Problema principală a Ortodoxiei în prezent: comuniunea liturgică. Greul luptei de mărturisire a credinței stă pe umerii preoților nepomenitori

Problema principală a Ortodoxiei în zilele noastre este comuniunea cu ierarhii care au semnat și propovăduit erezii și întâlniri ecumeniste. Dacă acei puțini ierarhi care au mărturisit împotriva ereziei ecumenismului ar avea curaj să meargă până la capăt, nemaislujind deloc cu ecumeniștii, ei ar fi Biserica, și putregaiul ereziei ar cădea definitiv din Biserică. Ecumenismul s-a întins ca o caracatiță, erezia este propovăduită cu capul descoperit în biserici prin acceptarea sinodului eretic și tălhăresc din Creta și prin intrarea în vigoare a celor stabilite: căsătoriile mixte cu eretici, numirea drept biserici a ereziilor, rugăciunile ecumeniste cu ereticii… În Biserica Rusiei se tinde spre un ecumenism total, deși rușii nu au participat la sinodul din Creta. Patriarhul Kirill s-a întîlnit și a semnat documente cu papa Francisc, un alt ierarh, Viktorin este pentru comuniunea și rugăciunea împreună cu musulmanii… situația Ortodoxiei în Bisericile oficiale este șubredă, iar foarte mulți se lasă amăgiți de niște supoziții false care îi țin pe loc, să bată pasul cu erezia până la Parusie: cum că e nevoie mai întâi să se ajungă la potirul comun, să vină papistași prin toate bisericile sau să se scoată catapetesmele din lăcașurile de cult… ceea ce este fals.

În privința iconomiei și comuniunii cu ereticii, Sfinții Părinți ne arată care este Adevărul și cum trebuie să mărturisim:

Celor ce spun că pomenirea ecumeniştilor se poate face din iconomie: mărturia Părinţilor Aghioriţi din sec. XIII

„Dar să îngăduim asta ca o iconomie cumpătată? Cum să îngădui o iconomie care pângăreşte sfânta slujbă, după cum s-a spus, şi alungă Duhul Sfânt de acolo şi de aceea îi face pe credincioşi să nu fie părtaşi la iertarea păcatelor şi la înfiere? Şi ce ar putea fi mai vătămător decât o asemenea iconomie? Acea comuniune chiar şi într-un singur punct este o pierdere vădită şi o stricare a toată dreptatea. Căci cel ce-l primeşte pe eretic se supune aceleaşi osândiri ca şi acela; şi cel ce intră în comuniune cu cel afurisit să fie afurisit, ca unul ce încalcă canonul bisericesc.”

„ Asemenea şi marele părinte al nostru de Dumnezeu purtător Ignatie, ferindu-ne de dobitoacele cele cu chip de om – ereticii, ne porunceşte nu numai să nu îi primim, ci după putinţă nici să nu ne întâlnim cu ei. Iar pe cei cu care nu ni se îngăduie nici să şedem la masă, nici să îi salutăm nu ni se îngăduie din cauza necomuniunii desăvârşite şi cu care, după putinţă, trebuie să evităm chiar a ne întâlni, cum să îi recunoaştem pe unii ca aceştia drept întâistătători şi judecători ai bisericilor ortodoxe şi cum să pronunţăm pomenirea lor ca ortodocşi în biserică şi la însăşi cina cea de taină, aşa încât să o lăsăm pe ea să ne sfinţească neprihănit?”

Un exemplu recent de atitudine pe care ar trebui să o aibă actualii ierarhi ce învață ortodox și mărturisesc împotriva ereziei, dar încă nu a întrerupt comuniunea cu ierarhii care propovăduiesc erezia cu capul descoperit, ne este dat de Biserica Rusă din catacombe, așa cum ni se prezintă în cartea Sfinții Catacombelor Rusiei:

  • EPISTOLELE MITROPOLITULUI CHIRIL

Cel mai remarcabil dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse după moartea Patriarhului Tihon a fost, fără îndoială, Mitropolitul Chiril de Kazan. Fiind ales de către Patriarhul Tihon ca primul dintre cei trei loc- 209 210 ţiitori care aveau să-i ia locul în cazul morţii sale sau a retragerii din pricina vreunei neputinţe, el a fost desemnat, de asemenea, şi de marea majoritate (72) a episcopilor în 1926, într-o încercare nereuşită de numire a unui nou patriarh printr-o alegere secretă. Fiind în exil în anii de după 1925, el nu a putut să ocupe poziţia de locţiitor patriarhal, care, în consecinţă, a trecut la celălalalt candidat indicat de Patriarhul Tihon, Mitropolitul Petru de Krutiţa, dar vocea sa a rămas totuşi cea mai autoritară în întreaga Biserică rusă din acea perioadă. Prin urmare, după Declaraţia Mitropolitului Serghie din 1927, era aşteptată cu nerăbdare opinia Mitropolitului Chiril despre acest document şi despre „noua direcţie” bisericească a Mitropolitului Serghie. Această opinie a venit, în cele din urmă, după aproape doi ani, din locul de exil al Mitropolitului Chiril – Turukhan, în nordul îndepărtat. În această scrisoare adresată prietenului său, episcopul Damaschin, şi chiar mai mult în corespondenţa sa ulterioară cu Mitropolitul Serghie şi cu alţi episcopi, până în anul 1934, Mitropolitul Chiril explică, poate mai clar decât oricare altul dintre ierarhii vremii, natura ecleziologică a erorii Mitropolitului Serghie.

Observaţiile sale cu privire la natura unităţii Bisericii şi a unităţii de cuget, despre necesitatea de a respinge legalismul canonic în Biserică, despre chestiunea ruperii comuniunii şi despre prezenţa sau absenţa harului în patriarhia moscovită şi la cei care s-au separat de ea rămân foarte relevante pentru propriile noastre vremuri.

Fragment din EPISTOLA nr. 1: 6/19 iunie 1929 (Adresată episcopului Damaschin Cedrick, care, ca şi dânsul, fusese în exil în Turukhan, dar a fost eliberat şi se afla temporar în Starodub. Tradusă, cu câteva omisiuni, după textul rusesc complet din E. Lopeşanskaia, Ierarhi mărturisitori, San Francisco, 1971, pp. 27-35. )

„Eu nu mă separ de nimic sfânt, de nimic ce aparţine în mod real Bisericii. Mă tem doar să mă apropii şi să mă agăţ de ceea ce recunosc ca fiind păcătos la origine şi, prin urmare, mă abţin de la comuniunea frăţească cu Mitropolitul Serghie şi cu arhipăstorii care sunt în acelaşi gând cu dânsul, de vreme ce nu am alte metode de a acuza un frate care gre-şeşte. Multe încercări (pe care le cunosc) de îndemnuri frăţeşti adresate Mitropolitului Serghie personal de către răposatul Mitropolit Agatanghel, de Mitropolitul Iosif şi de către cei doi vicari ai săi, de arhiepiscopul Serafim de Uglich şi de episcopul Victor de Viatka, nu au reuşit să-l întoarcă pe Mitropolitul Serghie la locul său şi către o manieră de acţionare potrivită. Repetarea acestei încercări de a convinge prin cuvinte ar fi inutilă. Prin urmare, eu consider că îndepărtarea de la comuniunea cu Mitropolitul Serghie şi cu acei arhipăstori care sunt de un cuget cu dânsul este o împlinire a datoriei pastorale de către toţi arhipăstorii şi de către toţi cei care consideră instituirea aşa numitului „sinod patriarhal temporar” ca fiind greşit. În ceea ce mă priveşte, prin această îndepărtare nici nu afirm şi nici nu bănuiesc că ar lipsi harul în acţiunile sfinte şi în Tainele săvârşite de serghianişti (să ne păzească Dumnezeu pe toţi de un astfel de gând!), ci subliniez doar dezacordul meu şi refuzul de a participa la păcatele altora. Prin urmare, nu voi liturghisi cu Mitropolitul Serghie şi cu arhipăstorii de acelaşi cuget cu dânsul.”

Iar serghianismul era o abatere mult mai mică decât ecumenismul din zilele noastre, când ereziile anatemizate de Sfinții Părinți sunt considerate biserici și se consideră „botezul” ereticilor valid.

Iată câteva comentarii de pe blogul sinodul tâlhăresc care analizează și lămuresc situația contemporană:

Dorin

potirul comun e un steag fals, la el poate să nu se ajungă niciodată. Iar ecumeniştii cunosc prea bine lucrurile astea. Antihrist nu are neapărată nevoie de potirul comun pentru a înşela pe aleşii creştini pentru a fi încoronat şi recunoscut ca „dumnezeu” pe pămînt. E suficientă învăţătura de credinţă ecumenistă s-o înlocuiască pe cea ortodoxă, adică să fie propovăduită minciuna cea mai veridică şi credibilă care să înlocuiască Adevărul. Anume asta şi fac ecumeniştii de ani de zile de la 1920 încoace în Biserica Ortodoxă, iar la Creta au recunoscut învăţătura ecumenistă ca ideologie oficială pentru bisericile participante. Pentru cele neparticipante e suficientă păstrarea comuniunii cu cele participante, căci asta tot e ecumenism, adică comuniunea pretinşilor ortodocşi (bulgarii, georgienii, ruşii, antiohienii, cei pretinşi anti-curent şi „tradiţionalişti” gen Serafim de Pireu, Vulcănescu … ) cu ecumeniştii este ECUMENISM. IANUARIE 10, 2017

fratele el

Dorin

EXCELENT!
Aici ai pus degetul pe rana. Asta e PROBLEMA CEA MAI MARE a Bisericii azi: ca episcopii NEERETICI NU se delimiteaza / NU RUP COMUNIUNEA cu episcopii ERETICI NOTORII !
asta e DUREREA NOASTRA frate ! pentru asta trebuie sa strigam la Hristos cu plangere mare ca sa ridice episcopi drepti( macar cativa in toata lumea, aceia vor fi Biserica!) care sa IASA din MARSAMUL gramezii si alaturarii cu ERETICII si atunci se va DELMITA Biserica de PSEUDObiserica IANUARIE 10, 2017

Și astfel observăm cum lupta mărturisirii stă cel mai mult acum pe umerii preoților nepomenitori, care sunt prigoniți și alungați pe nedrept din parohii și mănăstiri de ierarhia căzută, după cum bine punctează fratele „el” în continuare:

el

Dorin, pana atunci GREUL ramane pe PREOTII DREPTI care au rupt comuniunea cu epsicoul lor ERETC!
ASTIA DUC azi Biserica ! IANUARIE 10, 2017

Astfel ierarhii bulgari, georgieni, ruși, arhierei care s-au dezis de cele semnate în Creta, dar încă păstrează comuniunea cu cei care au semnat, sunt încă legați din anumite motive de aceștia.  Același lucru este valabil și pentru cei care îl frecventează, slujesc împreună cu, sau se întălnesc cu patriarhul Kirill, care a semnat anul trecut niște documente cu ereticul papa Francisc. Prea Sfințitul Longhin face foarte bine că a întrerupt pommenirea lui Kirill încă de la început, după întălnirea lui Kirill cu papa, dar a mai rămas veriga reprezentată de mitropolitul Onufrie al Ucrainei, care a participat la ziua onomastică a lui Kirill. E bine că avem arhierei care învață cuvântul Adevărului, cum e Prea Sfinitul Longhin, care a întrerupt chiar și pomenirea patriarhului, dar problema comuniunii cu ierarhii în acelaș cuget cu ierarhii ecumeniști apasă greu pe integritatea Bisericii lui Hristos în zilele noastre…Acest comentariu al fratelui „el” de pe blogul saccsiv descrie foarte bine situația:

el said, on Martie 10, 2017 at 11:54 am

trebuie mers DOAR la preotii care pomenesc episcopi ce MARTURISESC Ortodoxia si NU PRIMESC ecumenismul, sinodul TALHARESC de la Creta sau alte inselari /erezii! … indiferent din ce neam sunt ei.

NU MAI e de mers la preoti Romani( caci pomenesc episcopi cu DESAVARSIRE si INCAPATANAT ERETICI ) in niciun caz in afara DOAR daca sunt NEPOMENITORI.

Asadar BINE FACI @Popsy. NU asculta pe popa ala nesimtit care spune „linistitor” ca georgienii si bulgarii au slujit punctual cu ERETICII Romani, ca chiar daca georgienii si bulgarii au facut asta( dealtfel se pot spovedi si curati de caderea asta care NU i-a alterat prea mult) ei SUNT si RAMAN ORTODOCSI CURATI caci NU PRIMESC EREZIA ecumenista ca romanii.

e o problema mare, din cauza asta NU SE VA CURATA Biserica de EREZIE, ci vor scapa PUNCTUAL din ce in ce mai putini crestini.
faptul ca Episcopi DREPTI raman in comuniune cu Episcopi /Biseric) ERETICI si merg la impreuna slujiri sau isi trimit preotii sa slujeasca cu preotii episcopolor ERETICI ecumenisti este o GRESEALA GRAVA, insa atata vreme cat ei insisi NU primesc erezia ecumenista( preotii si episcopii drepti) cred ca se poate merge la ei (prin iconomie) insa ei sunt VINOVATI ( cei drepti care raman in couminune cu episcopii si popii ERETICI ecumenisti) ca Biserica SE VA DARAMA si mai mult si NU SE VA VINDECA NICIODATA de acesta CADERE, si deci VOR DA SOCOLTEALA si pentru asta.

Daca Episcopii ramasi DREPTI ar face RUPEREA de „Bisericiile” INFESTATE de EREZIA ecumenista si S-AR DELIMITA de TOTI episcopii ERETICI ecumenisti si de popii acelora, atunci EI AR FI BISERICA si restul GLOATA DE ERETICI , iar Hristos AR CURATI Biserica si ar mai fi nadejde de indreptare pentru ca lucrurile CLARE atrag LIMPEZIREA si DELIMITAREA Binelui de RAU .
Dar asa RAMAN ORTODOCSI desi mai au si CADERI( ca pomenirea episcopilor eretici si impreuna slujba cu ei PUNCTUAL) Episcopii Drepti caci ei NU primesc EREZIA ecumenista( nici altele). Si TREBUIE sa aibe grija sa NU ii biruiasca intr-o zi si pe ei CADEREA primita de ei uneori si sa ajunga la fel cu ERETICII ecumenisti, caci inosirea cu MIROBUL EREZIEI IMBOLNAVESTE ontologic firea omeneasca care NU SE CURATA cu Pocainta pana o intuneca definitiv si o netrebniceste.

Cu tristețe pentru situația actuală a Bisericii, vă prezentăm mai jos aceste imagini, care arată că erezia s-a extins ca un cancer și că legăturile reprezentate de comuniunea cu ierarhii care sunt în acelaș cuget cu ecumeniștii s-au întins peste tot…

Chambésy-Geneva – În mijloc, mitropolitul Onufrie al Ucrainei, (al treilea din stânga) – Comunicatul oficial al Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. Rezumatul stirilor aparute pe tema lucrarilor de la Chambésy

6 mai 2016: Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a oficiat Sfânta Liturghie în Mănăstirea Bănceni (Photo) – http://acvila30.ro/6-mai-2016-intaistatatorul-bisericii-ortodoxe-ucrainene-a-oficiat-sfanta-liturghie-in-manastirea-banceni-photo/

Patriarhul Ilya al Georgiei la întălnirea cu papa

Patriarhul Moscovei şi-a serbat ziua onomastică

Întâlnirea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu delegația Bisericii Ortodoxe a Eladei IPS Serafim de Pireu și PF Kiril al Rusiei -discutii despre Sinodul din Creta

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ecumenism. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: