„Teoria vaselor comunicante” e un sofism demonic și o hulă la adresa Sfinților. Sfântul Teodor Studitul demonstrează că NU trebuie să avem niciodată comuniune cu cei care au comuniune liturgică sau mănâncă cu ereticii necondamnați

UPDATE

ICONOMIȘTII NELEGIUIȚI SE FOLOSESC ÎN MOD SOFISTIC DE ICONOMIA FĂCUTĂ DE SFÂNTUL CHIRIL CU RĂSĂRITENII

RĂSPUNDEM LA ACEASTĂ MÂRȘÂVIE CARE VREA SĂ DEMONSTREZE CĂ EXISTĂ A TREIA CALE:

1.Sfântul Chiril însă nu avea comuniune liturgică cu ei, nu se împărtășea cu ei, ci era aplicată iconomia pentru o vreme, „în cuvânt și în purtare” – nicidecum la Dumnezeiasca Liturghie! – cel mult la psalmodiere și la masă – înainte de a fi desăvârșiți la minte, Sfântul Chiril nu se împărtășea cu ei!

„Așa au făcut sfinții prin iconomii, după cum și marele Chiriil în acest caz.Căci pe bună dreptate a răbdat puțin încetineala răsăritenilor decât, neprimindu-l [ei] pe cel cu adevărat eretic, să primească aplecare către ceea ce era eretic. Căci ce altceva era această acceptare a lor pe jumătate, odată ce credința era propovăduită în chip ortodox, și prin aceasta ei dădeau anatemei chiar pe cel pomenit de ei? Fiindcă tot cel ce este ortodox întru toate, dă potențial anatemei pe orice eretic, chiar dacă nu prin cuvânt.

Apoi, când au ajuns desăvârșiți la minte, atunci Sfântul s-a unit cu ei întru totul.

Oare nu și noi ne arătăm făcând același lucru? Când unii care sunt într-un cuget cu noi se deosebesc în ceva de noi iar faptul de a renunța la acrivie nu aduce multă întristare, și noi, de bună seamă, primim părtășia cu ei, ca nu cumva din cauza a ceva mic — ceva mic care mai pe urmă s-ar putea îndrepta — să nimicim totul. Dar acest lucru ține de cei neiscusiți, nu de iconomii tainelor lui Dumnezeu. Un asemenea fapt este a face pentru o vreme iconomie în cuvânt și purtare în ceea ce privește judecata și adevărul și legea, dar nicidecum în ce privește fărădelegea și minciuna.” – Sf. Teodor Studitul (†826): Scrisoarea (49), Fiului Naucratie

2.ICONOMIA A DAT REZULTATE, RĂSĂRITENII „S-AU ÎNȚELEPȚIT ÎNTRU TOTUL”. NU cum se întâmplă acum când hora ereziei e din ce în ce mai mare, iar cei care mărturisesc adevărul sunt aruncați la gunoi și făcuți schismatici, cu „discurs plin de ură”! Iconomia făcută de Sfântul Chiril a dat rezultate repede, nu a durat mult, ni se spune că Sfântul Chiril „pe bună dreptate a răbdat puțin încetineala răsăritenilor” – adică rezultatul este obținut după o scurtă perioadî de timp și neechivoc.

3.Cei aflați în încetineală arată dragoste și respect față de cei care țin acrivia!

„Însă cel mai evident exemplu de cum denaturată, părinților, învățătura celor doi Sfinți ierarhi, dar și a tuturor Sfinților, constituie certarea făcută de Sfântul Vasile cel Mare la adresa prietenului său (iubit ca un frate), Sfântul Grigorie Teologul: atunci când Sfântul Grigorie ezita și întârzia să reacționeze împotriva ereziei și să își apere turma, Sfântul Vasile l-a acuzat că este nepăsător (trândav) și „nevrednic chiar și să trăiască, devreme ce arată o indiferență atât de mare față de problemele bisericești” (vezi Stelian Papadopoulos, Vulturul rănit, Editura Apostoliki Diakonia, p. 110 – în limba greacă, probabil că în traducerea românească este la o pagină diferită – n.trad.).

Cu toate că știți foarte bine acest lucru, cu toate că acrivia și rigurozitatea Sfântului Vasile cel Mare chiar și față de prietenul lui prin excelență este mai mult decât evidentă și nu mai dă posibilitatea unor interpretări diferite, dvs insistați să denaturați, prefăcându-vă desigur că îi urmați pe Sfinți?

Și dacă vă hotărâți să nu răspundeți la scrisoarea noastră, probabil pentru că nu suntem vrednici de cuvânt și de atenție și suntem nevrednici de caracterul dvs științific universitar, să vă aduceți minte că

oricât de mult l-au mâhnit aceste cuvinte pe Sfântul Grigorie Teologul, el nu s-a mâniat, nu a acuzat, nu l-a blamat pe prietenul și fratele lui, Sfântul Vasile cel Mare, ci și-a schimbat atitudinea (respectând cuvântul lui).”

Citiți mai multe în excelenta Scrisoare deschisă a unor credincioși ortodocși greci către părinții Teodor Zisis și Serafim Zisis

4.Iconomia nu se face în ce privește fărădelegea și minciuna! Onufrie nu are nicidecum „viață sfântă”, ci introduce fărădelegea cu capul descoperit, în mod public alături de babilonia antihristică cu care face împreună rugăciuni. Unde este „înțelepciunea PS Longhin” care împroașcă cu noroi și îi bagă în iad pe cei care au încercat să îl ajute! Dacă ar fi trăit Sfântul Chiril, probabil PS Longhin l-ar fi blestemat și pe el și l-ar fi făcut schismatic, deoarece, prin cuvânt și purtare i-ar fi arătat deschidere, cum am făcut la început cu toții, deși niciodată nu a întrerupt comuniunea cu ecumeniștii Meletie și Onufrie… O astfel de „iconomie” într-adevăr aduce multă întristare, deoarece nu se întrevede vreo schimbare de situație, acum când vremurile antihristice bat la uși, când lepădarea de credință a și sosit iar Onufrie e in comuniune pe termen nelimitat cu vrăjmașii lui Hristos, ereziarhul Kirill și ereziarhul Bartolomeu! Nu putem risca să fim în comuniune cu antihristul in persoană!

5.„Tot cel ce este ortodox întru toate, dă potențial anatemei pe orice eretic, chiar dacă nu prin cuvânt” – ÎNSEAMNĂ CĂ CEI CARE ÎNCĂ NU ȘTIU DE EREZIA SUSȚINUTĂ DE CEL PE CARE ÎL POMENESC, în momentul în care li se va explica, vor întrerupe comuniunea cu el, ceea ce s-a și întâmplat în cazul răsăritenilor cu Teodor de Mopsuestia. Acest lucru care era potențial înainte ca ei să știe, a ajuns a fi împlinit atunci când au aflat de erezia lui și au întrerupt comuniunea, „înțelepțindu-se întru totul” – nu încape aici viclenia – CONCLUZIA: CELOR NEȘTIUTORI LE EXPLICI, CEI ÎNȚELEPȚI LA MINTE VOR ÎNȚELEGE ȘI VOR LUA ATITUDINE, DESPĂRȚINDU-SE DE EREZIE, DAR CEI RĂU-VOITORI NU VOR ÎNȚELEGE NICIODATĂ ȘI VOR PERSISTA LA INFINIT ÎN FĂRĂDELEGE!

6.Răsăritenii NU erau în comuniune cu alți eretici, doar îl pomeneau la slujbă pe Teodor de Mopsuestia. Cugetarea lor era ortodoxă, astfel, prin iconomia pentru o vreme „în cuvânt și în purtare” au fost ajutați de Sfântul Chiril să înțeleagă care este erezia. Această iconomie a Sfântului Chiril NU ținea însă de  iconomii tainelor lui Dumnezeu” (adică nu se făcea în privința Sfintelor Taine). De asemenea, „această acceptare a lor” era doar „pe jumătate, odată ce credința era propovăduită în chip ortodox”. Prin răbdarea sa, Sfântul Chiril i-a ajutat să nu „primească aplecare către ceea ce era eretic”, adică i-a ajutat să nu intre în comuniune cu ereticii și i-a pregătit și responsabilizat în ce privește întreruperea pomenirii.

Ca nu cumva „din cauza a ceva mic – ceva mic care mai târziu s-ar putea îndrepta întru totul” – să primească ei aplecare către ceva eretic – ni se mai spune. Adică scopul iconomiei cumpătate, făcută până la o vreme, nu pe termen nelimitat (deoarece pe termen nelimitat ar însemna viclenie, întrucât timpul necesar înțelegerii ar fi cu mult depășit), scopul iconomiei cumpătate NU ESTE NICI MAI MULT NICI MAI PUȚIN DECÂT:

ÎNDREPTAREA ÎNTRU TOTUL ȘI LIPSA ORICĂREI PĂRTĂȘII CU ERETICII!

Dacă răsăritenii ar fi purces fără să fie bine pregătiți dinainte de către Sfântul Chiril, la întreruperea pomenirii, Teodor de Mopsuestia ar fi făcut presiuni asupra lor și astfel ar fi fost siliți să reia și pomenirea, pentru întreruperea căreia nu erau pregătiți, și în același timp ar fi ajuns și să slujească cu ereticii! De aici rezultă că răsăritenii din acea vreme NU aveau comuniune cu alți eretici, ci doar pomeneau la slujbe, „și prin aceasta ei dădeau anatemei chiar pe cel pomenit de ei”.

7.Iconomia Sfântului Chiril este aceeași cu cea arătată față de un preot care gândește ortodox, dar care pomenește din frică un eretic la slujbă, fără însă să slujească și să mănânce cu ereticii. Este o iconomie pentru o vreme, care dă roade, prin primirea frățească în cuvânt și în purtare, la psalmodiere și la masă, deoarece cei cu care se face vor cu adevărat să mărturisească ortodox! Exact ca în scrisoarea 40 către Naucratie:

„La prima, despre preotul ortodox, dar care pomeneşte din frica de prigoană, pe episcopul eretic, ţi s-a răspuns mai înainte, dar [îţi răspund] iarăşi: dacă nu va liturghisi împreună cu un eretic şi nu se va împărtăşi cu unii ca aceş­tia, trebuie primit unul ca acesta când e vorba de mân­­cat împreună şi de psalmodiere şi de binecuvântarea bu­catelor (şi aceasta prin iconomie), dar nu la dum­ne­ze­ias­ca împărtăşanie.”

Putem face iconomie în cuvânt și în purtare, dar cu cei care doar pomenesc ereticul la slujbă, fără a sluji și fără a se împărtăși cu ereticii! Concluzia, mereu aceeași: NU putem avea comuniune cu cei care au comuniune liturgică cu ereticii! Cei care slujesc (au comuniune) și mănâncă cu ereticii necondamnați făţăresc ortodoxia!

Așa numita „teorie a vaselor comunicante” e un sofism demonic inventat de iconomiști, adepții ereziei facultativului, o mărturie mincinoasă, scornită pentru a-i defăima și a-i împroșca cu noroi pe cei care mărturisesc adevărul. Folosind această sperietoare, iconomiștii nelegiuți reușesc să câștige adepți naivi și ignoranți, care nu au înțeles care este calea patristică.

Scrierile Sfântului Teodor Studitul demonstrează de fiecare dată cât de înșelați sunt adepții iconomiei nelegiuite, neputând să înțeleagă adevărul nici măcar din niște fraze simple.

Sfântul Teodor Studitul nu îngăduie comuniunea cu cei care au comuniune cu ereticii. 

Iată cât de simplu este adevărul, și până unde merge iconomia, în Scrisoarea 49 catre Naucratie:

„Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e or­to­dox, trebuie să ne depărtăm de dum­ne­ze­ias­ca îm­păr­tă­şa­nie; dar când e vorba de masa de obşte – de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl po­me­neşte [pe e­pis­co­pul eretic]  -, ar putea fi acceptat [acel preot] să bine­cu­vânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său nici cu vreun altul [de acest fel].”

Concluzia, mereu aceeași: NU putem avea comuniune cu cei care au comuniune cu ereticii! Cei care slujesc (au comuniune) și mănâncă cu ereticii necondamnați făţăresc ortodoxia!

Nici măcar la masă, cu excepția – extrem de rară! – a unui preot ce pomenește ereticul din frică, doar la slujbă, fără însă să slujească și să mânânce cu alți colegi preoți care susțin erezia necondamnată sau cu episcopul eretic. Un astfel de preot, care se află încă în erezie prin pomenirea ereticului doar la slujbe, dar care se luptă să nu aibă părtășie cu ereticii în altă parte, poate fi așteptat și încurajat, deoarece strădaniile sale de a se păzi de alte legături cu ereticii, arată că el se luptă, însă NU trebuie participat la slujbele lui!

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/13/https-invataturilesfintilorparinti-wordpress-com-2018-02-13-iconomia-ii-ajuta-pe-cei-neputinciosi-si-smeriti-sa-isi-indrepte-greseala-dar-cand-devine-prilej-de-intinare-nesfarsta-cu-erezia-se-transf/

Nu are rost să facem mare caz de această iconomie, cu atât mai mult să se pună problema unei super-corectitudini exagerate a noastre de vreme ce, în epistola 40 către Naucratie se arată că „un asemenea preot care să nu fie amestecat şi care să nu aibă părtăşie cu ereticii rar se găseşte acum”, darămite să cercetăm și mai mult de atât…

În Scrisoarea 49 catre Naucratie se mai precizează: 

Dacă cineva mănâncă în chip nepăsător cu cel ce a binecuvântat adulterul, sau cu alt eretic, să ne pă­zim să nu mâncăm împreună cu unii ca aceştia, chiar dacă ei făţăresc ortodoxia.”

Concluzia, mereu aceeași: NU putem avea comuniune cu cei care au comuniune cu ereticii! Cei care slujesc (au comuniune) și mănâncă cu ereticii necondamnați făţăresc ortodoxia!

Iar in Scrisoarea 340 catre fiul Taleleu citim mai clar:

„În problema cu preotul care pare ortodox, dar care mă­nân­că cu episcopul, după cum am zis, dacă încetează de o astfel de mâncare împreună, primind şi epitimia de a slu­ji cele sfinte până la o vreme, şi dacă nu mai cade în a­ce­eaşi greşeală, are vindecare ca să slujească [la vremea po­tri­vită lui Dumnezeu]. Dar dacă este indiferent, nu îi va fi iz­băvire bărbatului propria bogăţie încât prin darea ei [ca milostenie] să scape şi de părtăşia eretică, şi de altă faptă păcătoasă; că nu se dă în schimb binele ca să primească răul, după cum nu se dă lumina şi să se primească în­tu­ne­ri­cul. Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. Dar ce zic părtăşie? Chiar de ar face compromis cu ereticii în mân­­care şi băutură şi prietenie e vinovat. Hotărârea este a lui Gură de Aur, însă este şi a fiecărui sfânt.

Concluzia, mereu aceeași: NU putem avea comuniune cu cei care au comuniune cu ereticii! Cei care slujesc (au comuniune) și mănâncă cu ereticii necondamnați făţăresc ortodoxia!

Scrisoarea 40 către Fiul Naucratie arată că cercetarea preotului trebuie să aibă loc neapărat! Nu poate fi primit nici la masă dacă are comuniune sau mănâncă cu ereticii!

„La prima, despre preotul ortodox, dar care pomeneşte din frica de prigoană, pe episcopul eretic, ţi s-a răspuns mai înainte, dar [îţi răspund] iarăşi: dacă nu va liturghisi împreună cu un eretic şi nu se va împărtăşi cu unii ca aceş­tia, trebuie primit unul ca acesta când e vorba de mân­­cat împreună şi de psalmodiere şi de binecuvântarea bu­catelor (şi aceasta prin iconomie), dar nu la dum­ne­ze­ias­ca împărtăşanie. Şi, cât timp ţine erezia, trebuie să se cerceteze neapărat; iar că pentru cei primiţi ar ajunge măr­tu­risirea, nu ştiu decât că aceasta este în chip limpede un vicleşug. Căci tu [trebuie] să ştii că [numai] în vremea în care nu este erezia dezlănţuită şi [numai] în legătură cu cei care nu sunt osândiţi în chip limpede suntem învăţaţi de Părinţi să nu cercetăm. Dar un asemenea preot care să nu fie amestecat şi care să nu aibă părtăşie cu ereticii rar se găseşte acum.

Scrisoarea 40 către Naucratie, arată de asemenea, că episcopul care pomenește pe mitropolitul eretic este în erezie și se îndreaptă spre pierzanie:

„Preotului şi egumenului le-ai răspuns bine: să fie opriţi de la liturghisire cei hirotoniţi acum de către arhiereul aflat de curând în biserică, dar care zice în acelaşi timp că în chip rău s-a făcut sinodul şi că „pierim”. Fiindcă pentru ce, măr­tu­risind [dreapta credinţă], nu fuge de pierzanie, despărţindu-se de erezie, ca să rămână episcop înaintea lui Dumnezeu? Iar acum sunt primite [valabile] hirotoniile lui! Dar de ce, fiind limpede erezia [lui] egumenul a mai adus la o hirotonie e­retică pe fraţi? 

Aşadar, dacă cel ce i-a hirotonit s-ar fi în­drep­tat, puteau deîndată să lucreze cele sfinte, dar cât timp este în erezie, prin faptul că pomeneşte un eretic la litur­gh­ie, chiar dacă ar spune că are cuget sănătos, cei pe care i-a hirotonit nu sunt cu adevărat liturghisitori ai lui Dum­ne­zeu.”

Putem merge la un preot al unui episcop ce din frică pomenește pe mitropolitul eretic, doar dacă respectivul episcop nu slujește cu alți eretici, ci pomenește doar din frică la slujbă. Evident că un astfel de episcop, ar rezista poate o perioadă, dar dacă ar fi cu adevărat un episcop luptător, ferindu-se de alte prilejuri de comuniune cu ereticii, ar fi până la urmă dat afară din episcopie de către eretici… Dar îi știm prea bine pe episcopii fățarnici de care fac caz adepții compromisului, cum slujesc și fac prieteșug cu ecumeniștii, devenind vrăjmașii lui Dumnezeu, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur.

În scrisoarea 49 către Naucratie, se arată că pentru iconomie, ne putem împărtăși de la un astfel de preot al unui episcop ce pomenește de frică un eretic, însă doar dacă episcopul nu are prieteșug cu ereticii. Iar astfel de cazuri nu întâlnim acum, când toți episcopii care au rămas pe scaunele lor fac compromisuri cu ereticii și îi numesc cu „viață sfântă” pe ecumeniști, hulind pe Sfântul Duh care a insuflat Sfintele Canoane pe care acești nelegiuiți episcopi le calcă în picioare!

wp-image-10776093506

„Iar despre celelalte întrebări (dacă episcopul nu s-a aflat în sinodul adulter şi îl numeşte adunătură mincinoasă, dar îl pomeneşte pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă deci trebuie să ne împărtăşim de la un preot al [a­ce­lui] episcop ortodox) am răspuns şi în alte [dăţi], în scr­i­so­ri­le către Evod, că:

– Pentru iconomie, trebuie [să ne împărtăşim], numai el să nu liturghisească împreună cu ereticii. Căci nu e ni­mic, de vreme ce îl pomeneşte pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomeneşte pe mitropolitul său eretic.”

Această iconomie o facem doar cu preotul unui astfel de episcop, pentru că episcopul se luptă cu erezia, și nu face sfat cu ceilalți episcopi din sinod care acceptă erezia, neliturghisind cu ei. Dacă ar sluji sau s-ar ruga cu ereticii, ar trebui și el să fie afurisit odată cu ereticii, adică întreruptă comuniunea cu el, conform Canonului 45 Apostolic care arată că  „cel ce împreună se roagă cu afurisiţii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreună a se afurisi şi el”. De aceea întrerupem comuniunea (împărtășirea) și cu ereticii condamnați, și cu ereticii necondamnați și cei în comuniune cu ei. Despre exact același lucru vorbește și Canonul 15. 

Canonul 15, I-II Constantinopol spune foarte clar că trebuie întreruptă atât pomenirea numelui cât și împărtășirea (însemnând adică comuniune, din grecescul koinónia) cu cei care au participat la propovăduirea eresului în mod public. Nu există întrerupererea pomenirii numelui ereziarhului, fără întreruperea comuniunii cu toți cei care propovăduiesc public erezia! Slujirea și rugăciunile împreună cu cei care sunt adepți ai unei erezii reprezintă de fapt o propovăduire publică a respectivei erezii, prin comuniunea asumată cu ereticii.

Să recitim Canonul 15 I-II Constantinopol :„Cele rânduite pentru prezbiteri, episcopi, şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos pentru patriarhi se potrivesc. Drept aceea dacă vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtăşirea cea către patriarhul său, şi n-ar pomeni numele lui precum este hotărât şi rânduit întru dumnezeiasca mistagoghie, ci mai înainte de sinodiceasca înfăţoşare şi de deplinita lui osândire ar face schismă, aceasta a hotărât sfântul sinod, cu totul a fi străin de toată ieratia (preoţia), dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru. Şi mai ales s-au pecetluit şi s-au hotărât acestea pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinovăţie se depărtează de ai lor întâi şezători şi fac schismă, şi rup unirea Bisericii. Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri.”

 

Citiți și:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/06/22/raspunsuri-pentru-adeptii-iconomiei-nelegiuite-episcopul-este-in-erezie-prin-faptul-ca-pomeneste-un-eretic-la-litur%C2%ADgh%C2%ADie-chiar-daca-ar-spune-ca-are-cuget-sanatos-sfan/

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/10/28/de-ce-unele-siteuri-asa-zis-ortodoxe-refuza-sa-publice-studiul-din-sfintii-parinti/

 

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Ecumenism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la „Teoria vaselor comunicante” e un sofism demonic și o hulă la adresa Sfinților. Sfântul Teodor Studitul demonstrează că NU trebuie să avem niciodată comuniune cu cei care au comuniune liturgică sau mănâncă cu ereticii necondamnați

  1. Mihai, mulțumim. Am modificat

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s