Mărturisirea publică de credință a ieromonahului Teofan Andone – Mănăstirea Petru Vodă

Către

Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Hariton Negrea

Starețul Mînăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

„Petru Vodă” („Hașca”), jud. Neamț

 

Prea Cuvioase Părinte Stareț,

 

Subsemnatul, ieromonah Teofan Andone, în vîrstă de 64 ani, viețuitor al mînăstirii „Petru-Vodă”, jud. Neamț în perioada 23 martie 2010 – 28 aprilie 2017, vă aduc la cunoștință următoarele:

Nu cu mult timp în urmă mi-a fost predată o lecție de ortodoxie, de „bărbăție duhovnicească” și de curaj, cum nu mi s-a mai întîmplat niciodată. De către cine? De către sora Eugenia Andone, care s-a retras de la mînăstirea „din vale” („Paltin”) și s-a îngrădit de erezia ecumenismului. Amintind aici de sora Eugenia Andone, nu mă îndoiesc că știți bine de cine este vorba și de ce purtăm același nume de familie. Această lecție aspră și usturătoare mă îndeamnă să vă scriu astăzi și să vă readuc în atenție cele pe care le-am discutat împreună, în mai multe rînduri, fie în cancelaria stăreției, fie în chilia dvs. Ele s-au referit cu precădere la situația creată de hotărîrile „adunării cretane” (iunie 2016) și cele ale Sfîntului Sinod al B.O.R. (oct. 2016), care m-au îndemnat și pe mine, ca și pe mulți alții, la îngrădirea de erezia ecumenismului și la oprirea pomenirii ierarhului locului (Vlădica Teofan) la sfintele slujbe.

De altfel, vă este foarte bine cunoscut faptul că, după o scurtă perioadă de „iconomie”, începînd din ziua de 07 decembrie 2016, nu am mai participat la programul liturgic al mînăstirii. Aceasta, pînă în ziua de 28 aprilie 2017, cînd după așteptare zadarnică și (probabil) naivă, în nădejdea că lucrurile se vor îndrepta, am decis să mă retrag din mînăstire.

Pînă la data la care vă scriu aceste rînduri, nu am cunoștință ca situația să se fi schimbat, adică obștea mînăstirii să procedeze la îngrădirea de erezie și la încetarea pomenirii arhiereului.

Întîrzierea cu care fac public cunoscute toate acestea, evident că, nu mă onorează. Se afirmă adesea că „…mai bine mai tîrziu decît niciodată…”, deși este dovedit faptul că, de nenumărate ori, acest „prea tîrziu” a devenit „foarte tîrziu” sau „mult prea tîrziu”. Sper că, nu se întîmplă astfel, și cu mine, acum.

De aceea, nu mai întîrzii a vă mărturisi dvs., întregii obști a mînăstirii, precum și tuturor celor ce vor citi aceste rînduri că socotesc „adunarea cretană” (iunie 2016) ca fiind un sinod tîlhăresc, mincinos, ecumenist și eretic. Pe cale de consecință nu primesc și nu accept hotărîrile și documentele elaborate acolo, mă scîrbesc de ele și le lepăd ca fiind neortodoxe, viclene și pline de hule. Numai faptul că acordă recunoaștere instituțională și legalitate panereziei ecumenismului și așa-zisului „consiliu mondial al bisericilor”, că provoacă în chipul cel mai vădit și scandalos caracterul eclesial al înșelărilor și al ereziilor, sînt suficiente și mai mult decît suficiente, pentru orice ortodox cu mintea sănătoasă ca să se depărteze și să se îngrădească de astfel de erezii și, mai mult, să se oprească la a avea comuniune bisericească și de orice alt fel cu cei ce le popovăduiesc ori le acceptă.

Astăzi, documentele și hotărîrile eretice ale acestei „adunări cretane”, precum și concluziile formulate în ședința de lucru a Sfîntului Sinod al B.O.R. (oct. 2016) sînt arhicunoscute și sînt supuse, aproape fără întrerupere, unor interpretări, analize și dezbateri ample, care par a nu mai avea sfîrșit.

S-a impus, însă, fără nici cea mai mică îndoială, faptul că, ne aflăm în plină și intensă etapă de răspîndire și consolidare a acestei panerezii a ecumenismului.

Ori, eu, unul, nu voiesc, în nici un chip, să mă fac părtaș la toate acestea, ci, dimpotrivă, doresc să mă delimitez, să mă depărtez clar, deplin și definitiv de orice aduce întinare credinței noastre ortodoxe celei dulci, smerite, prigonite și veșnice, precum și Bisericii dreptmăritoare strămoșești. Ceea ce, de altfel, și fac și întăresc acum, din nou, prin această mărturisire, care nu se vrea nici trufașă și nici înfățișîndu-se ca un act de bravură.

Așadar, ca să nu vă obosesc cu lungimea epistolei (aproape că) închei aici, neascunzîndu-mi marea durere și multa amărăciune, constatînd că, nici pînă acum, obștea mînăstirii nu s-a îngrădit, (așa cum de altfel obligă canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861) și canonul 31 al Sfinților Apostoli) de această panerezie spurcată a ecumenismului ce a fost impusă oficial ca doctrină eclesiologică și politică misionară în Biserica Ortodoxă. Mai mult, obștea mînăstirii continuă să pomenească pe arhiereul locului, deși acesta a participat nemijlocit la „adunarea cretană”, a semnat toate documentele și și-a însușit și asumat hotărîrile eretice și hulitoare ale acesteia (și de care nu s-a delimitat public și fără echivoc nici pînă acum).

V-am spus și cînd m-am retras din mînăstire și vă scriu și acum că, rămînerea mea în obște devenise imposibilă, pentru că, în circumstanțele date, aș fi recunoscut că și eu sunt ecumenist și eretic.

Vicleana „linie roșie” a „potirului comun” nu cred că va mai reuși să amăgească în continuare pe mulți dintre cei care „cu multă înțelepciune” și „cu profund discernămînt”, așteaptă izbăvirea, ci am mari nădejdi că destui părinți și frați ai mînăstirii vor înțelege, pînă la urmă, ce au de făcut pentru a dobîndi darul veșnic al mîntuirii.

Așadar, pînă cînd un Sfînt Sinod Ortodox nu va avea loc în mod oficial și nu va condamna „adunarea cretană” și toate ereziile introduse de aceasta în viața Bisericii Ortodoxe și nu va condamna pe toți cei care le propovăduiesc ori le acceptă, sînt dator să mă îngrădesc de toate ereziile acestea spurcate și să mă țin cît mai departe de orice comuniune bisericească cu cei învinovățiți de erezie.

Mai mult de atît ce pot să vă mai scriu, că nu mă pricep? Ca fost milițian și (pentru scurt timp) polițist la „circulație”, nu mă rușinez și – ce să fac? – admit că nu am la îndemînă abilitățile lexicale adecvate, menite să înfrumusețeze epistola. Așa, încît, mă opresc aici și semnez fără rezerve,

 

ieromonah Teofan Andone

 

astăzi, 12 iunie 2018

 

Prea Cuviosului Părinte Arhimandrit Hariton

Starețul Mînăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail

și Gavriil”, „Petru Vodă” („Hașca”),

jud. Neamț

Sursa

Reclame
Acest articol a fost publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Mărturisirea publică de credință a ieromonahului Teofan Andone – Mănăstirea Petru Vodă

  1. anador zice:

    Minunata intalnire in duh si marturisire a celor doi Andone! Mantuire amandorura!

    Apreciază

  2. Andrei zice:

    Bravo…aceasta este marturisire cu adevarat….cati dintre noi au curajul..prea putini, se pot numara pe degete…Slava Tie Doamne, slava tie

    Apreciază

  3. Pingback: …doresc să mă delimitez, să mă depărtez, clar, deplin și definitiv de orice aduce întinare credinței noastre ortodoxe celei dulci, smerite, prigonite și veșnice, precum și Bisericii dreptmăritoare strămoșești. – Acta Diurna®

  4. Pingback: …doresc să mă delimitez, să mă depărtez, clar, deplin și definitiv de orice aduce întinare credinței noastre ortodoxe celei dulci, smerite, prigonite și veșnice… – Acta Diurna®

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s