Caderile se extind in randul nepomenitorilor

„Anunț pentru crestinii dreptslavitori, referitor la situatia din prezent,in Schitul Romanesc Prodromu,Sfântul Munte Athos si cum au decurs evenimentele după sinodul eretic din Creta.

Informatiile vă sunt dezvăluite în premiera!

Nu exista pana la ora actuala publicat ceva adevarat intru-totul.

Sunt un vietuitor al acestui schit, n-am sa-mi afisez numele,dar după cele scrise aici va puteti da seama ca vreau sa va marturisesc adevarul. Nu vreau sa va sperii de la început, dar trebuie sa va marturisesc ca situatia actuala din schit este putin spus dezastruoasă. Aceasta din aproape toate punctele de vedere. Cine vrea sa se convinga sa intrebe pe cei care trec pe aici. Desigur, daca au ochi duhovnicesti cu care sa vadă. Sa incep cu ce este mai important, adica partea duhovniceasca.

Acea adunare eretică din  Creta, care din „discreti” s-au facut aratati public , ne-au creat o mare posibilitate sa ne probăm pe noi însine in aceste circumstante  grave si chiar fara precedent din toata istoria Bisericii Ortodoxe. La noi in acest schit,in momentul de fata, conducerea o deține fostul staret Atanasie. Personal nu-l mai consider staret, pentru că a cazut in erezie, fiind in comuniune cu ereticii ecumenisti, pomenind numele lor la slujbele din biserica si coliturghisind cu ,,preoții”ecumenisti. Iar pe deasupra nu vorbeste public despre erezia ecumenista,si nu lasa pe ucenicii pe care îi spovedeste, sa se informeze sau sa citească din Sfintii Parinti despre erezii.

Pe alta parte pozează ca,,ortodox”. Veniti la fata locului si va veti convinge singuri, ca nu-i greu de observat. Iar in ce privește asa zisa obste, situatia este urmatoarea:majoritatea merg după cum dictează cel de sus pus. Doi parinti țin o gândire indoelnica, adica au oprit pomenirea ereticului Bartolomeu, dar comuniunea nu. Si acum sunt sub canon, adica nu au voie sa slujeasca,acestia fiiind ieromonahi. In schimb, pentru ca vin la biserica unde se pomeneste ereticul, fac,,ascultare”si vin si la trapeza cu ,,obstea”, nu sunt pârâti la manastirea Lavra. Cei doi Parinti sunt ieroshimonahul Paisie si ieromonahul Ioil. Parintele Ioil, in schimb slujeste numai in sobor cu cei care pomenesc pe eretic, neconstientizand ca aceasta este tot comuniune cu erezia. V-am informat, pana aici de extremiști ecumenisti, constienti sau in curs de conștientizare si de asa zisi moderați, adica cei doi preoți. Mai sunt parinti care constientizeaza erezia ecumenista dar, stau totusi inca in partasie cu cei care pomenesc. Dar atentie, ca avem si o singura persoana neutra, monahul Gherasim. De fapt este mult mai ascuns si vatamator,atat pentru el insusi cât si pentru ceilalti. Deci deocamdata nu comentam acest caz.  Acum sa va spun cate ceva,despre controversatul părinte ieroschimonah Iulian. Opera lui de activitate,in mare parte se repetă ca pe vremuri. Sa ma explic putin. Părintele avand faima deja cunoscuta de mare duhovnic greu îi vine sa si-o păstreze in situatia actuala. Un părinte pe care l-a preocupat in special studiul cărților de tot felul, nu a reusit totusi sa conștientizeze intru totul gravitatea evenimentelor pe care le trăim astăzi, apoi sa sfatuiasca corect sufletele spre mântuire. De ce spun acestea? Deoarece, se vede din fapte. Dansul este de partea moderatilor. De fapt, fiind in sinaxa schitului, a jucat si inca mai joaca un rol foarte important. Acum si-a dat demisia pentru avantajul ecumenistilor. La inceput, era de acord cu nepomenirea ereticului la slujbe, ca ,,sinodul „din Creta a fost talharesc, si ne sfatuia sa mărturisim dreapta credinta si chiar ne-am bucurat la început. Dar ne întrista faptul ca primea împărtășanie de la oricine liturghisea. Dar apoi, a inteles ca nu face bine si a intrerupt comuniunea cu cei care pomenesc si se impartasea numai de la cei doi preoti moderati,caci atunci la inceput au slujit o perioada fara sa pomeneasca.Trecand vremea,a venit inca o incercare peste parintele Iulian. A fost prigonit, amenintat si chiar numit înșelat, spunandu-i-se ca produce tulburare si dezbina obstea.

Fiind stresat de toate acestea si influentat si de ingrijitorul lui, schimonahul Hariton, a cedat făcând cea mai mare gafa, de fapt repetand aceasta gresala ca si in trecut,ducandu-se la biserica la iertarea de obste, facand metanie ca a gresit. Groaznica cadere au considerat-o multi, mai ales cand a mai sfatuit cu insistenta si izgonire de sub epitrafil, a celor care nu vor sa se duca si sa ceara iertare de la ,,staret”. De neinchipuit acest lucru si de neinfaptuit, deoarece nu trebuie ca un ortodox sa-si ceara iertare in fata celui cazut in partasie cu erezia.Si din aceasta cauza,a inceput sa iasă la iveală adevarata fata ascunsă. Părintele Iulian, facand acest gest catre ecumenisti, adica de prosternare la picioarele ereticilor, s-a ales cu stergerea denumirii de înselat,neprigonirea din obste si rămanerea sub canon, împreună cu cei doi preoti de mai sus numiți. Iar canonul este, sa nu se împărtășească pana la Buna-Vestire, sa nu spovedeasca niciunul care a oprit pomenirea, iar scoaterea din sinaxa, sau iesirea, i-a fost tot impusă. Aceasta este situația părintelui Iulian foarte pe scurt, si  incompletă. Acum sa va spun si despre cei care nu pomenesc pe ereticul Bartolomeu. Acestia ii poți numara pe degete.

Ieroschimonahul Damaschin Raus, schimonahul Nicodim, monahul Efrem, schimonahul Varsanufie, monahul Marcu, monahul Valerian, acestia care mai sunt inca in schit, iar doi, rasoforul Rafael si fratele Ioan fiind si ei cu nepomenirea ecumenistilor, au plecat din schit. Cei care au ramas, primii trei sunt amenintati de mănăstirea Lavra prin scrisoare , sa paraseasca schitul. Cu toții, acesti Parinti nu merg la slujbele de la biserica, pentru ca acolo se pomeneste un eretic. Nu merg la ascultarea de ,,obste”,unii, pentru ca nu mai recunosc nici o autoritate cazuta in partasie cu ereticii,altii au fost scoși de la ascultarea de ,,obste”si de la trapeza de ,,obste”,pe motiv ca nu vin la biserica unde se pomeneste patriarhul eretic.Lupta aceasta nu a fost deloc usoara nici pentru ei. La inceput au fost si ei trasi pe sfoara de mestesugaretul intr ale rautatii. Li s-a oferit ocazia de a castiga la un moment dat,majoritatea voturilor pentru nepomenire, chiar in sinaxa schitului, vorbesc aici numai de cei care erau atunci in sinaxa. Dar Atanasie, fostul staret, caci acum chiar daca mai este numit de Lavra staret , si-a pierdut autoritatea, cel putin in fata celor care nu pomenesc pe eretici. Zic ca Atanasie a incercat dupa obiceiul lui sa simuleze demiterea lui.De fapt avand intermediari pe cei doi parinti moderati au reusit sa destabilizeze in asa fel situatia incat si-a preluat scaunul de staret punand conditia intoarcerii in staretie, tocmai a scoaterii unui sigur membru din sinaxa, care tinea pe ceilalti uniti. Cum a fost inscenat totul ve-ti observa:staretul si-a anuntat demisia doar verbal, inchizandu-se in chilie,chiar putin inainte de hramul Sfantului Antipa, cand trebuia sa vina si staretul Lavrei la hram. A ales acest moment, ca sa fie cat mai putin timp de actiune. Mai in graba, nesfatuindu-se cu totii, cei doi preoti, Paisie si Ioil s-au dus repede la chilia staretului,cu un plan de pace masluita, de fapt de compromis,caci deabia acum ies la iveala toate prin roadele lor. Si care a fost planul lor. Atanasie le-a spus celor doi preoti din sinaxa, ca nu vrea sa conduca doua obsti separate. Adica atunci Paisie si Ioil inca slujeau singuri fara sa pomeneasca, iar toti care erau cu nepomenirea se impartaseau la ei doi. Asta il deranja pe Atanasie. Iar al doilea lucru foarte incomod era monahul Efrem (pr care a fost la conf. din Romania), care era pionul principal in sinaxa. Asadar, strategia a fost urmatoarea: staretul daca a vazut rugamintile celor doi intermediari,le-au pus condiții. Care au fost acelea?Primul si cel mai important, sa facă cei doi preoti presiuni asupra parintelui Efrem ca sa-si dea singur demisia, astfel Efrem va fi invinuit ca prin modul sau de a mentine nepomenirea influientand sinaxa, el de fapt ar fi vinovat de luarea schitului de catre greci. Iar al doilea lucru a fost ca cei doi parinti, adica Paisie si Ioil, care de fapt s-au dus la staret pentru a-si cere iertare,au primit ca si canon sa nu mai slujeasca la altar, ci numai in sobor daca vor. Toate aceste conditii le-a incuviintat si parintele Iulian, duhovnicul celor doi ieromonahi, caci si el face acest canon…

Vai de noi prin ce caderi am trecut! Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale, ca mai este cine sa marturiseasca adevarul, ravnitori care chiar daca nu au fost asa de la inceput, chiar si prin trecerea acestor caderi, s-au ridicat si au continuat cu pocainta si cu toata rusinea lupta  care deabia este la inceput si cu ajutorul lui Hristos Dumnezeu vor duce crucea pana la capat, vor avea cu siguranta nadejde de mantuire.

Iertati-ma,si va rugați-va si pentru mine păcătosul!”

Un Parinte vietuitor al Schitului Prodromu, Sf. Munte Athos

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ecumenism, Evenimente cotidiene importante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Caderile se extind in randul nepomenitorilor

  1. laurivanel zice:

    Maria Niesz
    3 ore ·
    https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/…/profetia-…/
    PROFETIA SFANTULUI ANATOLIE AL OPTINEI: “Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile si-i vor prigoni pe pastori si monahi”
    *
    Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mânăstiri nu va mai fi atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi. Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt– însăşi învăţătura Bisericii. Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească. Ereticii[2] vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi lepădată. Însă Domnul nu lăsa pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţa. El a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte“ (Matei 7, 16-20). Şi sârguieşte-te să-i osebeşti de păstorii adevăraţi; acei furi de cele ale Duhului, care sfâşie turma duhovnicească, „nu intră pe uşă în staul, ci sar pe aiurea“, după cum a spus-o Domnul, adică vopr intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca orânduială- pe acestia Mantuitorul îi numeste „talhari” (Ioan 10, 1).
    După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi.
    Îi vor prigoni nu doar pe păstori, ci şi pe slujitorii lui Dumnezeu, căci diavolul, care ocârmuieşte rătăcirea, nu poate suferi vieţuirea după rânduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor în piei de oaie, vor fi cunoscuţi după firea lor îngâmfată, iubirea de desfătări şi pofta de putere- aceia vor fi trădători care vor pricinui ură şi răutate pretutindeni; şi de aceea a spus Domnul că se vor cunoaşte „după roade” (Luca 6, 43-45). Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supuşi, iubitori de fraţi şi ascultători de Biserică.
    În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii.
    Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.
    De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).
    Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin.
    Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.
    Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.
    Dar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul şi nu-i va părăsi niciodată pe robii Săi. Vor exista mereu creştini adevăraţi, până la sfârşitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice şi pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa rătăcire, căci ea izgoneşte harul şi desparte de Hristos; din care pricină, Domnul a poruncit ca în aşa fel să-l socoteşti pe eretic, încât „să-ţi fie ca un păgân şi un vameş” (Matei 18, 17).
    Şi aşa, întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin”.
    _________________________________________________________________________
    [1] Învăţături ale Sfântului Anatolie al Optinei publicate în colecţia de scrieri Vremurile de pe urmă şi cele de acum (ediţie americană)
    [2] Aici cuvântul eretic, poate fi înţeles prin extensie şi în sensul de apostat, iar cele petrecute cu Biserica în vremea stăpânirii atee comuniste adeveresc încă odată puterea proorocească a cuvintelor Sfântului Anatolie.
    (“Apostazia si Antihristul. Dupa invataturile Sfintilor Parinti”, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Constanta, 2008).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s