Răspunsuri pentru adepții iconomiei nelegiuite: „Episcopul este în erezie, prin faptul că pomeneşte un eretic la litur­gh­ie, chiar dacă ar spune că are cuget sănătos” – Sfântul Teodor Studitul

Întrucât pe anumite site-uri se afirmă că am fi șters un articol despre scrierile Sfântului Teodor Studitul, arătăm că acest lucru nu s-a întâmplat, ci, dintr-un motiv sau altul nu s-a preluat link-ul corect. În plus, ne cerem iertare, deoarece uneori am făcut modificări la articol pe parcurs și e posibil să fi existat și o variantă duplicat, pe care am șters-o. Articolul a rămas însă pe site în fiecare moment, după cum se poate vedea din data publicării acestuia.

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/18/sfantul-teodor-studitul-cine-se-impartaseste-unde-sunt-pomeniti-pseudo-episcopii-este-vrajmas-al-lui-dumnezeu-chiar-daca-e-vorba-de-jertfa-propriu-zisa-a-lui-hristos-sa­var­sita-de-ereti/

Ne bucurăm pentru dovezile pe care le-au adus administratorul și colaboratorii de la Glasul Strămoșesc, în privința sofismului atât de folosit de adepții iconomiei nelegiute, și astfel răspundem și întrebărilor viclene ale lui Mihai Silviu Chirilă, străduindu-ne mereu să păzim și să deslușim cu mult ethos și cuget bisericesc învățăturile de credință corecte: Răspunsul pentru toate sofismele, minciunile și vicleniile lor este foarte clar:

„cel care pomenește pe ereziarh nu poate fi ortodox” !

SCRISOAREA 553 – Către soţia unui spătar al cărui nume e Mahara

”Tu îmi zici că te temi să-i spui preotului tău ca să nu-l pomenească pe ereziarh. Ce pot să-ți răspund la asta? Eu nu îl îndreptățesc: dacă comuniunea prin simpla pomenire produce necurăție, atunci cel care pomenește pe ereziarh nu poate fi ortodox.

„поминающий ересеначальника не может быть православным” !

Traducere de Academia teologică St Petersburg 1867:

În limba rusă: ”Ты говоришь мне, что боишься сказать своему пресвитеру, чтобы он не поминал ересеначальника. Что сказать тебе на это? Я не оправдываю его: если общение через одно поминовение производит нечистоту, то поминающий ересеначальника не может быть православным.”

De mult timp am avut în vedere toate aceste tehnici de manipulare folosite de adepții facultativului, și am lucrat să le scoatem în evidență într-un articol încă din aprilie, dar am pus accentul în acea perioadă pe necesitatea îngrădirii de erezie pentru a rămâne ortodocși, după cum reiese foarte clar din scrierile Sfântului Teodor Studitul.

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/04/11/intreruperea-comuniunii-cu-ereticii-este-obligatorie-pentru-toti-ortodocsii/

Sfântul Teodor Studitul arată foarte clar că nu ne putem împărtăși unde este pomenit pseudo-episcopul, deci acest lucru este foarte limpede, cel ce pomenește pe ereziarh nu poate fi ortodox, altfel ar fi trebuit să ne împărtășim împreună cu el. Iar acum răspunsul este și mai clar și mai de necontestat, adeverind tot ceea ce ne-au învățat Sfinții Părinți și Canonul 15: îndepărtarea atât de pomenirea cât și de cumuniunea, împreună-liturghisirea cu cei care s-au făcut pseudo-învățători și propovăduitori ai minciunii și de toți cei ce cugetă la fel cu aceștia.

Cât despre referirile lui Mihai Silviu Chirilă la prigoana suferită de cei care proclamă că au cuget ortodox, dar nu mărturisesc prin fapte, ce trebuie să avem în vedere este faptul că această iconomie se făcea cu niște condiții:

1.Poporul dreptslăvitor era informat foarte clar să NU se împărtășească niciodată din mâna celor care pomenesc ereziarhul.

2.Iconomia se făcea cu cei care erau în acest fel prigoniți pentru a-i sprijini, pentru a-i ajuta să devină desăvârșiți, pentru a-i ajuta să depășească perioada de temere din pricina prigoanei, pentru a ne putea uni cu ei întru totul.

3.Iar până și cu cei care pomenesc din frică sunt avute în vedere niște condiții pentru a continua să mai avem vreo legătură cu ei sau cu preoții care pomenesc astfel de episcopi ce încă pomenesc ereticul: să NU liturghisească, să NU se roage și să NU mănânce cu pseudo-episcopii și preoții care cugetă la fel cu sinodul eretic, pomenirea să se facă doar la slujbă (ceea ce nu se aplică în cazul lui PS Longhin și ÎPS Serafim de Pireu, care au slujit, au mâncat și s-au rugat cu ecumeniști sau semnatari ai sinodului eretic – lucrul acesta este valabil și pentru preoți și pentru episcopi, deși părintele Teodoros Zisis încerca să semene îndoială, la fel cum a făcut și cu minciuno-învățăturile despre horepiscopi…)

Să recitim Canonul 15 I-II Constantinopol :„Cele rânduite pentru prezbiteri, episcopi, şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos pentru patriarhi se potrivesc. Drept aceea dacă vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtăşirea cea către patriarhul său, şi n-ar pomeni numele lui precum este hotărât şi rânduit întru dumnezeiasca mistagoghie, ci mai înainte de sinodiceasca înfăţoşare şi de deplinita lui osândire ar face schismă, aceasta a hotărât sfântul sinod, cu totul a fi străin de toată ieratia (preoţia), dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru. Şi mai ales s-au pecetluit şi s-au hotărât acestea pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinovăţie se depărtează de ai lor întâi şezători şi fac schismă, şi rup unirea Bisericii. Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri.”

Vedem cum Canonul spune foarte clar că trebuie întreruptă atât pomenirea numelui cât și împărtășirea (însemnând adică comuniune, din grecescul  koinónia) cu cei care au participat la propovăduirea eresului în mod public.

Ce reiese de aici: Mitropolitul Serafim de Pireu se împărtășește, are comuniune cu Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și cu alți ecumeniști. Adică Mitropolitul Serafim încalcă Canonul 15 I-II Constantinopol, mai ales după ce a avut loc sinodul eretic din Creta.

Așadar, dacă poate unii mai aveau vreo îndoială până ieri, iată că acum este clar pentru oricine: MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ESTE ÎN COMUNIUNE DEPLINĂ CU EREZIARHUL ECUMENIST IERONIM. Și îl pomenește oficial, fără vreo reținere, în mod repetat, obișnuit, firesc, ca și cum totul este în regulă.

Ceea ce înseamnă că „cugetul lui ortodox” (atât de trâmbițat de unii preoți ai Mitropoliei de Pireu) a fost întinat de EREZIA ECUMENISTĂ ÎN MOD CLAR ȘI FĂRĂ ECHIVOC ! 

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/11/mitropolitul-serafim-de-pireu-avand-cuget-ortodox-slujeste-cu-mai-multi-ierarhi-in-frunte-cu-arhiepiscopul-ieronim-al-atenei/

La fel și PS Longhin, îl pomenește pe ereziarhul Kirill când slujește în sobor arhieresc cu ÎPS Onufrie al Ucrainei și cu alți adepți ai ereziei ecumeniste (și chiar ai sinodului din Creta) din patriarhia Moscovei!

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/05/08/dovada-ca-biserica-rusa-nu-a-respins-deciziile-sinodului-din-creta/

Iată câtă viclenie în practicile lor! Ei vor să se scoată cu basma curată, trăgând poporul înapoi în comuniune cu erezia, mințind poporul, fățărind ortodoxia și adoptând facultativul. Se dau mari mărturisitori, chiar încearcă să mintă că s-au îngrădit de erezie, dar în practică au participat și participă la destul de multe slujbe în care pomenesc și se împărtășesc cu ereziarhi ! (Nu mai vorbim despre pretinsele lor atitudini, cum ar fi pomenirea unui ecumenist ca Onufrie sau pomenirea Sinodului Greciei care acceptă Sinodul din Creta, ce ar însemna chipurile îngrădire de erezie – viclenii lipsite de adevăr ieșite din bezna minții!)

Alte referiri care ne ajută să înțelegem situația reală a celor care nu au întrerupt pomenirea și comuniunea cu ereticii, deși ar vrea să aibă cugetare ortodoxă:

CANONUL 96, 91 Cartagina, arata ca trebuie ca nimeni sa nu se impartaseasca cu un episcop căzut sub oarecare prihană, deși încă nu a fost judecat sinodal. Iar dacă se va pocăi, se va relua comuniunea. De asemenea arată și că este lipsită de sens teoria caterisirii automate înainte de sinod, și că este un lucru nedrept a afirma unele ca acestea, deoarece învinuitului i se dă la sinod șansa pocăinței.

Pentru Kuotvultdeu, încă şi pentru Centuriat. Fiindcă împotrivnicul lui a cerut ca să vină la sinodul nostru, întrebându-se de voieşte oare cu dânsul înaintea episcopilor a se cerceta? Mai întâi adică se făgăduia, iar în cealaltă zi a răspuns că aceasta lui nu-i place, şi s-au dus. A plăcut tuturor episcopilor, ca nimeni să se împărtăşească cu acestaşi Kuotvultdeu, până ce se va mărgini lucrul lui. Că episcopia a se lua de la el mai înainte de isprava lucrului lui (aceasta), nici un creştin poate a o socoti.
[Apostolic, can. 74; Sinod 2, can. 6; Sinod 4, can. 9, 17, 21; Sinod 1 şi 2, can. 16; Antiohia,
can. 14, 15; Sardica, can. 4; Cartagina, can. 8, 12, 16, 27, 105, 131, 137, 138, 139]

TÂLCUIRE
Pe episcopul acesta se vede, că l-a prihănit oarecine în vreun lucru. Şi l-a întrebat de voieşte a se judeca la sinod, şi întâi făgăduia episcopul să facă aceasta, iar în urmă, ca să nu se împărtăşească cineva cu episcopul acesta, până va lua sfârşit judecata lui, că însuşi căindu-se s-a apărat de sinod. Deci rânduieşte sinodul prin canonul acesta, a se caterisi de episcopi mai înainte de judecată, că este lucru nedrept. Ne învăţăm însă de aici, că trebuie a se pedepsi episcopii cei ce defaimă judeţul sinepiscopilor lor. Şi că, măcar de ar cădea vreun episcop sub vreo prihană şi aforisire, nu se scoate din episcopia sa, nici se cateriseşte, până nu va lua sfârşit judecata.

Dumnezeu rânduiește astfel iconomia, pentru ca nimeni să nu fie lipsit de Botez (din cauza presupusei căderi automate din har), cu atât mai puțin copiii care nu au răspundere pentru cele întâmplate între timp în Biserică, din cauza vârstei fragede. Mărturisirea Botezului o vor face când vor ajunge la înțelegerea necesară pentru închinarea de bună-voie lui Dumnezeu:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/06/13/sfantul-teofan-zavoratul-despre-marturisirea-botezului-prin-inchinarea-de-bunavoie-lui-dumnezeu/

După cum afirmă Sfântul Marcu Evghenicul:

„Prin Sfintele Taine, Hristos Își prelungește prezența vie printre noi până la sfărșitul veacurilor.” – impantokratoros.gr/sfintele-taine.ro.aspx

Dacă nu ar fi fost așa, cum ar mai fi rezistat Biserica, pe care „porțile iadului nu o vor birui”? Căci ecumenismul cu toate ramurile stricăciunii sale ne-a pângărit bisericile de peste 115 ani!

Cu privire la pasajele din Sfântul Teodor Studitul:

Dar nu trebuie mai mult iscodit și cercetat dacă cineva a mâncat cu cel ce a mâncat împreună cu un eretic și altul cu acesta, căci atunci, dacă mergem așa cu înlănțuirea, trebuie să ne despărțim de toți. Iar acest lucru este al celor ce-și iubesc voia proprie, iar nu al sfinților. Până la acesta [la cel ce mănâncă cu ereticii] rămâi și nu trece mai departe. Nu cumva din neștiință [sfinții] nu au cercetat și nu ne-au vestit nouă acestea? Nicidecum. De aceea, nu te lupta să treci dincolo de hotarele pe care le-au pus Părinții noștri”

Aici este vroba de primirea prin iconomie la masă a celor care doar din frică pomenesc pe eretici. Mihai Silviu-Chirilă se folosește de această frază și lasă cititorii în aer aprinzându-le sugetisv gustul pentru iconomie și respingerea acriviei, pentru a induce cititorului faptul că trebuie să facă o iconomie fără margini în toate. Să vedem deci tot contextul afirmației de mai sus în Scrisoarea 40 către Fiul Naucratie:

„La prima, despre preotul ortodox, dar care pomeneşte din frica de prigoană, pe episcopul eretic, ţi s-a răspuns mai înainte, dar [îţi răspund] iarăşi: dacă nu va liturghisi împreună cu un eretic şi nu se va împărtăşi cu unii ca aceş­tia, trebuie primit unul ca acesta când e vorba de mân­­cat împreună şi de psalmodiere şi de binecuvântarea bu­catelor (şi aceasta prin iconomie), dar nu la dum­ne­ze­ias­ca împărtăşanie. Şi, cât timp ţine erezia, trebuie să se cerceteze neapărat; iar că pentru cei primiţi ar ajunge măr­tu­risirea, nu ştiu decât că aceasta este în chip limpede un vicleşug. Căci tu [trebuie] să ştii că [numai] în vremea în care nu este erezia dezlănţuită şi [numai] în legătură cu cei care nu sunt osândiţi în chip limpede suntem învăţaţi de Părinţi să nu cercetăm. Dar un asemenea preot care să nu fie amestecat şi care să nu aibă părtăşie cu ereticii rar se găseşte acum.

De aici reiese că:

  1. Primim la masă doar pe preoții care pomenesc din frica prigoanei pe episcopul eretic, dar atenție, doar dacă respectivul preot nu a slujit împreună cu episcopul său eretic pe care îl pomenește sau cu alți preoți cu cuget eretic.
  2. Nu are rost să facem mare caz de această iconomie, cu atât mai mult să se pună problema unei super-corectitudini greșite de vreme ce „un asemenea preot care să nu fie amestecat şi care să nu aibă părtăşie cu ereticii rar se găseşte acum”, darămite să cercetăm și mai mult de atât…
  3. Ne întrebăm pe bună dreptate de ce ține Mihai Chirilă să aducă aminte de acest citat. Ce urmărește cu el? Nu ne-a dat niciun exemplu care să se încadreze în cazul de mai sus.
  4. Trebuie neapărat să se cerceteze purtarea respectivului preot, nu ajunge doar mărturisirea prin viu grai a respectivului preot ce pomenește ereticul din frică prigoanei, ci trebuie cercetate faptele sale, dacă într-adevăr învață ortodox și nu a slujit cu episcopul său eretic sau cu altul de acest fel. Cazurile de acest fel însă sunt extrem de rare, deoarce mai ales acum, avem în general fie îngrădiți de erezie, fie neîngrădiți de erezie. Cei care zic că învață prtodox dar slujesc cu episcopul lor eretic când sunt invitați și cu alți colegi preoți cu cuget eretic, nu pot fi primiți nici la masă.
  5. În realitate acesta este un citat cât se poate de acrivist, deoarece cu greu găsim astfel de cazuri.

În traducerea epistolelor Sfantului Teodor Studitul, daca urmarim cu atentie, sunt folosite mai multe expresii sinonime cu privire la cei care vor sa tina dogmele credintei, dar cu fapta arata ca pomenesc un eretic. Prin urmare deducem ca in acest caz, in respectiva traducere mai mult sau mai putin imprecisa, ca expresia preot ortodox inseamna preot ortodox doar cu numele, pentru ca faptele nu il arata a fi ortodox. Iar aici este si o diferenta, intre preotul sincer, care pomeneste din frica, iar mai tarziu se va intelepti, intrerupand pomenirea, atunci cand va fi intarit, si intre acela care fatareste ortodoxia, dupa cum subliniaza Sfantul Teodor Studitul, petrecand in chip nechibzuit si fara nicio teama sau remuscare in prietenie sau chiar comuniune fatisa cu ereticii.

In Scrisoarea 49 catre Naucratie se precizeaza: 

Dacă cineva mănâncă în chip nepăsător cu cel ce a binecuvântat adulterul, sau cu alt eretic, să ne pă­zim să nu mâncăm împreună cu unii ca aceştia, chiar dacă ei făţăresc ortodoxia.”

Iar in Scrisoarea 340 catre fiul Taleleu citim mai clar:

„În problema cu preotul care pare ortodox, dar care mă­nân­că cu episcopul, după cum am zis, dacă încetează de o astfel de mâncare împreună, primind şi epitimia de a slu­ji cele sfinte până la o vreme, şi dacă nu mai cade în a­ce­eaşi greşeală, are vindecare ca să slujească [la vremea po­tri­vită lui Dumnezeu]. Dar dacă este indiferent, nu îi va fi iz­băvire bărbatului propria bogăţie încât prin darea ei [ca milostenie] să scape şi de părtăşia eretică, şi de altă faptă păcătoasă; că nu se dă în schimb binele ca să primească răul, după cum nu se dă lumina şi să se primească în­tu­ne­ri­cul. Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. Dar ce zic părtăşie? Chiar de ar face compromis cu ereticii în mân­­care şi băutură şi prietenie e vinovat. Hotărârea este a lui Gură de Aur, însă este şi a fiecărui sfânt.

În plus, vedem că nici ajutorarea orfanilor nu le va fi de folos celor care se îndreptățesc în iconomia lor nelegiută, osândindu-i în același timp pe cei care luptă în mod corect cu erezia…

Iată și o altă eroare de traducere, arătată de colaboratorii portalului Glasul Strămoșesc:

Așadar, fragmentul din SCRISOAREA 49 – Fiului Naucratie – ”Dreapta Credința în Scrierile Sfinților Părinți, traducere de pr. Marcel Hancheș suna asa:

”Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie.”

Același fragment extras din „Scrierile Sfântului Teodor Studitul” – traducere de Academia teologică St. Petersburg 1867, în limba rusă:

Послание 49. ”К Навкратию, сыну Если же он поминает епископа-еретика, то, хотя бы он ублажал, хотя бы сам мыслил православно, нужно воздерживаться от Божественного приобщения вместе с ним и от общей трапезы, если при этом надлежит помянуть того.”

În limba română:

Scrisoarea 49. Fiului Naucratie ”Dar dacă el pomenește episcopul-eretic, chiar dacă are o viață fericită, chiar dacă gândește ortodox, trebuie să ne abținem de la Dumnezeiasca împărtășanie cu el și de la trapeză dacă la aceasta va trebui pomenit acela.”

Cât despre interpretarea administratorului portalului Glasul Strămoșesc despre invaliditatea Tainelor înainte de condamnarea sinodală a celor învinovățiți de erezie, este o concluzie care nu are fundament, deoarece lipsa explicațiilor din paranteză și a numelui lui Hristos, nu dovedește că Tainele sunt invalide, ci doar pur și simplu absența unor sintagme dintr-un text.

În plus, nu se arată nici ce trebuie înțeles prin expresia „jertfa particulară” (частным образом закланной).

Amintim ceea ce ne spune Pidalionul despre necesitatea punerii în lucrare de sobor a osândirii sub care cade cel care aderează și propvăduiește o erezie după ce a fost mai întâi botezat și hirotonit în credința ortodoxă:

„Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă canoanele. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi. Învinovăţiţi însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire.”

„Însuşi dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineşi cu al 46-lea canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit ORICARE episcop sau preot care va primi botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de faţă la judecată, şi de se va dovedi că a făcut acesta atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim.” (din subînsemnarea Sfântului Nicodim Aghioritul la Canonul 3 Apostolic)

Prin urmare, vedem că în ORICARE caz de primire ca valid a botezului ereticilor (adică în acest caz vorbim de episcopii căzuți în erezie și, în ceea ce privește afectarea credincioșilor care intră în comuniune cu erezia prin pomenire, mai cu seamă de PREOȚII care pomenesc episcopi ce acceptă învățăturile mincinosului Sinod din Creta) reiese că PREOȚII care acceptă sinodul din Creta, și implicit primesc ca valid botezul ereticilor, prin pomenirea episcopului căzut în erezie, nu sunt cu lucrare caterisiți și anatematisiți, ci trebuie să se adune Sinodul pentru a-i chema la pocăință, iar dacă nu se vor îndrepta din încălcarea Canonului 15 ce arată necesitatea îngrădirii de erezie pentru a fi cinstiți ca dreptslăvitori prin nepomenirea minciuno-episcopilor, să fie anatematisiți, caterisiți și dezbrăcați de preoție și să li se ia Darul primit pe care l-au necinstit.

„Că cela ce cu dreptate s-a caterisit, şi dinlăuntru de sine-şi pentru nevrednicia saşi din afară de la sobora pierdut lucrarea preoţiei.”

„Căci, dacă hirotoniile, şi alte Sfinţite săvârşiri, ce le-ar face afară de enorie vreun Episcop, sunt fără putere, după canon 13 al Antiohiei, cu cât mai mult lucrurile cele îndrăznite, a celui cu dreptul şi după lege caterisit sunt fără putere şi fără fiinţă? Iar de ar zice cineva că după Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2-a a Epistoliei a 2-a către Timotei şi 11 a celei către Tesaloniceni 1 şi după 8 a celei către Corinteni 1). „Că darul nu pe toţi hirotoniseşteprin toţi însă şi prin însuşi cei nevrednici lucrează; răspundem, că şi prin toţi cei necaterisiţi lucreazădar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţi.

„Canonul opreşte îndoirile Botezului şi ale hirotoniilor, învaţă-se că opreşte cu adevărat, pe îndoirile Botezurilor celor adevărate, şi ale hirotoniilor asemenea, nu pe ale celor neadevărate, care sunt cele de cei cu dreptate caterisiţi făcute.” (din subînsemnarea Sfântului Nicodim Aghioritul la Canonul 28 Apostolic)

Hirotoniile episcopului aflat în comuniune cu ereticii devin valabile abia dacă el se leapădă de această comuniune, după cum vedem în SCRISOAREA 40 adresată Fiului Naucratie. De asemenea, citind aceste pasaje vedem încă o dată că PS Longhin și ÎPS Serafim de Pireu se află în această situație ingrată, în care fățăresc ortodoxia…

„Preotului şi egumenului le-ai răspuns bine: să fie opriţi de la liturghisire cei hirotoniţi acum de către arhiereul aflat de curând în biserică, dar care zice în acelaşi timp că în chip rău s-a făcut sinodul şi că „pierim”. Fiindcă pentru ce, măr­tu­risind [dreapta credinţă], nu fuge de pierzanie, despărţindu-se de erezie, ca să rămână episcop înaintea lui Dumnezeu? Iar acum sunt primite [valabile] hirotoniile lui! Dar de ce, fiind limpede erezia [lui] egumenul a mai adus la o hirotonie e­retică pe fraţi? 

Aşadar, dacă cel ce i-a hirotonit s-ar fi în­drep­tat, puteau deîndată să lucreze cele sfinte, dar cât timp este în erezie, prin faptul că pomeneşte un eretic la litur­gh­ie, chiar dacă ar spune că are cuget sănătos, cei pe care i-a hirotonit nu sunt cu adevărat liturghisitori ai lui Dum­ne­zeu.”

 

Acest articol a fost publicat în Ecumenism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s