”Cercetati duhurile”

„1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.
2. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu.
3. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume…”

 Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan 4, 1-3

În mediul online, diverse asociații, diverse bloguri, diverse persoane și chiar preoți nu au altceva mai bun de făcut decât să atace părinții care au întrerupt pomenirea episcopilor părtași ereziei din Creta, și pe creștinii care doresc să urmeze lui Hristos. Ei nu aduc argumente de la Sfinții Părinți, ci încearcă să convingă cu sloganuri și calomnii nefondate: „schismatici”, „zeloți”, „tendințe extremiste”, „citate de la Sfinți rupte din context”, neștiind ce să mai facă pentru ca lumea să nu recunoască care e adevărul și să o îmbrobodească cât mai mult cu o argumentație din burtă. Toată misiunea lor se axează pe denigrarea preoților care au întrerupt pomenirea ierarhilor, pe dezbinarea taberei nepomenitorilor.

Cuvânt din a 39-a epistolă a Cuviosului Teodor Studitul către Egumenul Theofilos:

„Dacă, totuşi, cuvioşenia ta este nedumerită cum de nu ţi-am vorbit despre asta înainte de jefuirea mănăstirii, ci dimpotrivă, chiar noi, la mănăstirea din Studion pomeneam episcopii de Constantinopol, află că îi pomeneam atîta timp cît nu avesese loc Sinodul şi nici nu fusese trîmbiţată sinodal dogma cea vicleană şi anatema.

Iar înainte de a exista o astfel de clară mărturisire şi acceptare a ereziei din partea episcopilor, nu era prudent să ne rupem cu totul de necanonici, ci numai să evităm a ne afla, în mod evident şi public, în comuniune bisericească cu aceştia, în timp ce îi pomeneam, prin harul iconomiei, pe timp nelimitat.

Însă, din momentul în care blasfemia eretică a devenit clară şi evidentă şi consacrată sinodal, trebuie şi tu, ca şi de altfel toţi ortodocşii, să vă feriţi cu îndrăzneală (francheţă) de orice comuniune bisericească cu cei de rea-credinţă şi să nu pomeniţi niciunul dintre cei ce au participat la Sinod sau sunt într-un cuget cu deciziile acestuia…

Deoarece Sfîntul Gură-de-Aur îi numeşte vrăjmaşi ai lui Dumnezeu nu numai pe eretici, ci şi pe cei ce se află în comuniune bisericească cu aceştia.”

A fi cu acrivie, așa cum ne-au învățat sfinții, a ajuns acum ceva peiorativ, după cum a observat și Cuviosul Serafim Rose:

Este de o importanta vitala, deci, ca aceasta voce sa fie una a Ortodoxiei autentice, adica patristice. Din nefericire, se intampla uneori, mai ales in focul unei dispute, ca pozitii fundamental ortodoxe sa fie exagerate de catre una din parti, si intelese gresit de catre cealalta, si astfel o impresie pe de-a-ntregul inselatoare se zamisleste in unele minti, cum ca cauza actuala a adevaratei Ortodoxii este un soi de „extremism”, un soi de „replica de dreapta” la directia predominant de „stanga”, urmata acum de catre conducatorii Bisericilor Ortodoxe „oficiale”. O asemenea viziune politica a luptei actuale pentru adevarata Ortodoxie este cu desavarsire falsa. Aceasta lupta, din contra, a luat forma, in randul celor mai de seama reprezentanti ai ei de astazi – fie din Rusia, Grecia sau din Diaspora – unei reveniri la calea patristica a moderatiei, a unei intelegeri intre extreme; este ceea ce Sfintii Parinti numesc CALEA IMPARATEASCA.

Dimensiunile depline ale protestului ortodox impotriva „ortodoxiei ecumeniste”, impotriva ortodoxiei neutralizate, caldicele, a apostaziei, trebuiesc inca descoperite, inainte de toate in Rusia. Dar nu este cu putinta ca marturia atator mucenici, marturisitori si campioni ai ortodoxiei celei adevarate din veacul al 20-lea, sa fie zadarnica. Fie ca Dumnezeu sa isi tina zelotii pe calea imparateasca a adevaratei Ortodoxii, credinciosi Lui si Sfintei Lui Biserici, pana la sfarsitul veacului!”

Aici Cuviosul Serafim Rose arată cum poate fi menținut echilibrul, pentru a nu cădea nici în extrema din stânga, a ecumenismului și comuniunii cu ecumeniștii, nici în extrema din dreapta, a celor care care din pricina adoptării noului calendar (o măsură care a atacat Biserica și a fost plănuită de masoni) au refuzat să recunoască iconomia harului la noii calendariști și au practicat greșit botezul și mirungerea, iar la multe din aceste grupări stiliste, continuitatea apostolică este îndoielnică, deși sunt unele grupări de rit vechi, dar în Grecia, care se pare că au continuitate apostolică.

Dar părinții nepomenitori, sau site-urile care îi susțin, nu au căzut în nici una din aceste extreme, după cum arată și părintele Antim în comunicatul său:

Comunicat

Faţă de diverse afirmaţii apărute în spaţiul public în ultima vreme, referitoare la poziţia adoptată prin întreruperea pomenirii ierarhului ca urmare a sinodului din Creta, doresc să fac următoarele precizări:

  1.    Am întrerupt pomenirea ierarhului, ca măsură canonică, prevăzută de canonul 31 apostolic şi de canonul 15 I-II Constantinopol, datorită semnării documentelor eretice ale sinodului din Creta, reconfirmate de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 29 octombrie 2016.
  2.    Măsura nepomenirii ierarhului are ca scop îngrădirea preotului nepomenitor şi a credincioşilor pe care îi păstoreşte de erezie, iar aplicarea ei se face în funcţie de trezvia conştiinţei creştine a fiecărui preot sau credincios ortodox, care trebuie să se limiteze la a nu se face părtaş la erezie, fără a judeca starea de har în care se găseşte Biserica ca urmare a deciziilor sinodale din Creta, pentru a evita riscul căderii în greşeli săvârşite de alţii în trecut (grupările stiliste etc.). Fiecare creştin are propria conştiinţă şi, în funcţie de adevărul de credinţă adus de Hristos şi stabilit de Sfinţii Părinţi, este liber să aleagă singur pe Hristos sau altă cale, propovăduită de cei de astăzi, fiind mereu atent la cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care atenţionează: „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!” (Gal. 1,8-9).
  3.    Nu am părăsit şi nu am de gând să părăsesc Biserica Ortodoxă Română, nu am primit niciun antimis de la PS Longhin Jar sau de la alt arhiereu, nu am cunoştinţă ca altcineva să fi primit. Nu ştiu nimic despre niciun “Sinod din Rezistenţă”, nici despre vreun plan de hirotonire de episcopi. Nu am ieşit din Biserica Ortodoxă universală, iar dacă duhovniceşte m-am îngrădit de erezie, duhovniceşte ţin de acei ierarhi care păstrează învăţătura adusă de Hristos.
  4.    Nu am nicio legătură cu vreo fundaţie cu atribute religioase creată pentru vreo “Biserică de Rezistenţă din România” şi nu ştiu ca vreunul dintre ucenicii mei să participe la astfel de acţiune. Nu am binecuvântat crearea niciunei asociaţii religioase cu asemenea scop.

Cei care scriu comentarii rău-voitoare şi creează diversiuni în conştiinţa ortodocşilor au uitat de Dumnezeu şi de moarte şi ar trebui să se gândească la Ziua Judecăţii, când vor răspunde pentru tot cuvântul rostit.

Protosinghel Antim Gâdioi

De fapt, poziția pe care nepomenitorii se străduie să meargă, urmând linia patristică, în armonie cu faptele Sfinților Părinți în situații similare, este aceeași cu a Bisericii din Catacombe de pe vremea serghianismului.

Mitropolitul Chiril de Kazan

Fragment din EPISTOLA nr. 1: 6/19 iunie 1929 (Adresată episcopului Damaschin Cedrick, care, ca şi dânsul, fusese în exil în Turukhan, dar a fost eliberat şi se afla temporar în Starodub. Tradusă, cu câteva omisiuni, după textul rusesc complet din E. Lopeşanskaia, Ierarhi mărturisitori, San Francisco, 1971, pp. 27-35. )

„Eu nu mă separ de nimic sfânt, de nimic ce aparţine în mod real Bisericii. Mă tem doar să mă apropii şi să mă agăţ de ceea ce recunosc ca fiind păcătos la origine şi, prin urmare, mă abţin de la comuniunea frăţească cu Mitropolitul Serghie şi cu arhipăstorii care sunt în acelaşi gând cu dânsul, de vreme ce nu am alte metode de a acuza un frate care gre-şeşte. Multe încercări (pe care le cunosc) de îndemnuri frăţeşti adresate Mitropolitului Serghie personal de către răposatul Mitropolit Agatanghel, de Mitropolitul Iosif şi de către cei doi vicari ai săi, de arhiepiscopul Serafim de Uglich şi de episcopul Victor de Viatka, nu au reuşit să-l întoarcă pe Mitropolitul Serghie la locul său şi către o manieră de acţionare potrivită. Repetarea acestei încercări de a convinge prin cuvinte ar fi inutilă. Prin urmare, eu consider că îndepărtarea de la comuniunea cu Mitropolitul Serghie şi cu acei arhipăstori care sunt de un cuget cu dânsul este o împlinire a datoriei pastorale de către toţi arhipăstorii şi de către toţi cei care consideră instituirea aşa numitului „sinod patriarhal temporar” ca fiind greşit. În ceea ce mă priveşte, prin această îndepărtare nici nu afirm şi nici nu bănuiesc că ar lipsi harul în acţiunile sfinte şi în Tainele săvârşite de serghianişti (să ne păzească Dumnezeu pe toţi de un astfel de gând!), ci subliniez doar dezacordul meu şi refuzul de a participa la păcatele altora. Prin urmare, nu voi liturghisi cu Mitropolitul Serghie şi cu arhipăstorii de acelaşi cuget cu dânsul.”

După cum spunea iarăși Cuviosul Serafim Rose:

Biserica Rusa din afara Rusiei a fost asezata, din pronia dumnezeiasca, intr-o pozitie foarte avantajoasa spre a pastra „calea imparateasca” in mijlocul confuziei ortodoxiei veacului al 20-lea. Vietuind in exil si saracie, intr-o lume ce nu a priceput suferinta oamenilor ei, ea s-a concentrat asupra pastrarii neschimbate a credintei ce ii uneste norodul, aflandu-se, in mod firesc, straina intregii mentalitati ecumenice, care este intemeiata pe indiferenta religioasa si auto-satisfactie, pe bogatie materiala si internationalism fara de suflet. Pe de alta parte, a fost tinuta de la a cadea in extremismul „cel de-a dreapta” (cum ar fi declaratia ca Tainele Patriarhiei Moscovei sunt fara de har) de catre constientizarea profunda a faptului ca biserica serghianista din Rusia nu este libera; cineva, desigur, poate sa nu aiba nici o comuniune cu un astfel de trup, dominat de atei, dar definirea cu exactitate a situatiei ei este cel mai bine sa fie lasata unui sinod liber al bisericii ruse, din viitor. Daca pare a exista aici o „contradictie logica” („daca nu ii tagaduiti Tainele, atunci de ce nu sunteti in comuniune cu ea?“), aceasta e o problema doar pentru cei rationalisti; cei ce se apropie de problemele bisericii atat cu inima, cat si cu cugetul, nu au nici o dificultate in a accepta pozitia aceasta, care este testamentul lasat Bisericii Ruse a Diasporei de catre inteleptul ei Intai Statator, mitropolitul Anastasie (+1965).

Traind in libertate, Biserica Rusa din afara Rusiei a socotit drept una din indatoririle ei de capatai exprimarea solidaritatii si a comuniunii depline cu subterana „Adevarata Biserica Ortodoxa a Rusiei“, a carei existenta este ignorata cu desavarsire si chiar negata de catre ortodoxia „oficiala”. La vremea randuita de Dumnezeu, cand vor trece incercarile teribile asupra bisericii si poporului rus, celelalte Biserici Ortodoxe vor putea intelege mai bine situatia Bisericii Ruse; pana atunci, tot ceea ce poate nadajdui cineva este, ca si pe mai departe, Bisericile Ortodoxe libere sa nu puna sub semnul intrebarii dreptul de a exista al Bisericii Ruse din afara Rusiei sau sa nege harul Tainelor ei, aproape toate dintre ele ramanand indelunga vreme in comuniune cu ea (pana ce neparticiparea ei la miscarea ecumenica a izolat-o si a facut sa devina un repros la adresa celorlalte Biserici, indeosebi in ultimul deceniu), si, pana in ziua de astazi, ele rezistand (cel putin pasiv) la incercarile de provenienta politica, ale Patriarhiei Moscovei, de a o declara „schismatica” si „necanonica”.

Așa se întâmplă cu nepomenitorii și acum, cei care sunt cu misiune prestabilită de a dezbina și denigra sau pur și simplu au intrat în duhul „toleranței” față de ecumeniștii eretici prin comuniunea cu ei și pomenirea la slujbe, încearcă din răsputeri să ii facă „extremiști” și „schismatici” pe nepomenitorii care s-au îngrădit de erezie, neieșind din Biserică și care aduc argumente de la Sfinții Părinți, urmând exemplul Sfântului Maxim Mărturisitorul care spunea:

Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.”

Mântuitorul ne învață să cercetăm duhurile, de la cine vine ”adevărul”, iar să ne dăm seama cine spune adevărul este foarte simplu: ne uităm în primul rând la atitudinea lor,

1. când Mântuitorul a avut un comportament de bășcălie fata de ceilalți, chiar în rătăcire fiind, cum o au unii ”mărturisitori” care se bat cu pumnul în piept ca ei dețin adevărul? Mântuitorul era mai tot timpul serios și chiar trist fiindcă cei aflați în rătăcire (cum erau fariseii si cărturarii) nu doreau cu nici un preț să Îl asculte;

2. dacă acești ” mărturisitori” susțin că noi suntem stiliști, fanatici, extremiști, de ce se agită așa de mult din moment ce ei singuri recunosc că suntem în minoritate ? În toată țara, dar mai ales în zona Bucovinei, în ultimii ani foarte mulți ortodocși au trecut la sectari și nu auzim aproape nici un preot plin de ”adevăr” să facă bășcălie și să urle că trebuiesc luate măsuri și ca prima vină de s-a ajuns în asemenea situație este a ierarhiei, dar ei se agită la niște ”minoritari” cum că s-ar afla în schismă deși nu aduc nici o dovadă de la Sfinții Părinți.

Vedeți bine de la cine sunt aceste duhuri: ale bășcăliei, ale denigrării celuilalt, a aruncării cu noroi și minciuni față de duhovnicii care la un moment dat i-au ajutat mult pe acești preoți care acum strigaă peste tot că părinții care mărturisesc adevărulul și ucenicii sunt zelotiști, fanatici, etc…

În al doilea rînd ne uităm la viața celor care ne fac rătăciți. Cum este posibil să aibă dreptate din moment ce ei înșiși au o viață imorală și chiar li se pare în regulă așa, vă rog citiți și acest articol: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/03/19/amway-herbalife-secte-new-age-sub-masca-unor-afaceri-de-succes-2/

Ba unii mai au tupeul sa îi hulească și pe sfinti, zicând că Sfântul Teodor Studitul a creat nu știu ce schisme închipuite sau că Sfântul Fotie cel Mare e doar fericit, nu și sfânt, și alte asemenea mizerii că iți vine să o iei la fugă de la prima frază…

”Luați seama să nu vă amăgească cineva.”

Aceștia sunt asemenea fariseilor, care împroașcă cu venin, negând însăși învățătura Mântuitorului, care nici ei nu intră în Împărăția Cerurilor, nici pe alții nu îi lasă să intre.

despre Hula impotriva Duhul Sfant, Sf Ioan Gura de Aur:

„ Orice păcat şi defăimare se va ierta oamenilor; dar defăimarea Duhului nu se va ierta lor. Şi celui care va zice cuvînt împotriva Fiului Omului i se va ierta lui; dar celui care va zice cuvînt împotriva Duhului Sfînt nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” . [Matei, cap 12; cuvinte adresate fariseilor.]

– Ce vrea să spună Domnul prin aceste cuvinte?

– „Multe aţi spus împotriva Mea! zice El. Că sînt un înşelător, că sînt împotriva lui Dumnezeu. Vă iert acestea, dacă vă pocăiţi, şi nu vă pedepsesc. Dar defăimarea Duhului nu se va ierta nici acelora care se pocăiesc”.

– Cum e cu putinţă asta? Că a fost iertat şi acest păcat celor ce s-au pocăit. Mulţi din cei care au defăimat au crezut mai tîrziu şi toate păcatele li s-au iertat. Ce înţeles au, dar, cele spuse? Că dintre toate păcatele acesta singur nu se poate ierta? Pentru ce oare?

– Pentru că despre Hristos iudeii nu ştiau cine este, dar despre Duhul aflaseră de multă vreme. Tot ce-au grăit profeţii au grăit prin Duhul Sfînt; toţi cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară despre Duhul Sfînt. înţelesul cuvintelor lui Hristos este deci acesta: „Fie! spune El. Puteţi păcătui faţă de Mine, din pricina trupului cu care sînt îmbrăcat; dar nu puteţi spune şi de Duhul Sfînt: „Nu-L cunoaştem!”. De aceea defăimarea voastră nu vă va fi iertată şi veţi fi pedepsiţi şi aici şi dincolo”. – Mulţi au fost pedepsiţi numai aici; de pildă, desfrînatul din Corint şi corintenii care s-au împărtăşit cu nevrednicie cu dumnezeieştile taine – „Dar voi, continuă Hristos, veţi fi pedepsiţi şi pe lumea aceasta şi pe cealaltă. Vă iert toată defăimarea adusă Mie înainte de răstignire! Vă iert chiar răstignirea! Numai pentru necredinţa voastră nu veţi fi pedepsiţi!” – Că nici cei care au crezut înainte de răstignire nu aveau o credinţă totdeauna deplină. înainte de patimi Hristos poruncea să nu-L facă nimănui cunoscut; iar în timpul răstignirii a spus că le-a iertat lor păcatul acesta – „Dar cele ce aţi spus despre Duhul Sfînt, acelea nu vor avea iertare!”.

Că Domnul S-a gîndit la defăimările aduse Lui înainte de răstignire se vede din cuvintele pe care le-a adăugat: „ Celui care va zice cuvînt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice cuvînt împotriva Sfîntului Duh, nu i se va ierta lui”.

– Pentru ce?

– „Pentru că Duhul Sfînt vă este cunoscut, spune Hristos, pentru că aţi păcătuit faţă de fapte evidente. Chiar dacă spuneţi că pe Mine nu Mă cunoaşteţi, dar nu puteţi spune că nu cunoaşteţi pe Sfintul Duh, că scoaterea demonilor şi tămăduirile sînt lucrarea Sfîntului Duh. Deci nu M-aţi ocărit numai pe Mine, ci şi pe Duhul cel Sfînt. De aceea osînda voastră este de neînlăturat şi aici şi dincolo.

Să nu uităm că episcopii români au validat cu toții erezia din Creta la sinodul local și vor da socoteală pentru această părtășie la erezie, care este hulă împotriva Sfântului Duh… Să nu uităm nici ce spun sfinții Ciprian al Cartaginei și Vasile cel Mare despre părtășia cu eretici și pomenirea lor:

Sfântul Ciprian al Cartaginei:

“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”

Sfântul Vasile cel Mare:

„De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”

Cititi va rog: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/03/27/pacate-impotriva-duhului-sfant-si-nerespectarea-invataturii-sfintilor/

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/03/26/calea-imparateasca-adevarata-ortodoxie-intr-un-veac-al-apostaziei-de-parintele-serafim-rose/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Inselari contemporane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s