„Ziua îndrăgostiților” – o afacere comercială, o sărbătoare a desfrâului și Sfântul Mucenic și Episcop Valentin din calendarul ortodox prăznuit la 30 iulie

vali2Toţi oamenii organizează sărbători. Sărbătorile sunt zilele, în care omul îşi aduce aminte de ceea, ce îi este drag şi sfânt. Ele pot fi diferite: de familie, de stat, religioase. Ele ne aduc aminte de istoria familiei, a statului şi comunicării omului cu Dumnezeu. Toate sărbătorile sunt şi o imagine a culturii, fiind un factor de unire a mai multor generaţii.

Parafranzând o expresie cunoscută putem spune  – «spune-mi ce sărbători sărbătoreşti tu şi-ţi voi spune cine eşti». Dar astăzi se crează o situaţie ciudată , au apărut numeroase sărbători, care nu au nimic comun nici cu cultura şi nici cu istoria noastră.

E chiar de mirare cum omul contemporan primeşte şi acceptă tot “gunoiul” pe care mijloacele de informare le prezintă drept sărbători.

Vor spune  – «Ştii, frate astăzi e „halloweenul” , şi omul nostru sărbătoreşte acea zi, în care după închipuirele celţilor, îşi fac apariţia pe pământ toate duhurile rele. Sau  «prietene, astăzi e sărbătoarea internaţională a Sfântului Valentin!» – şi nici nu punem la îndoială că ar trebui să aibă loc în viaţa noastră o asemenea sărbătoare.Ce mai e de spus, în afară de faptul că în europa s-a întâmplat un accident, iar apele reziduale cu toate murdăriile au ajuns la noi.

Toţi am auzit despre ea, despre „minunanta sărbătoare a Sfântului Valentin – ziua tuturor îndrăgostiţilor.” La 14 februarie toţi îndrăgostiţii neapărat trebuie să-şi felicite persoana îndrăgită, să-i facă o declaraţie de dragoste cât mai romantică, să-i facă un cadou. Acest „mare eveniment” a început să fie sărbătorit de elevi, studenţi …şi chiar maturi.

Cu adevărat această sărbătoare se asociază pentru mulţi cu una al dragostei libere, o sărbătoare a desfrâului.

Totuşi haideţi să stabilim cine e acest Valentin, cinstirea căruia se temină cu beţii şi desfrâuri.

Pe paginele internetului pot fi găsite numeroase informaţii consacrate acestei zile. În ele se relatează următoarea istorie. În timpul domniei împăratului Marc Aureliu, în anul 269, locuia un preot pe nume Valentin. Împăratul ne le permitea soldaţilor săi să se căsătorească, iar preotul Valentin îi cununa în ascuns, scria scrisori de dragoste şi le ajuta oamenilor să se găsească unul pe altul. Apoi a fost aruncat în temniţă, unde a vindecat-o pe fiica gardianului de care era îndrăgostit.  Înainte de a fi executat i-a scris o scrisoare semnând-o „Al tău Valentin”: de unde şi se spune că apărut tendinţa de a scrie aceste mesaje de sărbătoare şi a face daruri.

Se pot găsi afirmaţii că e chiar o sărbătoare ortodoxă, doar preotul e unul creştin. Dacă e aşa, atunci şi Biserica acceptă ca această „ziuă a tuturor îndrăgostiţilor” şi toate aceste aberaţii de la această sărbătoare sunt ceva normal. Dar totuşi nu chiar aşa stau lucrurile. În primul rând nicidecum nu e o sărbătoare ortodoxă.

În al doilea rând 14 februarie e o sărbătoare, care nicidecum nu poate fi numită creştină.

Nu e una creştină, căci vine în contradicţie cu a şaptea poruncă – Să nu fii desfrânat!

Dragostea în înţelegerea contemporană – nu e ceva romantic, dar sunt priviri şi cuvinte desfrânate, iar uneori şi mai grav. Toate acestea sunt impuse peste tot de mass-media şi la care cheamă mai toate localurile de distracţii.

«Ziua tuturor îndrăgostiţilor» şi nu doar în discuţii, dar şi prin toată serbarea sa a devenit o sărbătoare a desfrâului şi poftelor trupeşti.

Faptul că este serbată de o mare parte a europenilor – nu înseamnă nimic. Ceea ce pentru ei e sărbătoare – pentru noi e încalcare a ce e frumos şi sfânt.

14 februarie  – «ziua tuturor îndrăgostiţilor», e de fapt o înlocuire a tradiţiilor existente, o schimbare cu altele străine, distrugătoare.

Este inacceptabil ca deschis să se facă propaganda desfrâului, să se distrugă normele morale şi să se distrugă sufletele tinerilor. E inacceptabil să se distrugă familiile de la asemenea sărbători. Altfel ne aşteaptă pieirea şi moartea, cum în această viaţă aşa şi în cea din veci.

«Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.» (1 Cor. 6, 9-10).

fragmente din traducerea şi adaptarea Nataliei Lozan – pentru ortodox.md

 

Valentine’s Day (Ziua „Sfântului Valentin”): „O sărbătoare roz”

Inimi roșii, panglici roz, bomboane ambalate în mov, „îngeri” suspendați de nori pufoși și albaștri, printre alte lucruri dulci care te fac să te simți „bine” – pentru un suflet dornic de „experiențe drăguțe” – sunt doar câteva elemente specifice pentru Ziua Îndrăgostiților .
În fiecare an de 14 februarie – Ziua „Sfântului Valentin” în Occident – este sărbătorită cu mare fast, iar acesată „sărbătoare” a pătruns atât de adânc în mintea omului modern, pentru că, dacă întrebăm care este cea mai mare sărbătoare din luna februarie, se răspunde fără ezitare: Ziua Îndrăgostiților! Această zi devine o marcă distinctă pe harta întoarsă a consumerismului.

Ziua Îndrăgostiților – o afacere sub masca unei „sărbători”

Absolut toți comercianții încearcă să profite de pe urma acestui lucru; în fapt, această iubire comercială durează doar pentru o zi. O zi în care cele mai multe afaceri încearcă din greu să dea lovitura: un buchet de flori – 40 de dolari, o inimă umflată – doar pentru câțiva dolari, o lumânare în formă de inimă care va arde doar timp de o oră – câțiva dolari. Tot ceea ce s-ar putea dori … vase de ceramică, lenjerie de corp, maimuțe, bijuterii, cărți, și de ce nu, papuci și prosoape de baie, totul este atât de natural, atâta timp cât există o cerere, aceste jucării vor continua să se vândă.
Toate ca în povestea reală a Turnului Babel …

Ziua Îndrăgostiților – invazia inimilor roșii

Aproape toate produsele pe care vânzătorii le oferă pentru așa-numita zi a iubirii, trebuie să aibă cel puțin o inimă roșie. Evident, aceste oferte sunt proiectate pentru fiecare buget, astfel încât oricine cheltuind o sumă mică sau mare, poate intra în „spiritul” sărbătorii americane de Sf. Valentin.

Ziua Îndrăgostiților – origine

Ziua Îndrăgostiților își are originea în tradiția Romei antice, când au fost organizate festivități la 15 februarie, în onoarea zeilor păgâni Juno și Pan. Pentru că a fost, de asemenea, o sărbătoare a fertilității, practica păgână cerea ca tinerele fete nemăritate să scrie bilețele de dragoste, iar aceste mesaje au fost plasate într-un coș pentru băieți pentru a extrage unul la întâmplare. În conformitate cu această tradiție, participanții au fost obligați să o curteze în primul rând, pe cea „aleasă”, pe baza mesajului scris pe acest bilețel, și desigur, acest lucru a fost începutul pentru tot felul de povești …
Ziua Îndrăgostiților a fost, denumită cu mult timp în urmă, Ziua Nunții Păsărilor, deoarece se credea că păsările își aleg perechea lor în această zi.
Cu timpul, aceste obiceiuri romane păgâne au dobândit un caracter creștin devenind în mod fals o celebrare a fertilității atribuită „Sfântului Valentin”.

Be my Valentine ?!

Ziua „Sfântului Valentin”, „patronul îndrăgostiților”, și-a pierdut semnificația din legende și istoria Imperiului Roman. Astăzi, Catolicismul recunoaște cel puțin trei sfinți martiri diferiți, numiți Valentin sau Valentinus, dar nu în această zi.

O legendă spune că Valentin a fost un preot care a slujit în secolul al III-lea la Roma. Atunci când Împăratul Claudiu al II-lea a decis că bărbații necăsătoriți erau soldați mai buni decât cei cu soție și familie, au scos în afara legii căsătoria tinerilor. Împăratul a vrut să formeze o „adevărată echipă” de bărbați necăsătoriți ca potențiali soldați. Valentin, realizând nedreptatea acestui decret, a continuat să oficieze căsătorii pentru tinerii îndrăgostiți în secret. Atunci când lucrarea lui a fost descoperită, regele l-a condamnat la moarte. Alte tradiții spun că Valentin a fost ucis pentru încercarea de a-i ajuta pe creștini să scape din închisorile teribile în care creștinii au fost bătuți și torturați.

Conform unei alte legende, Valentin este cel care a trimis primul mesaj de acest fel în timp ce era în închisoare, după ce a s-a îndrăgostit de fiica unui paznic de închisoare și, înainte de a muri, se spune că el a scris o scrisoare pe care a semnat-o „de la Valentinul tău”.

Sfântul Valentin în Biserica Ortodoxă – Sfântul Valentin, 30 iulie

CLIPA_12f.indd

În fiecare an, pe 14 februarie, creștinii ortodocși se confruntă cu un paradox dublu. În primul rând, toată lumea a auzit de Ziua Îndrăgostiților, deci într-un fel, oricine poate defini pe scurt această „sărbătoare” în timp ce nu mulți par să știe cine este Sfântul Valentin.

Pe de altă parte, mulți sunt deranjați de faptul că în această zi, în calendarul ortodox, noi nu vedem nici un sfânt care să poarte acest nume. Un alt fapt interesant este că, chiar și calendarul romano-catolic nu are trecut în calendar un sfânt cu acest nume în această zi. Sfântul Valentin a menționat într-una din legendele de mai sus, a fost scos din calendarul romano-catolic în 1969, din cauza ambiguității vieții sale care a dus la consacrarea sa. În prezent, pe 14 februarie, catolicii îi comemorează pe Sfinții Chiril și Metodiu.

Deci, din punctul de vedere creștin, noi nu greșim spunând că Ziua Îndrăgostiților, în ciuda „marketing-ului” intens, este o „sărbătoare” în care nu comemorăm pe nimeni! Sfântul Valentin este pomenit de Biserica Ortodoxă pe 30 iulie.
Sfântul Valentin episcopul s-a născut în anul 175, în Interamna (o regiune italiană numită azi Umbria). El a fost hirotonit preot de către Sfântul Feliciano de Foligno, și apoi Episcop de Interamna de către papa Victor I în anul 197.

Un predicator remarcabil al lui Hristos din Evanghelie, de minuni-făcător și vindecător, Sfântul Valentin a fost mult iubit de către adepții săi. El l-a vindecat pe Frontanus, fratele unui guvernator roman, de o boală foarte dificilă. Atunci când Cherimon, fiul celebrului filosof Craton, s-a îmbolnăvit, la sfatul lui Frontanus, l-a chemat pe Episcopul Valentin de la Roma pentru a-l consulta. Cherimon suferea de o boala delirantă, care îi contorsiona tot corpul. Dupa ce Sfântul Valentin a petrecut o noapte în rugăciune, Cherimon a fost complet vindecat. După ce s-a arătat tatălui său Craton, filosoful a decis să fie botezat și toată familia sa a îmbrățișat creștinismul, împreună cu cei trei ucenici.

Sfântul Valentin a fost arestat, torturat și decapitat la Roma, aproape de vârsta de o sută de ani, din ordinul guvernatorului Furius Placid, în timpul persecuției împăratului Marcus Aurelius. Sfântul Valentin a fost ucis în secret, pe timp de noapte, pentru a evita orice rebeliune a oamenilor din Terni. Moaștele sale sfinte se găsesc astăzi în biserica din Terni, Italia.
Cei trei ucenici ai lui Craton care s-au botezat: Procus, Ephiv și Apollo, au fost uciși împreună cu Sfântul Valentin în anul 273.

În calendarul ortodox, Sfântul Mucenic și Episcop Valentin, este pomenit pe 30 iulie. În Biserica Ortodoxă există mulți martiri care au numele lui: Șfinții Mucenici, Marcu Sotirih și Valentin – 24 octombrie, Sfânta Muceniță Valentina – 10 februarie, Sfântul Mucenic Valentin – 24 aprilie, Sfântul Valentin preotul – 6 Iulie și Sfânta Muceniță Valentina – 18 iulie.

traducere de pe Ortodox Word

Sursa

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Inselari contemporane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la „Ziua îndrăgostiților” – o afacere comercială, o sărbătoare a desfrâului și Sfântul Mucenic și Episcop Valentin din calendarul ortodox prăznuit la 30 iulie

  1. PENTRU ACEASTA SARBATOARE NU SE BUCURA NICI SFINTII ,NICI HRISTOS SEBUCURA DOAR SATANA DE ATITA DESFRIU CE SE FACE! IN CINSTEA ACESTEI SARBATORI PAGINE

    Apreciază

  2. Cristi zice:

    Părintele Adrian Făgețeanu, Viața mea. Mărturia mea. Interviuri de Andrei Dârlău. Volum coordonat de Ciprian Voicilă, Editura Areopag, Editura Meditații, București, 2011, pp. 81 – 84:

    […]
    Despre canonizarea noilor mărturisitori

    [Andrei Dârlău:] Părinte, vă rugăm să ne vorbiți puțin despre Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Vă spun ceva: dintre toate acatistele pe care le-am citit în viața mea, este cel mai cizelat, cel mai cult, cel mai subtil.

    [Andrei Dârlău:] Așa este!

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Eu am fost foarte apropiat de părintele Daniil, foarte apropiat, și îl cunosc mai bine decât l-au cunoscut toți. Mulți nu l-au iubit pentru că era foarte pretențios, adică pretindea ca fiecare să fie foarte corect în ceea ce vorbește și gândește, dar el era cel mai pretențios cu el însuși. Nu era iubit pentru că făcea observații mereu, și la cucoane, și la toți, că vorbesc prea mult.

    [Andrei Dârlău:] Vorbiți-ne un pic despre părintele Daniil.

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] El era foarte pregătit din punct de vedere literar, să stea de vorbă, încât mulți vlădici de pe vremea lui îl chemau ca el să le cizeleze cărțile pe care trebuiau să le tipărească. Am fost de față, martor, și la Firmilian al Craiovei, și la alții, când stătea noaptea întreagă și lucrau cu el, nopți întregi, să le refacă cărțile, să fie mai literare. El a pornit la Sfântul Munte cu un gând perfiiiid!!! Dacă un Pitigrilli sau un Damian Stănoiu au câștigat bani cu Alegere de stareță și alte cărți pornografice, el va câștiga de o mie de ori mai mult, cu stilul lui, nu? Dar când a ajuns acolo și făcea observații fraților de la unele mănăstiri: „Asta-i haină, ce ți-a dat starețul? Asta-i mâncare, ce-ți dă starețul? Asta-i comportare omenească? Ăsta-i pesimism!” Și frații i-au răspuns cum nu se aștepta nici el, nici nimeni de pe lume: „Ăsta-i starețul meu, în care am încredere, și Dumnezeu prin el mă va mântui!” N-a putut să mai răspundă nimic! A vrut să-i instige pe toți împotriva stareților și, dimpotrivă, frații l-au pus la punct și atunci s-a întors în țară smerit. S-a întâlnit cu Tit Simedrea, mitropolitul cel mai cult, și acesta i-a spus: „Au dreptate frații, nu tu. Smerește-te tu!” Și atunci el s-a transformat cu totul din gândurile pe care le aveau pitigriliciștii, damianstănoicii – să fie smerit, să se închine, să se jertfească pentru credință, pentru biserică, și de asta a fost bătut mai rău decât toți la Aiud și de asta l-au omorât în bătăi.

    [Andrei Dârlău:] A murit martir, da.

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Da.

    [Andrei Dârlău:] Și ar putea fi sanctificat, părinte? Ar putea fi canonizat?

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Dar de ce puneți problemele astea? Cine are dreptul, cine are inițiativa la canonizare?

    [Andrei Dârlău:]Sfântul Sinod.

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Nu-i adevărat!

    [Andrei Dârlău:] Puterea poporului, iubirea poporului…

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Nu-i adevărat! Fals, minciună, fals, fals! Numai Dumnezeu! Dumnezeu, când a vrut să arate că nădejdea unor creștini a slăbit în înviere, după trei sute și atâția ani, la Efes, a desfăcut peștera în care a arătat că aceia erau sfinți, pentru că au crezut în înviere. Numai când se întâmplă ca la mănăstirea Neamț, când merg părinții la miezonoptică și se roagă, se roagă, se roagă, și când ies din biserică, văd că s-a întâmplat ceva afară: trotuarul s-a ridicat. Și atunci au săpat și au dat de niște oseminte. Or, osemintele nu puteau să ridice trotuarul. Deci, numai Dumnezeu are inițiativa. Numai când Dumnezeu are inițiativa, atunci se canonizează. În privința asta, vă spun foarte sincer și cu frica lui Dumnezeu adevărul, nu-i aprob nici pe legionarii care vor să-l canonizeze pe Codreanu, dacă Dumnezeu încă n-a hotărât. Am să vă spun ceva ce nu vă place celor care l-ați iubit sau îl iubiți pe cine-am iubit eu cel mai mult în viață, pe Corneliu. Am să vă spun că Corneliu nu-i de acord cu cei care vor să-l canonizeze. Numai Dumnezeu trebuie să ia inițiativa, la timpul potrivit…

    [Andrei Dârlău:] De ce nu e de acord?

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Pentru că nu e timpul pentru așa ceva. V-am spus că pe cei șapte tineri din Efes, abia după 378 de ani… Deci, Dumnezeu știe când trebuie să…

    [Andrei Dârlău:] Și cum ne arată Dumnezeu că trebuie canonizat cineva?

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Cum a arătat la Neamț, când s-a ridicat pământul.

    [Andrei Dârlău:] Dar, de pildă, la Ștefan cel Mare cum a arătat?

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] A arătat prin alte fapte. N-aș vrea să intru în amănunte acuma. Pot să intru, dar nu e momentul, pentru că și părinți buni, buni, buni, chiar prieteni de-ai mei, arhimandriți, au fost împotriva canonizării lui Ștefan, pentru că a trăit cu cutare femeie sau cutare, nu?

    [Andrei Dârlău:] Da, și Petre Țuțea…

    [Părintele Adrian Făgețeanu:] Dar Constantin a fost mai păcătos ca Ștefan, și Dumnezeu a hotărât canonizarea lui. David a curvit și apoi l-a ucis pe soțul curvei, nu? Și e mai sfânt ca alții. Deci, Dumnezeu, când face socoteala minus și plus, trage linie și spune: „Nu, binele pe care l-a făcut e mult mai mare decât răul”. De aceea am spus că la Ștefan a intervenit Dumnezeu, pentru binele pe care l-a făcut el în țara noastră – nu numai în țara noastră! A făcut biserici și în Grecia, și în Sfântul Munte și în multe locuri…
    […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s