ADEVĂRATELE FAPTE BUNE

Sfântul Ignatie Briancianinov
„Să urâm părutele fapte bune ce răsar din rațiunea cu nume mincinos, din mișcările sângelui, din simțămintele inimii, oricât ne-ar părea ele de înalte, neprihănite, sfinte simțămintele și gândurile noastre. Aceste fapte sunt în stare doar să dezvolte în noi părerea de sine, trufia, amăgirea de sine, care duc la pierzare. Ele nu luminează ochii sufletului așa cum îi luminează porunca Domnului; dimpotrivă, ele întăresc orbirea sufletului, fac această orbire de netămăduit. Cei ce le săvârșesc vor merge în muncile cele veșnice, ca unii care fac binele firii căzute, bine întotdeauna amestecat cu răul, bine spurcat, de la care Domnul Își întoarce, ca de la o urâciune satanicească, privirile Sale sfinte. Pentru a săvârși binele firii căzute nu e nevoie să fii creștin; ele sunt ale întregii omeniri căzute. Unde se săvârșesc faptele bune ale firii căzute – în laudele tunătoare ale lumii; Mântuitorul lumii este scos afară, lepădat. Faptele credinței, faptele mântuirii sau, ceea ce e același lucru, împlinirea poruncilor evanghelice, sunt doar ale creștinilor. <Binele>, a spus despre adevăratul bine Preacuviosul Marcu Ascetul, <nu poate fi crezut sau lucrat decât în Hristos Iisus și în Sfântul Duh>. (…) Cât de nimicnice par lumii faptele Credinței față de faptele răsunătoare și strălucitoare ale lumii! Ce faptă bună e, la arătare, CONȘTIINȚA PROPRIEI PĂCĂTOȘENII, pentru care asupra vameșului s-a revărsat mila lui Dumnezeu. Ce faptă bună e, la arătare, POCĂINȚA, prin mijlocirea căreia păcătoșii cât se poate de mari s-au împăcat cu Dumnezeu și au moștenit fericirea veșnică! Ce faptă bună e, la arătare, MĂRTURISIREA LUI HRISTOS, mărturisire înfățișată în cuvinte puține, simple! Și de cine? De un tâlhar dat morții pentru fărădelegi. Acele cuvinte puține și preasimple l-au băgat pe tâlhar în rai, au săvârșit ceea ce n-au putut și nu pot săvârși toate virtuțile strălucitoare ale întregii omeniri.”
Expierențe ascetice p 747~748
Editura Sophia 2008.

Sfântul Ignatie Briancianinov
„Urâți păcatele voastre, părăsiți viața păcătoasă! Și nu numai atât: recunoașteți că însăși firea voastră este strâmbată de păcat, că dreptățile care se nasc în ea și ies din ea sunt pe potriva firii sluțite, schimonosite. SĂ SOCOTIȚI DREPTĂȚILE VOASTRE DREPT PĂCATE; să le socotiți nu agonisită, ci cât se poate de mare pierdere pentru voi. Aceste dreptăți, se fac în cei ce vor să și le păstreze, nebiruită piedică în calea căpătării dreptății dumnezeiești. Cu evlavie și cu supunere plecați rațiunea voastră trufașă, cu nume mincinos, în fața dreptății dumnezeiești. Ea a fost adusă din cer oamenilor, adusă de către Dumnezeu întrupat; ea suie la cer pe acei oameni care, lepădându-se de sine, lepădându-se de păcatele lor și de dreptățile lor, se cufundă pe de-a-ntregul în baia cea curățitoare a pocăinței, intră sub călăuzirea dreptății dumnezeiești și doar a ei. FAPTELE VOASTRE BUNE SĂ FIE DOAR ÎNFĂPTUIRI ALE ATOTSFINTEI VOI DUMNEZEIEȘTI, NU ALE VOII VOASTRE STRICATE.”
PREDICI p 156
Editura Sophia 2008.

„Cel ce are poruncile Mele și le împlinește acela este cel care Mă iubește.” (In 14, 21)
„Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” (In 14, 24)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sfaturi folositoare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s