Neoecumeniștii vor sfârși prin a se închina lui Antihrist

Neoecumeniștii vor neapărat să ademenească oamenii înapoi spre ecumenism.

Unii din adepții lui Chirilă, naivi încă, nu au puterea să observe că linia dusă de neoecumeniști e cea a tolerării infinite a Ecumenismului în Biserică. În fața lui Hristos avem nevoie de fapte.

Cumplit lucru este că neoecumeniștii îi iau apărarea lui ÎPS Onufrie care este practicant al ECUMENISMULUI și îl prezintă ca un episcop mărturisitor și chiar „sfânt în viață”, după vorbele vlădicăi Longhin. Este foarte grav acest lucru în fața lui Dumnezeu, dar oamenii orbiți de cugetarea trupească, căutând binele în această lume stricăcioasă, nu văd deloc cât este de grav să te îngrijorezi mai mult de niște nevoi ale trupului, de viața trecătoare, în loc să te îngrijești mai întâi să câștigi Împărăția Cerurilor.

„Preotii lui calca legea Mea si pangaresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfant de ce nu este sfant si nu fac deosebire intre curat si necurat; de la zilele Mele de odihna si-au intors ochii, si Eu sunt injosit de catre acestia.” Iezechiel 22, 26

Păcat că oamenii în zilele noastre au orbit cu totul și nu mai au vedere în perspectivă. Nu văd deznodământul final și mulți se grăbesc să îi creadă pe cărturarii și fariseii care potrivesc mreje diplomatice pentru a adormi conștiințele multora.

Nu avem nevoie de studii la universități teologice pentru a fi creștini, pentru a ne face datoria de a păstra neschimbate învățăturile primite din Canoanele Sfintelor Sinoade Ecumenice.

Datoria tuturor în vremuri de erezie, păstori, monahi și mireni, este studierea cu sârguință a învățăturilor Bisericii pentru a putea birui toate uneltirile mincinoase ale ereticilor

În schimb, cărturarii și fariseii zilelor noastre sunt se pare din ce în ce mai experți în a răstălmăci scrierile Sfinților Părinți și scripturile, având o pregătire temeinică pentru a prezenta minciuna drept adevăr.

Important e să vedem finalul: neoecumeniștii tolerează ecumenismul într-un mod milenarist. Ei nu pun condiții de delimitare, de întrerupere a comuniunii cu ecumeniștii, ci tolerează erezia la nesfărșit. Vor vedea cei care au apucat pe drumul deschis de ei cum ierarhi ce se lăudau cu vorba a fi mărturisitori, vor rămâne în comuniune cu ecumeniștii, și în acest fel și cu antihrist și atunci va fi prea târziu!

Iconomia este rânduită de Sfinții Părinți pentru întoarcerea celor care încă bâjbâie, dar doresc să mărturisească până la capăt.

Acestea se fac până la o vreme, neavând nimic vrednic de în­vi­nu­i­re, nici nu sunt cu ceva în afara legii, ci coboară ştacheta mai jos şi nu ţin de acrivia cea peste măsură. Căci a­ceas­ta este iconomia „pentru o vreme”. Fiindcă nici doctorul nu este în stare că-l izbăvească mai degrabă pe cel ne­pu­tin­cios din boală, nici calul neînfrânat nu poate fi pus cu uşurinţă în frâu, nici lemnul tare nu poate fi uşor tăiat, dacă cel cu multă experienţă în asemenea lucruri nu se fo­loseşte câte puţin de fluierături şi linguşiri, de mân­gâ­ieri şi chemări blânde.” [Sfântul Teodor Studitul – Scrisoarea (49), Fiului Naucratie]

Nu există altă cale de mărturisire a Adevărului decât Ortodoxia, doar Ortodoxia este Adevărul. Nu putem să alegem decât între Adevăr și minciună.

Ei nu aplică iconomia după Sfinții Părinți, ci vor vedea prea târziu, cei care îi urmează orbește pe neoecumeniști, că nu se va face nicio întrerupere a comuniunii cu ierarhii ecumeniști.

Sfinții au aplicat iconomia pentru ca oamenii să se îndrepte, să îi încurajeze și aceștia să vină și să țină Adevărul întreg.

„Aşa au făcut sfinţii prin iconomii, după cum şi marele Chiril în acest caz. Căci pe bună dreptate a răbdat puţin încetineala răsăritenilor decât, neprimindu-l [ei] pe cel cu adevărat eretic, să primească aplecare către ceea ce era e­re­tic. […] Apoi, când au ajuns desăvârşiţi la minte, atunci Sfântul s-a unit cu ei întru totul.” [Sfântul Teodor Studitul – Scrisoarea (49), Fiului Naucratie]

Și noi asemeni, de ne va ajuta Dumnezeu să mergem până la capăt, ne vom uni cu toți cei care se vor pocăi și se vor delimita de orice comuniune cu eresul și cu neadevărul!

Dar neoecumeniștii doar împroașcă cu noroi în cei care nu acceptă o iconomie nelegiută a tolerării pe termen nelimitat a ecumenismului.

Dreapta Credință în scrierile Sfinților Părinți – carte format PDF. Sfântul Teodor Studitul: „Fugiţi de şarpe şi de ucigaşii asemenea şarpelui [e­reticii], din pricina cărora pier cei mai mulţi din neam în neam”

Să nu vină cu șantaje de genul grija de copii săraci sau apărarea unor preoți care slujesc cu ierarhi aflați în comuniune cu ecumeniști, căci nu un lucru trecător din această viață contează, ci să căutăm mai întâi Împărăția Cerurilor. Nu putem susține un compromis de dragul milei de această lume, ci trebuie să ne îngrădim cu adevărat de erezie pentru a nu ajunge trădători ai Mântuitorului și închinători lui antihrist!

Și chiar dacă suferă în această lume oameni nevoiași, această viață e trecătoare, important este ca și ei și noi să dobândim Viața cea Veșnică.

Pruncii uciși de Irod au ajuns mucenici din pricina numelui lui Hristos. Să nu ne mai legăm de lumea aceasta ca și când ar fi veșnică. Ea va trece ca o clipă și sunt mai puțin importante socotelile ei decât Veșnicia!

Noi suntem pentru iconomie și îi așteptăm pe toți să vină la Adevăr. Când spunem că cei ce pomenesc și slujesc cu eretici sunt eretici, o spunem ca un diagnostic al bolii și nu spre osândă. Dumnezeu îi va judeca pe fiecare. Între timp unii se pot întoarce și pocăi de erezia în care au căzut, cum a făcut și Sfântul Gherasim de la Iordan când a fost îndreptat de Sfântul Eftimie cel Mare să iasă din comuniune cu monofiziții. Ce este da, este da, și ce este nu, este nu. Restul e de la diavolul…

Să ne ferească Dumnezeu de cumplite căderi și să vedem unde va fi finalul căii pe care o apucăm: comuniunea pe termen nelimitat cu ecumeniștii și apoi recunoașterea autorității lui antihrist sau Calea Sfinților Părinți care au pus Mărturisirea Credinței pe primul loc și au luptat pentru a câștiga suflete care să fie alături de Adevărul-Hristos și nu de tatăl minciunii, diavolul!

Să mărturisim până în sfârșit Adevărul, să nu ne plecăm hulitorilor care deși fac înțelegeri cu ecumeniștii, lovesc în cei care nu le fac, și care osândesc pe nedrept adevărata mărturisire a Adevărului, precum Îl învinovățeau fariseii pe Mântuitorul sfârșind prin a-L răstigni, să nu ascultăm glasul șerpesc al celor care încuie Împărăția Cerurilor, indiferent de greutăți, de ispite și de defăimări!

„Cine ne va despărţi de dra­go­stea lui Dumnezeu? Necazul sau strâmtorarea, sau foamea, sau prigoana, sau golătatea, primejdia, sau sabia? Căci şi întru toate acestea preabiruim prin Cel Ce ne-a iubit pre noi” (Rom. 8, 35; 37). Astfel, cel ce nu e gata de bătaie, [acela] nu se luptă pentru Hristos, nu poate să fie creştin. Nu în zadar sunt luptele mucenicilor, chinurile nevoinţele. Nu cum­va nu sunt un trup cu noi? Nu cumva nu s-au ostenit fiind aruncaţi sub atâtea pedepsiri? Nu cumva nu au fost în­gre­uiaţi încât nici nu mai nădăjduiau în viaţi, pre­cum zice Apostolul (cf. II Cor. 1, 8)? Dar prin frica de pe­dep­­sele veş­ni­ce şi prin dorirea răsplătirilor cereşti, ca nişte în­ţelepţi, au ales mai degrabă moartea trupului decât cea veş­ni­că. Au răb­dat, nu s-au înfricoşat, nu au fost loviţi de groa­ză. Şi zu­gră­vin­du-şi în minte pe cele viitoare ca prezente, s-au dedat cu bucurie la chinuri, socotind multa pătimire ca dar. „Căci nouă ne-a fost dăruit pentru Hristos nu numai a crede în El, ci şi a suferi pentru el” (Flp. 1, 29). Şi în altă par­­­te: „Căci prin multa cercare a necazului este prisosul lor de har” (II Cor. 8, 2). Aşa s-au bucurat, aşa s-au veselit când au pătimit pentru Hristos toţi sfinţii.”

– Sfântul Teodor Studitul: SCRISOAREA 223 – Fiului Naucratie

Reclame
Acest articol a fost publicat în Ecumenism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Neoecumeniștii vor sfârși prin a se închina lui Antihrist

  1. Sterie Silvestru zice:

    Trebuie să iubim pe Dumnezeu mai presus decât orice, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine.

    Apreciază

  2. ioanmaximovici-ceea-ce-nu-face-placere-arhiepi/
    „Dar acum am venit să vă previn. După ce voi muri veţi fi aspru persecutaţi. Vă vor interzice să slujiţi Liturghia. Şi poate veţi fi răspopiţi; or să vă ia şi antimisurile şi potirele. De aceea vă dau acest antimis cu semnătura Arhiepiscopului Ioan, şi mai târziu am să vă dau setul vostru de potire. Arhiepiscopul Ioan mi-a dat acest antimis cu care să slujesc în taină în cazul în care eram persecutat după moartea sa. Şi acum vi le las vouă pentru acelaşi scop, aşa încât atunci când veţi fi persecutaţi după moartea mea, veţi construi un locuşor în pădure şi veţi sluji în taină, şi veţi săvârşi Euharistia pentru voi şi pentru oamenii voştri.

    Părintele Gherman l-a întrebat dacă avea dreptul să facă asta -Da, a răspuns Părintele Nectarie. Din trei motive: Pentru că eu sunt părintele tău duhovnicesc şi tu eşti în acelaşi duh cu mine, pentru că eu te-am hirotonit şi pentru că eu ştiu ce urmează să se întâmple.

    Părintele Serafim s-a uitat la Părintele Gherman neîncrezător, ca şi cum ar fi întrebat: „Vorbeşte serios?” Apoi, întorcându-se către Episcopul Nectarie a întrebat:-De ce am făcut totul rău? De ce trebuie să fim persecutaţi?

    -Mai întâi, a zis Episcopul, pentru că voi continuaţi netemători să tipăriţi despre Arhiepiscopul Ioan(Maximovici), ceea ce nu face plăcere Arhiepiscopului Artemon şi companiei sale. În al doilea rând, pentru că împreună cu mine sunteţi împotriva „dogmei răscumpărării”, care este erezie, şi pe care Arhiepiscopul Artemon o sprijină. „

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s