomenitori de eretici și preoți care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.
3.Teoria vaselor comunicante este o altă inovație creată pentru a discredita, așa cum o explică în mod viclean preotul Matei Vulcănescu și adepții compromisului, nu găsim la Sfinții Părinți așa ceva, dimpotrivă, Sfinții Părinți spun să ne ferim de orice comuniune bisericească cu aceia care au comuniune cu ereticii, aderând la erezie (și devenind eretici) prin pomenirea numelui ereticului.
4.Înainte, pentru a câștiga noi adepți și a-i păcăli pe oameni, Mihai-Silviu Chirilă și părintele Matei Vulcănescu nu știau cum să inventeze minciuni, acuzându-i pe cei care s-au îngrădit corect de erezie și încercând din răsputeri să-i acopere pe ierarhii care au trădat Credința prin comuniunea și plecăciunile făcute ecumeniștilor, spunând că nu îi pomenesc pe ecumeniștii eretici, când de fapt îi pomeneau și slujeau cu ei.
Acum nu se mai ascund și chiar îi laudă, spunând printre altele, că PS Longhin „procedează înțelept” când pomenește și slujește cu eretici ecumeniști. Dar Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea:
-„Dacă de dragul iconomei credința mântuitoare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.”
5.Gheronda Gavriil el înuși recunoaște că nu are binevestire de la Dumnezeu pentru a sfătui poporul încă nepregătit și neșiutor (de fapt în marea majoritate nepăsător, ingnorant, rău-voitor) să meargă la preoți care pomenesc eretici. Acest lucru nu îl întâlnim nicăieri la Sfinții Părinți, care se îngrădeau fără excepție de eretici și tot astfel învățau și poporul. Iconomia era arătată celor care se pocăiau mai târziu de greșeala de a fi în comuniune cu ereticii. Chiar Gheronda Gavriil afirmă:
Patriarhul Gherman al II-lea al Constantinopolului, care a trăit pe la anul 1200, scrie o scrisoare ciprioților, care credeau că papa e Biserică și le zice: „Vă legiuiesc și vouă, tuturor mirenilor, să fugiți alergând departe de preoții care au căzut în erezia latino-cugetătorilor. Și nici în Biserică să nu vă adunați împreună cu ei, să nu luați Sfânta Împărtășanie din mâinile lor, nici anafură să nu luați din mâinile lor, ci să vă rugați singuri în casele voastre. Altminteri veți avea parte de aceeași osândă ca ei”. Dacă un patriarh sau un arhiepiscop, un episcop nu respectă canoanele apostolice, care interzic slujirea comună și rugăciunile comune cu ereticii, nu respectă canoanele sinoadelor ecumenice și locale, nu respectă ceea ce au spus Părinții noștri, acesta nu este păstor. Ce este? Ne-o spune un mare Părinte din secolul întâi: „Oricine zice lucruri diferite de cele rânduite, chiar și dacă este (în general) vrednic de crezare sau postitor sau face minuni și se nevoiește și profețește, să îți fie ție ca un lup care, îmbrăcat în piele de oaie, omoară și nimicește oile!”. Sfântul Ignatie Teoforul.
6.Pseudo-teologul Mihai-Silviu Chirilă și părintele Matei Vulcănescu se folosesc de numele Gherondei Gavriil pentru a-i denigra pe cei care s-au îngrădit corect de erezie, adăugând tot felul de concluzii personale, bârfe și minciuni pe care Gheronda Gavriil nu le aprobă, îndemnând la păzirea Sfintelor Canoane.
Conferinta Gheron Sava Athonitul – Bucuresti, 15 dec 2017
Iată ce declară public Gheron Sava:
Min. 17:00
Întrebare: Cuviosul Paisie Aghioritul este Sfânt?
Răspunde Gheron Sava: Este Sfânt.
Cu privire la faptul că Sfântul Paisie a întrerupt pomenirea lui Athenagoras, dar în privința succesorului acestuia nu a fost hotărât la acea vreme, Dumnezeu are judecățile Sale (în vremea aceea, de asemenea, poporul, atât român, cât și grec, erau tare mult dezinformați în privința gravității ecumenismului, chiar în acele decenii, și foarte mulți au greșit, nu doar unii cuvioși cunoscuți, dintre care Dumnezeu a proslăvit și Sfinți, pentru viața de nevoință și mărturisirea pe care a făcut-o fiecare împotriva ecumenismului și a peceții antihristice – uneori și Sfinții au ezitările lor în unele aspecte, dar linia dintotdeauna a Sfinților Părinți și a Sfintelor Canoane a fost întreruperea comuniunii cu ereticii, mărturisirea publică și îndemnul de a rupe comuniunea cu ei). Să nu uităm:
Cei aflați în încetineală arată dragoste și respect față de cei care țin acrivia!
„Sfântul Grigorie Teologul: atunci când Sfântul Grigorie ezita și întârzia să reacționeze împotriva ereziei și să își apere turma, Sfântul Vasile l-a acuzat că este nepăsător (trândav) și „nevrednic chiar și să trăiască, devreme ce arată o indiferență atât de mare față de problemele bisericești” (vezi Stelian Papadopoulos, Vulturul rănit).
„Oricât de mult l-au mâhnit aceste cuvinte pe Sfântul Grigorie Teologul, el nu s-a mâniat, nu a acuzat, nu l-a blamat pe prietenul și fratele lui, Sfântul Vasile cel Mare, ci și-a schimbat atitudinea (respectând cuvântul lui).”
7.Gheronda Gavriil își dorește ca cei îngrădiți de erezie să fie uniți, dezaprobă insinuările insistente ale părintelui Matei Vulcănescu. Dumnezeu să îl întărească în Credință și în respectarea Canoanelor, să îl ferească de vicleni, mincinoși și uneltitori, să îl lumineze în mărturisirea întreg Adevărului, îndemnând asemenea Sfinților ca poporul să întrerupă comuniunea cu toți cei care acceptă ecumenismul, deoarece Sfinția sa recunoaște că nu are binevestire de la Dumnezeu să îndemne oamenii neștiutori să se ducă la Sfânta Liturghie la cei care pomenesc eretici, lucru total exclus de Sfântul Teodor Studitul, care spunea că astfel de preoți dacă cu adevărat sunt sinceri, nu slujesc cu alți eretici, iar prin primirea lor la masa de obște, pot fi încurajați, ajutați, sprijiniți, ca să se înțelepțească întru totul și să întrerupă și ei pomenirea ereticilor.
8.Toate acuzațiile acestor neo-ecumeniști prefăcuți sunt false, cei care s-au îngrădit corect de erezie nu au creat nicio schismă, nu au mers mai departe, ci s-au îngrădit de erezie, nu au negat Tainele săvârșite, deoarece nu există condamnare a unui sinod ortodox. Sfântul Teodor Studitul explică foarte clar că doar preotul care nu slușește cu alți eretici (condamnați, dar și necondamnați) poate avea cuget ortodox. De asemenea, Sfântul Teodor Studitul spune că nu putem merge la Liturghie la un preot care pomenește eretici, chiar dacă gândește ortodox!
Judecați și dumneavoastră dacă PS Longhin are cumva cuget ortodox sau fățărește ortodoxia…
Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează:
„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească (să fie întreruptă comuniunea cu el); iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.”
De ce PS Longhin nu aplică Canonul 45 Apostolic și liturghisește cu Mitropolitul Onufrie?
În plus, acesta, după ce că se roagă cu eterodocșii, lucru pentru care trebuie scos de la împărtășire, slujește cu ereziarhul Chiril, fățărind și mai mult ortodoxia, dacă se poate spune…
Mitr.Onufrie al Kievului in comuniune si impreuna-slujire cu ereticii ecumenisti
PS Longhin, liturghisind cu un ecumenist pe față ca Mitropolitul Onufrie care se roagă cu păgâni, evrei și eterodocși, fățărește și el ortodoxia…
Sfântul Maxim Mărturisitorul le-a spus ereticilor monoteliți, încă necondamnați sinodal:
-„Dacă de dragul iconomei credința mântuitoare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.”
-„Singuri alcătuiţi o credinţă nestatornică şi pe Dumnezeu nu într-o fiinţă Îl mărturisiţi a fi. Despre aceasta nu pot grăi eu, nici n-am învăţat de la Sfinţii Părinţi a mărturisi aşa; iar vouă celor ce aveţi putere, faceţi ceea ce vă place”.
Adepții compromisului NU merg pe linia Sfântului Maxim Mărturisitorul
Asemeni le spunem și noi neo-ecumeniștilor:
NU vom fi în comuniune cu cei care pomenesc eretici oricât de „justificate” politic ar fi intențiile lor!
NU îi vom numi ortodocși pe cei care slujesc cu ecumeniștii (care fac rugăciuni cu eterodocși, rabini, musulmani și alți păgâni), deoarece Sfinții Părinți arată clar că unii ca aceștia fățăresc ortodoxia, și nu fug de erezie pentru a rămâne episcopi în fața lui Dumnezeu!
Ereticii necondamnați, conform Canonului 15, I-II, SUNT PSEUDO-ÎNVĂȚĂTORI, PSEUDO-EPISCOPI, IAR CINE MERGE UNDE SUNT POMENIȚI ACEȘTIA, INDIFERENT CINE I-AR POMENI, ÎȘI VA LUA OSÂNDĂ PENTRU EREZIE, PENTRU COMUNIUNEA CU EREZIA PRIN POMENIREA NUMELUI ERETICULUI. ACESTA ESTE ADEVĂRUL MĂRTURISIT DE SFINȚII PĂRINȚI AI BISERICII!
Sfinții își dădeau viața pentru a nu pomeni și a nu fi în comuniune cu vreun eretic, condamnat sau necondamnat!
Sfântul Macru al Efesului:
„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”. (Mărturisirea Credinţei făcută la Soborul de la Florenţa)
Sfântul Martin, Papa Romei:
„Iată în mâinile voastre sînt, faceţi cu mine ce voiţi, precum Dumnezeu v-a lăsat. Însă să ştiţi cu întemeiere, că de mă veţi sfărâma în bucăţi, nu mă voi împărtăşi cu biserica Constantinopolului, cât timp aceasta va sta în credinţa cea rea”. (Viaţa Sf. Martin, Papa Romei)
Sfântul Simeon Noul Teolog:
„Pe orice cleric a cărui credință, cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu nu îl primim în casa noastră, ci să ne îndepărtăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă va învia și morți și va face nenumărate minuni.” (Cuvântul al șaselea)
Sfântul Teodor Studitul:
„Arhiereul aflat de curând în biserică, dar care zice în acelaşi timp că în chip rău s-a făcut sinodul şi că „pierim”. Fiindcă pentru ce, mărturisind, nu fuge de pierzanie, despărţindu-se de erezie, ca să rămână episcop înaintea lui Dumnezeu?” (Scrisoarea 40: Fiului Naucratie)
Sfântul Marcu al Efesului mărturisește din nou:
„Sunt pe deplin încredinţat că cu cât mai mult mă îndepărtez de el [patriarhul uniat – n.n.] şi de cei ce-l urmează, cu atât mai mult mă apropii de Dumnezeu şi de drepţi şi de Sfinţii Părinţi. Îndepărtarea de ei este unirea cu Adevărul şi cu Sfinţii Părinţi şi teologi ai Bisericii” (Testament pe patul de moarte)
Mitropolitul Onufrie, răspândind erezia cu capul descoperit, în BISERICĂ:
În data de 24 august (2017, evenimentul a avut loc și în august 2018 – n.n.), de ziua Independenţei Ucrainei, preşedintele Petru Poroşenco împreună cu membrii familiei sale s-au rugat pentru ţară.
Evenimentul ecumenist “Rugăciune pentru Ucraina” care deja a devenit o tradiţie, a avut loc în catedrala Sofia din Kiev.
La această adunare de papistași, greco-papistași, protestanţi, musulmani şi iudei, au luat parte şi reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei) în frunte cu mitropolitul Onufrie.
Evenimentul a fost deschis prin interpretarea de un cor a rugăciunii Tatăl Nostru, după care au urmat rugăciuni scurte şi discursul “patriarhului” Filaret al Patriarhiei Kievului (schismatice), apoi au luat cuvîntul mitropolitul Onufrie (minutul 7:30 din video), arhiepiscopul greco-papistasilor Sviatoslav Şevciuk, episcopul catolicilor Vitalii Kriviţkii, rabinul principal al Ucrainei Iacov Dov Blaih, muftiul musulmanilor din Ucraina Tamim Ahmed şi episcopul “bisericilor” libere creştine evanghelice din Ucraina Vasilii Raicineţ.
Evenimentul s-a încheiat prin rostirea comună a rugăciunii “Dumnezeule unic şi mare, apără-ne Ucraina”
Cărui dumnezeu s-a rugat Mitropolitul Onufrie?
Canonul 15, I-II Constantinopol (a doua parte):
„cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel care se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.”
Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane 
Din ce am citit in articolele celor de pe site ul ,,mărturisirea ortodoxă” pare ca un lingusitor (vulcănescu ) îl perie pe vicleanul pescar (msc )care acest (MSC )sa facut un fel de papă al oamenilor sfătuind indrumand si dând verdicte de schisma si schismatici,echilibrați si
ne-echilibrati,iconomi si super-acrivisti,etc.
Ma intreb de unde a scos expresia ,,cu cuget ortodox” de la care sfinti părinți sau sfinte sinoade.
Cum măsoară care preot are cuget ortodox si care nu
ApreciazăApreciază
Gheron Gavriil spune foarte clar ce are de spus. Numai voi înțelegeți altceva. În plus, citatul cu Sf Ignatie Teoforul e un FALS. Sfântul n-a zis niciodată așa ceva, am căutat în toate epistolele lui din PSB. Textul ăla a apărut prima oară la stilişti, de unde a fost infiltrat pe mai toate site-urile ortodoxe. Dacă vă sprijiniţi argumentele pe textele schismaticilor, aveți o mare problemă. Apoi acel Ipatie nu e sfânt. Povestea lui a apărut în Străjerii Ortodoxiei scrisă de arhim. Papadakis din Creta şi acolo apărea ca fiind un cuvios egumen şi atât ! Sincer, prefer sa ascult ce spune gheron Gavriil decât „argumentele” voastre. Doamne ajută !
ApreciazăApreciază
Ia uite cine îi hulește de fapt pe Sfinții Părinți… Neștiind să deosebească in mod duhovnicesc o scriere. Exact așa rece și lipsit de evlavie e și MSC… Cuviosul Ipatie de Rufinian este Sfânt. Citește Sinaxarele!
Dă clic pentru a accesa sinaxar_iunie_a4.pdf
Tipărite în 2011 și 2015 cu aprobarea episcopilor Galaction al Teleormanului și Teofan al Moldovei
Unii Sfinți sunt trecuți în calendar astfel: Pomenirea Cuviosului… pentru a sublinia faptul că au primit schima monahală… Mai informează-te înainte să debitezi răutăți, hule și aberații.
Iar Sfântul Ignatie Teoforul avea aceeași cugetare, după cum putem vedea.
Iar Sfântul Teodor Studitul, de necontestat, spune:
– Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie; dar când e vorba de masa de obşte – de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl pomeneşte [pe episcopul eretic] -, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său nici cu vreun altul [de acest fel].Epistola 49 Fiului Naucratie
Iar cuget ortodox au numai cei care rup comuniunea cu ereticii, cei care nu liturghisesc cu ereticii și nu leagă prieteșuguri cu ei:
– Dacă cineva mănâncă în chip nepăsător cu cel ce a binecuvântat adulterul, sau cu alt eretic, să ne păzim să nu mâncăm împreună cu unii ca aceştia, chiar dacă ei făţăresc ortodoxia. Căci nu păzesc porunca Apostolului, care zice nici să mâncăm cu unii ca aceştia (cf. I Cor. 5, 11). Epistola 49 Fiului Naucratie
Un preot care a intrerupt mai tarziu pomenirea, de frica prigoanei, cat timp pomenea, era un astfel de preot cu cuget ortodox, pentru că nu slujea cu nepăsătorii care își pomeneau cu slugărnicie episcopii eretici și mai și promovau ecumenismul împreună cu episcopii lor…
ApreciazăApreciază
Frate, deci în ce limbă să vorbesc cu voi ? Eu am zis că citatul folosit de voi e din Străjerii ortodoxiei, unde întâmplarea îi este atribuită unui cuvios egumen (nu unui sfânt). Autorul e cel care nu a precizat că ar fi vorba de sfântul pomenit în sinaxare. Eu aş fi preferat ca voi să fi folosit citatul respectiv așa cum l-a scris autorul, fără să „amplificaţi” că e vorba de Sfântul Ipatie, doar pentru a da mai multă greutate acelei întâmplări. Dar, dacă aţi făcut voi cercetări şi aveți dovezi clare că e vorba de una şi aceeaşi persoană, atrăgeţi-i autorului atenţia că huleşte, nu mie.
ApreciazăApreciază
Autorul nu a spus că nu este Sfânt Cuviosul Ipatie. Uneori cuvântul Cuvios e sinonim cu Sfânt și se subînțelege, mulțumim pentru înțelegere, iertare pentru patimile personale, dar tare ne pare că „dăscălii” matale, MSC si Vulcănescu, excelează în viclenie. Și nu numai ei…
ApreciazăApreciază
Iar citatul de la Cuviosul Ipatie, e in aceeași cugetare cu Canonul 15. Iar cei care răspândesc erezii, creează schisme și împărțiri și sunt vrednici de osândă și de tăiat de la trupul Bisericii de un viitor Sinod ortodox, cu îngăduința lui Dumnezeu.
ApreciazăApreciază
Sfântul Ciprian al Cartaginei:
“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”
ApreciazăApreciază
Din epistola către Efeseni a sfântului Ignatie, Capitolul VI-IX
Cu cât vede cineva pe episcop că tace, cu atât mai mult să-l respecte; că trebuie să primim pe cel pe care Stăpânul casei îl trimite să-i administreze casa ca pe Însuși Cel ce l-a trimis. Este lămurit, așadar, că trebuie să privim pe episcop ca pe Domnul Însuși. Chiar Onisim vă laudă mult pentru buna voastră rânduială, în Dumnezeu, că viețuiți toți după adevăr și că nu se află între voi nici o erezie și nici nu ascultați pe altcineva mai mult decât pe Iisus Hristos, Care vă grăiește adevărul.
Sunt unii oameni care obișnuiesc să poarte numele (de episcop – n.n) cu viclenie condamnabilă, făcând și alte fapte nevrednice de Dumnezeu; de aceștia trebuie să fugiți ca de fiare, pentru că sunt câini turbați, care mușcă pe furiș; trebuie să vă feriți de ei, că mușcăturile lor sunt greu de vindecat. Un singur doctor este, trupesc și duhovnicesc, născut și nenăscut, Dumnezeu în trup, în moarte viață adevărată, din Maria și din Dumnezeu, mai întâi pătimitor și apoi nepătimitor, Iisus Hristos, Domnul nostru.
Să nu vă înșele cineva, – după cum nici nu vă lăsați înșelați – pentru că toți sunteți a lui Dumnezeu. Când n-a pătruns nici o ceartă între voi, care poate să vă chinuie, înseamnă că trăiți după Dumnezeu. ”Lepădătura” voastră sunt eu și mă curățesc pentru voi cei din Efes, biserica cea vestită în veci. Cei trupești nu pot face cele duhovnicești, nici cei duhovnicești cele trupești, după cum nici credința nu poate săvârși faptele necredinței, nici necredința faptele credinței. Dar chiar acelea pe care le faceți voi după trup și acelea sunt duhovnicești, că voi pe toate le faceți în Iisus Hristos.
Am aflat că au trecut pe la voi unii, care aveau o învățătură rea. Pe aceștia nu I-ați lăsat să semene între voi; v-ați astupat urechile, ca să nu primească cele semănate de ei, pentru că sunteți pietre ale templului Tatălui, pregătiți pentru zidirea lui Dumnezeu Tatăl, ridicați la înălțime cu unealta lui Hristos, care este crucea, folosindu-vă de Duhul cel Sfânt, ca de o funie. Credința vă este povățuitor la înălțime, iar dragostea cale, care urcă la Dumnezeu. Sunteți, așadar, cu toții tovarăși de drum și purtători de Dumnezeu și purtători de temple și purtători de Hristos și purtători de cele sfinte, în toate împodobiți cu poruncile lui Iisus Hristos; de care și eu bucurându-mă, am fost învrednicit, să vorbesc cu voi prin cele ce vă scriu, și să mă bucur împreună cu voi, că voi, ducând o altă viață, nu iubiți nimic altceva decât numai pe Dumnezeu.
Sursa: PSB volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1979, pag. 159-160.
ApreciazăApreciază
„Nu numai păcătoşii, ci şi cei care îi laudă pe păcătoşi sunt pedepsiţi la fel, dacă nu chiar cu mai multă severitate” Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de folos (al 24 – lea)
ApreciazăApreciază
Multumim lui Dumnezeu ca nu ne lasa !
Eu cred ca fiecare om, in viata lui, daca intelege ca este un Creator si un Stapan a toate cate sunt, ca este o armonie si o Frumusete in intreaga Creatie, incolteste in inima lui dorinta de a afla Cine este Acesta ! Incolteste in inime sa dragostea pentru Acest Creator si Stapan a toate cate sunt ! Astfel va dori sa-L cunoasca si va simti in inima lui o chemare ! Va intelege ca Izvorul Vietii si al nemuririi este in Acest Creator si Atottiitor ! El este Dumnezeu ! Omul , pentru a raspunde chemarii lui Dumnezeu trebuie sa se lepede de sine, sa renunte la mandria lui, la voia lui, la stiinta lui despre lumea aceasta si despre viata. Sa fie hotarat a urma pe Dumnezeu, sa fie hotarat a se jertfi din
Dragoste pentru alte suflete si pentru Adevar !!! Fara acestea, viata omului este un drum catre nicaieri, o calatorie in intunericul mortii !!!
ApreciazăApreciază
Eu apreciez lupta credincioșilor ortodocşi pentru aflarea Adevărului, deşi se poate întâmpla să cadă în înşelare, căci diavolul nu doarme. Dar infiltrările schismaticilor stilisti cu citate şi poveşti inventate, sub masca unei ortodoxii cucernice, n-o pot suporta. De aceea am spus că e bine să se verifice citatele date, să se precizeze sursa şi să existe certitudinea că ceea ce se postează e cu adevărat în spiritul Sf Părinţi, tocmai ca să nu se cadă în capcanele întinse de schismatici. Aflarea Adevărului nu se face după propria noastră minte interpretând textele ca sectarii, ci se face studiind ceea ce a spus toată suflarea ortodoxă despre textele cu pricina, cu stabilirea contextului istoric în care s-a spus aceea, adică a cauzelor şi a scopului în care s-au scris, pentru a vedea ce trebuie să se înțeleagă cu adevărat. Asta nu e treabă de făcut de pe azi pe mâine, e nevoie de ani de studiu şi mai ales de rugăciune şi de viaţă curată. Interpretarea sensului dat de un canon după mintea noastră („că doar zice foarte clar canonul”) e greşită. Canoanele se interpretează în context, cu analiza temeinică a ceea ce au spus Sf Părinţi pe marginea acelui canon, în condițiile istorice ale acelei vremi, ca să putem înţelege cât mai bine unde, cum şi când se aplică acel canon. Canoanele nu sunt dogme. Nu sunt valabile oricând, oriunde, oricum. Trebuie atenţie la interpretarea lor, ca să se facă în duhul Sfinţilor Părinţi. Şi muuuultă rugăciune. Când constatăm că mintea omenească nu poate pătrunde tainele şi nu se poate ajunge la o înţelegere asupra unei probleme, mai bine ne rugăm să-i lumineze Dumnezeu pe cei înduhovniciţi să le dezvăluie Adevărul. Cam asta e părerea mea.
ApreciazăApreciază
„Canon” în greaca veche era o trestie folosită pe post de instrument de măsură, ca o riglă sau o ruletă. În aceeași greacă, „nomos” se spunea la lege. Sfintele Canoane erau date drept repere ce se aplicau contextualizat, nu orbește, ca niște legi eterne și neschimbabile. Există diferențe între Sfintele Canoane, ceea ce arată că ele se aplică contextualizat, nuanțat. Cine crede despre Canoane că sunt un cod de legi perfect coerent și etern în literă, se înșală amarnic.
Cel mai clar vedem, poate, la epitimie (canonul dat de duhovnic). Epitimia este medicament, nu pedeapsă, rostul său fiind a vindeca consecințele păcatului (nu de a-l răscupăra, căci ar fi înseamna că Taina Spovedaniei nu și-ar mai avea rostul, dacă omul s-ar putea curăți singur). Avem canoane foarte aspre în trecut, de la Sfântul Vasile cel Mare, spre exemplu, ce opresc de la Împărtășnie pentru zeci de ani sau chiar până la patul morții. Dar iată, duhovnici contemporani, cunoscuți pentru asprimea lor duhovnicească, nu aplică în literă aceste canoane. Cel mai clar exemplu este Mărturisitoritorul Adrian Făgețeanu, a cărui sfințenie nu știu cine ar putea să o conteste, care nu oprea mai mult de șapte ani de la Împărtășanie, chiar pentru păcate grave. De ce? Pentru că Sfintele Canoane, orice obiect ar avea ele, se aplică contextualizat, nu rigid și imuabil în literă.
Totul a pornit de la anumiți împărați de la Constantinopol ce au dat unor Sfinte Canoane statut legal, o confuzie ce s-a perpetuat de-alungul secolelor, la papistași devenind învățărură de credință. Tratarea Sfintelor Canoane drept legi este, după mine, la rândul ei, o erezie.
Aici nu este vorba de acrivie versus iconomie, ci de o pseudo-acrivie. Sinoadele Ecumenice IV, V, VI s-au oCupat de monofizitism și derivatele lui (miafizitism, monotelism). Sfinții Părinții de la Sinoadele V și VI nu au considerat suficientă condamnarea de Sinodul IV când s-au confruntat cu miafizismul și cu monotelismul (Sfântul Maxim Mărturisitorul a luptat contra monotelismului). ci au considerat că este nevoie, din motive de acrivie, de a avea o formulare clară, în plus. Acrivie, nu iconomie. După logica unor „mărturisitori” de azi, ei nu trebuiau să mai convoace nici un sinod, ci să condamne doar folosind Sinodul IV.
Biserica este Trupul Viu al Lui Hristos. Prin ea vorbește El, plin plinătatea ei. Din ea fac parte toți credincioșii botezați, nu doar clericii, nu doar ierarhii. Nu avem papi, nici ca indivizi, nici colectivi (grupuri de ierarhi investiți împreună, nu individual, cu infalibilitate papală). Un Sinod adevărat este Sinod adevărat pentru este o emanație, o manifestare a Bisericii (Ecclesia) în deplinitătea ei, pentru că lucrează așa și pentru că este receptat după de plinătatea Bisericii ca fiind Sinod adevărat. Condamnarea unei învățături problematice înainte de Sinod este a pune judecata minții unui individ înainte Bisericii, ceea ce este anti-Orthodox, este de-a dreptul sectar. Aș vrea să văd și eu o sursă clară, menționată, unde vreunul din Sfinți Părinți are această atitudine.
Aș vrea să văd o justificare patristică, pe surse documentate și verificabile, a învățăturii „îngrădirii de erezie”. Vulpile viclene stiliste au profitat de căderile din Creta ca să rupă, pe partea cealaltă, oameni. Diavolul se bucură când omul cade de la adevăr, indiferent dacă este de-a dreapta sau de-a stânga. În momentul în care te rupi de Biserică și mergi pe mintea ta, te sectarizezi și poți ajunge, ferească Dumnezeu, să crezi că tu singur ești Biserica cea Una, Apostolească și Sobornicească, iar restul omenirii sub anathemă.
Soluția corectă, în locul „îngrădirii de erezie”, ar fi fost trezirea plinătății Bisericii, a oamenilor. Ca prin ei să lucreze Dumnezeu. Masa doarme acum un somn de plumb, ca de moarte. Dar cu atât mai mult ar fi trebuit să fie treziți. Izolarea sectară duce la ruperea și de Hristos, și de semeni. Dacă ne uităm la secte, se rup fiecare în bucăți din ce în ce mai mici, căci, odată înlocuită judecata Ecclesiei cu cea a individului singular, fiecare va vedea lucrurile altfel. Trebuie să fim cu luare aminte ca, nu cumva să ne aflăm prinși în acest jos al fărâmițării. Biserica Lui Hristos nu va fi biruită de porțile Iadului.
ApreciazăApreciază
Discurs de diletant, filosof, pus pe discreditare.
Cine a zis că nu e nevoie de Sinod? Dar până la un Sinod avem Canoane care vorbesc de îngrădire înainte de cercetarea sinodală. Tocmai asta dorim și noi, Sinod de condamnare și trezirea oamenilor. Dar mulți dorm pentru că așa vor. Au pe Sfinți și Prooroci și nu ascultă de ei, complacandu-se in păcate, nepăsare, idolatrie, necredință.
În privința Canoanelor, Sfântul Teodor Studitul spune că trebuie ținute întocmai, că nu se cade să fim mai îngăduitori decât Sfinții Părinți. Desigur, epitimiile pot varia in funcție de nevoința fiecăruia, dar se dau tot în limitele statornicite de Sfinți, cu metanii, post, cum spun Sfântul Nicodim Aghioritul și Sfântul Ioan Postnicul. Tocmai laxismul este acum problema, atrag atenția doi Sfinți Mari, reper pentru zilele noastre, Sfântul Ignatie Briancianinov și Sfântul Teofan Zăvorâtul.
Dar avem impresia că dumneata nici nu te-ai îngrădit de erezie și te duci la pomenitorii de eretici…
Nu minimalizăm pericolul schismei, dar tocmai că îngrădirea de erezie nu e schismă. Noi nu ne rupem de nimic, ne îngrădim de toți ereticii și atât. Nu creăm altă ierarhie, ci mărturisim, nu negăm Taine, dar ne ferim de îmbolnăvirea în credință, întrerupând comuniunea cu ereticii înainte de un Sinod ortodox, cu îngăduința lui Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare a spus că cei care merg unde sunt pomeniți ereticii se îmbolnăvesc în credință, intră in duh eretic, și va fi foarte greu sa mai aibă puterea de a se rupe de erezia pierzătoare de suflet.
ApreciazăApreciază
Nu știm cum se face, dar discursul multor „echilibrati” din zilele noastre seamănă cu discursul ecumeniștilor. Aceeași dorință de a-i acoperi cu orice preț pe cei care prin faptele lor accepta și chiar promovează Ecumenismul.
ApreciazăApreciază
Prahovean zice lucruri bune cu o mare excepţie. Chiar dacă canoanele nu sunt dogme, sunt arme pe drumul spre mântuire. Dacă cineva își închipuie că neîngrădirea de erezie poate duce la mântuire, se înșală amarnic şi aici sunt de acord cu voi. Ca atare, îngrădirea şi respectarea canoanelor este necesară. Dar de aici până la a spune că nu mai există har la pomenitori conform teoriei aberante a vaselor comunicante e o cale lungă şi aici NU sunt de acord cu voi. Opinia lui Prahovean că „soluția corectă, în locul „îngrădirii de erezie”, ar fi fost trezirea plinătății Bisericii, a oamenilor, ca prin ei să lucreze Dumnezeu” e o utopie în ziua de azi. Şi ce ar fi însemnat să se trezească ? Păi să se golească bisericile, ca să vadă ierarhii unde duce erezia lor, ceea ce ar fi însemnat tot o îngrădire de erezie. Iar izolarea de care vorbeşte nu e sectară, ci canonică. Prahovean, zacerea în ecumenism duce mai devreme sau mai târziu la contaminarea cu erezia şi asta s-a vazut de nenumarate ori. Deci soluţia corectă e îngrădirea de erezie şi așteptarea unui sinod dreptcredincios (care probabil că nu va mai fi).
ApreciazăApreciază
Noi nu negăm harul din Sfintele Taine la cei care pomenesc și suntem perfect de acord cu Gheron Hariton:
Cuvântul părintelui Hariton despre preoție: „Preoția nu este nici a episcopului, nici a preotului, preoția este a Bisericii. Numai Biserica însăși poate să ia harul preoției de la episcop și preot, când există anumite motive. Până să se alcătuiască un Sinod care să îl caterisească pe preotul sau episcopul eretic, preotul și episcopul respectiv au preoție”
În plus, niciun sfânt nu a zis că trebuie să fim în comuniune BISERICEASCĂ cu aceia „care au cuget ortodox” dacă pomenesc eretici, și aici nu suntem de acord cu aberațiile părintelui Matei Vulcănescu și cu cele ale lui MSC, care confundă binecuvântarea meselor cu participarea la Sfânta Liturghie.
Noi doar am întrerupt pomenirea, dar MSC și colegii dumnealui au venit cu tot felul de struțo-cămile: pomenitori cu cuget ortodox, părtaș la erezie ca stare de mijloc. Sfinții Părinți au zis că există doar ortodocși și neortodocși, noi nu am creat nicio inovație, doar ne-am delimitat de comuniunea cu ereticii și cu ereticii ascunși, care fățăresc ortodoxia…
ApreciazăApreciază
Păi, cum n-aţi venit cu inovaţii, când susțineți aberaţia cu teoria vaselor comunicante ? Teoria asta e mult mai gravă decât mult discutabila a treia stare, care în final oricum a fost negată. De ce cred eu că e aberantă ? Fiindcă pomenirea mitropolitului (de exemplu) de către episcop nu e la fel ca pomenirea episcopului de către preot. Preotul, prin pomenire, mărturiseşte credinţa episcopului. Dar episcopul îl are drept cap doar pe Hristos. El nu poate mărturisi decât Adevărul, fiindcă este păstrătorul credinţei adevărate. Deasupra episcopului e doar judecata lui Hristos, eventual prin sinod. Episcopii sunt egali între ei înaintea lui Hristos. Prin pomenire, episcopul nu face decât să-şi arate ascultarea pământească (administrativă) faţă de mitropolit, patriarh şamd, nicidecum mărturisirea de credinţă. De aceea spune ce spune Teodor Studitul despre episcopul care-şi pomeneşte de teamă superiorul (nu spune ce fel de teamă, dar înțelegem că e teama de a nu-şi lăsa turma de izbelişte, pe mâna unui minciuno-episcop). Deci teoria vaselor comunicante e o aberaţie. Dacă PS Longhin își pomeneşte mitropolitul, asta nu-l face eretic. Abia când episcopul propovăduieşte o erezie cu capul descoperit devine minciuno-episcop şi sinodul trebuie să-l judece. Prin propovăduirea teoriei vaselor comunicante se neagă rolul episcopului în Biserică şi asta e foarte grav, fiindcă poate duce la schismă. Ba aş risca să spun că e chiar erezie, fiindcă neagă dogma Bisericii Ortodoxe şi se apropie de ideea eretică a primatului papal. Eu asta ştiu, asta spun.
ApreciazăApreciază
Episcopul Longhin pomenește un mitropolit eretic și nu putem avea comuniune bisericească cu el, adică au greșit cei care au slujit cu el la Banceni. In plus, slujind cu alți episcopi eretici, fatareste ortodoxia. Sfântul Teodor Studitul spune că putem avea comuniune cu un preot al episcopului care pomenește din frică pe mitropolit (nu direct cu episcopul), dar acel episcop să nu slujească cu ereticii. Iar hirotoniile unui astfel de episcop nu sunt primite, până nu întrerupe pomenirea ereticilor. In plus, Sfântul Teodor spune clar in scrisoare 40 către Naucratie că un astfel de episcop se afla în erezie și se îndreaptă spre pierzanie, chiar de ar zice că are cuget sănătos.
Voi interpretați scrierile sfinților cum va convine. Iar teoria vaselor comunicante e o etichetă scornită tot de voi, cu scopul de a discredita.
ApreciazăApreciază