Despre semnele sfinteniei celor care mor

In ultima perioada se afiseaza in spatiul public tot felul de manipulari si inselari cu privire la asa zisa Sfintenie a unor monahi, ieromonahi, schimonahi, parinti, etc…

Recent, au murit un monah grec si o schimonahie din Vatra Dornei. Nici bine nu au murit ca deja multi ii fac Sfinti fara sa fie vreun semn de la Dumnezeu. Avand in vedere faptul ca toti suntem intr-o oarecare intunecare a mintii din cauza pacatelor actuale, chiar de ar fi sfinti cu adevarat, nu am avea cum sa ne dam seama si putem foarte usor cadea in inselare. Corect ar fi sa avem rabdare si sa ne rugam la Dumnezeu sa ne lumineze.

Cei care se pun in locul lui Dumnezeu si fac sfinti peste noapte, sustin ca aveau mainile moi si aceasta este o dovada a sfinteniei. Fals. Trupul moale este specific tuturor monahilor dupa moarte, deoarece acest lucru este o binecuvantare de la Dumnezeu, special in cazul lor, pentru ca au renuntat la viata lumeasca, indiferent de ce viata au dus in manastire, si nu este nicidecum un semn de Sfintenie. Nici macar nu este o dovada ca s-au mantuit. Acest lucru il puteti afla de la orice vietuitor din manastiri. Sunt multi monahi, ieromonahi care inca sunt in viata si de-a lungul anilor au intalnit cazuri de monahi care dupa ce au murit aveau mainile moi desi nu aveau o viata de Sfant.

In sf Munte orice monah stie acest lucru si il puteti afla.

Iata si o marturie scrisa in acest sens, care arata ca trupul oricarui monah dobandeste aceste insusiri dupa moarte, chiar si trupul unui monah pacatos, dupa cum putem citi la pagina 423 din cartea „Starețul meu Iosif Isihastul” de Arhim. Efrem Filotheitul, aparuta la editura Evanghelismos in 2010:

În mod firesc, trupul celui mort capătă o rigiditate musculoasă. Cu toate acestea însă, monahii și monahiile nu „înlemnesc” atunci când mor. Trupul monahului mort rămâne elastic, precum cel al unui om care doarme. Oricâte ore și zile ar trece, monahul rămâne mlădios.

De îndată ce primește cineva Schima monahală, dobândește și această însușire mai presus de fire. Chiar și păcătos de moare monahul, trupul său nu primește acea rigiditate de mort. De îndată ce va lua cineva Schima, chiar și pentru o singură oră de va fi monah, sunt anulate pentru un timp însușirile firești ale unui trup mort. Iar aceasta se face mai întâi pentru că Dumnezeu își arată în felul acesta bunăvoința față de petrecerea monahală, iar apoi pentru a ne încredința că moartea nu este sfârșitul, ci este un somn.

Haideti sa avem rabdare, sa fim in primul rand noi cum trebuie si sa nu cautam sfinti cu lumanarea de parca am fi Dumnezeu. A face sfant peste noapte poate fi hula la adresa lui Dumnezeu. Haideti sa vedem cand trebuie sa ne impartasim, cand nu trebuie. Haideti sa ne spovedim mai des si mai sincer si sa ne impartasim doar cand ne dau voie Sfintele Canoane, doar cand ne-am despatimit.

Mai demult cand cineva murea si se banuia ca ar fi Sfant, patriarhia care nu era eretica, infiinta o comisie ca sa cerceteze acel caz de sfintenie si nicidecum nu se grabea sa afirme ca e sfant cum facem noi la ora actuala, cei care suntem plini de patimi. Cercetarea putea dura chiar si zeci de ani sau sute de ani cum a fost in cazul Sf Stefan cel Mare.

Pentru a fi cineva Sfant trebuie sa indeplineasca minim 3 lucruri: Dreapta Credinta, Dreapta Vietuire si abia la urma minunile.

 

 

Acest articol a fost publicat în Inselari contemporane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Despre semnele sfinteniei celor care mor

  1. Apa trece, pietrele rămân. zice:

    Scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Treaba noastră este sa ne considerăm ultimii păcătoşi și sa ne controlăm gândurile despre oricine și despre orice, ca să-I permitem Duhului Sfânt sa Se sălășluiăscă într-o inima despătimită.

    Mi se pare la fel de periculos sa aruncăm cu pietre în oameni cu o viață virtuoasă care prezintă semne ale sfințeniei. De ce sa nu fie sfinți? Mai mari sau mai mici. De ce sa stabilim noi cine s-a mântuit și cine e în iad? De ce sa nu ne bucuram în Domnul pentru acel suflet? Fără exagerări.

    Iar despre minuni, dacă există, după moarte cred ca e bine sa mai și vorbim. Sunt minunile lui Dumnezeu, totuși, făcute prin mijlocirea acelui suflet. Există și sfinți necunoscuți. Dumnezeu îngăduie ca unii sa fie cinstiți de oameni, iar alții nu.

    Daca nu sunt sfinți și noi îi credem sfinți, din evlavie, greșim oare?
    Dar dacă ei sunt mari înaintea lui Dumnezeu, iar noi îi denigrăm? Denigrarea acestora poate avea efecte negative asupra noastră!

    Eu cred ca nu greșim dacă ne rugam pentru acel suflet sa se mântuiască și sa aibă trecere la Dumnezeu sa se roage și pentru noi.

    Asadar, fie că vorbim despre un suflet plecat la Domnul, fie că tăcem, să fie spre slava Preasfintei Treimi!

    Apreciază

    • Asa apa trece, pietrele raman. Care parte nu intelegi? Trupul moale in randul monahilor imediat dupa moarte nu este un semn de sfintenie, ci o binecuvantare de la Dumnezeu. Intreaba pe orice monah din manastiri si o sa afli tot acelasi raspuns.
      Daca nu este Sfant si tu il consideri sfant, este gresit, fiindca te pui in locul lui Dumnezeu. Si stii tu ca, cutare e Sfant.

      Apreciază

  2. ayeaye20 zice:

    Poate ne dai si o explicatie de ce la RADENI nu s-a zis toata anathema…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s