DUMNEZEUL VEACULUI CONTEMPORAN

„Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții, și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați?” (In 5,44).

Mă tot întreb, pe cine amăgesc creștinii noștri când spun sus și tare că sunt creștini?! Doar pe ei. Mă îngrozesc când văd de câtă neștiință sunt în stare creștinii, și mai ales clericii și monahii! Am datoria de a spune adevărul, și o voi face, explicând niște lucruri esențiale, chiar dacă fiecare dintre voi le veți interpreta după bunul plac.

Adevărul este Unul Singur, și nu există două sau mai multe adevăruri. Sfântul Ignatie Briancianinov ne spune în mai multe rânduri că:
  „Neștiința este cel mai sigur iad.” 
Această neștiință este cea mai cumplită PLAGĂ asupra neamului creștinesc. O neștiință acceptată benevol, căci nu putem spune că am fi vrut tare mult să studiem creștinismul dar n-am avut de unde. Adevărul este că nu ne-am străduit să studiem, arătând un dezinteres total. Dar acest „confortabil” dezinteres ne costă foarte scump, …pieirea veșnică!
„Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine.” (In 5,39).

Iată cel mai clar îndemn dat chiar de Hristos Dumnezeu. Ortodoxia are ca temelie Sfânta Evanghelie, apoi învățătura Sfinților Părinți și Sfintele Canoane care sunt călăuza oricărei Biserici ortodoxe.

De ce spun acestea? Pentru că, a apărut în cadrul Bisericii un fenomen ciudat și cu totul neortodox. Li se atribuie unor bătrâni, „sfinți” după parerea lumii, o cinstire care iese cu mult din hotarul ortodoxiei! 
Din Catehismul Ortodox, învățăm că, lui Dumnezeu I se cuvine adorare; Maicii Domnului venerare, și Sfinților lui Dumnezeu cinstire. Ce este mai mult decât aceasta e în afara ortodoxiei. 
Creștinii nu știu toate acestea și se atașează foarte ușor față de câte un bătrân „înțelept și sfânt” ori „văzător cu duhul”, și în rest nu mai contează absolut nimic. E jalnic să vezi cât de adânc poate cădea omul. 
Sfinții Părinți ne învață că trebuie să vedem la toți acești bătrâni o împlinire întocmai a poruncilor evanghelice, și o respectare exactă a tot ce ne-au învățat Sfinții Părinți, iar de nu vom vedea toate acesta la ei, atunci sunt învățători mincinoși.

„Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor.”  (Mt 12,19). 

Din învățătura Sfinților Părinți aflăm că a te chema „foarte mic” înseamnă a fi osândit în iadul cel veșnic, ca unul ce ai stricat învățătura lui Hristos Dumnezeu.
„Vorba mincinoasă și vicleană nu poate să nu fie rea și vătămătoare. Împotriva unei asemenea meșteșugiri trebuie să ne purtăm cu băgare de seamă. Cercetează Dumnezeiasca Scriptură, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, precum și scrierile Sfinților Părinți, mai cu seamă cele practice, pentru ca, punând alături de ele învățătura și purtarea învățătorului și starețului tău (a duhovnicului), să o poți vedea ca în oglindă și să o înțelegi. Ceea ce este potrivit cu Scriptura, să-ți însușești și să ții minte, iar ceea ce este rău și mincinos, să recunoști și să lepezi, ca să NU FII ÎNȘELAT. Să știi că în zilele noastre au apărut mulți înșelători și învățători mincinoși.” 
Sfântul Ignatie Briancianinov
Ofrandă monahilor contemporani  p 79. 
Acei creștini care s-au atașat foarte puternic față de câte un bătrân, dau dovadă, chiar și fără voia lor, de un fanatism.

Dacă încerci să le spui cum că Sfânta Evanghelie, sau Sfinții Părinți ori Sfintele Canoane zic altceva decât spune și învață bătrânul lor, nu numai că nu primesc, dar îi apucă nervii, apoi dau tot felul de interpretări, unele mai năstrușnice decât altele, după părerea lor „înțeleaptă”.

Acesta este o cumplită înșelare, sau în tâlcuirea Sfinților Părinți, este închinare la idoli. Atunci când pui un om mai presus de Hristos Dumnezeu, nu poate fi altceva decât închinare la idolul numit OM. Iată ce ne spune sfântul Ioan Iacob Hozevitul: 
„Vorbesc și frații mincinoși de Sfânta și Preadulcea Ortodoxie; de dragoste, de curăție, de fapta bună, de smerenie și de virtute, și ajută obștile creștinești. Cât de greu va fi pentru ortodocșii cei curați și simpli să înțeleagă pe cine au înaintea lor. Cât este de ușor să fie atrași de ideile lor cele «filosofice» și să îi creadă. Dacă răscolește cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numește OM”. 
~ hrană duhovnicească.
Creștinii nu știu că acestor oameni, li se cuvine ai cinsti doar ca pe niște oameni, nu ai avea ca reper, ca luminători, sau cei mult mai rău, ai pune deasupra învățăturii Sfintei Biserici. Aici e o greșeală uriașă. Dar de ce creștinii noștri îi venerează pe toți aceștia, deși nu se potrivesc, mai mult sau mai puțin, cu învățătura Sfintei Biserici? Pentru că se potrivesc în duh; atât creștinii cât și acești „mari sfinți” sunt în duhul lumii acesteia. Învățătura acestora mincinoasă se potrivește foarte bine la viața destrăbălată a creștinilor. În învățătura acestora lipsește POCĂINȚA. De aici și laudele răsunătoare cu care sunt încununați toți acești „văzători cu duhul”.

„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor, 
Și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme.” (2Tim 4,3-4) 

Sfântul Ignatie Briancianinov, face o asemănare foarte exactă a învățătorilor duhovnicești actuali cu fariseii din timpul Mântuitorului: 
„Dimpotrivă, fariseii, dorind numai să pară drepți, se îngrijeau doar cum să facă pe slugile lui Dumnezeu înaintea societății oamenilor, înaintea unei mase îndeobște cu prea puțin discernământ. Și acum se poate vedea că fariseii se folosesc de toate șireteniile cu putință cu scopul ca faptele lor, având înfățișare bună, să strălucească cât mai puternic ochilor oamenilor, iar fărădelegile lor să fie dezvinovățite prin <necesitate politică>, prin masca <justiției> și <prevederii înțelepte>, prin dorința de <a preveni un rău mai mare prin îngăduirea unui rău mai mic> și alte îndreptățiri ce se revarsă cu îmbelșugare din inima plină de viclenie. Domnul ne oprește de la o astfel de purtare prin cuvinte foarte puternice. <Voi sunteți (spune El) cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor; dar Dumnezeu știe inimile voastre; căci ce este întru oameni înălțat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.> (Lc 16,15). 
Expierențe ascetice   p 342.
Tot așa se îndreptățesc și azi când îi pui față în față cu învățătura Sfinților Părinți și nu mai spun de Sfintele Canoane!
E foarte trist să-i vezi pe bieții creștini lăsându-se pradă sentimentelor și urmând orbește pe câte un bătrân părut sfânt. Călăuza noastră trebuie să fie Sfânta Evanghelie, Sfinții Părinți și Sfintele Canoane, nu sentimentele, sau părerile acestora „înțelepte”! 

„Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.”  (Fapte, 4,19). 

De aici și decăderea cumplită a creștinismului. Din neascultarea de Dumnezeu. Cum poți tu să pui un om mai presus de Dumnezeu ??? Aceasta este închinare la idolul numit OM. 
Să nu vă mirați dacă veți vedea mănăstiri de călugări și maici la un loc, sau foarte apropiate; așa le-a dictat înțelepciunea lor. Acolo stăpânește curvia și preacurvia în toată plinătatea cuvântului. Neascultarea de Dumnezeu aduce moarte. Nu așa am văzut la Sfinții Părinți. Sfintele Canoane îi mustră foarte aspru pe unii ca aceștia cu grele afurisanii și chiar anatema, ca unii care și-au bătut joc de Dumnezeu.  Și cu toate acestea, creștinii pe unii ca aceștia îi slăvesc, îi acoperă cu laude răsunătoare, îi declară „înțelepți și sfinți”, „văzători cu duhul”, și nici nu vor să audă că toți aceștia au grave abateri. De ce oare? Din pricina GROZAVEI NEȘTIINȚE.
„Neștiința este cel mai sigur iad.”
  „Pe cine i-a recunoscut lumea drept sfinți? Pe cine a fericit și a preaînălțat cu laudele sale? Pe proorocii mincinoși, pe învățătorii mincinoși, pe fățarnici. Cum s-a purtat ea cu adevărații sfinți ai lui Dumnezeu? I-a lepădat, i-a acoperit cu ocări, cu clevetiri, i-a prigonit ca pe niște vrăjmași ai societății omenești, i-au supus celor mai grele prigoane și i-a necăjit cât se poate de crunt.” 
PREDICI   p 304 
Creștinilor, lăsați-i pe toți acești învățători  mincinoși, și ascultați de Dumnezeu și de Sfinții Lui, prin care a vorbit nouă Duhul Sfânt, și veți fi închinători ai ADEVĂRATULUI DUMNEZEU, iar de nu veți asculta veți fi judecați ca închinători la idoli. Vă rog, nu vă bateți joc de Dumnezeu, și nici de sufletele voastre. 

„Lăsați-i pe ei, sunt călăuze oarbe orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (cap 15,14). 

  „Așa zice Domnul: Blestemat fie omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează de Domnul.” 
„Binecuvântat fie omul care nădăjduiește în Domnul și a cărui nădejde este Domnul.” (Ieremia 17,5;7). 

~ ieromonahul Dorothei – athonitul.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Inselari contemporane, Sfaturi folositoare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s