Cuvântul părintelui Hariton despre preoție: „Preoția nu este nici a episcopului, nici a preotului, preoția este a Bisericii. Numai Biserica însăși poate să ia harul preoției de la episcop și preot, când există anumite motive. Până să se alcătuiască un Sinod care să îl caterisească pe preotul sau episcopul eretic, preotul și episcopul respectiv au preoție”

Subiectul pe care îl abordăm de atâta timp (problema Tainelor – n.n.) este un subiect care nu intră în răspunderea noastră. Când e vorba de hirotonii, de Taine valide și invalide, doar un Sinod este organul competent să se exprime în problema asta. Însă, pentru că insistați, răspunsuri există. În practicalele Sinoadelor Ecumenice și în istoria bisericească, există aceste răspunsuri.

Ce înseamnă preoție? Preoția este Darul lui Hristos făcut Bisericii. Marele Arhiereu este Hristos. S-a răstignit Hristos și pe Cruce a avut loc Jertfa Lui. Și așa cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul în interpretarea Epistolei Sfântului Apostol Pavel către Evrei, exista preoția după rânduiala lui Melchisedec și preoția după rânduiala lui Aaron. Mai întâi trebuie să cercetați foarte bine aceste lucruri, ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel. Noi creștinii, avem Taina Preoției după rânduiala lui Melchisedec, nu după rânduiala lui Aaron.

Preoția, arhieria lui Hristos se transmite Bisericii prin Sfinții Apostoli și ucenicii lor. Deci, iertarea păcatelor, reprezintă puterea care este dată prin Taina Preoției. Apostolii au dăruit puterea preoției episcopilor, iar episcopii preoților. Preoția nu este nici a episcopului, nici a preotului, preoția este a Bisericii. Biserica este cea care îi dă preoția episcopului și preotului și numai Biserica însăși poate să ia harul preoției de la episcop și preot, când există anumite motive și datorită acestor motive preotul sau episcopul este caterisit, adică Biserica îi ia preoția pe care i-a dat-o.

Însă, această caterisire, Biserica n-o face simplu și fără motiv. Există anumite păcate grave pentru care Biserica îi ia preoția omului respectiv, cum ar fi și erezia, sau dacă săvârșește crimă, desfrânare etc. Atunci, Biserica face un Sinod unde este chemat preotul să se justifice, iar Sinodul este cel care hotărăște în problema respectivă, dacă poate sluji sau nu. Dacă el continuă să slujească după ce a fost caterisit, atunci Tainele săvârșite de el sunt invalide. Abia atunci vorbim despre Taine invalide.

În sfârșit, avem și problema ereziei, când Biserica caterisește pe anumite persoane pe motiv de erezie. Până să se alcătuiască un Sinod care să îl caterisească pe preotul sau episcopul eretic, preotul și episcopul respectiv au preoție. Chiar dacă este eretic, chiar dacă vorbește erezii, el rămâne însă, fără să fie caterisit, preot sau episcop până ca Sinodul să se pronunțe. Este eretic, dar are preoție. Canonul 15 aceasta ne spune: pentru că încă este episcop și are preoție, sau pentru că este și episcop și eretic, trebuie să întrerupi comuniunea cu un asemenea episcop, pentru ca Biserica în scurt timp, să îl cheme pe acesta, să se facă Sinod și să îl condamne. Ca să se rezolve această problemă, această neliniște, trebuie să aibă loc Sinodul și să îl caterisească.

Dacă nu se pocăiește, până să aibă loc acest Sinod, acesta este episcopul, de exemplu, al Bucureștiului, care însă urmează să fie condamnat. Sfintele Taine sunt valide, pentru că nu el ca persoană săvârșește Tainele, ci preoția este cea care săvârșește Tainele. El când face Tainele nu crează erezia, ci harul preoției este cel care sfințește Tainele. Iar Sfintele Taine le sfințește Sfântul Duh, nu arhiereul. De aceea invocăm coborârea Duhului Sfânt, pentru că El este Cel care preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele Domnului. Nu episcopul sau preotul prepară Sfintele Taine, ci preoția. De aceea, până ca el să fie caterisit, există Taine și există preoție. După Sinod, în momentul în care a fost caterisit – deci Biserica cheamă Sinod și îi ia toate cele ale preoției; are loc caterisirea lui și anatematizarea lui personală, cu numele. Abia atunci, acesta, dacă va continua să slujească după ce a fost caterisit, Tainele lui sunt invalide.

Acest articol a fost publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cuvântul părintelui Hariton despre preoție: „Preoția nu este nici a episcopului, nici a preotului, preoția este a Bisericii. Numai Biserica însăși poate să ia harul preoției de la episcop și preot, când există anumite motive. Până să se alcătuiască un Sinod care să îl caterisească pe preotul sau episcopul eretic, preotul și episcopul respectiv au preoție”

  1. Pingback: Gheron Sava Lavriotul – răspunsuri la întrebări și îndemn la mărturisirea credinței – Sinaxa de la Satu Mare, 19 mai 2018 – Acta Diurna®

  2. Pingback: Sinaxa Inter-Ortodoxă de la Negrești Oaș (19 mai 2018) [Sîmbătă, ajunul Duminicii a 7a după Sff Paști, a Părinților Sinodului Întîi Ecumenic] – Acta Diurna®

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s