Să nu ne îngrjorăm de atacurile celor aflați în compromis, important e că nu vrem să fim sub jurisdicția unui alt episcop, ci să scoatem boala ereziei din Biserică – Sfântul Teodor Studitul: Graniţele canonice pe timp de erezie nu sunt ca pe timp de pace

Graniţele canonice pe timp de erezie nu sunt ca pe timp de pace

„Întrebare: Despre presbiterii hirotoniţi fără înştiinţare la Roma, Neapol şi Longobardia şi eliberaţi: putem să-i primim pe aceştia şi să avem comuniune cu ei, să luăm masa împreună şi să ne rugăm împreună?

Răspuns: Pe timp de erezie, după trebuinţă, nu este totul neapărat conform regulilor stabilite pe timp de pace. Astfel vedem că au procedat şi preafericitul Atanasie şi sfântul Eusebiu, care ambii săvârşeau hirotonii asupra persoanelor din afara regiunii lor. Şi acum vedem că acelaşi lucru se săvârşeşte şi în vremea ereziei actuale.” [Epistola 87(275). Către monahul Metodie]

Ne cerem iertare și punem metanie: între timp am făcut niște modificări la unele afirmații de pe site, după o cercetare mai aprofundată. Să ne bucurăm: Sfântul Teodor Studitul a trăit vremuri ca și noi, în care se confrunta cu prigoană din partea ereticilor, și ne-a arătat că se pot face excepții de la granițele canonice, important e să nu se facă alți episcopi și sinod paralel – ceea ce noi nu căutăm!

Hristos a Înviat!

Acest articol a fost publicat în Ecumenism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Să nu ne îngrjorăm de atacurile celor aflați în compromis, important e că nu vrem să fim sub jurisdicția unui alt episcop, ci să scoatem boala ereziei din Biserică – Sfântul Teodor Studitul: Graniţele canonice pe timp de erezie nu sunt ca pe timp de pace

  1. Am citit cu mare îngrijorare acest articol, în care practic vă faceți avocații practicilor schismatice de tip stilist, invocând pe sfântul Teodor Studitul.
    Să o luăm sistematic. Sfântul Teodor Studitul scrie aceasta epistolă în 826, în plină erezie iconoclastă, după ce această erezie fusese condamnată deja la sinodul al VII-lea ecumenic. Din acest motiv, spune “Pe vremea eresului, din cauza nevoilor constrângătoare, nu se pot împlini neîncetat numai cele stabilite pe timp de pace; după cum se vede că a făcut și preafericitul Atanasie, cât și preasfințitul Eusebiu, care ambii au hirotonit și străini. Și se vede că același lucru se întâmplă și acum, pe vremea eresului de față, așadar, cei despre care s-a vădit că s-au hirotonit în chipul acesta, dar nu au fost osândiți în public, să nu se respingă, ci să se primească după patru prezentări”. Am citat din textul sursă pe care îl oferiți pe siteul dumneavoastră la articolul Răspunsuri la frământările zilelor noastre…, unde dați citatul corect, în timp ce pe postarea aceasta îl trunchiați, pentru a nu se vedea partea cu osândirea lor în public și cu cele patru înfățișări.
    Din acest citat al sfântului Teodor se vede clar că este vorba despre iconoclasmul condamnat sinodal, din faptul că se vorbește despre asumarea ereziei prin semnătură (răspuns 7), lucru pe care îl găsim și în Epistola 294, către egumenul Macarie, că se vorbește despre pângărirea bisericilor prin slujirea ereticilor etc. Ca sa nu mai vorbim de anul scrierii epistolei…
    De asemenea, Sfântul Teodor Studitul dă exemplul marilor sfinți Atanasie cel Mare, ales ierarh în 328, după condamnarea arianismului la sinodul I ecumenic, și al sfântului Eusebiu al Samosatelor, ales ierarh mult după sinodul I ecumenic. De aceea, se vede clar că hirotonirile făcute de aceștia erau în niște eparhii conduse de ierarhi adepti ai unei erezii condamnate și tăiate de la Trupul Bisericii, împreună cu propovăduitorii ei și cu episcopii care rămâneau fideli ei, adica de episcopi necanonici. Această situație nu poate fi aplicată actualului context, în care ierarhii ruși sunt în erezie, dar nu sunt condamnați sinodal, iar eparhiile lor sunt canonice. A trimite preoți în acele eparhii este necanonic și înseamnă a provoca schismă în Biserica.
    Dacă ar fi să mergem pe raționamentul domniilor voastre, ar însemna să acceptăm că tot ce au făcut stiliștii este perfect justificat. Sunteți de acord cu aceasta?
    Eu cred că este foarte simplu să găsim această soluție, mergem în Serbia ne hirotonim câți preoți ne trebuie, aceștia îl pomenesc în taină pe IPS Artemie (deși i-a hirotonit unul dintre horepiscopi), în public îl pomenim “pe episcopul nostru…” (oare cine o fi el?), și așteptăm ca episcopul canonic încă al locului să se lepede de erezie și să ia acești preoți sub oblăduire, trezindu-se deodată cu câte doi preoți în fiecare parohie, de exemplu. Această soluție, din păcate, nu este canonică și nu se poate aplica.

    Apreciază

    • Cum vine asta: … ierarhii rusi sunt in erezie, dar eparhiile lor sunt canonice deoarece nu au fost condamnati sinodal? Odata recunoasteti ca ierarhii respectivi sunt eretici, dar in acelasi timp nu sunt fiindca nu au fost condamnati? Cu un ierarh eretic necondamnat sinodal cum ar trebui sa ne comportam comparativ cu unul condamnat? Dar cu un preot in aceeasi situatie?

      Apreciază

    • 1. Citatul nu este trunchiat, ci se doreste a prezenta esentialul. Că era vorba de prigoana iconoclastă, rezulta chiar din denumirea regiunilor din care proveneau prezbiterii respectivi. Iar cu privire la comparatia intre ereticii necondamnati sinodal si cei condamnati sinodal, atitudinea necesara si problematica este aceeasi: nu putem avea comuniune cu ei nici in cele bisericesti, nici in cele nebisericesti. Citatul e clar, in vreme de erezie, este ingaduit sa se faca astfel de hirotonii, la vreme de trebuinta.

      2. Ce discutati domnia voastra despre acele 4 infatisari, nu era neaparat esential de prezentat (l-am preluat dintr-un editorial asa cum era acolo, nu din articolul de pe site-ul nostru) pentru ca tema avuta in vedere era momentul in care au fost hirotoniti acei preoti, adica momentul prigoanei, in timpul careia au fost hirotoniti. Din moment ce nci macar nu s-a facut vreun sinod care sa puna problema vreunei condamnari, nu era esential sa vorbim despre asta.

      3. Faptul ca nu trebuie sa se suprapuna doi preoti in aceeasi parohie – nu exista vreun fundament canonic care sa interzica total acest lucru, iar acest lucru poate fi cu usurinta rezolvat, din moment ce la Sinodul din Cartagina, chiar si in situatia in care se primea prin pocainta un episcop donatist si se punea problema existentei a doi episcopi in cetate, unul dintre ei era randuit fie horepiscop, fie prezbiter. Daca se pocaieste episcopul eretic din Rusia, cu atat mai mult va rezolva cu usurinta problema preotului respectiv pe care il va lua sub jurisdictia sa.

      4. Astfel, nici faptul ca erezia trebuie sa fie condamnata sau necondamnata, pentru ca problema prezbiterilor hirotoniti la vreme de nevoie sa nu aiba rezolvare, nu este reglementat undeva. Vremea de erezie este o perioada ce are in vedere trecerea la etapa urmatoare, care va fi condamnrea ei. Acea condamnare a ereziei va rezolva si problema prezbiterilor hirotoniti in eparhii straine, se va gasi o solutie adecvata, pana atunci precedentele ne arata ca se pot face exceptii, daca comunitatile respective au intr-adevar nevoie de preoti.

      5. Intrebarea despre practicile stilistilor este retorica, deoarece am mentionat de mai multe ori ca suntem impotriva hirotonirii altor episcopi pentru a nu se crea ramuri schismatice. Se pare ca mereu avem o problema cu subiectul. Subiectul de fata sunt preotii, nu episcopii, nu sinoadele facute de stilisti!

      Apreciază

    • ban zice:

      Dl chirila, ati mai mintit dvs si cu alta ocazie, sunteti obisnuit

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s