Cum trebuie abordată lupta cu ecumenismul în condițiile actuale

Nota: pe parcurs vom actualiza articolul cu raspunsurile asteptate.

“Astfel, din datorie pentru Biserica lui Hristos, a luat decizia canonică de a hirotoni horepiscopi, pentru a putea întări Biserica. Acești horepiscopi îl ajută pe episcopul Artemie să hirotonească preoți acolo unde e nevoie, pentru ca Sfintele Taine ale Bisericii să fie în continuare săvârșite.”

Ce încearcă să demonstreze Mihai-Silviu Chirilă cu privire la fraza de mai sus, e că dacă suntem de acord cu faptul că episcopul Artemie mărturisește credința ortodoxă, noi mergând în principal pe linia părinților athoniți și români susținători ai rezoluției sinaxei de la Roman, înseamnă că am susține faptul că „numai episcopul Artemie mai poate asigura săvârșirea Sfintelor Taine în Ortodoxie”. Nu acesta este înțelesul, ci înțelesul este unul simplu: episcopul Artemie nu a fost ajutat, s-a văzut singur și s-a gândit că vor fi vremuri de prigoană, în plin ecumenism. Mai ales după pseudo-sinodul din Creta, când cei care se împărtășesc unde sunt pomeniți pseudo-episcopii se îmbolnăvesc în credință. Deși aceștia se împărtășesc cu Sfintele Taine, se întinează de erezie. Tainele sunt săvârșite, în Potir se află Trupul și Sângele lui Hristos în mod real, însă asupra celor care le primesc nu se coboară harul lui Dumnezeu, ci se osândesc din cauza credinței lor eretice. De aceea trebuiesc anatematisiți și caterisiți de un sinod acești eretici ce propovăduiesc erezia cu capul descoperit, pentru a li se lua harul săvârșirii Sfintelor Taine, pe care nu mai sunt vrednici a le sluji, pomenind eretici și ducând la îmbolnăvirea Bisericii. Din cauza pomenirii ierarhului eretic, participanții la slujbe se unesc cu credința acestuia, din cauza credinței greșite, se înstrăinează de Dumnezeu, așa cum se înstrăinează de Dumnezeu oricine are cugete eretice și nu se leapădă de ele. Pentru a fi pusă în lucrare dezbrăcarea de preoție trebuie respectată sobornicitatea Bisericii.

Iată și explicația, în nota de la Canonul 3 apostolic:

„Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să caterisească pe preoți, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă Canoanele. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoților, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoții aceștia și mirenii nici caterisiți nu sunt cu lucru, nici afurisiți, ori anatematisiți. Învinovățiți însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar acolo spre dumnezeiască osândă… Drept aceea tare greșesc cei fără minte care zic cum că în vremurile acestea toți cei sfințiți care în afară de canoane s-au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisiți. De cei sfinți prihănitoare (acuzatoare) limbă este aceea că nebunește pe acest fel de cuvinte la bârfește, neînțelegând că porunca canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adică a soborului, este nesăvârșită, fără mijlocire și mai înainte de judecată nelucrând de sine-și (de la sine). Înșiși dumnezeieștii (sfinții) Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineși cu al 46-lea Canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare episcop sau preot care va primi botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de față la judecată și de se va dovedi că a făcut aceasta, atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoție, aceasta poruncim.”

Iar horepiscopii hirotoniți în mod canonic de Episcopul Artemie pentru a-l ajuta, vor putea hirotoni cu acordul său alți preoți care vor fi și ei îngrădiți de erezie, iar poporul îngrădit de erezie va putea să meargă să se îmbisericească și la aceștia, alături de ceilalți preoți ce s-au îngrădit în mod corect de erezia ecumenistă. Dacă se vor îngrădi de erezie și alți episcopi, sau dacă mai există în lumea ortodoxă episcopi care se raportează corect la situația actuală, același lucru e valabil și pentru ei.

Pentru întărirea vieții de obște a Bisericii ne rugăm și către Maica Domnului:

„Ocrotitoare neînfricată și neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce ești buna, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întărește viața cea de obște a dreptcredincioșilor. Mântuiește pe cei ce i-ai rânduit să conducă, și le dă lor biruință din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce ești singură binecuvântată.”

Iar când afirmăm că va urma „să hirotonească preoți acolo unde e nevoie, pentru ca Sfintele Taine ale Bisericii să fie în continuare săvârșite” nu facem decât să enunțăm definiția transmiterii harului preoției datorită succesiunii apostolice pe care o are episcopul Artemie, pe care o poate folosi tocmai pentru a hirotoni preoți (cu ajutorul horepiscopilor), cei dintâi fiind ca orice alți preoți, continuatori ai treptei sacerdotale. Asta se înțelege când spunem că Tainele vor fi în continuare săvârșite.

Pentru cei nehotărâți, trebuie avută în vedere finalitatea pe care o va avea calea ce urmează a fi aleasă. Întrebarea pe care ar tebui să și-o pună cineva este: Ce poate face pentru a avea o poziționare cât mai bună, pentru a evita compromisul cu erezia și tolerarea ecumenismului în Biserică? Ce trebuie să aleagă: participarea la slujbe unde PS Longhin îl pomenește pe ereticul Onufrie sau îngrădirea de toți cei ce cugetă la fel cu sinodul eretic din Creta? Onufrie este eretic. Nu doar că slujește cu pseudo-patriarhul Chiril, dar se roagă cu papistași, rabini, musulmani, evrei, practicând ecumenismul pe față. Mitropolitul Onufrie este în același cuget cu deciziile sinodului din Creta, aplicându-le pe față. Deși nu a participat la sinod, în practică îl acceptă și îl aplică pe față, alături de majoritatea ierarhilor ruși care fac la fel.

Aveți grijă, lucrurile pot fi prezentate distorsionat. Gândiți-vă în primul rând unde vor ajunge cei care ascultă de iconomiști și reprezentanții lor. Vor fi în comuniune cu ecumeniștii. Iată: Mitropolitul Serafim de Pireu slujește cu un ecumenist care a semnat la Creta. Prin aceasta arată limpede că acceptă și el sinodul din Creta. Cei păstoriți de Serafim de Pireu participă la astfel de slujbe unde se slujește împreună cu Arhiepiscopul Ieronim al Atenei. Prin urmare, Serafim de Pireu își duce turma alături de ecumeniști. Ce Sfânt ar fi făcut așa ceva? Este duplicitar, un lucru spune și alt lucru face. Aceasta este viclenie în chestiunile de credință. Cu asemenea modele e nevoie să ne mai întrebăm unde vor ajunge cei care îi urmează?

Cu privire la așa-zisa folosire greșită a Canoanelor 45 și 70 apostolic, precizăm că referirea în fapt era la împreună rugăciunile cu ereticii și împreună rugăciunile cu rabinii, care au o tradiție de lungă durată.

ÎPS Onufrie ar fi fost propus spre afurisire. Așa am precizat și inițial, am vorbit despre faptul că adepții unor astfel de practici ar fi propuși spre caterisire și afurisire, fiecare în funcție de gravitatea faptelor lor. Dacă Onufrie ar trebui afurisit, cum dar PS Longhin se împărtășește cu el? Dacă Sfintele Canoane poruncesc afurisirea lui, de ce se mai împărtășește cu el? Dacă spune că respinge ecumenismul și pe ecumeniști, de ce mai slujește cu el, când acesta are același cuget cu deciziile din Creta? Sfântul Teodor Studitul spune că trebuie să ne ferim de orice împreună slujire pe față cu cei care practică astfel de eresuri, chiar și înainte de a avea loc sinodul eretic:

„Şi da­că ar zice cuvioşia ta cum de nu am spus aceasta mai îna­in­te de robie, ba că şi noi i‑am pomenit pe cei din Bi­zanţ, ace­ea să ştie că [atunci] nu fusese sinod, nici era pro­nun­ţa­tă anatema şi dogma cea rea[13]. Şi mai înainte de acestea nu era sigur dacă trebuia să ne depărtăm cu totul de cei fărădelege sau numai să fugim de împărtăşi­rea pe faţă cu ei, dar să‑i pomenim [totuşi], printr‑o ico­no­mie cu­ve­ni­tă, până la o vreme.” [Epistola 39 Egumenului Teofil]

Dacă facem o sinteză logică deducem: „trebuia să fugim de împărtăşi­rea pe faţă cu ei” – asta înainte de a avea sinodul eretic. Cu atât mai mult după sinodul eretic, când ar trebui întreruptă  și pomenirea celor care au același cuget cu sinodul eretic.

Atunci când slujește PS Longhin, îl pomenește pe Onufrie, iar la slujbă participă și alți clerici și monahi care au întrerupt comuniunea cu ierarhul locului. Dar vin undeva unde este pomenit un ecumenist și se întinează de erezie prin această participare. Cel mult, ca să funcționeze iconomia, ar fi trebui să meargă la un preot ce îl pomenește pe PS Longhin, care la rândul său îl pomenește pe Onufrie, deși și această rezolvare trebuie mai îndeaproape verificată. PS Longhin ar trebui să oprească pomenirea lui Onufrie pentru a putea invita clerul anti-ecumenist să slujească împreună cu el.

Din fericire pentru mulți dintre voi, ați înțeles foarte bine că ceea ce propun iconomiștii este calea comuniunii cu ereticii.

Unii sunt nehotărâți încă, neștiind de cine să mai asculte. Noi vă spunem: nu ne credeți pe cuvânt, cercetați duhurile. Citiți cu atenție Sfintele Canoane în Pidalion, Viețile Sfinților Părinți care s-au luptat cu erezia și Scrisorile Sfântului Teodor Studitul, și încercați să înțelegeți cum se ține credința.

Recomandăm:

exemple din Viețile Sfinților și aprofundarea lor completă în operele originale;

Sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice și Locale din Pidalion;

Scrisorile Sfântului Teodor Studitul.

Iată cât de tranșanți erau Sfinții Părinți când înfruntau erezia:

„…punând slujitorul împărătesc o scară pentru ca să ia icoana de acolo, locuitoarele Constantinopolului văzând că vrea să ia icoana, în frunte cu Sfânta Teodosia l-au dat jos de pe scară
și acela a primit însăși moartea ca răsplată. Și a stat acolo icoana aceea dumnezeiască, până la această împotrivire a lui Kodinon, vreme de 415 ani.

Patriarhul Anastasie, care era purtătorul unei erezii necondamnate, înainte de a fi judecat el însuși de organul bisericesc competent este izgonit cu pietre și cu bâte din biserică de femei sfinte, care în final au fost ucise, cu ajutorul stăpânirii lumești (politice). Desigur, este clar că dacă astăzi ar îndrăzni cineva să acționeze în modul acesta față de o erezie condamnată ar fi considerat de ecumeniști ca fiind lipsit de discernământ, răzvrătit, fanatic, în afara Bisericii și stăpânit de duhul luciferic și demonic.

Din contră, cei ce au așteptat un sinod (cum a fost, de exemplu, cel de la Ieria) care să hotărască în legătură cu această temă, i-au pomenit pe antihriștii eretici, cum a făcut în epoca lui și părintele Epifanie Teodoropoulos și cum fac astăzi adepții teoriei lui antipatristice, și vor fi considerați oameni raționali, ascultători, cu discernământ și aflați în interiorul bisericii episcopocentrice.

În perioada iconomahiei îi avem pe Sfinții și Mărturisitorii următori: Sfântul Teofil, care a fost mucenic de bunăvoie și mărturisitor și îl sărbătorim în data de 2 octombrie; Sfinții Teofil și Longhin Stâlpnicul, a căror pomenire este pe 10 octombrie; Sfântul Ipatie episcopul și Andrei preotul, care sunt sărbătoriți în data de 20 septembrie;Sfântul Gheorghe din insula Limnos, care este sărbătorit în 24 august; un alt sfânt Gheorghe, dar din Pisidia, care este prăznuit în data de 19 aprilie; Sfinții Mărturisitori Vasile și Procopie, care sunt sărbătoriți în 27 și 28 februarie; Sfântul Andrei Mărturisitorul, sărbătorit în data de 17 octombrie și mulți alții.

În viața Sfântului Ștefan cel Nou se menționează, pe lângă luptele lui martirice, că atunci când s-a terminat Sinodul de la Ieria (754), împăratul Constantin Copronimul a trimis hotărârile acestui sinod prin patriciul Kallistos ca să le semneze și Cuviosul Ștefan, pentru că era vestit și cinstit de toți. Acesta a refuzat să semneze, a numit sinodul eretic, nu a acceptat nici alimentele pe care i le-a trimis împăratul, spunând că nu este posibil să se îndulcească gâtul cu spurcăciunile ereticilor.

Aici, precum vedem, avem faptul că un sinod de 348 de episcopi, care au validat erezia, este respins de un singur ascet sfânt. Adică acest Cuvios Ștefan nu s-a îngrădit doar de un episcop sau patriarh, ci de un întreg sinod cu mulți membri și chiar pentru o erezie necondamnată până atunci.”

[…]

„Schismă provoacă cei care învață dogme străine și erezii în Biserică, nu cei care păzesc credința întreagă. Din acest motiv Canonul acordă cinste celor care se îngrădesc de episcopul eretic, pentru că ei prin mărturisirea lor păstrează dogma neschimbată și apără turma credincioșilor de eretici.

Acest lucru l-au făcut toți Sfinții Părinți și datorită luptelor lor s-a păstrat dogma noastră intactă și curată de erezii. Sfântul Grigorie Palama ar fi putut să aibă comuniune cu ereticul Kalekas, care, lucru demn de notat, nu i se adresa în calitatea de arhiepiscop pe care o avea, ci numai cu numele de familie

Sfântul Maxim Mărturisitorul nu se împărtășea cu nimeni din nici o patriarhie și la întrebarea care i s-a pus referitor la împărtășirea lui cu ei, a răspuns: „de asemenea îmi porunciți, cu toate că eu am acestea scrise în cartea inimii mele, să vin și să mă împărtășesc cu Biserica în care se propovăduiesc dogme de acest fel. Îmi porunciți, de asemenea, să fiu în comuniune cu cei care cred că se ridică împotriva diavolului cu ajutorul lui Dumnezeu, când de fapt în realitate se ridică împotriva lui Dumnezeu? Dumnezeu-Cuvântul, care S-a născut fără de păcat pentru noi ca om să nu îngăduie să fac aceasta! Eu nu voi fi niciodată în comuniune cu cei care acceptă aceste inovații.

Sursa

Nu trebuie să fii cine știe ce teolog, să ai cine știe ce studii, ca să poți păzi credința neschimbată, trebuie să ai un cuget curat care să își însușească limpede modelele de luptă cu erezia propuse de Sfinții Părinți. Sfântul Grigorie Teologul arată că fiecare are datoria de a arăta care este credința Bisericii. Noi doar atât arătăm: că avem datoria de a ne păzi de orice părtășie cu erezia, și aducem în clar exemple din felul cum au procedat Sfinții Părinți, fără să distorsionăm.

Îi mulțumim domnului Mihai Silviu Chirilă pentru întrebările adresate, căci de acum principalul front de luptă despre care ne-au avertizat Sfinții Părinți, va fi zelul pentru a arăta cum trebuie păzite întocmai și neschimbate rânduielile Bisericii din Sfintele Canoane și Sfânta Tradiție. Pentru aceasta va fi nevoie de foartă multă osârdie, pentru a arăta întocmai în clar, fără manipulări și răstălmăciri, fără adăugiri și omiteri, felul în care crede și procedează Biserica. Vom reveni, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu răspunsuri la toate aceste frământări. Problemele ridicate sunt esențiale și ne bucurăm foarte mult că Mihai Silviu Chirilă le-a scos la iveală!

În ceea ce privește exemplul celor care au slujit cu Vekkos, este unul pedagogic, de a trezi poporul, de a arăta gravitatea slujirii cu ereticii. Sfinții Părinți arată că atât slujirea cu cei care susțin o erezie deja condamanată sinodal, cât și cu cei care susțin o erezie legiferată în urma unui sinod eretic ce încă nu a fost condamnat sinodal, îi face pe cei care o săvârșesc vrăjmași ai lui Dumnezeu. Iar ecumenismul ce altceva este decât religia antihristului? Este Onufrie ecumenist sau nu? Slujește ÎPS Serafim cu ecumeniștii sau nu? Ecumenismul este panerezie sau nu?

Sfântul Teodor Studitul ne arată că e la fel de grav a te împărtăși atât cu ereticii condamnați, cât și cu cei necondamnați ce au ratificat erezia sinodal, făcând o paralelă între erezia iconomahă, condamnată sinodal (împărtășania iconomahilor numind-o otravă și jertfă idolească) și erezia adulterină, necondamnată sinodal sau orice altă erezie încă necondamnată (aici deși Tainele se săvârșesc, slujesc spre osândă și înfrățire cu diavolul celor ce le primesc, aceștia nebucurându-se de harul lui Dumnezeu, ci întunecându-se prin împărtășirea cu credința eretică a episcopului pomenit) – arătând cât de gravă este împărtășirea cu orice eretic, cu atât mai mult cu cât cel care se împărtășește o face întru cunoștință, ca PS Longhin și ÎPS Serafim de Pireu:

„Iar adică totuşi mintea celui ce s-a îm­păr­tăşit nu a fost de acord cu fapta [împărtăşirii], acest lu­cru este mai mult o lepădare, fiindcă – de vreme ce ştia că face un lucru străin [de credinţă] – a păcătuit întru cu­noş­tin­ţă, netemându-se de Dumnezeu, Care ucide şi su­fle­tul şi trupul prin azvârlirea în gheenă, ci [înfricoşându-se] de cel care bate trupul doar pe lumea asta (cf. Mt. 10, 28).”

„Deja şi numai acordul sau de­za­cordul [lă­un­tric] în ceea ce priveşte mărturisirea şi le­pă­darea [de cre­dinţă] se socoteşte [dogmatizetai] de ei [de sfinţi] a faptei şi la ei nu ţine ca dovadă făţărnicia că nu­mai se atinge de jertfă [ci gura, iar cu mintea petrece ne­despărţit de Hristos] – şi nu [zic] [jertfa] idolească, ci nici când e vorba de jertfa propriu-zisă [a lui Hristos, să­vâr­şită de eretici].” [SCRISOAREA 452 – Lui Nichita egumenul]

Vedeți cum sunt sortiți spre gheena cei care slujesc atât cu ereticii condamnați sinodal, atât cu ereticii necondamnați sinodal ce au dat pe față erezia printr-un sinod eretic?! Iar trupul lor se arată că va fi bătut pe lumea cealaltă, fie că au slujit cu eretici condamnați sau necondamnați!

În scrisoarea către soția unui spătar al cărei nume era Mahara, vorbind despre erezia adulterină, Sfântul Teodor Studitul, arată următoarele:

„Iar [la întrebarea] dacă trebuie să se cerceteze iarăşi din pricina ereziei, [răspunsul este]: acest lucru e absolut nece­sar. Căci a te împărtăşi de la un eretic sau de la unul în­vi­nuit pe faţă pentru vieţuirea sa, ne înstrăinează de Dum­nezeu şi ne face familiari diavolului.”

Acest lucru am vrut să îl arătăm și noi despre ÎPS Serafim de Pireu, PS Longhin și cei ce liturghisesc împreună cu ei și participă la slujbele săvârșite împreună cu eretici notorii ca Ieronim al Atenei și Onufrie al Ucrainei: devin familiari diavolului! Iar imaginea este ilustrativă și grăitoare, pentru ca oamenii să se ferească de erezie!

În ce privește așa numitele „accese de ură viscerală”, acestea nu sunt adresate persoanei domnului Mihai-Silviu Chirilă, ci finalității pe care o va avea calea propusă de acesta: tolerarea ecumenismului în continuare, slăbirea conștiinței în a reacționa și a lua atitudine față de orice necurăție din Biserică și pregătirea terenului pentru o teologie a compromisului care se va evidenția probabil la un viitor sinod ce se va preface că condamnă ecumenismul, dar în practică îl va tolera, după cum tolerează acum și Mihai Silviu Chirilă împreună-rugăciunile ecumeniștilor. Neînduplecarea față de aceste practici ale compromisului are drept model îndemnul Sfântului Maxim Mărturisitorul:

Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire

Acest articol a fost publicat în Ecumenism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cum trebuie abordată lupta cu ecumenismul în condițiile actuale

  1. Anti mincinosi zice:

    Mihai Chirilă procedează pe dos decât ar fi trebuit să procedeze. La început a fost cu acrivie îndemnând pe preoți și mireni să întrerupă pomenirea și comuniunea fără milă. După ce s-a creat un număr de oameni, acum Chirilă încearcă să-i tragă de patea lui, să-i conducă chipurile prin iconomie și echlibru. Dar la început în 2016 nu aveai echilibru domnule Chirilă?

    Apreciază

  2. Getul zice:

    Buna ziua,
    Vreau sa va spun ceva: am citit si articolele d-lui Silviu Chirila si pe ale dv . Sunt tone de argumente peste tot, dar vreau sa va spun ca duhul care respira din articolele dv este unul de indarjire, de judecare , de dat cu pumnul in masa, pe cand al dlui Chirila nu este asa. Vreti cu tot dinadinsul sa aratati ca aveti dreptate, dar efectul ( pt mine) este contrar. Cel putin , din acest punct de vedere sunteti inferior. Plus ca ii judecati cu multa indarjire pe Ps Longhin( care cred ca este sfant la ce face acolo la Banceni cu acei copii) si Mitropolitul Serafim de Pireu( pe care il consider o voce echilibrata in contextul actual, plus ca nu am auzit o voce mai puternica contra ecumenismului, a papei etc). de aceea, cred ca gresiti.
    Ma iertati, nu vreau sa va jignesc, este doar parerea mea si nu este infailibila.

    Apreciază

    • Uneori patimile isi spun cuvantul. Dar sa urmarim adevarul de credinta si nu neaparat slabiciunile personale. PS Longhin este prins intr-o situatie de compromis in cele ale credinței. Sa nu judecam dupa cele ale lumii, ci dupa cele ale credintei. Sa luam aminte, se spune ca e blestemat cel ce se increde in om: Aşa zice Domnul: „Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.” Ieremia 17 . In viata, oricine poate cadea oricand, asemeni lui Lucifer, a crede in infailibilitatea cuiva poate duce la idolatrie.

      Apreciază

    • Costel zice:

      Dumneata apreciezi articolele dupa judecati lumesti sau dupa argumentele rezultate din scrierile Sfintilor parinti?Este asa greu de priceput ca Chirila manipuleaza textele (le adapteaza la context pentru situatia lui favorabila) scotandu-le din contextul dat de Sfintii parinti.Pentru a putea aprecia cine are dreptate trebuie sa te documentezi si sa nu fii subiectiv.Va veni vremea cand acest Chirila va vorbi singur.Nu pana la sfarsit va trebui ca cineva sa-i argumenteze aberatiile lui.Va veni vremea cand cei care vor ramane in dreapta credinta se vor apuca de rugaciune,de studiu individual,de despatimire,etc pentru a evolua duhovniceste.Pentru ce atata risipa de energie?Ce ne intereseaza pe noi ce crede Chirila?Ce ma intereseaza pe mine daca exista har la ecumenisti cata vreme pe ei nu-i intereseaza?Sa avem grija ca noi sa nu cadem din dreapta credinta.Este adevarat ca produce multa ispitire,dar cei cu adevarat pregatiti pentru aceste vremuri nu trebuie sa se sminteasca.Aceste lupte vor exista pana la cea de-a doua venire a Mantuitorului.De aici se vede care este adevarata cale.Dupa cum vedem,copacul se scutura tare.Sa avem grija sa nu cadem si noi pentru ca acum nu mai este timp de catehizare.Am avut suficient timp pentru asta.De la revolutie nu ne-a deranjat nimeni,puteam sa valorificam timpul eficient.In functie de nivelul duhovnicesc in care ne-a gasit evenimentul din Creta,asa reactionam acum.Se pare ca ne-a gasit cu pantalonii in vine…

      Apreciază

  3. Costel zice:

    Romanii in general nefiind catehizati au tendinta sa considere orice chestiune ca fiind sfanta. Cum poate un sfant sa pomeneasca eretici? Cum se poate spune ca tonul viclean al lui Chirila este unul ortodox? Fratilor, chiar crede cineva ca ecumenistii securisti ar fi lasat o miscare cum este cea antiecumenista fara sa bage oameni infiltrati? Fara sa o controleze? Daca va uitati mai bine, au infiltrat oameni si la stilisti.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mircea Suta zice:

      bine punctat, Costele draga ! s-au infiltrat unii in tabara parintilor si credincosilor care am ramas cu Hristos, pentru a crea impresia de dezbinare, de inselare, de intunecare duhovniceasca ! vorbele dulci ale lui MSC sunt inselatoare ! am citit in viata Sfantului Saca ca i-a blestemat pe unii eretici trimisi de imparat ! va dati seama ?! I-A BLESTEMAT !!!

      Pai si noua ni se cere indulgenta, ingaduinta, respect si…culmea DRAGOSTE ! Dar ce fel de dragoste vor astia ?! vor o dragoste in safara Adevarului ! vor o dragoste fatarnica, pe care nici ei insisi nu o deosebesc de Adevarata Dragoste pentru suflet !

      multumesc Bunului Dumnezeu ca nu ne lasa prada inselarii, dandu-ne parinti adevarati marturisitori si slujitori ai lui Dumnezeu !

      Apreciat de 1 persoană

  4. Pingback: Ce poate fi mai limpede decât adevărul și mai de lepădat decât minciuna? |

  5. Costel zice:

    Apreciez mult efortul de documentare si dragostea celor care scriu aceste analize pentru apararea dreptei credinte.Dumnezeu sa va rasplateasca.

    Apreciază

  6. Daniel zice:

    Sfintele canoane nu s-au dat pentru a-i blestema și condamna pe eretici fără dragoste și milă, ci pentru a-i readuce la Hristos.Cum vreti sa-i aduceti la Hristos pe cei nascuti in credinta eretica daca din anathema si du-te de langa mine ereticule eu nu vreau sa fiu in comuniune cu tine?!Unde este mila?cu ce sunt ei vinovati ca nu au harul Duhului Sfant sa fie luminati ca voi?!Nu suntem toti monahi,pustnici de la Muntele Athos ca sa putem trai in acrivie,Dumnezeu tine cont prin iconomie de slabiciunea omului cazut mai ales in timpurile actuale.

    Apreciază

    • Însemnătatea anatemei este de doctorie duhovnicească a Bisericii împotriva unei boli a duhului omenesc, boală care pricinuieşte moarte veşnică.

      Pricinuiesc moarte veşnică toate învăţăturile omeneşti care vira în credinţă filosofarea proprie, scoasă din ştiinţa cu nume mincinos, din cugetarea trupească – această moştenire de obşte a duhurilor căzute şi a oamenilor, în învăţătura de Dumnezeu descoperită despre Dumnezeu. Filosofarea omenească amestecată în învăţătura credinţei creştineşti se numeşte erezie, iar urmarea acestei învăţături – rea credinţă.

      Sf.Ignatie Briancianinov: Despre folosul anathemei! Predică la Duminica Ortodoxiei
      https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/03/08/sf-ignatie-briancianinov-despre-folosul-anathemei-predica-la-duminica-ortodoxiei/

      „Ar trebui să ajungem la maturitatea, dar în același timp și cunoștințele necesare, să vorbim cu ei și să le spunem ce s-a întâmplat. Noi bine facem că întrerupem comuniunea bisericească și nu trebuie să mergem în lăcașurile lor, dar asta nu înseamnă că va trebui să întrerupem și discuțiile. Ceea ce se impune în luptă în acest moment, este ca poporul să fie informat. ” https://www.youtube.com/watch?v=K6apPRgAk5I

      Apreciază

      • Costel zice:

        Dumnezeu este iubire dar este si dreptate.Aceste atribute conlucreaza consecutiv.Asa si noi,nu putem fi doar iubitori si sa fim nedrepti prin nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu sau prin lipsa de interes fata de Sfintele canoane sau scrierile Sfintilor parinti.Asa ca trebuie sa mai lasam iubirismul care nu aduce nici un folos si sa aparam dreapta credinta.Corpul bisericii tot timpul s-a autocuratat de ceea ce era strain ei,pentru a fi fara pacat.Biserica efectiva are efective relativ reduse fiind formata din pleroma practicantilor crestini.In fiecare duminica sau alte sarbatori la liturghie ne curatam de pacate si constituim biserica cea fara de pacat.E o diferenta fata de multimea amorfa care merge duminica la biserica .Dintre ei doar cativa constituie biserica adevarata.Asa ca sa avem grija sa nu ne situam in afara bisericii crezand ca suntem in biserica.

        Apreciază

  7. Sfântul Teodor Studitul: Să nu spui: „S-au împotmolit i­e­rarhi, preoţi, egumeni, iar eu, (…), având fire ne­pu­tin­cioa­­să, ce voi face? Cum voi suferi? Nicidecum, maică! Fi­e­­care dintre noi a luat putere de la Dumnezeu – şi bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân – ca să se lupte până la sânge pen­tru dumnezeiasca lege şi pentru credinţa noastră or­to­doxă.

    Apreciază

Lasă un răspuns la Anti mincinosi Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s